NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA

LUCRĂRILOR DE FUNDAŢII DIRECTE LA CONSTRUCŢII

Indicativ P 10-86
înlocuieşte P 10-77
Cuprins

1. PREVEDERI GENERALE
1.1. Prezentul normativ se aplică la proiectarea, executarea şi recepţionarea fundaţiilor
directe pentru stâlpi şi pereţi la clădirile de locuit şi social-culturale, construcţiile
industriale şi agrozootehnice.
La proiectarea şi executarea fundaţiilor în condiţii speciale, pământuri sensibile la umezire,
pământuri contractile, zone seismice, clădiri în mediu rural, se au în vedere şi prevederile
şi măsurile suplimentare din prescripţiile tehnice în vigoare specifice acestor cazuri. (P 7-
77, P 70-79, P 85-82, P 100-81, STAS 11100-1-77 + Decret nr. 163 din 11.03.77; STAS
9165-72, STAS 3300-85).
Fundaţiile directe sunt cele situate sub nivelul terenului, care se reazemă direct pe stratul
de fundare, situat la mică adâncime.
1.2. Normativul se referâ la urmâtoarele tipuri de fundaţii directe:
a) fundaţii izolate;
b) fundaţii continue;
c) fundaţii pe grinzi continue sau pe reazeme izolate şi grinzi;
d) fundaţii pe radier.
1.3. În prezentul normativ nu sunt tratate fundaţiile de forme speciale, cum sunt cele
circulare, cu nervuri etc. care pot fi utilizate în locul celor cuprinse în normativ, când
rezultă mai economice, sau adoptarea lor este dictată de condiţii de gabarit sau alte condiţii
locale.
1.4. Tipurile de fundaţii de la pct. 1.2 se pot folosi în cadrul aceleiaşi construcţii, în raport
cu sistemul constructiv, mărimea încărcărilor, adâncimea terenului de fundare,
proprietăţile de rezistenţă şi deformabilitate ale straturilor, seismicitatea regiunii, avându-
se în vedere şi comportarea corespunzătoare a suprastructurii.
1.5. La proiectarea, executarea şi recepţionarea lucrărilor de beton şi beton armat pentru
fundaţii se vor respecta prevederile din normativele C 140-86, C 56-85, STAS 10107/0-76
precum şi cele din ordinele legale în vigoare.
[top]

2. CONDIŢII PENTRU ALEGEREA TIPULUI DE FUNDAŢIE

2.1. La întocmirea proiectului de fundaţii se ţine seama de datele studiilor geotehnice şi
hidrogeologice, pentru stabilirea tipului, dimensiunilor, măsurilor de protecţie la acţiunile
agresive naturale sau artificiale şi pentru asigurarea stabilităţii generale a terenului de
fundare (alunecări, desecări etc.).
La aprecierea volumului de studii şi la alegerea amplasamentului se ţine seama de
prevederile STAS 1242/1-81 “Teren de fundare. Cercetarea geologică – tehnică şi
geotehnică a terenului de fundare. Prescripţii generale de calitate”
2.2. Alegerea tipului de fundaţie se face pe baza unei analize tehnico-economice cu luarea
în considerare şi a structurii de rezistenţă a construcţiei în ansamblu.
Tipul de fundaţie, adâncimile de fundare, presiunile convenţionale pe teren, materialele
pentru fundaţii şi izolaţii se aleg ţinând seama de următoarele:
a) condiţiile climatice din regiune (adâncime de îngheţ, cantitatea de precipitaţii etc.);
b) condiţiile de stabilitate generală a terenului;
c) adâncimile, natura, grosimile şi caracteristicile fizico- mecanice şi chimice ale
straturilor de pământ de sub talpa fundaţiei date în avizul geotehnic;
d) condiţiile hidrogeologice ale terenului (ape subterane şi de suprafaţă, variaţia sezonieră
şi nivelul hidrostatic, proprietăţile lor chimice, agresivitate, posibilitatea pătrunderii
acesteia la fundaţii etc. - elemente puse în evidenţă de avizul geotehnic).
Pentru amplasamente situate în zonele de influenţă ale lucrărilor hidrotehnice de retenţie,
nivelurile probabile ale apei subterane, la diferite grade de asigurare, se precizează de către
o unitate specializată în studii hidrogeologice;
e) caracteristicile structurii de rezistenţă a construcţiei, existenţa subsolului, densitatea şi
tipul elementelor portante, capabile de a prelua eventualele tasări inegale ale terenului de
fundare;
f) mărimea şi distribuţia în plan a încărcărilor transmise de construcţie la nivelul bazei
construcţiei;
g) particularităţile functionale ale construcţiei, ce pot influenţa comportarea fundaţiilor, ca
de exemplu:
- posibilitatea pătrunderii în fundaţii a apelor din eventualele avarii sau defecte ale
instalaţiilor;
- în cazul construcţiilor industriale cu procese tehnologice umede, agresivitatea apelor
industriale, care pot veni în contact cu fundaţii (asupra materialelor din care aceasta este
alcătuită);
- încălzirea excesivă a fundaţiei şi a terenului de fundare (produsă de căldura cuptoarelor,
furnalelor etc.);
- utilaje care produc vibraţii, ce se transmit până la fundaţii;
j) condiţiile locale, care în unele cazuri determină alegerea materialelor ce trebuie să fie
folosite la fundaţii.
[top]

3. MATERIALE UTILIZATE LA FUNDATII

3.1. Fundaţiile se alcătuiesc în mod obişnuit din:
- zidărie de piatră;
- beton simplu;
- beton ciclopian;
- beton armat.
3.2. Pentru fundaţiile din zidarie de piatră se aplică prevederile din STAS 2917-79
"Lucrări de zidărie din piatră naturală. Prescripţii de alcătuire."
Mortarul întrebuinţat este din var şi ciment, de cel puţin marca 10, STAS 1030-85
"Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuieli. Clasificare şi condiţii tehnice."
3.3. Calitatea betoanelor utilizate la executarea fundaţiilor se stabileşte de proiectant în
funcţie de destinaţie, solicitări, condiţiile mediului de fundare şi influenţa acestora asupra
durabilităţii betonului din fundaţii, conform precizărilor din C 140-86.
3.4. Clasele minime de beton se stabilesc astfel:
a) Beton simplu
Bc 2,0 - pentru umpluturi şi egalizări;
Bc 3,5 - pentru unele egalizări şi umpluturi în situaţii speciale justificate de proiectant;
Bc 3,5 - pentru fundaţii continue, blocuri de fundaţii cu cuzinetul neancorat sau situat în
pământuri cu variaţii mici de umiditate, la clădiri de locuit până la S+P+4 etaje, cu
respectarea prevederilor din Normativul C 140-86; se foloseşte numai la fundaţiile situate
deasupra nivelului maxim al apelor freatice;
Bc 5 - pentru fundaţii continue, din beton simplu cu cuzineţi de beton armat, cu cuzinetul
neancorat sau situat în pământuri cu variaţii mici de umiditate, la clădiri de locuit de la
S+P+5 E la S+P+10 E; se foloseşte numai la fundaţiile situate deasupra nivelului maxim al
apelor freatice;
Bc 7,5 - pentru fundaţii continue la clădiri cu mai mult de două niveluri şi expuse la
variaţii de umiditate, situate în zone cu nivel variabil al apelor freatice sau în contact
permanent cu acestea, cu respectarea prevederilor din Normativul C 140-86, blocuri de
fundaţii cu cuzinetul ancorat.
Observaţie:
În elementele masive de beton care nu sunt supuse la acţiunea mediilor agresive, se
foloseşte cu precădere betonul ciclopian. Proporţia de materiale înglobate este de
maximum 50 % din volumul masivului, în cazul folosirii betonului de clasă pâna la Bc 7,5
inclusiv şi de maximum 30 %, în cazul folosirii betonului de clasă mai mare de Bc 7,5. La
executarea fundaţiilor din beton ciclopian se au în vedere prevederile "Normativului
pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat" indicativ C 140- 86.
b) Beton armat
Bc 10 - pentru tălpi de fundaţii (izolate sau continue), fundaţii pahar monolite, cuzineţi,
radiere şi reţele de grinzi neexpuse la acţiuni agresive, cu procente optime de armare;
Bc 15 – fundaţii pahar prefabricate, fundaţii supuse la solicitări importante şi fundaţii
supuse la acţiuni dinamice.
Pentru executarea soclurilor cu încărcări mici din beton simplu şi în cazurile în care nu
sunt necesare măsuri speciale, se va utiliza clasa Bc 3,5.
Utilizarea betoanelor de clasa Bc 7,5 în socluri se va face cu o justificare tehnico-
economică din partea proiectantului.
Se admite să se folosească clasa de beton Bc 7,5 la tălpi de fundaţii izolate sau continue,
dacă sunt relativ solicitate (de regulă cele armate constructiv cu bare din oţel OB 37) şi
dacă nu sunt expuse la acţiuni agresive.
Clasele de beton mai ridicate, dar de regulă nu mai mari ca Bc 15, se folosesc numai cu
justificarea temeinică a proiectantului în cazul fundaţiilor cu condiţii speciale de solicitare.
De asemenea, la stabilirea clasei betonului trebuie respectate şi prevederile cuprinse în
Normativul C 140- 86 .
În condiţiile de agresivitate caracteristicile betoanelor se stabilesc conform prevederilor
din anexele I.3, I.4, I.5 şi VII.3 din Normativul C 140- 86 şi Instrucţiunile tehnice C 215-
83.
La stabilirea dozajului de ciment se ţine seama şi de posibilitatea utilizării cenuşilor de
centrale termoelectrice, în vederea reducerii corespunzătoare a consumului de ciment, în
conformitate cu prevederile cuprinse în “Instrucţiuni tehnice pentru utilizarea cenuşilor de
termocentrală la prepararea betoanelor, indicativ C 189-79 (cu modificările din 1980) şi în
decizia nr. 8-18.IV.1986 privind utilizarea cenuşilor de centrale termoelectrice în
construcţii”
3.5. La realizarea fundaţiilor continue ale clădirilor de locuit cu P+1 - 2 E, precum şi ale
clădirilor administrative şi social-culturale amplasate în mediul rural, inclusiv din
comunele ce urmează a deveni centre urbane, se aplică soluţii constructive bazate pe
folosirea largă a materialelor locale respectându-se măsurile următoare: - fundaţiile se
realizeaza din zidărie de piatră brută, zidărie din bolovani de râu sau beton ciclopian, beton
de clasa Bc 3,5 numai în zonele în care nu există pe plan local piatră sau bolovani de râu,
betoane cu cenuşi, în zonele din apropierea termocentralelor.
3.6. Tipul de ciment ce se utilizează la prepararea betonului pentru fundaţii, se stabileşte în
funcţie de influenţa condiţiilor mediului de fundare, în conformitate cu prevederile
Normativului C 140- 86 şi Instrucţiunilor tehnice C 215-83.
3.7. Pentru echivalenţa între mărcile şi "clasele" de beton, a se vedea tabelul 1.1 din
Normativul C 140- 86
 3.8. Oţelul beton trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 438/1-80
"Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de calitate", STAS 438/2-80
"Oţelul beton trefilat la rece. Sârmă trasă mată" şi STAS 438/3-80 "Plase sudate pentru
beton armat".
Tipurile de oţel utilizat curent în elementele de beton armat pentru fundaţii şi domeniile de
aplicare sunt:
- oţel beton rotund OB 37 - armături de rezistenţă sau constructive;
- sârmă trasă netedă STNB - armături de rezistenţă, numai sub formă de plase sau
carcase sudate, în elemente de betoane de clasă cel puţin Bc 10;
- oţel beton cu profil periodic - armături de rezistenţă la elemente PC 52 şi oţel cu
caracteristici cu betoane de clasă cel puţin Bc 10 similare oţelului PC 60,
respectiv Bc 15.
Când armătura rezultă din motive constructive, se utilizează oţel OB 37, iar în cazul când
rezultă din calcul, se utilizează oţel PC şi plase sudate din STNB.
[top]

