Sunteți pe pagina 1din 5

Valori personale și cum le putem folosi

1. DE CE ESTE IMPORTANT SĂ NE ȘTIM VALORILE

Cel mai important beneficiu este acela de a câștiga claritate și focus. Claritatea astfel
câștigată este utilă ca să iei decizii solide și să acționezi în mod motivat, susținut și
decisiv. Prin urmare, toată chestiunea cu lămurirea valorilor ține de îmbunătățirea
rezultatelor în arii ale vieții care sunt importante pentru tine.

Valorile reprezintă priorități care îți spun cum să-ți petreci timpul, aici și acum. Sunt
două motive pentru care prioritizarea este importantă în viețile noastre.

Primul motiv este acela că timpul este cea mai limitată resursă din viețile noastre: nu
poate fi creată, poate fi doar cheltuită. Odată cheltuită o zi, nu o mai putem
recupera. Dacă am irosit-o investind în acțiuni care nu ne aduc rezultatele pe care
le dorim – atunci este o pierdere permanentă. Putem câștiga mai mulți bani, ne
putem îmbunătăți sănătatea – dar nu putem da „replay” la ieri. Dacă am deține o
durată a vieții nemărginită, valorile ar fi nerelevante.
Al doilea motiv este acela că oamenii tind să fie destul de inconstanți în felul în care își
investesc energia și timpul. Suntem distrași ușor de tot felul de chestii
„magnetice”, în fiecare zi. Este ușor să cădem în capcana unor priorități diferite sau
a unor criterii de prioritizare diferite în fiecare zi. Atunci când nu avem o busolă
imuabilă în care să credem (pentru că există în interiorul nostru), este ușor să
deraiem și să devenim de-busolați, de-rutați. Felul acesta de a trăi duce la rezultate
slabe, la regrete la sfârșitul vieții și la manipulare din partea altora care găsesc în
noi resurse tocmai bune pentru drumul lor.

Valorile acționează ca un compas, ca o busolă care ne pune înapoi pe drumul pe care


în fiecare zi, zi după zi ne apropiem de definiția noastră de „cea mai bună viață pe
care mi-o pot construi”.

Dar poate cel mai important aspect al cunoașterii valorilor personale este faptul
că ne crește înțelegerea faptului că suntem diferiți între noi. Odată cu această
înțelegere apare compasiunea, toleranța și respectul.
2. O POVESTE

Un om călărea singur pe cămila sa când se întâlni cu trei frați care erau adânciți într-o
dispută. Se opri, descălecă și întrebă de ce se certau.

Fratele cel mai mare relată că acum câteva luni tatăl lor murise și își lăsase toate
cămilele celor trei fii ai săi. Dorința acestuia fusese clară și explicită. Fiul cel mare
urma să primească o jumătate din cămile. Al doilea urma să primească o treime.
Cel de-al treilea urma să moștenească o noime. Nu aveau dispută cu privire la asta.
Problema, și motivul pentru conflictul lor, apărea din faptul ca tatăl le lăsase
șaptesprezece cămile.
Aproape oricine ar putea înțelege dilema fraților. Șaptesprezece nu se poate împărți în
aceste proporții.

– Am încercat toate abordările matematice la care ne puteam gândi, i-au explicat


călătorului. Am luat în considerare să omorâm și să dezmembrăm una sau mai
multe cămile pentru a ne asigura că fiecare a primit partea lăsată moștenire lui.
Oricum, testamentul tatei e clar și asupra acestui lucru: cămilele vor fi transmise ca
șeptel și nu omorâte.

Fiecare frate era de acord că nu e de nici un folos să primească un membru sau două
ale unui animal mort. Nereușind să găsească o soluție, au devenit frustrați și s-au
pus pe ceartă. Jumătate din șaptesprezece este opt și jumătate. Nu puteau omorî un
animal pentru a-l împărți, așa că cel mare a sugerat că el să ia nouă. Cei mai tineri
au obiectat. Lăcomia sa i-ar priva de moștenirea ce li se  cuvenea de drept. El ar
trebui să ia opt, după ei, dar el nu era dispus să primească mai puțin decât le lăsase
tatăl lor prin testament. Cearta s-a dezlănțuit, stările de spirit au devenit bătăioase,
iar frații continuau să certe vehement. Fiecare voia ceea ce credea că era îndreptățit
să primească. Nici unul nu era dispus la un compromis.

– Vă înțeleg dilema, spuse străinul. Tatăl vostru v-a dat o problemă dificilă. Dar cred
că eu văd o soluție.

