Constantin Galeriu

† mare părinte duhovnicesc †

Proiect realizat de
Constantinescu Sophia şi Constantinescu Daria
Anii de tinereţe
† Constantin Galeriu a fost preot şi profesor de teologie. El s-a născut în data de 23
noiembrie 1918, în Răcătău, astăzi numindu-se Horgeşti, în judeţul Bacău şi a decedat în data de
10 august 2003 în Bucureşti.

† Acesta a studiat teologia între anii 1930 şi 1938 la Seminarul „Sf. Gheorghe” din Roman,
continuându-şi studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti în perioada 1938 şi 1942. În anul
1973, a obţinut titlul de doctor în Teologie la Bucureşti, iar între anii 1973 şi 1988 a parcurs
treptele învăţământului universitar: asistent, lector şi profesor în cadrul Facultăţii de Teologie
Ortodoxă din Bucureşti, la disciplinele: Teologie fundamentală, Istoria religiilor, Catehetică cu
noţiuni de Pedagogie şi Omiletică.

† De asemenea, în perioada 1988-2003, el a continuat să activeze ca profesor consultant şi

îndrumător pentru teze de doctorat în cadrul aceleiaşi Facultăţi. Între anii 1943 şi 1973, a slujit
ca preot în judeţul Prahova şi în Bucureşti (1975-2003), la Biserica „Sfântul Silvestru”. A fost
membru în Comisia de dialog ortodox-reformat din partea Bisericii noastre, vicar al
Arhiepiscopiei Bucureştilor, din anul 1990. În perioada august 1952 – octombrie 1953, a suferit
detenţie politică.
La finalul vieţii
† În noaptea zilei de 8 iulie 1989, părintele Galeriu este atacat, legat şi bătut până în zorii
următoarei zile. Mimând un furt ocazional, regimul comunist a urmărit însă aflarea de dovezi
incriminatorii privind aversiunea părintelui faţă de conducerea vremii. Deoarece cuvântarile
părintelui priveau mai mult spiritualitatea ortodoxă, acestea neavând un accent politico-social,
presupuşii hoţi nu au putut găsi nimic Întreaga Biserică Sf. Silvestru a fost martorul a modului
exemplar în care părintele s-a raportat ulterior, cu milă și înțelegere infinită față de agresorii săi.
«Sărmanii de ei... îmi era milă de ei că își fac păcate...», spunea el.

† În biserică, părintele se cheltuia pe sine însuși, până târziu în noapte, pentru binele celor care
apelau la ajutorul său. Nu de puține ori se descălța pe străzile Bucureștiului și venea desculț acasă,
pentru a-și dărui pantofii sărmanilor. A locuit printre noi un sfânt care, desigur, cu cea mai sinceră
modestie ar fi refuzat acest calificativ, pe care însă Dumnezeu îl oferă cu bucurie casnicilor Săi.

† Părintele a trecut la cele veșnice în ziua de 10 august 2003 la București. Cuvintele unui ucenic
apropiat al Părintelui Galeriu, Arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos, pot ține loc de concluzie a
acestei încercări de profil: „A rămas şi va rămâne model de preot adevărat, de profesor de Teologie cu
chemare reală, de apostol şi de misionar şi de om al lui Dumnezeu cu adevărat filantrop, în cel mai
frumos şi mai concret înţeles al faptei iubitoare, de la care nu a exclus şi nu a îndepărtat, pe cât i-a
fost omeneşte cu putinţă, pe nimeni”.
Citate frumoase
 „Jertfa e neplăcută numai din pricina căderii noastre, altminteri jertfa e dăruire, nu
renunțare! de pildă, cu ce bucurie îi dăruiește mama o banană copilului său! „
 „Voi aţi descoperit libertatea în moarte, dar nu în moartea ca moarte, ci în moartea ca
jertfă. Vom muri și vom fi liberi”.
 „Nimic întâmplător, totul proniator”
 „Nu mă supăr decât pe propriile mele păcate”
 „Binele face puţin zgomot, zgomotul puţin bine”
 „Singurătatea este încăperea unde Dumnezeu ne acordă audienţă.”
 „Nu fiecare furtună vine să-ţi distrugă viaţa… unele vin să-ţi cureţe calea.”
 „Sfârşitul cheamă un nou început.”
 „Înainte de a-ţi da crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei
preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa
neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline
de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce. Şi după ce a măsurat
curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce! Ţine-o bine şi
urcă pe Golgota spre Înviere!”
Lucrări remarcabile
 Iubirea dumnezeiască și judecata din urmă – 1959
 Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog – 1960
 Mahatma Gandi, spiritualitatea creștină și problemele vremii – 1962
 Sensul creștin al pocăinței – 1967
 Jertfă și răscumpărare, teza de doctorat a lui Constantin Galeriu – 1973
 Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu – 1991
 Dialoguri de seară – Părintele Galeriu în dialog cu Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și
Sorin Dumitrescu, 1991
 Tatăl Nostru – 2002
 Cu Părintele Galeriu între Geneză și Apocalipsă – Convorbiri realizate de Dorin Popa,
2002
 Cartea celor nouă Fericiri – 2004
 Sacrifice et Redemption, in “Contact's Revue de l'Orthodoxie” – 1976, la Paris
 The Structure of Sacrifice, in “Sf. Vladimir's Theological Quarterly” – 1986, la New York
Mărturii ale ucenicilor și ale enoriașilor
† «Toată viaţa Părintelui şi, mai ales, activitatea sa misionară rămâne pentru noi ca o
făclie de Paşti, care ne ajută să înţelegem mai bine taina şi bucuria Învierii noastre, a
neamului românesc şi a lumii întregi. Este foarte mare nevoie să avem cât mai multe
astfel de făclii de Paşti, adică să vezi într-o persoană cum taina bucuriei, taina
comuniunii cu Hristos, se transmite ca lumină în jurul persoanei respective şi această
lumină antrenează în bucurie şi alte persoane. »
Prea Fericitul Daniel