4. . ADÂNCIMEA DE FUNDARE
4.1. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte în funcţie de:
- adâncimea de îngheţ;
-condiţiile de teren arătate la pct. 2.2;
- înălţimea minimă constructivă a corpului fundaţiei.
4.2. Adâncimea de îngheţ are valorile indicate în STAS 6054-77 "Teren de fundare.
Zonarea teritoriului României din punct de vedere al adâncimii de îngheţ".
4.3. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte conform tabelului 1.
Tabelul 1
Adâncimea minimă de fundare (m)
Hi = H=
adâncimea adâncimea Terenuri supuse acţiunii Terenuri ferite de îngheţ (în
de îngheţ - apei îngheţului (în spaţii reci şi
Terenul de spaţii calde sau încălzite)
conform subtera-ne neîncălzite)
fundaţie
STAS faţă de cota Construcţii
6654/77 terenului Construcţii Construcţii cu
Definitiv fără subsol subsol
(cm.) nivelat (m) Provizorii
e
Roci stâncoase oricare oricare 30 - 40 20 20 20
Pietrişuri Hi 40 40 40
curate, balast,
cuarţ, nisipuri
oricare
mari şi mijlocii H < 2.00 Hi + 10 50 40 40
curate,
necoezive
Pietriş sau 80 70 50 40
balast cu liant H < 2.00 90 80 50 40
argilos, nisip
argilos, argilă Hi > 70 Hi + 10 80 50 40
grasă H < 2.00 Hi + 20 80 50 40
Nisip fin 80 70 50 40
prăfos, praf H < 2.50 90 80 50 40
argilos, argilă
prăfoasă şi Hi + 10 80 50 40
nisipoasă, mâl Hi > 70
H < 2.50 Hi + 20 90 50 40
nămol
4.4. Pentru construcţiile fără subsol, adâncimile de fundare (tabelul 1) se consideră de la
cota terenului nivelat din jurul construcţiei respective, iar pentru construcţiile cu subsol
închis, de la cota pardoselii subsolului.
4.5. Ţinând seama de cele mentionate la pct. 2.2. se are în vedere ca, tălpile fundaţiilor să
pătrundă cel puţin 20 cm în stratul de fundare sau să rezeme pe stratul de umplutură, în
cazul când prin proiect se prevăd umpluturi datorită condiţiilor locale şi care asigură
condiţiile de fundare din avizul geotehnic.
4.6. Pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile (pământuri sensibile la umezire şi
pământuri contractile), adâncimea de fundare se stabileşte în conformitate cu prescripţiile
menţionate la alineatul 2, de la pct. 1.1.
[top]

5. STABILIREA DIMENSIUNILOR ÎN PLAN ALE BAZEI FUNDATIEI

5.1. Dimensiunile în plan ale suprafeţei bazei fundaţiilor se stabilesc pe baza calculului
terenului de fundare, la cele două stări limită, la starea limită de capacitate portantă şi de
deformaţie.
Calculul la starea limită de deformaţie pentru construcţiile provizorii sau de mică
importanţă, la care tasările nu produc eforturi suplimentare în structură, nu este
obligatoriu.
Dimensiunile în plan ale fundaţiilor se aleg, de regulă, astfel, încât rezultanta încărcărilor,
provenite din acţiunile din grupări fundamentale, să fie situată în sâmburele central.
Pentru situaţiile în care în grupările fundamentale intervin solicitări importante,
nepermanente, se admite ca rezultanta încărcărilor să fie situată în afara sîmburelui central,
cu condiţia însă ca, suprafaţa zonei active a tălpii fundaţiei să nu fie mai mică de 80 % din
aria totală a acesteia, iar sub acţiunea încărcărilor din grupuri speciale suprafaţa zonei
active a tălpii fundaţiei trebuie să se extindă cel puţin până în dreptul centrului de greutate
al acesteia. În cazul când suprafaţa zonei active a tălpii fundaţiei este mai mică decât aria
totală a acesteia, se va avea în vedere verificarea stabilităţii construcţiei.
5.2. La stabilirea dimensiunilor în plan ale fundaţiilor se are în vedere ca, sub acţiunea
încărcărilor verticale, să nu se ajungă la diferenţe mari ale presiunilor efective, în vederea
diminuării tasărilor diferenţiate.
5.3. Calculul terenului de fundare, la starea limită de capacitate portantă şi la starea limită
de deformaţie se face în conformitate cu STAS 3300-85.
5.4. Pentru construcţiile cuprinse în tabelul 1 din STAS 3300-85 sau pentru stabilirea
dimensiunilor în plan ale fundaţiilor se admite calculul terenului de fundare după valorile
presiunilor convenţionale de calcul, în conformitate cu prevederile din standardul
respectiv.
5.5. La dimensionarea suprafeţei bazei fundaţiilor se compară presiunile efective pe teren
produse de încărcări (pef) cu presiunile convenţionale (pconv) definite prin STAS 3300-85,
având în vedere următoarele:
- la excentricităţi după o singură direcţie:
pentru încărcări de calcul în gruparea fundamentală;
pentru încărcări de calcul în gruparea specială;
- la excentricităţi după ambele direcţii:
pentru încărcări de calcul în gruparea fundamentală;
pentru încărcări de calcul în gruparea specială;
[top]

6. PROIECTAREA FUNDATIILOR IZOLATE DIN BETON SI BETON ARMAT

6.1. Acest capitol se referă la proiectarea fundaţiilor izolate de mică adâncime (de exemplu
ale stâlpilor de beton armat, monolit şi prefabricat şi ale stâlpilor metalici), care au
suprafeţe de rezemare pe teren de forma pătrată sau dreptunghiulară şi sunt executate după
unul din tipurile următoare:
a) Talpă de beton armat;
b) Bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat;
c) Pahare pentru stâlpi prefabricaţi.
La proiectare se vor respecta prevederile din STAS 10107/0-76.
6.2. La alcătuirea generală se va ţine seama de următoarele:
a) fundaţiile cu suprafaţa bazei mai mică sau cel mult egală cu 1 m2 au o formă prismatică
(fig.1)
b) fundaţiile cu suprafaţa bazei mai mare decât 1 m2 au forma din fig. 2. La aceste fundaţii
se asigură, în jurul bazei stâlpului, o porţiune orizontală de 5 cm lăţime, pentru a permite
rezemarea cofrajului stâlpului;
c) între corpul fundaţiei turnate şi teren se prevede, în cazurile curente, un strat de beton de
egalizare având grosimea de circa 5 cm.
Alte grosimi ale stratului de beton de egalizare se adoptă numai în cazuri speciale
justificate de proiectant, avându-se în vedere tehnologia de execuţie a lucrărilor.
6.3. Stabilirea înălţimii fundaţiei se face ţinând seama de următoarele:
a) Pentru asigurarea rigidităţii necesare fundaţiei în vederea repartizării presiunilor pe
teren, raportul H/B, între înălţimea fundaţiei şi latura cea mai mare a bazei fundaţiei,
trebuie să respecte valorile minime din tabelul 2, precum şi prevederile din cap. 5 al
prezentului normativ.
b) Pe considerente economice, în special pentru reducerea consumului de oţel, pentru
raportul H/B se recomandă valorile minime din tabelul 2, coloana 2. Dacă raportul
H/B este mai mare decât valorile din coloana 1, a tabelului 2, nu mai este necesară
verificarea la forţă tăietoare.
c) Înălţimea minimă constructivă H a tălpii este de 30 cm.

d) Înălţimea H' la marginea obeliscului fundaţiei se ia de obicei , dar cel puţin

20 cm (fig. A2.2).
e) Pentru fundaţiile cu stâlpul la marginea fundaţiei (la calcane, la rosturi de tasare etc.),
înălţimea minimă a fundaţiei se determină din tabelul 2, considerând, în loc de raportul H /

B, raportul în care b este latura bazei stâlpului care corespunde laturii B a

fundaţiei.
Tabelul 2
Valorile (H / B) peste care
Presiunea maximă pe nu mai este necesară
H / B minim
teren în daN/cm3 verificarea la forţa
tăietoare pentru Bc10
 1,0 0,22
0,25
1,5 0,25
2,0 0,28
0,27
2,5 0,30
3,0 0,30
0,29
3,5 0,33
4,0 0,33
0,33
4,5 0,33
5,0 0,33
5,5 0,33 0,35
6,0 0,33

6.4. Armarea fundaţiei se face astfel:

a) Fundaţia se armează la partea inferioară cu o plasă din bare dispuse paralel cu laturile
având distanţă maximă între bare de 25 cm. Se recomandă utilizarea plaselor sudate
conform prevederilor din "Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea şi folosirea armării cu
plase sudate a elementelor din beton" indicativ P59-86.
Procentul minim de armare pe fiecare direcţie se ia de 0,05 % raportat la Bho.
În cazul fundaţiilor pentru care rezultă armări din condiţia de procent minim de armare, se
pot folosi armături cu diametrul minim de 8 mm.
b) Armătura de rezistenţă se dimensionează pe baza momentelor încovoietoare, calculate
conform prevederilor din anexa 1, pct. 1, din prezentul normativ.
c) Armătura necesară preluării eforturilor din încovoiere se distribuie după cum urmează:
- pentru fundaţiile pătrate: uniform pe toată latura respectivă a bazei fundaţiei;
- pentru fundaţiile dreptunghiulare:
- pe direcţia x-x, uniform pe toată latura mică (5-6) a bazei fundaţiei (fig. 3);
- pe direcţia y-y, uniform pe porţiunea din latura mare a bazei fundaţiei cuprinsă între
dreptele la 45o duse din colţurile bazei stâlpului (9-12). Pe restul laturii mari a fundaţiei (5-
9) şi (8-12) se prevede o armătură suplimentară cu aceeaşi secţiune pe metru liniar ca şi
secţiunea pe metru liniar a armăturii rezultate din calcul pentru porţiunea 9-12.
d) La faţa superioară a fundaţiilor de tipul din fig. 2, se prevede o armătură constructivă,
(c), compusă din două sau mai multe bare având diametrul minim de 10 mm.
Barele se dispun pe fiecare din cele două direcţii ortogonale, astfel ca distanţa între două
bare să fie de cca 50 cm.
La fundaţiile situate la adâncimi mai mari şi care sunt solicitate de momente încovoietoare
importante transmise de stâlpi, astfel că pot apare momente încovoietoare negative în zona
cu presiuni reduse pe teren, datorită suprasarcinii date de umplutura de pământ de
deasupra fundaţiei, armătura de la partea superioară se dimensionează pentru a prelua
aceste momente.
e) Armăturile stîlpului sau mustăţile se ancorează în fundaţie cu lungimile prescrise pentru
înnădirea armăturilor.
6.5. Pentru fundaţiile cu excentricitate în raport cu stâlpii (fundaţii de calcane, la rosturi de
tasare), stabilirea presiunilor pe teren se face ţinând cont de efectul de reducere a
excentricităţii, datorat rotirii bazei fundaţiei.
Calculul momentelor, în cazul solicitărilor verticale excentrice, cu excentricităţi mici, se
face cu relaţiile din anexa 1, pct. 2.
Calculul momentelor încovoietoare în fundaţii, funcţie de presiunile care apar pe baza
fundaţiei, se face conform Anexei 1, pct.1.
Pentru fundaţiile cu excentricitate mare în raport cu stâlpii, la care considerarea efectului
de reducere a excentricităţii sarcinii din stâlp nu conduce la o dimensionare economică a
tălpii, precum şi la fundaţiile excentrice la care împingerea orizontală nu este preluată de
suprastructură, se utilizează grinzi de echilibrare între fundaţii. Acestea îndeplinesc rolul
de echilibrare şi rigidizare a două sau mai multe fundaţii izolate, astfel încât să rezulte
uniformizarea presiunilor pe terenul de fundaţie(fig. 4)
Calculul şi dimensionarea fundaţiilor cu grindă de echilibrare se face potrivit prevederilor
din anexa 1, pct. 3 şi prevederilor de la pct. 6.4.a.
Fundaţii cu bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat
6.6. La alcătuirea generală se ţine seama de următoarele:
a) fundaţiile de acest tip sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu, pe care stâlpul
reazemă prin intermediul unui cuzinet de beton armat (fig.5).
b) Blocul de beton simplu este alcătuit din 1...3 trepte, astfel alese încât să se asigure o
repartiţie corespunzătoare a presiunilor pe talpa fundaţiei (pct. 6.7 b). Turnarea treptelor se
va realiza la un interval de timp minim, care să asigure conlucrarea.
c) Cuzinetul are în mod obişnuit forma prismatică. În cazul cuzineţilor cu dimensiunea l >
35 cm, se va teşi faţa superioară. În acest caz se vor respecta prevederile de la pct. 6.3.b.
d) Lăţimea "b" a cuzinetului, aleasă pe considerente economice, trebuie să satisfacă
următoarele valori ale raportului b / B (în care B este lăţimea blocului de beton simplu):
b / B= 0,55...0,65 - pt. bloc cu o singură treaptă;
b / B = 0,40...0,50 - pt. bloc cu 2...3 trepte.
Blocul de beton simplu se va verifica la compresiune locală (strivire), sub cuzinetul de
beton armat, conform STAS 10107/0-76.
6.7. Dimensionarea blocului de beton simplu se face astfel:
a) Înălţimea totală "H" a blocului cu o singură treaptă este de cel puţin 40 cm. Dacă blocul
este format din două sau trei trepte, înălţimile H1,H2... ale fiecărei trepte sunt de cel puţin
30 cm.
b) Raportul tg a, dintre înălţimile H1,H2.... ale treptelor şi lungimile în consola I1,I2...
considerate pe ambele direcţii, trebuie să respecte valorile indicate în tabelul 3, masivul de
beton înscriindu-se în volumul delimitat de planul tangent cu înclinarea a conform fig. 5.
Tabelul 3
Valorile minime ale tg a pentru beton de
Presiunea maximă pe teren clasa
în daN/cm2
BC 3,5 BC 5 Bc 7,5
p=2 1,3 1,2 1,1
p = 2,5 1,5 1,3 1,2
p=3 1,6 1,4 1,3
p = 3,5 1,7 1,5 1,4
p=4 1,8 1,6 1,5
p=6 - - 1,8