Își conduse propria cămilă dincolo de îngrăditura care le închidea pe cele


șaptesprezece lăsate de tată  tinerilor. Împinse poarta deoparte, o lăsă pe a lui să
intre, apoi închise din nou îngrăditura. În îngrăditură se aflau optsprezece cămile.

– Acum, îi spuse celui mai mare, îți iei porția de o jumătate. Fratele numără cele nouă
cămile pe care le pretindea insistent pentru el și mulțumi încântat străinului pentru
că îi dăduse partea cuvenită. Întorcându-se către al doilea frate, călătorul spuse:

– Acum tu îți iei partea ta de o treime. Acest frate își luă fericit cele șase cămile ale
sale și le duse deoparte. Celui de-al treilea frate străinul îi spuse:

– Acum e rândul tău. la-ți noimea. Cu ușurare, ultimul frate își lua cele două cămile și
le priponi de gard. Acest lucru, desigur, lăsa în urmă animalul pe care sosise
străinul.

– Tatăl vostru v-a lăsat prin testament mai mult decât cămilele lui, spuse  călătorul.  El
v-a lăsat ceva din înțelepciunea lui. Pregătindu-vă această provocare, ce altceva
credeți că v-a dat?

– Mă gândesc, spuse primul frate, că încerca să ne învețe că orice problemă are o


soluție. Indiferent cât de imposibil poate părea ceva, îl putem  rezolva căutând o
perspectivă diferită.
Al doilea frate adăugă:

– Cred că este mai mult decât atât. Ca frați noi ne-am certat întotdeauna. Tata era
mereu arbitrul nostru. A vrut să înțelegem că pentru a supraviețui ca familie fără el
avem nevoie de o relație constructivă și de cooperare. Ne-a pregătit o provocare
care înseamnă că e nevoie să conlucrăm pentru a găsi o soluție. Când lăcomia și
egoismul ne-au separat, nimeni nu a fost fericit.

– Eu cred, spuse al treilea, că e posibil să ne fi învățat chiar mai mult. El spunea că


indiferent cât de mult crede fiecare dintre noi că are dreptate, s-ar putea să nu avem
răspunsul. Câteodată este nevoie să ne uităm în afara noastră. Câteodată altcineva
ne poate oferi o perspectivă diferită și astfel ne dă posibilitatea de a găsi o soluție.

Străinul zâmbi în timp ce încăleca pe cămila sa și se pregătea să plece.

– Poate că unul dintre voi are dreptate, spuse  el. Poate toți trei ați zis corect. Și apoi,
de fapt, poate că el vă învăța chiar ceva mai mult.

3. TIPURI DE VALORI
Evaluarea Valorilor Personale

VALORI PERSONALE
Vă rugăm selectaţi zece din următoarele valori/comportamente care reflectă cel
mai bine cine sunteţi dumneavoastră, nu cine doriţi să deveniţi. Clic pe un cuvânt
pentru a vă adăuga sau a vă şterge selecţia.
adaptabilitate
a fi cel mai bun
ambiţie
angajament
antreprenorial
ascultare
a-şi asuma riscuri
bogăţie
claritate
coaching/ mentoring
compasiune
competență
concentrat pe generaţiile viitoare
conştient în privinţa mediului înconjurător
control
corectitudine
creativitate
credibilitate
curaj
deschidere
dialog
disciplină de sine
echilibru (casă/muncă)
eficienţă
entuziasm/ atitudine pozitivă
etică
excelenţă
familie
generozitate
grijuliu
iertare
imaginea personală
implicare în cadrul comunităţii
independenţă
iniţiativă
integritate
împlinire personală
încredere
înţelepciune
învăţare continuă
leadership
modestie
mulţumit cu incertitudinea
muncă de echipă
nevoia de a fi plăcut
perfecţionare personală
perfecţionare profesională
perseverenţă
precauţie
prietenie
putere
răbdare
răsplată
realizări
recunoaștere
respect
responsabilitate
sănătate
siguranţa locului de muncă
siguranţă
soluţionarea conflictelor
stabilitate financiară
stare de bine (fizică/ emoţională/ mentală/ spirituală)
umor/ distracţie
viziune
vrea să facă o diferență

Mulțumim că ai completat Evaluarea Valorilor Personale. Raportul și exercițiile care să te ajute să îți
înțelegi rezultatele, vor fi trimise în scurt timp pe adesa de email pe care ai introdus-o.

S-ar putea să vă placă și