† « Avem o mare nevoie de ideile pe care le-a emis în viaţa sa Părintele Galeriu, de
deschiderea sa, de iubirea sa cea fără hotare faţă de aproapele. »
Prea Fericitul Teoctist

† «Părintele Galeriu când vorbeşte, te conectează la Dumnezeu. In comparatie cu el,

ceilalti preoţi nu predică, silabisesc…Eram odată cu nişte tineri, nu mai stiu despre ce le
vorbeam, şi unul sare şi îmi zice admirativ: DomnuleŢuţea, vorbiţi de parcă aţi fi
Părintele Galeriu! Eu, care înclin să mă cred genial, era gata să mă supăr… Pe urmă,
gândindu-mă mai bine, m-am simţit onorat!»
Petre Țuțea
† « Ca om de carte şi profesor de teologie, Părintele Galeriu a desfăşurat o bogată
activitate ştiinţifică şi de cercetare, publicând studii, articole, cărţi, note, recenzii,
însemnări, predici. Lucrările sale sunt temeinic elaborate., bogat documentate,
interesante şi utile pentru teologie şi actualitate, iar stilul lor este inconfundabil. Dar, pe
lângă preot şi profesor, Părintele Galeriu a fost un om de rară şi aleasă omenie. A fost
un om între oameni. Generos până la jertfă, altruist până la iertarea şi iubirea
vrăjmaşilor, răbdător până la uitarea de sine, înţelept şi echilibrat în toate, Părintele
Galeriu a fost şi a rămas un adevărat „Părinte” şi „duhovnic”, dăltuind în sufletele
studenţilor şi ale enoriaşilor săi adevărate caractere creştine… Nu ştim dacă se va mai
naşte sau repeta curând un asemenea om şi preot ca Părintele Galeriu, căci, în persoana
sa, Dumnezeu a aşezat din plin daruri şi virtuţi pe care şi el şi le-a cultivat cu grijă şi
stăruinţă. El a reprezentat cu cinste şi autoritate Biserica Ortodoxă Română, în orice
împrejurare a fost chemat să o facă… A vorbit mereu ca un adevărat teolog şi preot. A
fost un simbol al Bisericii Ortodoxe Române. »
Academician Virgil Cândea
Portretul preotului Galeriu
† Cel mai frumos portret al Părintelui Galeriu a fost scris de Costion Nicolescu (doctor în
teologie) la aniversarea a 80 de ani:

Un personaj pitoresc

Un “domn”
Un personaj (puțin) aerian
Un mare actor
Un om fără timp care are totdeauna timp
Un mare risipitor
Un om paradoxal
Un om “enervant” pentru unii
Un om al iubirii neprecupețite
Un om al rugăciunii, ascultat de Dumnezeu
Un părinte în sensul autentic al cuvântului si al Cuvântului.
Un prieten al lui Dumnezeu
Un bun duhovnic
† Părintele Galeriu era un om blând, cu voce caldă, care vorbea din toată ființa sa. El
vorbea și cu ochii, și cu barba și cu mâinile, cu întreg corpul. Prima lui grijă, atunci
când stătea de vorbă cu cineva, era ca interlocutorul lui să se simtă bine, să fie o
atmosferă plăcută.
† Avea o vorbă bună și sfaturi de mare folos pentru fiecare. Spunea mereu că orice creștin
să se închine la sculare, la masă, la plecare și să facă în mod corect semnul crucii.
Îndemna pe oricine să învețe rugăciuni pentru că acestea udă sufletul și îl înviorează.
† Un alt sfat al părintelui era ca de fiecare dată să se spună adevărul, adevăr spus din
inimă și la fiecare lucru făcut să fie cerută binecuvântarea Domnului. “Orice treabă
făcută fără binecuvântarea lui este ca o fructă stricată”.
† Tot părintele îndemna spre răbdare căci “răbdarea este un cuvânt de sfințenie prin care
creștinul poate să capete un dar, iar bunătatea este o treaptă spre odihna de la
bătrânețe”.
† Atunci când ținea predica, părintele Galeriu, toată lumea stătea nemișcată, era
electrizată. Era o atmosferă fascinantă, cuvântul părintelui era plin de putere încât
nimeni nu îndrăznea să deranjeze cu vreun gest sau sunet această atmosferă.
Bibliografie
 https://www.radiotrinitas.ro/fonoteca/pr-constantin-galeriu/
 https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-constantin-galeriu-
127326.html
http://parintelegaleriu.ro/images/SiEuAmFostUceniculParinteluiGaler
iu.pdf
https://prieteniimanastiriioasa.wordpress.com/2018/11/21/te-
cunosc-ca-pe-sufletul-meu-parintele-constantin-galeriu/