Pentru valori intermediare ale presiunii maxime pe teren, se poate utiliza valoarea
corespunzătoare presiunii imediat superioare celei efective.
Presiunea maximă se calculează sub acţiunea încărcării corespunzătoare stărilor limită
ultime, în grupări fundamentale sau speciale (cea mai mare dintre ele).
6.8. Stabilirea înălţimii cuzinetului se face ţinând seama de următoarele:
a) înălţimea "h" a cuzinetului, care nu va fi mai mică de 30 cm, trebuie să satisfacă
condiţia:
b) Dacă înălţimea h a cuzinetului se alege astfel încât:

nu mai este necesară verificarea la forţa tăietoare.

6.9. Armarea cuzinetului se face astfel:
a) Cuzinetul se armează la partea inferioară cu o plasă alcătuită din bare dispuse paralel cu
laturile pe cele două direcţii; distanţa maximă dintre bare va fi de 25 cm.
În cazul utilizării plaselor sudate, se vor respecta indicaţiile din Instrucţiunile tehnice P 59-
86.
b) Procentul minim de armare, pe fiecare direcţie, va avea valoarea de 0,05 %, raportat la
secţiunea cuzinetului (b.ho).
În cazul cuzineţilor cu faţa superioară teşită, procentul minim de armare se referă la
secţiuni (b.ho) de la marginea stâlpului.
În cazul cuzineţilor unde rezultă armări din condiţii de procente minime de armare, se pot
folosi armături cu diametrul minim de 8 mm.
c) Dimensionarea armăturii cuzinetului se face pe baza momentelor încovoietoare
calculate conform metodei din Anexa I din prezentul normativ.
d) În unele ipoteze de încărcare, când apar eforturi de întindere între cuzinet şi blocul de
beton simplu, se admite ca zona activă a tălpii cuzinetului să fie de minimum 80 % din
aria totală a acestuia.
În cazul în care zona activă rezultă între 70 şi 80 % din aria totala a cuzinetului, acesta va
fi ancorat în blocul de beton simplu prin armături capabile să preia întreaga forţă de
întindere.
Armăturile de ancorare se dimensionează considerând secţiunea de la baza cuzinetului ca o
secţiune de beton armat solicitată la compresiune excentrică şi introducând în calcul
rezistenţele de calcul ale betonului din blocul de beton simplu.
6.10. Fundaţiile stâlpilor metalici se realizează dintr-un bloc de beton simplu, cu sau fără
cuzinet de beton armat, respectând prescripţiile generale de la punctele 6.6 ÷ 6.9.
Pentru stâlpii cu solicitări mici, comprimaţi excentric, se recomandă fundaţii din beton
simplu şi având un sistem de ancorare ca în fig. 6 a; pentru cei cu solicitări importante,
comprimaţi excentric, se recomandă utilizarea fundaţiilor din bloc de beton simplu şi
cuzinet din beton armat (fig. 6 b).
Cota feţei superioare a fundaţiei sub nivelul pardoselii, este impusă de înălţimea de
construcţie a bazei stâlpului.
Principial, baza stâlpului metalic este alcătuită dintr-o placă de bază, traverse şi buloane de
ancorare, care asigură transmiterea la beton, a efortului de întindere la care este solicitată.
a) Dimensiunile principale (L, B) ale plăcii de bază se determină în funcţie de solicitările
de calcul N, M (aplicate în centrul de greutate al plăcii) şi de rezistenţa de calcul la
compresiune a betonului.
b) Dimensionarea buloanelor de ancoraj se face potrivit STAS 10108/0-78 “Construcţii
civile, industriale şi agricole. Calculul elementelor din oţel”
Lungimea de ancorare a buloanelor se determină prin calculul la smulgere şi este de
minimum 35d (d fiind diametrul bulonului). Pentru obţinerea unei capacităţi de ancorare
sporite, buloanele pot fi prevăzute la capătul inferior cu plăci de repartiţie.
c) Armăturile de ancorare ale cuzinetului se dimensionează astfel încât să se realizeze un
moment capabil egal cu momentul capabil al buloanelor de ancoraj.
d) În cazul stâlpilor solicitaţi centric se recomandă să se prevadă constructiv, de fiecare
parte, două buloane cu filet de cel puţin M 20.
FUNDAŢII IZOLATE TIP PAHAR PENTRU STÂLPI PREFABRICAŢI
6.11. Notaţii pentru fundaţii pahar (fig. 7)
a, b - dimensiunile laturilor stâlpului;
Hp - înălţimea paharului;
hf - grosimea fundului paharului;
h1 - Hp + hf
h2 - înălţimea tălpii fundaţiei;
bp, b'p - grosimea peretelui paharului la partea superioară şi la bază;
la, lb - dimensiunile deschiderii libere ale golului paharului la partea lui superioară;
l'a, l'b - idem, la bază;
N, T, M - eforturile secţionale la baza stâlpului (la faţa superioară a paharului).
6.12. Dimensionarea şi armarea unei fundaţii-pahar comportă următoarele operaţii
prezentate la pct. 6.13...6.17.
6.13. Stabilirea înălţimii "Hp" necesare
6.13.1. Pentru asigurarea lungimii necesare de ancoraj a armăturilor longitudinale ale
stâlpilor se ia: Hp - lungimea de ancoraj conform STAS 1.107/0-76, la care se adaugă 5
cm. Valoarea astfel determinată pentru "Hp" poate fi redusă dacă lungimea necesară de
ancorare a armăturilor se asigură prin întoarcerea lor orizontală la baza stâlpului.
Aceste prevederi nu se aplică şi la stâlpii din beton precomprimat, pentru care "Hp" se
stabileşte în funcţie de sistemul de ancorare a armăturilor pretensionate, pe bază de
proiecte tip sau date experimentale.
6.13.2. Totodată, trebuie respectate următoarele valori minime pentru Hp:
- la stâlpi cu inima plină: ;
unde:
- la stâlpii halelor industriale cu poduri rulante şi ai estacadelor: ,
unde:
Hst - înălţimea liberă a stâlpului, de la faţa superioară a paharului până la baza riglei
acoperişului.
Se va respecta de asemenea şi condiţia .
La construcţiile etajate, cu stâlpi prefabricaţi dintr-o singură bucată pe mai multe niveluri,
trebuie respectată în plus condiţia:
6.14. Determinarea grosimii “hf”
6.14.1. Se admite în calcul ca, din încărcarea verticală totală transmisă de stâlp, o fracţiune
N1cap se transmite prin pereţii paharului, pe tot conturul acestuia, iar diferenţa N2=V - N1cap
se transmite direct fundului paharului (fig. A2.8).
Încărcarea capabilă transmisă prin pereţii paharului se calculează cu relaţia:
N1cap = A5.mt.Rt
unde: As - aria suprafeţei laterale de contact între stâlp şi monolitizare;
mt - coeficient al condiţiilor de lucru, având valoarea:
0,3 pentru stâlpi de hale parter fără poduri rulante, sau cu poduri rulante cu regim uşor de
lucru şi pentru stâlpii clădirilor etajate;
0,1 pentru stâlpi de hale cu poduri rulante cu regim mediu şi greu de lucru.
Rt – rezistenţa de calcul la întindere a betonului de monolitizare.
6.14.2. Secţiunea activă la străpungere a fundului paharului se consideră ca în figură,
având în plan dimensiunile a + hf ,b + hf şi perimetrul U = 2a + 2b + 4hf.
Verificarea la străpungere se face la forţa “N2”, inclusiv greutatea proprie a stâlpului pe
înălţimea “Hp” cu relaţia

Încărcarea N2cap se calculează cu relaţia:

unde:
Aav - aria însumată a barelor verticale de armătură de la faţa interioară a paharului, pe tot
perimetrul stâlpului, ancorate în talpa fundaţiei;
Ra – rezistenţa de calcul a armăturii;
Af aria limitată de secţiunea de străpungere (a + hf)(b + hf);
pmed - presiunea medie pe teren pe suprafaţa de talpă corespunzătoare la Af;
Rt – rezistenţa de calcul la întindere a betonului din talpa fundaţiei.
Nu s-a considerat influenţa momentului M la valorile N1cap şi N2cap, deoarece aceasta este
neglijabilă.
În fundaţiile de tip cuzinet şi bloc la care cuzinetul este realizat de tip pahar (fig. A2.9), la
verificarea la străpungere se ţine seama şi de aportul blocului de beton simplu.
Este necesar a se respecta următoarele valori minime pentru hf:
- la stâlpii construcţiilor zootehnice cu un singur nivel şi ai construcţiilor uşoare (şoproane
etc.), hf = 15 cm;
- la stâlpii construcţiilor civile şi ai halelor industriale fără poduri rulante, hf = 20 scm;
- la stâlpii halelor industriale cu poduri rulante, hf = 25 cm.
Observaţie: În cazul fundaţiilor cu pahar prefabricat ca elemente separat şi încastrat în
talpa monolită (fig.A2.10), hf se măsoară de la baza acestuia.
6.15. Verificarea pereţilor paharului în plan orizontal la presiunile laterale
6.15.1. Presiunile laterale produse de M şi T se determină după schema din fig. 11. Din
momentul încovoietor total M transmis de stâlp se admite ca o fracţiune N . a/2 se preia
prin cuplurile forţelor de frecare de pe feţele interioare ale paharului şi prin presiunile pe
fundul acestuia. Presiuni laterale pe pereţii paharului sunt produse de:

Presiunile laterale la partea inferioară se consideră practic aplicate la nivelul fundului

paharului:
P = rezultanta presiunilor laterale pe una din feţe;
z = 0,8 Hp = braţul de pârghie al cuplului, de forţe P.

În plan P se distribuie ca în fig. 11.b.

6.15.2. Peretele frontal al paharului se consideră la presiunea "P", ca o bară cu secţiunea
bpHp/2 încastrată la capete şi cu deschiderea de calcul l (fig. 11 b). Pe această schemă
momentele încovoietoare maxime în peretele frontal sunt:
- pe reazeme:Mr = 0,045P.Ib
- în câmp: Mc = 0,020P.Ib.
Reacţiunile "Np" în pereţii longitudinali ai paharului, care solicită aceşti pereţi la întindere,
sunt Np = P/2.
6.15.3. Peretele frontal se verifică la încovoiere la momentul "Mr", "Mc", iar pereţii
longitudinali se verifică la întindere centrică la efortul axial "Np".
Calculul se efectuează separat pentru fiecare direcţie de acţiune a încărcărilor orizontale.
Armăturile orizontale rezultate din calcul se repartizează numai pe treimea superioară a
înălţimii "Hp", iar pe restul înălţimii Hp se prevăd armături minime constructive conform
pct. 6.18.2, dacă se îndeplineşte condiţia de verificare la forţe tăietoare de la pct. 6.15.5.
În cazurile arătate la pct. 6.15.5., aceste armături pot rezulta din calcul.
6.15.4. Se admite că presiunile laterale, grupate spre colţuri ca în fig. 11.b, se transmit
direct pereţilor longitudinali ai paharului printr-un efect de boltă, astfel că solicitarea
pereţilor frontali la forţă tăietoare este neglijabilă şi nu este necesară să fie verificată prin
calcul.
6.15.5. La stabilirea grosimii pereţilor paharului se ţine seama de următoarele:
- la fundaţii turnate monolit, nesolicitate dinamic, de dimensiuni reduse, se recomandă ca
grosimea "bp" a pereţilor paharului să fie stabilită punând condiţia ca eforturile Np, Mr, Mc
să fie preluate de pereţi lucrând ca elemente de beton simplu, cu secţiunea bpHp/3;
- la solicitări mai mari, eforturile Np, Mr, Mc sunt preluate de pereţii paharului lucrând ca
elemente de beton armat.
Grosimile bp minime recomandate sunt:
- la pahare prefabricate - bp = 15 cm
- la pahare turnate monolit bp = 20 cm
La stâlpii cu solicitări reduse ai construcţiilor zootehnice cu un singur nivel şi al
construcţiilor uşoare (soproane etc): bp = 15 cm.
Grosimea "bp" a pereţilor longitudinali se verifică la forţa tăietoare Q = T, cu secţiunea
activă conform fig. 12, unde T este forţa tăietoare de la baza stâlpului. Dacă aceasta
provine din gruparea specială cuprinzând şi solicitările seismice, include şi coeficientul
supraunitar dat în Normativul P 100-81, paragraful 5.2.3, formula (14).
Dacă Q > 2bp'a0(0,5R), armăturile orizontale de pe inima pereţilor se dimensionează şi ca
etrieri ai unei console verticale (adoptându-se armarea pe ambele feţe ale pereţilor
paharului, conform fig. 16c), care se consideră ca lungă sau scurtă în funcţie de raportul Hp
/ a0.
6.16. Verificarea în secţiunea orizontală de la baza paharului
6.16.1. Secţiunea orizontală C-C de la baza paharului, de dimensiuni ao = Ia + 2ap' şi bc = Ic
+ 2bp' (fig. 13) trebuie să asigure transmiterea de la pahar la talpa fundaţiei a efortului
axial "N1" determinat la pct. 6.14.1. (fig. 8) şi a momentului M' = M + THp. În acest
calcul se neglijează diferenţa de nivel h2 - ht = .
6.16.2. Verificarea se face la compresiune excentrică, la eforturile N1 şi M' ca pentru o
secţiune chesonată de beton simplu.
Dacă intervin şi eforturi unitare de întindere, secţiunea se calculează ca secţiune de beton
armat şi rezultă din calcul armăturile verticale de ancoraj necesare. Procentul minim de
armare pentru armăturile verticale: 0,05 %.
Observaţie
În cazul considerării ca secţiune de beton armat, întrucât axa neutră nu trece de regulă prin
golul central, se poate efectua calculul ca pentru o secţiune plină.
6.17. Verificarea tălpii fundaţiei la încovoiere
6.17.1. Talpa fundaţiei se verifică la încovoiere sub acţiunea presiunilor terenului (fig.
A2.14) după aceleaşi reguli ca la fundaţiile stâlpilor monoliţi.
Verificarea se face în secţiunea A-A de la marginea stâlpului cu înălţimea de calcul h1 şi în
secţiunea B-B de la marginea paharului cu înălţimea de calcul h2.
6.17.2. Se recomandă ca înălţimea h2 să fie astfel aleasă încât armătura de la baza tălpii să
rezulte din dimensionarea în secţiunea A-A.
Pentru cazurile cu evazări mari ale tălpilor se realizează plane înclinate la feţele
superioare, menţinându-se aceleaşi reguli, ca şi în cazul tălpilor armate având forma de
obelisc.
Înălţimea tălpii fundaţiei, la marginea paharului trebuie să îndeplinească condiţia

.
6.17.3. Procentul minim de armare la baza tălpii:
0,05 % în raport cu secţiunea B-B şi
0,025 % în raport cu secţiunea A-A.
6.18. Prevederi constructive
6.18.1. Betonul de matare din golul paharului.
Dimensiunile golului paharului sunt mai mari decât cele ale secţiunii de la baza stâlpului,
cu 5...6 cm la partea inferioară şi 8...11 cm la cea superioară, de fiecare parte a stâlpului.
Pentru a permite folosirea aceloraşi tipare ale paharelor la diverse secţiuni de stâlpi, se
admite o variaţie de +3,5 cm la aceste dimensiuni, de fiecare parte a stâlpului. Spaţiul
dintre stâlp şi pereţii paharului se umple cu beton matat, cu agregate 16 mm şi de clasa
Bc 15 şi cel puţin egală cu clasa betonului paharului.
În cazul stâlpilor dubli în pahar comun (fig. 15) rostul dintre stâlpi este de minimum 5 cm.
6.18.2. Armarea paharului
Alcătuirea constructivă recomandată pentru armăturile verticale şi orizontale ale paharului
este arătată în fig. A2.16.
a) Dacă din calcul conform pct. 6.15.3. rezultă că paharul se dimensionează ca element de
beton simplu, se prevede o armătură minimă constructivă la partea lui superioară (fig.
A2.16.a).
Diametre minime:
10 mm pentru barele orizontale şi
6 mm pentru cele verticale.
b) Dacă din calculul conform pct. 6.15.3 rezultă că paharul se dimensionează ca element
de beton armat, se recomandă schema din fig. 16.b. Diametrul minim pentru armăturile
orizontale rezultate din calcul, grupate pe treimea superioară a înălţimii Hp este 10 mm,
în cel puţin două bare. Pe restul înălţimii Hp se prevăd bare constructive la faţa interioară,
cu 8 mm, la distanţa de max. 30 cm.
c) Schema din fig 16 c se recomandă în următoarele cazuri:
- când din calculul conform pct. 6.16. rezultă ca necesare şi bare verticale de ancorare a
paharului în talpă;
- în pahare de grosimea redusă, la care din calculul la forţă tăietoare conform pct. 6.15.5,
rezultă ca necesară armătura orizontală pe inima pereţilor longitudinali ai paharului;
- la fundaţiile prefabricate, la care barele verticale pot fi solicitate la întindere şi în timpul
transportului şi montajului.
d) Pentru dispoziţia în plan a armăturilor orizontale se foloseşte fig. 16.d. La barele
orizontale se respectă lungimile de ancorare prescrise pentru bare solicitate la întindere.
FUNDAŢII IZOLATE ÎNVECINATE DENIVELATE
6.19. La executarea fundaţiilor izolate învecinate denivelate, se respectă următoarele:
- tălpile fundaţiilor se aşează astfel, încât o dreapta dusă între punctele lor cele mai
apropiate să nu prezinte o înclinare mai mare decât panta necesară pentru asigurarea
stabilităţii terenului natural ( );
- ordinea de execuţie este mai întâi a fundaţiei cele mai adânci, iar după terminarea
acesteia şi realizarea umpluturii la nivelul tălpii fundaţiei stâlpului vecin ca în fig. 17, se
trece la executarea fundaţiei acestuia;
- se analizează necesitatea executării unor subzidiri, în cazul unor construcţii existente, în
vecinătatea cărora se execută construcţii noi.
[top]
7. PROIECTAREA FUNDATIILOR CONTINUE DIN BETON SI BETON ARMAT
7.1 Prevederile din acest capitol se aplică la proiectarea fundaţiilor directe de mică
adâncime, sub pereţi cu axa longitudinală rectilinie, şi anume:
- fundaţii continue de beton simplu;
- fundaţii continue de beton armat;
- fundaţii continue cu descărcări pe reazeme izolate, cu ajutorul grinzilor sau bolţilor;
- fundaţii continue înglobate în însăşi placa suport a pardoselii.
7.2 Fundaţii continue de beton simplu
Se adoptă în mod curent la toate categoriile de pereţi, pentru clădiri de locuit şi social-
culturale, precum şi pentru construcţii industriale şi agrozootehnice când stratul bun de
fundare permite, din punct de vedere tehnic, o fundare directă.
Aceste fundaţii pot fi centrice sau excentrice faţă de pereţii pe care îi suportă.
Fundaţiile centrice se dispun de regulă sub pereţii la care solicitarea principală o constituie
încărcarea verticală.
Fundaţiile excentrice se prevăd de regulă la pereţii rosturilor de tasare, la pereţii solicitaţi
la forţe orizontale mari (de exemplu împingerea pământului) sau la pereţii de margine
acolo unde se prevede extinderea construcţiei sau alipirea unei alte construcţii.
La pereţii de margine, în cazul când se prevede extinderea unei construcţii, se va analiza
oportunitatea executării fundaţiei în această ipoteză, astfel încât ea să fie capabilă să
transmită terenului de fundare toate încărcările, atât în ipoteza limitării construcţiei la acest
perete, cât şi în ipoteza extinderii viitoare.
Tipurile de fundaţii continue cele mai frecvent utilizate sunt cele prezentate în fig. 18.
Fundaţiile de secţiune dreptunghiulară (fig. 18.a) se recomandă atunci când talpa fundaţiei
depăşeşte lăţimea b a peretelui sau soclului de deasupra cu cel mult 15...20 cm de fiecare
parte.
Fundaţiile cu trepte (fig. 18.b) se recomandă a se folosi când talpa fundaţiei este mai lată
decât în cazul celei din fig. 18.a.
Înălţimea primei trepte va fi cel puţin 40 cm şi cel puţin 35 cm la următoarele trepte.
Raportul dintre înălţimile şi lăţimile treptelor (tg a) trebuie să îndeplinească condiţiile din
tabelul 3.
Când nu se dispune de înălţimea suficientă pentru treptele din beton simplu, în locul
acestora se prevăd tălpi de beton armat.
Fundaţiile pereţilor exteriori, la clădiri fără subsol, se alcătuiesc obişnuit conform fig. 19
(a...c) şi anume:
- cele din fig. 19.a., pentru cazul când pardoseala este la aceeaşi cotă cu cea a trotuarului;
- cele din fig. 19.b, când pardoseala parterului este până la 15 cm deasupra cotei
trotuarului, pe umplutură;
- cele din fig. 19.c., când pardoseala pe umplutură este cu mai mult de 15 cm deasupra
cotei trotuarului.
În toate cazurile când trotuarul se realizează pe umplutură, se va prevedea un soclu din
beton.
În cazul parterului cu pardoseli denivelate, detaliul fundaţiei peretelui interior de separaţie
între porţiunile denivelate este similar cu cel corespunzător subsolurilor denivelate (fig. 21
b).
Fundaţiile pereţilor exteriori, la clădiri cu subsol, se alcătuiesc obişnuit conform fig.
A2.20.
Talpa fundaţiei se face mai lată spre exterior decât peretele subsolului pentru a se realiza
suportul necesar protecţiei hidroizolaţiei. Grosimea şi soluţia pentru zidăria de protecţie se
va stabili prin proiect.
Fundaţiile pereţilor interiori, la clădirile cu subsol, se alcătuiesc conform fig. 21 şi anume:
- cele din fig. 21 a, când întreg subsolul este la acelaşi nivel;
- cel din fig. 21 b, când pardoseala subsolului se află la cote diferite.
La stabilirea soluţiilor pentru hidroizolaţii trebuie avute în vedere prevederile din
standardele şi normativele în vigoare, hidroizolaţiile prevăzându-se în funcţie de destinaţia
subsolului şi de nivelul de asigurare la umiditate a terenului sau a variaţiei nivelului
hidrostatic.
7.3. Stabilirea dimensiunilor fundaţiilor
Dimensiunile în plan ale fundaţiilor continue se determinâ ţinând seama de prevederile de
la cap. 5 din prezentul normativ.
Fundaţiile solicitate excentric se dimensionează astfel ca, rezultanta tuturor fortelor să se
menţină în treimea mijlocie a bazei pentru ca întreaga ei lăţime să fie activă la transmiterea
presiunilor pe teren (fig. 22).
Când acest lucru nu poate fi realizat (rezultanta forţelor iese din treimea mijlocie a tălpii
fundaţiei), iar lăţimea de fundaţie astfel impusă nu satisface din punct de vedere al

presiunilor admisibile, este indicată admiterea unei lăţimi active .

Se recomandă ca excentricitatea rezultantei tuturor încărcărilor permanente, temporare, de
lungă durată, scurtă durată şi excepţionale să nu depăşească 1/4 din lăţimea tălpii.
La calculul fundaţiilor solicitate excentric (de exemplu fundaţii de calcan), se ţine seama
de efectul favorabil al deformărilor terenului şi al tălpii fundaţiei. Astfel, se admite că sub
acţiunea acestor deformări, rezultanta forţelor la baza peretelui (fig. 22) se deplasează spre
centrul fundaţiei. Această deplasare se consideră, faţă de marginea acestuia, la cel mult 1/4
din lăţimea peretelui, în următoarele condiţii:
- peretele ce sprijină pe fundaţii trebuie să fie legat de construcţie la partea superioară prin
placa planşeului sau centura planşeului, precum şi prin ziduri transversale suficient de dese
(recomandabil la maximum 6 m);
- presiunea ce se dezvoltă între perete şi fundaţie, ca urmare a deplasării rezultantei
încărcărilor, să nu depăşească limita admisibilă pentru materialele din care sunt alcătuite
peretele şi fundaţia.
Lăţimea tălpii fundaţiei se stabileşte şi în funcţie de:
- grosimea pereţilor ce se sprijină pe fundaţie;
- dimensiunile minime necesare pentru executarea săpăturilor.
Dimensiunile fundaţiei ce rezultă astfel, se rotunjesc la multiplul de 5 cm.
Dimensiunile minime necesare pentru executarea săpăturilor, cu mijloace manuale, în
cazul fundaţiilor continue sau izolate, se iau din tabelele 4 şi 5.
Se recomandă ca faţa superioară a soclului (sau a fundaţiei în cazul când peretele stă direct
pe fundaţie) să fie mai lată decât peretele ce reazemă pe el, cu minimum 2,5 cm de fiecare
parte, pentru trasarea peretelui şi eventuala hidroizolaţie. De asemenea, faţa superioară a
fundaţiei se recomandă să fie mai lată decât soclul, cu minimum 2,5 cm de fiecare parte,
pentru aşezarea cofrajului soclului.
La fundaţiile pereţilor exteriori realizaţi din zidărie din blocuri b.c.a., având grosimea de
cel puţin 30 cm (fig. 23), faţa exterioară a soclului trebuie să fie retrasă în raport cu faţa
exterioară a peretelui de deasupra; această retragere nu va depăşi 5 cm.
Tabelul 4
SĂPĂTURI ÎN ŞANT CONTINUU
Adâncimea săpăturii h (m) Lăţimea minimă (m)
h 0,40 0,30
0,40 < h 0,70 0,40
0,70 < h 1,10 0,45
 h >1,10 0,50

Tabelul 5
SĂPĂTURI ÎN GROPI IZOLATE
Dimensiuni minime în plan ale săpăturii
Adâncimea săpăturii h (m) când se urmăreşte o când se urmăreşte o
talpă de lungime
talpă cât mai îngustă
redusă
h 0,40 0,30x0,40 0,40x0,30
0,40 < h 0,70 0,40x0,70 0,40x0,70
0,70 < h 1,10 0,45x1,10 0,50x0,90
h > 1,10 0,50x1,60 0,65x1,20

Înălţimea tălpii fundaţiei din beton simplu va fi de minimum 40 cm.

La pereţii cu goluri pentru uşi (fig. 24), dacă deschiderea L a golului este cel mult egală cu
, fundaţiile se dimensionează contându-se pe transmiterea încărcărilor la teren în
lungul fundaţiei, h fiind înălţimea fundaţiei şi soclului în ansamblu, iar tg are valori date
în tabelul 3.

În cazul când , se face verificarea secţiunilor 1-1' (fig. 24) sub acţiunea forţei:

cu formula:
în care: b - lăţimea fundaţiei;
p - presiunea pe teren;
Rt – rezistenţa la întindere a betonului;
În cazul: P > bhRt

se adoptă o armare compusă din etrieri şi bare dispuse longitudinal pe lungimea ,

cu respectarea lungimilor de ancorare potrivit prevederilor STAS 10107/0-76.
7.4. Prevederi privind conlucrarea pereţilor portanţi la construcţii etajate
În cazul construcţiilor etajate, pe zidărie portantă sau diafragme, având cel puţin două
niveluri, la dimensionarea fundaţiilor mai multor pereţi ce se întretaie, se poate ţine seama,
la distribuţia presiunilor pe teren, de conlucrarea spaţială a pereţilor ce reazemă pe aceste
fundaţii. Astfel, se admite ca o parte din încărcarea ce revine fundaţiilor pereţilor cei mai
solicitaţi se poate descărca pe fundaţiile pereţilor mai puţin solicitaţi, în condiţiile
următoare:
- porţiunea respectivă trebuie să alcătuiască un ansamblu spaţial capabilă să preia
solicitările ce provin din scurgerea eforturilor (de ex.: zidurile să fie bine întreţesute, iar
planşeele să aibă centuri de beton armat de-a lungul pereţilor);
- pereţii şi fundaţiile ce primesc spor de încărcări trebuie verificate dacă pot prelua aceste
încărcări suplimentare; eforturile unitare în aceşti pereţi nu trebuie să rezulte mai mari
decât eforturile din pereţii ce se descarcă.
- transmiterea încărcărilor fundaţiilor pereţilor cei mai solicitaţi la fundaţiile pereţilor
alăturaţi nu pot depăşi limitele prevăzute în tabelul 6;
- în cazul când peretele mai puţin încărcat este limitat de un gol, procentele şi lungimile
aferente din tabelul 6 se reduc la atât cât poate prelua porţiunea de perete până la gol, în
condiţiile arătate la alineatele precedente.

Tabelul 6
Procente maxime din
Lungimea parţială
sarcina pereţilor mai
Construcţii etajate cu aferentă de perete a
încărcaţi ce se pot
zidărie portantă şi cărui încărcare se
transmite pereţilor
diafragme transmite peretelui mai
alăturaţi pe lungimea
puţin încărcat
parţială aferentă
2 niveluri 2,00 15
3 niveluri 3,00 20
4 niveluri şi mai mult 4,00 25
Fundaţii diverse de beton simplu
7.5 La proiectarea fundaţiilor coşurilor, sobelor, scărilor exterioare sau interioare etc., se
asigură pe cât posibil încadrarea fundaţiilor acestor elemente în ansamblul sistemului de
fundaţii a construcţiei, astfel încât să se evite separarea lor prin tasări sau deformaţii
diferite.
7.6. La fundaţia pereţilor cu sâmburi de beton armat, între sâmburi şi fundaţie se prevede
un cuzinet de repartiţie de beton armat (fig. 25 a).
Când eforturile în stâlpi la forţe orizontale sunt mari, se recomandă înglobarea cuzinetului
în corpul fundaţiei (fig. 25 b) şi cu respectarea prevederilor din Normativul privind
calculul şi alcătuirea structurilor din zidărie pentru construcţii indicativ P 2-85.
La solicitări verticale mari, talpa fundaţiei şi cuzinetul se pot lăţi în plan, conform fig. 25
d.
În cazul sâmburilor la distanţe mici ( L 3,00 m) şi care transmit încărcări mari, în loc de
cuzineţi se pot prevedea centuri continue la baza zidului.
7.7. Când este necesară fracţionarea construcţiei prin resturi de tasare (fig. 26), rosturi care
trec şi prin fundaţiile construcţiei, se ţine seama de următoarele:
- alcătuirea rostului să fie cât mai simplă, pe întreg ansamblul construcţiei, - şi fără şicane -
în special pe verticală;
- lăţimea rostului se ia de minimum 3 cm, dacă din alte considerente nu rezultă ca necesare
rosturi mai mari;
- în cazul fundaţiilor de rost excentrice faţă de zidurile ce le suportă, alcătuirea şi
dimensionarea se face astfel încât să se evite rotirea fundaţiei sub efectul încărcărilor
excentrice, avându-se în vedere şi prevederile de la pct. 7.3.
Izolaţia hidrofugă a zidurilor la rost în cazurile obişnuite este numai orizontală (fig. 26); în
caz că este nevoie şi de izolaţie verticală, în proiect se dau detalii de execuţie acordându-se
o atenţie specială racordării hidroizolaţiilor.
Pe terenuri normale, lungimea maximă a tălpii continue din beton simplu sau beton armat
este de 70 m; la tălpile cu lungimi mai mari se prevăd rosturi de tasare
7.8. La racordarea fundaţiilor cu adâncimi diferite (fundaţiilor pereţilor în zonele de
separaţie ale subsolurilor pe porţiunile fără subsol, a fundaţiilor pereţilor exteriori cu cei
interiori), trebuie avute în vedere următoarele:
a) legătura între fundaţiile cu adâncimi diferite se face în mod obligatoriu în trepte;
b) linia de pantă a treptelor se recomandă să rezulte astfel încât raportul (tg ) între
înălţimea treptelor şi lungimea lor să nu depăşească valoarea 2/3;
c) înălţimea treptelor se recomandă a se limita la:
- 50 cm în terenuri puţin coezive;
- 70 cm în terenuri coezive sau compactate;
d) în cazul fundaţiilor în trepte de-a lungul întregii zone de racordare, cota superioara a
tălpii trebuie să rămână aceeaşi (fig. 27).
Aceste prevederi nu se aplică în cazul fundării pe roci stâncoase, la care panta fundaţiilor
în trepte poate fi mai mare de 2/3.
7.9. Fundaţiile continue pe terenuri în pantă se realizează, prevăzându-se trepte din loc în
loc, alcătuite conform prevederilor punctului 7.8.
Dacă panta generala a terenului natural nu depăşeşte 2,5 %, se admite executarea tălpii
fundaţiei cu o pantă egală cu cea a terenului natural, dacă se iau masuri suplimentare
necesare împotriva infiltraţiilor.
Fundaţii continue de beton armat
7.10. Alcătuirea generală şi domeniul de aplicare:
Dacă din anumite cauze (nivel ridicat al apei subterane, presiuni efective mari pe teren) se
impun lăţimi mari de fundaţie şi adâncimi mici de fundare, în locul fundaţiilor rigide de
beton simplu se folosesc fundaţii elastice de beton armat.
Alcătuirea constructivă este similară cu a fundaţiilor clasice izolate pentru stâlpi.
Pentru asigurarea rigidităţii fundaţiei, înălţimea constructivă (fig. 28) se alege pentru
valorile H/B prevăzute în tabelul 2, pct. 6.4., dar nu mai mică de 30 cm, rotunjite la un
multiplu de 5 cm.
Înălţimea minimă la marginea fundaţiei este:

dar nu mai mică de 15 cm.

De o parte şi de alta a zidului se lasă o banchetă orizontală de 1,5 cm lăţime, pentru a
permite trasarea şi aşezarea corectă a peretelui.
7.11. Armarea fundaţiei se face astfel:
La partea inferioară cu bare drepte de oţel dispuse transversal, distanţă între bare fiind de
max. 5 cm. Procentul minim de armare va fi de 0,05 %.
Armăturile de repartiţie vor reprezenta minimum 10 % din armătura de rezistenţă
corespunzătoare.
În cazul în care nu rezultă din calcul o armătură dispusă transversal la partea superioară a
fundaţiei, se prevede constructiv o armătură constituită din bare 8...10 mm dispuse la 40
cm distanţă.
Se recomandă armarea fundaţiei cu plase sudate STNB, în locul soluţiei descrise mai sus,
potrivit instrucţiunilor tehnice P 59- 86.
La solicitările centrice distribuţia presiunilor reactive se consideră uniformă pe lăţimea
fundaţiei.
În cazul unei încărcări excentrice, momentul încovoietor, în secţiunea cea mai solicitată, se
calculează cu relaţia:

in care:
p - valoarea maximă a presiunii reactive;
p0 - presiunea reactivă maximă din dreptul peretelui;
B' - deschiderea de calcul a plăcii fundaţiei de la marginea ei până în dreptul peretelui (fig.
28).
În cazul unor eforturi principale mari de lunecare, se dispun armături înclinate şi armături
longitudinale constructive la partea de sus.
Fundaţii continue pentru construcţii cu pereţi portanţi amplasate pe terenuri
compresibile
7.12. Prevederile din cadrul acestui capitol se referă la alcătuirea fundaţiilor amplasate pe
terenurile exemplificate în continuare, la care apar tasări diferenţiate datorită
caracteristicilor fizico-mecanice, ca de exemplu:
- argile cu consistenţă redusă (lc < 0,5), prafuri argiloase sau nisipuri în stare afânată, toate
cu compresibilităţi mijlocii - mari, sub formă de straturi continue sau lenticulare;
- terenuri îmbunătăţite artificial prin îndesarea mecanică sau hidromecanica, în funcţie de
gradul de îndesare realizat.
Pentru pământurile sensibile la umezire de orice categorie, chiar compactate, se efectuează
calculul ansamblului infrastructură- suprastructură, considerând sarcinile suplimentare
care apar ţinând seama de caracteristicile mecanice.
În cazurile în care natura terenului de fundare sau conformarea construcţiei pot produce
tasări diferenţiate, depăşind valorile limită admise în STAS 3300-85, se recomandă
efectuarea unui calcul al ansamblului infrastructură-suprastructură, considerând
conlucrarea infrastructură, suprastructură, teren.
În cazul pământurilor sensibile la umezire, la proiectarea fundaţiilor se va ţine seama de
prevederile Normativului P7-92 privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe
terenuri slabe şi de alte recomandări cuprinse în alte instrucţiuni tehnice în vigoare.
Atunci când rezultatele calculului sau ale unor prescripţii tehnice specifice anumitor
terenuri nu indică altă alcătuire a infrastructurii sau măsuri de consolidare a terenului,
fundaţiile continue ale construcţiilor amplasate pe terenuri compresibile trebuie să respecte
prevederile arătate în continuare.
7.13. La alcătuirea planului de fundaţii se urmăreşte realizarea de elemente de legătură
între fundaţiile grupelor de pereţi, în special atunci când în suprastructuri nu apar aceste
legături; în fig. 29 se exemplifică acest caz.
Se recomandă ca fundaţiile pereţilor să formeze contururi închise, evitându-se situaţiile în
care fundaţiile unor pereţi se termină fără legătură cu o altă fundaţie dispusă perpendicular
pe direcţia primelor fundaţii; în fig. 30 se exemplifică acest caz.
Lungimea fundaţiilor fără o legătură pe una din cele două laturi, nu trebuie să depăşească
6,0...7,0 m.
Ansamblul fundaţiilor trebuie să fie astfel conformat, încât să formeze un element rigid
monolit.
7.14. La construcţiile sau zonele de construcţii fără subsol, fundaţiile trebuie prevăzute cu
câte o zonă armată dispusă la partea superioară şi inferioară a elementului, iar betonul
trebuie să fie de clasa Bc 7,5.
În fig. 31 şi 32 sunt reprezentate 2 tipuri de fundaţii folosite în aceste situaţii.
La stabilirea dimensiunilor fundaţiilor trebuie avute în vedere şi următoarele recomandări:
- pentru cazurile în care înălţimea h este redusă şi nu se justifică prevederea a două mărci
de betoane diferite, se poate adopta o singură marcă de beton în talpa fundaţiei;
- în cazurile în care fundaţia este alcătuită din beton simplu trebuie respectate prevederile
de la tabelul 3, privind valorile tg ;
- considerarea în valoarea h a grosimii betonului din centură se face în condiţiile turnării
betonului în flux continuu;
- se poate adopta soluţia cu tălpi din beton armat, în cazurile în care această soluţie este
economică, efectuându-se verificările la momente încovoietoare şi forţe tăietoare.
Valoarea minimă a raportului a / h este 0,7 şi înălţimea 30 cm. În acest caz centura se
amplaseaza în talpa armată.
7.15. Armarea longitudinală minimă se realizează cu bare din OB37 având diametrul
minim de 10 mm şi secţiunea totală de minimum 4,6 cm2, însă nu mai puţin de 0,20 % din
secţiunea centurii.
Barele longitudinale se înnădesc prin petrecere pe o lungime de 45 diametre cu ciocuri, în
beton de clasa Bc 7,5.
La intersecţiile centurilor se realizează ancorări ale barelor longitudinale conform fig. 33 şi
34.
Armarea transversală a tălpilor de fundaţie se realizează cu bare având diametrul de
minimum 10 mm, dispuse la maximum 25 cm, pentru situaţiile când armarea transversală
rezultă ca necesară din calculul la încărcarea dată de teren de jos în sus, procentul minim
de armare fiind 0,05 %.
Se urmăreşte dispunerea într-un singur plan a armăturilor inferioare, respectiv superioare,
devierea pe verticală fiind admisă cu respectarea unei pante de 1:4 (proiecţia pe
verticală/proiecţia pe orizontală).
7.16. La construcţiile sau zonele de construcţii cu subsol se prevede o zonă armată la
nivelul pardoselii subsolului şi la nivelul planşeului peste subsol.
În fig. 35 este prezentat un tip de fundaţie folosită în această situaţie.
Pentru dimensiunile parţiale şi armături se respectă prevederile de la pct. 7.14 cu
deosebirea că 40 cm, urmând a se verifica şi adâncimea minimă de încastrare a fundaţiei
măsurată de la pardoseala subsolului.
La stabilirea dimensiunilor fundaţiilor trebuie avute în vedere şi prevederile cuprinse în
ultimele aliniate de la pct. 7.14.
Se asigură bordarea cu armături în dreptul golurilor pentru uşi, ferestre de subsol,
transversări de canale etc.
7.17. În cazul structurilor la care rezultă din calcule solicitări importante, datorită tasărilor
diferenţiale, iar tipurile de fundaţii arătate mai înainte nu au capacitatea de a prelua
eforturile care apar, se poate adopta o fundaţiealcătuită în întregime din beton armat (fig.
36).
Se recomandă ca, înaintea adoptării acestui tip de fundaţie, să se analizeze posibilitatea
evitării lui, prin măsuri de îmbunătăţire a calităţilor fizico-mecanice ale terenului de
fundaţie sau de alcătuire a structurii, avându-se în vedere şi implicaţiile de ordin economic.
7.18. Rosturile prin structură, prevăzute pentru dilatări, seisme, se pot rezolva la nivelul
infrastructurii, fie traversând fundaţiile, fie oprindu-le la acest nivel, fundaţia de rost
devenind comună pentru elementele portante ale ambelor corpuri de clădire.
Mărimea necesară a rosturilor se stabileşte de proiectant, dar nu trebuie să fie mai mică de
5 cm.
În cazul terenurilor pentru care prescripţiile speciale recomandă alte prevederi, alcătuirea
rosturilor de tasare se face ţinând seama de prescripţiile respective.
În cazul rosturilor care străbat fundaţia, se recomandă prevederea unor fundaţii sau grinzi
de echilibrare (pct. 6.6) dispuse la cca. 4 m distanţă între ele, perpendicular pe fundaţie(fig.
37).
În cazul în care rostul nu străbate fundaţia, se are în vedere ca prin alcătuirea acestuia să se
creeze posibilitatea rotirii unuia dintre pereţii de rost fără antrenarea celuilalt (fig. 38).
Distanţa dintre pereţii de rost se stabileşte prin proiect în funcţie de mărimea deformaţiilor.
Pentru fundaţiile structurilor cu diafragme situate pe terenuri având compresibilitatea
pronunţată, se respectă şi prevederile de la pct. 7.13 şi 7.17.
Pentru detaliile de alcătuire se ţine seama de prevederile de la pct. 7.27.
Fundaţii continue cu descărcări pe reazeme izolate
7.19. Aceste tipuri de fundaţii se utilizează în cazul zidurilor ce transmit încărcări mici la
fundaţii, sau atunci când terenul de fundare se găseşte la o adâncime mai mare de cca 2 m,
şi sunt alcătuite din:
- blocurile de fundaţie ce constituie reazemele izolate;
- elementele de descărcare a încărcărilor transmise de pereţi la aceste reazeme.
Presiunea de calcul a terenului de fundare trebuie să fie suficient de mare, ca să fie posibilă
distanţarea raţională, de-a lungul zidurilor, a blocurilor de fundaţii ce formează reazemele
izolate.
Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate nu sunt indicate în cazul când sunt de aşteptat
tasări inegale ale acestora. De asemenea, ele se vor evita în regiunile cu seismicitate mare
(gradul 7, 8 şi 9).
Pentru a preîntâmpina efectul umflării terenului din cauza îngheţului sub elementele de
descărcare, se prevede un spaţiu până la suprafaţa terenului egal cu valoarea posibilă a
umflării pământului (cca 5...10 cm), care se umple cu nisip grunţos, împiedicându-se
totodată accesul direct al apei, asigurându-se evacuarea ei.
7.20. Reazemele izolate se prevăd de-a lungul pereţilor în punctele de întretăiere a
pereţilor sau în acelea în care sunt încărcări improtante. De regulă, aceste reazeme se
dispun în conformitate cu traveile construcţiei şi în dreptul plinurilor (spaleţi de zidărie).
Distanţa optimă între reazeme se stabileşte pe baza unui calcul tehnico-economic.
Alegerea materialelor, dimensionarea, stabilirea adâncimii de fundare, alcătuirea
constructivă a reazemelor izolate, se fac analog fundaţiilor continue rigide. Reazemele
izolate se fac în secţiunea transversală de formă dreptunghiulară, cu sau fără evazări sau
trepte.
Reazemele izolate de regulă au în plan o secţiune de formă dreptunghiulară. În zonele de
întretăiere în L sau T a pereţilor, se obişnuiesc forme de fundaţii conform fig. 39.
Poziţia în plan a blocurilor de fundaţie se alege astfel încât centrul de greutate al suprafeţei
bazei lor să fie cât mai apropiat, sau - dacă este posibil - să coincidă cu poziţia rezultantei
încărcărilor transmise de pereţi.
7.21. Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi sau bolţi, care constituie suportul
pereţilor şi care transmit încărcările la blocurile de fundaţie.
În cazul obişnuit al construcţiilor fără subsol, elementele de descărcare alcătuiesc şi soclul
peretelui, depăşind cu cel puţin 25 cm cota trotuarului construcţiei.
Faţa superioară a elementelor de descărcare se aşează la cel puţin 10 cm sub nivelul
trotuarului.
Izolaţia hidrofugă orizontală a pereţilor se aşează de regulă la partea superioară a grinzilor
sau bolţilor de descărcare.
Grinzile sau bolţile se fac de regulă mai late decât peretele de deasupra cu cca 5 cm de
fiecare parte.
Utilizarea grinzilor prefabricate se recomandă în cazul construcţiilor cu pereţi având o
dispoziţie regulată în plan şi cu încărcări mici.
Pentru uşurinţa execuţiei, se urmăreşte pe cât posibil ca grinzile să aibă aceeaşi înălţime.
7.22. Grinzile sunt de regulă continue, pe reazeme late; ele pot fi proiectate cu sau fără
vute de reazeme (fig. 40).
Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare, se recomandă:
- în cazul grinzilor drepte (fără vute), înălţimea ;
- în cazul grinzilor cu vute, înălţimea în câmp ; iar pe reazeme ;
în care:
L reprezintă lumina dintre reazeme.
La construcţii de mică importanţă, sau în cazul grinzilor ce suportă încărcări mici (de ex. la
pereţi neportanţi), aceste limite se pot micşora.
7.23. Bolţile de descărcare (fig. 41) se realizează de regulă din beton cu armătura de
siguranţă.
Se pot folosi şi bolţi din beton simplu, însă numai la construcţii cu cel mult două niveluri
amplasate pe terenuri puţin compresibile şi fără contracţii.
La pământurile în care se pot produce tasări mici sau la pământurile contractile, bolţile se
prevăd cu armătură de siguranţă.
În cazul când se folosesc grinzi prefabricate, se asigură continuitatea armăturii în lungul
pereţilor prin dispunerea de armături în lung de minimum 3 12 mm (oţel PC) sau 3 16
mm (oţel OB).
Se recomandă ca înălţimea bolţii la cheie să fie h = L / 5, iar săgeata bolţii la intrados f = L
/ 4.
Se recomandă ca intradosul să fie de formă circulară; pentru simplificare, executarea
intradosului se poate face după un poligon înscris în cerc.
De asemenea, se urmăreste pe cât posibil, ca toate bolţile să aibă aceleaşi înălţimi şi săgeţi.
La capetele zidurilor acolo unde împingerile bolţilor nu sunt echilibrate, se asigura
stabilitatea fundaţiei prin lungimea corespunzătoare a blocului de fundaţie (reazemului), în
aşa fel ca să poată prelua şi transmite terenului, în bune condiţii, împingerile.
7.24. În cazul construcţiilor care au fundaţii continue sub pereţi, ca sistem general de
fundare, se pot utiliza în mod avantajos, pentru susţinerea pereţilor neportanţi sau
despărţitori, grinzi de beton armat (monolite sau prefabricate), care reazemă pe fundaţiile
pereţilor principali.
În cazul construcţiilor cu structură în cadre aceste grinzi reazemă pe fundaţiile stâlpilor.
Fundaţii realizate de însăşi placa suport a pardoselii
7.26. Aceste tipuri de fundaţii se pot executa numai sub pereţi despărţitori, neportanţi,
transmiţând plăcii o încărcare de cel mult 1000 kgf/m, situaţi în spaţii protejate de îngheţ.
Când placa este aşezată pe teren sănătos sau umpluturi bine compactate până la 40 cm
grosime:
- dacă pereţii despărţitori transmit o încărcare de max. 400 kgf/m şi au lungimi de max.
3,00 m, placa poate fi executată din beton simplu de clasa Bc 7,5 şi grosimea de cel puţin
8 cm;
- dacă pereţii despărţitori transmit o încărcare de peste 400 kgf/m şi au lungimi de peste
3,00 m, se recomandă să se prevadă o armare a plăcii pe o lăţime de 1,00...1,50 m, cu o
reţea având cel puţin 3 bare pe metru liniar, de minimum 5 mm pentru STNB.
Cînd placa este aşezată pe umpluturi de 40...120 cm grosime:
- dacă pereţii despărţitori transmit o încărcare de max. 400 kgf/m se recomandă să se
prevadă o armătură transversală de minimum 3 6/ml, pe o lăţime a plăcii de 1,00...1,50
m şi o armare longitudinală având minimum 4 bare 12 m m din care două bare sub perete
(fig. 42 a);
- dacă pereţii despărţitori transmit încărcări mai mari se recomandă şi îngroşarea locală a
plăcii (fig. 42).
Când placa este aşezată pe umpluturi peste 120 cm grosime se realizează fundaţii separate
sub ziduri.
În legătură cu modul de executare a umpluturilor şi verificarea lor, trebuie avute în vedere
prevederile cuprinse în Normativul pentru executarea lucrărilor de terasamente pentru
realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale, indicativ C 169-88.
Fundaţii pentru structuri cu diafragme din beton armat
7.27. Dimensionarea lăţimii tălpilor de fundaţie se face ţinând seama de prevederile de la
pct. 7.4.
Diafragmele de la primul nivel fiind armate cu reţea, fundaţiile trebuie prevăzute la partea
superioară cu o centură în care să se poată prevedea mustăţi pentru legătura dintre pereţi şi
fundaţie.
În cazurile curente, fundaţia diafragmelor are alcătuirea din fig. 43.
Dimensiunile centurii se aleg astfel ca .
Armarea transversală a centurii de beton armat se face cu etrieri cu diamentrul de
minimum 6 mm dispuşi la maximum 25 cm; în cazurile în care raportul , se
calculează armătura transversală de la partea inferioară a centurii considerând presiunea
exercitată de blocul de beton simplu asupra centurii.
Armăturile longitudinale ale centurilor, în cazul terenurilor compresibile, trebuie să
respecte următoarele condiţii minime:
- diametrul de 10 mm;
- secţiunea totală de 4,6 cm2;
- procentul de armare de 0,2 % din secţiunea centurii.
În cazul unor oţeluri cu mărci superioare oţelului OB 37, limitele se reduc în raportul
rezistenţelor de calcul.
Acoperirea cu beton a barelor longitudinale trebuie să respecte prevederile din anexa III-2
a Normativului C 140-86.
Atunci când rezultă necesară mărirea înălţimii fundaţiei, aceasta se face prin înălţarea
blocului de beton simplu.
Atunci când rezultă necesară reducerea înălţimii fundaţiei, din considerente legate de
natura terenului de fundaţie sau din considerente economice, se poate adopta o soluţie cu
talpa continuă din beton armat.
Pentru dimensiunile transversale ale tălpii continue din beton armat se respectă prevederile
de la pct. 6.3.
Armătura transversală a tălpilor de beton se determină prin calcul, considerând presiunea
exercitată de teren asupra tălpii.
Zonele de fundaţii, situate sub golurile pentru uşile de la primul nivel sau sub golurile cu
altă destinaţie, se verifică considerând presiunea terenului acţionând de jos în sus.
În cazul unei diafragme la care golurile se suprapun pe verticală, iar diafragma preia
sarcini orizontale, zona de fundaţie situată sub golurile de la primul nivel se
dimensionează, în cazurile curente (teren de fundare puţin compresibil, clădiri având până
la 10 etaje), considerându-se pentru forţă tăietoare acţionând în zona respectivă valoarea
de minimum 3 Tmax., Tmax. fiind valoarea forţei tăietoare din buiandrugul cel mai solicitat
de pe şirul respectiv de buiandrugi (fig. 44).
[top]

8. PROIECTAREA FUNDATIILOR PE GRINZI SI PE RADIERE DIN BETON

ARMAT
Alcătuire generală şi domeniu de aplicare
8.1. Fundaţiile pe grinzi se folosesc la structuri de rezistenţă care transmit sarcinile la
nivelul bazei construcţiei, prin stâlpi.
Adoptarea acestui sistem de fundare se face numai după o analiză tehnico-economică,
deoarece se caracterizează printr-un consum ridicat de beton, oţel-beton şi material
lemnos.
Fundaţiile pe grinzi continue sub stâlpi sunt recomandate a fi utilizate în următoarele
situaţii:
a) Când, datorită compresibilităţii pronunţate a terenului de fundare, este necesară o
rigidizare a construcţiei la nivelul fundaţiilor, care nu se poate realiza prin alte măsuri
constructive. În acest caz se prevăd grinzi de fundare, care să lege longitudinal şirurile de
stâlpi (fig. 45.a). dacă este necesară o rigidizare a construcţiei pe ambele direcţii se poate
realiza o reţea de grinzi (fig. 45 b).
b) Când evazarea fundaţiilor izolate este împiedicată de un obstacol continuu în lungul
unui şir de stâlpi (fig. 46).
c) dacă este necesar să se evite fundaţiile excentrice la stâlpii de lângă un calcan vechi (fig.
47).
d) La amplasarea unor clădiri pe terenuri cu capacitate pronunţată redusă sau pe terenuri ce
pot produce tasări inegale.
e) La amplasarea clădirilor pe terenuri dificile de fundare, care, în vederea fundării directe,
au fost îmbunătăţite.
8.2. Radierele din beton armat se utilizează în următoarele situaţii:
a) în cazul fundării construcţiilor pe pământuri foarte compresibile, mai ales în cazul unei
stratificaţii neuniforme, când în zona activă de sub fundaţii se pot produce tasări inegale
importante, iar mijloacele de îmbunătăţire a terenului în zona activă sub talpa fundaţiei, cu
procedeele cunoscute, nu asigură eliminarea acestor tasări posibile;
b) la construcţii înalte (coşuri de fum, silozuri de cereale, turnuri de răcire, clădiri social-
administrative cu număr mare de etaje etc.), la care încărcarea pe m2 la nivelul cotei de
fundare este apropiată ca mărime de presiunea convenţională sau de presiunea stabilită pe
baza calculului terenului de fundare;
c) la subsoluri şi construcţii îngropate în pământ situate în pânza freatică şi la care este
necesară realizarea unei cuve etanşe.
Radierele pot fi împărţite în:
1. radiere de greutate, care nu fac obiectul prezentului normativ;
2. radiere de rezistenţă, care lucrează la încovoiere sub acţiunea presiunilor reactive ale
terenului de fundaţie şi pentru care se pot adopta soluţii constructive:
- radiere din plăci drepte, rezemate pe pereţi portanţi;
- radiere din grinzi şi plăci;
- radiere din planşee ciuperci;
- alte tipuri de radiere (casetate, cu plăci curbe etc.).
Elemente constructive
8.3 Din punct de vedere al dispoziţiilor constructive curente, grinda de fundare este
asemănătoare cu o grindă obişnuită, cu deosebirea că este solicitată de jos în sus de către
presiunea reactivă.
În alcătuirea constructivă se ţine seama de următoarele:
a) înălţimea H1 a grinzii (fig. 48) se ia între 1/4 şi 1/6 din distanţa dintre doi stâlpi
consecutivi. Când este nevoie se pot prevedea vute pe reazeme. Ele se realizează astfel
încât raportul H/H1 să fie cuprins între 1,2 şi 1,5, iar Iv = (1/6...1/4)Lo
b) Placa de la partea inferioară a grinzii se realizează cu faţa superioară orizontală; până la
30 cm lăţime a plăcii în consolă se admite ca faţa superioară să fie orizontală; peste această
dimensiune faţa superioară se va realiza în pantă. Înălţimea H a plăcii în dreptul grinzii
(fig. 48) se ia astfel încât raportul H/B să fie cuprins între 0,25 şi 0,35, dar valoarea
minimă a înălţimii este de 0,30 m.
Înăltimea "h" a plăcii la exterior este de cel puţin 0,20 m şi se ia între H/2 şi H/3.
Lăţimea grinzilor la partea superioară rezultă din condiţia ca în jurul stâlpilor să se
realizeze o banchetă orizontală de 2,5...5 cm. În cazul unor stâlpi de dimensiuni mari,
pentru a evita o lăţime prea mare a grinzii, se prevede o grindă de lăţime variabilă, mai lată
în dreptul stâlpului, racordările dintre lăţimile diferite realizându-se cu vute ca în fig. 49.
Funcţie de lăţimea B a plăcii grinzii, înălţimea poate să rezulte egală cu lăţimea grinzii, în
care caz se foloseste o secţiune ca în fig. 50.
Totdeauna, când este posibil, se realizează console la cele două extremităţi ale grinzii,
console care asigură o comportare mai bună a nodurilor marginale. Se recomandă ca
lungimea acestora să fie cuprinsă între 0,25 şi 0,30 din distanţa dintre stâlpi.
În cazul când din punct de vedere economic rezultă competitivă soluţia cu stâlpi
prefabricaţi, grinzile de fundaţie se realizează în forma de (fig. 51), în jurul stâlpului
realizându-se un pahar, dacă condiţiile de exploatare nu impun umpluturi din beton
simplu.
Paharul se verifică şi se proiectează după normele în vigoare.
Pentru realizările grinzilor de fundaţie sub stâlpi, se utilizează betoane având clasele
indicate în cap. 3.
Armarea grinzilor continue sub stâlpi se face cu armături longitudinale şi transversale.
Procentul minim de armare pentru armătură longitudinală din oţel cu profil periodic este
de 0,10 % din secţiunea utilă pentru cea transversală din oţel OB 37 este de 0,05 %.
Momentele încovoietoare la care se dimensionează armătura longitudinală se iau în
secţiunile de la feţele stâlpilor. În secţiunile în care placa grinzii este comprimată, calculul
se face ca pentru o secţiune T. Toată armătura longitudinală de rezistenţă se amplaseaza în
inima grinzii.
De o parte şi de alta a grinzii se prevăd în placa acesteia armături longitudinale de
repartiţie cu o secţiune pe ml de cel puţin 10 % din armătura transversală de rezistenţă a
plăcii pe ml, dar minimum 3 8 m. Această armătură poate fi luată în calcule pentru
preluarea momentelor pe reazeme.
Armături longitudinale constructive se prevăd şi pe lăţimea grinzii, astfel ca distanţa dintre
două bare să nu fie mai mare ca 35 cm.
Când lăţimea grinzii la partea superioară este mai mare ca 40 cm, sau dacă numărul barelor
întinse pe un rând este mai mare ca 5, se prevăd etrieri dubli.
Armarea plăcii grinzii se realizează cu plase sudate în toate situaţiile când este posibil.
Când din calcule rezultă armătura înclinată pentru forţe tăietoare, aceasta se dispune la 450,
sau la 600 în grinzile cu înălţime mai mare.
8.4 Din punct de vedere al dispoziţiilor constructive curente, radierele sunt asemănătoare
cu planşeele acţionate de presiunea reactivă a terenului de fundare.
Tipul radierului se alege în baza unui calcul tehnico-economic, ţinând seama de tipul de
structură şi de calităţile terenului de fundare.
Radierele din plăci drepte rezemate pe pereţi portanţi se folosesc pentru construcţii, la care
distanţa între aceşti pereţi nu depăşeşte 3,00...4,00m şi la care se cere o rigiditate mare a
construcţiei la nivelul fundaţiilor.
a) Radierul se execută dintr-o placă simplă armată pe o singură direcţie pe distanţa între
pereţi. Placa se poate realiza cu vute pe reazeme, pentru preluarea momentelor maxime
negative. Grosimea plăcii se ia constructiv de cel puţin 20 cm, pentru asigurarea unui
minim de rigiditate a radierului.
b) La construcţiile pe cadre, se pot folosi radiere cu grinzi. Ele sunt formate din plăci
armate cruciş, rezemate pe o reţea grinzi (fig. 53) sau pe grinzi principale şi secundare (fig.
52).
Când deschiderile între stâlpi sunt mari (depăşind 4,00 m) dar egale ca mărime, se
recomandă grinzi secundare în cruce, sau reţele de grinzi secundare (fig. 54).
Ca alcătuire grinzile radierului nu diferă de grinzile de fundaţie obişnuite.
c) Radierele alcătuite cu planşee-ciuperci se folosesc la silozuri, depozite subterane de
alimente, rezervoare îngropate etc.
Capitelurile de la baza stâlpilor pot avea următoarele forme:
- capitel simplu (fig. 55);
- capitel cu frântură (fig. 56);
- capitel cu placă de rezemare (fig. 57).
Pentru realizarea feţei superioare perfect plane, se pot prevedea, în locul capitelurilor de
deasupra plăcii, îngroşări în jos (fig. 58).
La construcţii cu încărcări mari şi la care există posibilitatea unei încărcări parţiale
asimetrice în timpul exploatării (silozuri), trebuie să se asigure o rigiditate cât mai mare,
pentru a putea redistribui în cât mai bune condiţii presiunile pe teren. În astfel de cazuri,
radierul se poate executa sub forma unei plăci de grosime mare (0,80...1,20 m), pe care
stâlpii să rezeme fără capiteluri (fig. 59).
Calculul grinzilor continue de fundare
8.5. Din punct de vedere static, fundaţia continuă sub stâlpi este o grindă încărcată de sus
în jos cu sarcinile transmise de stâlpi şi de jos în sus cu reacţiunea distribuită a terenului pe
toată suprafaţa de contact.
La calculul unei astfel de grinzi trebuie avute în vedere următoarele:
a) Alcătuirea grinzii şi determinarea lăţimii suprafeţei de contact a plăcii acesteia se face
printr-o predimensionare, la care se utilizează metoda aproximativă a distribuţiei liniare a
reacţiunilor pe suprafaţa de contact.
b) Pentru calculul şi armarea grinzii în lungul ei, diagramele de eforturi se stabilesc
folosind una din metodele de calcul ale grinzii, ca grindă pe mediu deformabil.
Coeficientul de rigiditate al terenului necesar efectuării acestui calcul se consideră în
modelul Winkler-Boussinesq şi se determină cu relaţia:

unde:
km - coeficient funcţie de raportul dintre lungimea şi lăţimea suprafeţei de contact a grinzii,
dat în tabelul 7;
E - modulul de deformaţie liniară a terenului;
v - coeficientul de deformaţie liniară a terenului;
a - semilăţimea suprafeţei de contact a grinzii;
b - semilungimea suprafeţei de contact a grinzii.
Tabelul 7

km km

1,00 0,5283 6,00 0,2584

1,25 0,4740 7,00 0,2465
1,50 0,4357 8,00 0,2370
1,75 0,4070 9,00 0,2292
2,00 0,3845 10,00 0,2226
2,25 0,3663 20,00 0,1868
2,50 0,3512 30,00 0,1705
2,75 0,3385 40,00 0,1606
3,00 0,3275 50,00 0,1537
3,50 0,3093 60,00 0,1484
4,00 0,2953 70,00 0,1442
4,50 0,2836 80,00 0,1407
5,00 0,2739 90,00 0,1378
 100,00 0,1353
c) Pentru calculul grinzii, în cazurile în care distanţele între stâlpi nu diferă cu mai mult de
20 %, încărcările pe stâlpi sunt apropiate ca valoare şi rigiditatea grinzii şi deformabilitatea
terenului de fundaţie au valori care asigură o redistribuire a presiunilor reactive, se poate
admite distribuţia plană a acestor presiuni.
d) Pentru dimensionarea armăturii la forţa tăietoare, se consideră valoarea forţei tăietoare
corespunzătoare secţiunii de la faţa stâlpului.
e) Dacă grinda este solicitată excentric în secţiunea transversală, sau dacă grinda este
solicitată şi de momente de torsiune, placa grinzii se armează cu etrieri închişi, capabili să
preia torsiunea.
f) Pentru armarea plăcii grinzii (armare transversală) se poate admite repartizarea
uniformă, respectiv liniar-variabilă, a presiunii de contact în secţiune transversală, dacă se
are în vedere rigiditatea ei mare transversală în raport cu cea a terenului. Armătura
transversală din placă se dimensionează pe baza momentelor încovoietoare date de
reacţiunea terenului în raport cu secţiunea din marginea grinzii.
g) La armarea grinzilor de fundaţie trebuie avute în vedere toate prescripţiile referitoare la
alcătuirea şi calculul elementelor din beton armat.
[top]

9. PROIECTAREA FUNDATIILOR PENTRU CONSTRUCTII USOARE

DEMONTABILE, CU DURATA LIMITATA PE UN AMPLASAMENT
9.1. În functie de durata de staţionare pe amplasament, fundaţiile construcţiilor de
organizare de şantier se realizează diferenţiat pentru:
a) construcţii cu durata pe amplasament sub un an;
b) construcţii cu durata pe amplasament de la 1 la 5 ani.
9.2. La alegerea tipului de fundaţie trebuie avut în vedere ca la terminarea obiectivelor
construite, fundaţiileobiectelor de orgnizare de şantier trebuie şi ele îndepărtate, pentru a
lăsa terenul în starea iniţială avută înainte de construirea obiectivelor respective. În acest
scop se recomandă evitarea fundaţiilor din beton monolit.
Adâncimea de fundare se stabileşte la minimum 10 cm de la nivelul terenului natural,
rezultat după decaparea stratului vegetal.
În cazul construcţiilor celulare, prevăzute cu tălpi de rezemare pe teren, fundaţia paote fi
realizată dintr-un strat corespunzător din pietriş cilindrat.
9.3. Pentru construcţiile din clasele de importanţă medie sau redusă (clasele III, IV, V,
conform pct. 2.2 din STAS 10.100/0-75) precum şi pentru construcţiile cu durată pe
amplasament sub 1 an, dimensiunile în plan ale fundaţiilor se stabilesc în conformitate cu
calculul după presiuni convenţionale de calcul (conform pct. 1.4. din STAS 3300-85).
Adâncimea de fundare se ia conform tabelului 1, putându-se însă realiza şi printr-o
fundaţie de beton, dispusă peste o umplutură de pietriş realizată până la cota respectivă. În
acest caz, fundaţia poate fi:
- cuzinet de beton armat (monolit sau prefabricat), care se realizează conform prevederilor

de la pct. 6.2, considerând presiunea maximă pe teren de 4 daN/cm2 şi .

Înălţimea H' la marginea obeliscului fundaţiei (fig. 2) se ia de minimum 5 cm;
- fundaţia continuă (monolită sau prefabricată), care se realizează conform prevederilor de
la pct. 7.2...7.5, considerând presiunea maximă de

4 daN/cm2, şi Bmin = b + 2x5 (în cm); b min = 6 cm (fig. 19.a).

9.4. Pentru construcţiile cu durata pe amplasament peste 5 ani se aplică prevederile din
normativ.
[top]

10. EXECUTAREA FUNDATIILOR DIRECTE

10.1. Executarea şi recepţionarea lucrărilor de fundaţii directe se fac potrivit Normativului
C169-88 (vezi anexa 1 din prezenta lucrare).
10.2. Înainte de începerea lucrărilor pentru executarea corpului fundaţiilor trebuie să fie
terminate lucrările pregătitoare şi anume:
a) Trasarea axelor fundaţiilor şi executarea săpăturilor;
b) Protecţia construcţiilor vecine şi a instalaţiilor existente în pământ;
c) Coborârea nivelului apelor subterane, pentru a permite executarea corpului fundaţiilor
în uscat, atunci când procedeele de execuţie adoptate nu permit betonarea sub apă;
d) Asigurarea suprafeţelor necesare pentru amplasarea şi funcţionarea normală a utilajului
de lucru, a depozitelor de materiale şi a instalaţiilor auxiliare necesare executării
fundaţiilor;
e) Verificarea axelor fundaţiilor;
f) Verificarea corespunzătoare dintre situaţia reală şi proiect (din punct de vedere al
calităţii terenului, dimensiunilor şi poziţiilor) în limitele toleranţelor prescrise;
g) Încheierea procesului verbal de recepţie a terenului de fundare.
Dacă caracteristicile terenului nu corespund cu cele avute în vedere la proiectare, măsurile
ce urmează a se lua se stabilesc împreună cu proiectantul şi se transmit prin dispoziţie de
şantier.
În cazul fundaţiilor în apă cu sau fără epuismente, se verifică în mod special că nu s-au
produs afuieri, ebulmente, prăbuşiri etc. sau că efectele acestora au fost înlăturate în aşa fel
încât corpul fundaţiei să poată fi executat corect conform proiectului.
10.3. La executarea fundaţiilor pe pământuri sensibile la umezire se respectă în plus
prevederile din Normativul P7-92, iar în cazul executării fundaţiilor de pământuri
contractile cele din Instrucţiunile tehnice P70-79.
10.4. Trasarea lucrărilor de fundaţii face parte din trasarea lucrărilor de detaliu.
La poziţia în plan orizontal a axelor fundaţiilor de beton şi beton armat, abaterea
admisibilă este de 10 mm.
Abaterea admisă pe verticală la poziţionarea fundaţiilor faţă de cota de nivel, se admite de
maximum 10 mm.
10.5. La executarea fundaţiilor trebuie avute în vedere următoarele:
a) Materialele întrebuinţate trebuie să corespundă indicaţiilor din proiect şi prescripţiilor
din standardele şi normele de fabricaţie în vigoare; se atrage atenţia asupra cazurilor în
care proiectele prevăd ca măsuri de protecţie anticorosivă utilizarea de cimenturi speciale
şi anumite grade de impermeabilitate a betonului.
b) Fundaţia se execută fără întrerupere pe distanţa dintre două rosturi de tasare; în cazul
când această condiţie nu poate fi respectată se procedează conform Normativului C140-86.
c) În cazul betonării sub nivelul apei subterane se verifică, după caz, fie eficacitatea
epuismentelor, inclusiv a măsurilor contra afuierii terenului şi spălării cimentului din
beton, fie respectarea prevederilor din anexa Normativului C140-86.
d) În cazul fundaţiilor de tip pahar pentru încastrarea stâlpilor prefabricaţi, se verifică
dimensiunile golului (secţiuni orizontale şi verticale), împănarea şi celelalte legături
provizorii (care trebuie să asigure echilibrul stabil al stâlpului) conform Normativului
C140-86, precum şi încastrarea definitivă prin betonare.
În timpul montajului stâlpilor prefabricaţi sunt obligatorii măsuri de menţinere a
echilibrului stâlpilor. Pentru cazul stâlpilor dubli sunt necesare măsuri suplimentare, având
în vedere faptul că nu se pot folosi pene decât la 3 laturi.
e) Executarea rostului de tasare se face într-un plan perpendicular pe talpa fundaţiei, iar
lăţimea sa, pentru construcţiile fundate pe terenuri obişnuite, este de minimum 3 cm. În
cazul fundaţiilor pahar rostul va avea o lăţime de 5 cm. Pentru construcţiile fundate pe
pământuri dificile (loessuri, contractile etc.), lăţimea rostului se ia potrivit prescripţiilor
pentru fundarea pe astfel de terenuri.
Executarea rostului se tratează cu o lucrare ascunsă şi se va recepţiona de către
reprezentantul beneficiarului, în timpul execuţiei sale.
10.6. Când construcţiile se fundează pe pământurile loessoide sau argile contractile se
respectă prescripţiile în acest sens ale normativelor respective.
[top]

11. MASURILE DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

11.1. În procesul de execuţie a lucrărilor de fundaţii, trebuie respectate următoarele
prevederi în vigoare:
a) Norme republicane de protecţie a muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerului
Sănătăţii cu Ord. nr. 34/1975 şi 60/1979.
b) Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţii-montaj, aprobate de M.C.Ind.
cu ord. nr. 1233/D/1980.
c) Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea
construcţiilor şi instalaţiilor – 1977.
d) Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea
focului, indicativ P.118-83.
11.2. Conducerea antreprizei este obligată să elaboreze instrucţiuni speciale de tehnica
securităţii muncii pentru lucrul cu fiecare nou tip de utilaj introdus pe şantier, precum şi
pentru diferitele operaţiuni ce se efectuează la lucrările de fundaţii, care nu sunt prevăzute
în normele în vigoare, folosind în acest scop fişele tehnologice existente sau cartea tehnică
a utilajului respectiv.
[top]