{tefania Pelmu[-Giersch Pompilia }apu

Daniela Iliescu-Bulcu Costin Iliescu-Bulcu

{tiin]e
Manual pentru clasa a XII-a
Filiera teoretic`
 Editor: COSTIN DIACONESCU
Redactor-[ef: Carmen BIRTA
Redactor: Alina RåDULESCU
Tehnoredactare: Cr`i]a GEORGESCU
Corectur`: Mihaela RADA
Coperta: Valeriu STIHI

Referen]i:
Prof. Dr. Elena VOLANSCHI, Catedra de Chimie Fizic`, Universitatea din Bucure[ti
Prof. gr. I Elena DOBRA, Colegiul Na]ional „Matei Basarab“ Bucure[ti.

Editura CD PRESS
Bucure[ti, str. IENåCHI}å VåCåRESCU nr. 18, sector 4
Telefon: (021) 337.37.17, 337.37.27, 337.37.37
Fax: (021) 337.37.57

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

{tiin]e: filiera teoretic`, profil umanist, specializarea

filologie: manual pentru clasa a XII-a / {tefania
Pelmu[ Giersch, Pompilia }apu, Daniela Iliescu-
Bulcu, Costin Iliescu-Bulcu. - Bucure[ti : CD PRESS,
2007
ISBN 978-973-1760-42-1

I. Pelmu[ Giersch, {tefania

II. }apu, Pompilia
III. Iliescu-Bulcu, Daniela
IV. Iliescu-Bulcu, Costin

502/504(075.35)

Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educa]iei, Cercet`rii [i Tineretului nr. 1561/69 din
23.07.2007, în urma evalu`rii calitative [i este realizat în conformitate cu programa analitic` aprobat`
prin Ordin al Ministrului Educa]iei [i Cercet`rii nr. 5959/22.12.2006.
 Introducere

Introducerea disciplinei {tiin]e în curriculum-ul obligatoriu pentru ciclul superior

al liceului, filiera teoretic`, profil umanist, specializarea filologie, este o etap` în adaptarea
curriculum-ului na]ional la cerin]ele unui înv`]`mânt modern. În condi]iile deschiderii din
ultimii ani, absolven]ii înv`]`mântului liceal trebuie s` aib` la dispozi]ie cuno[tin]e [i abilit`]i
care s` le permit` fie o integrare rapid` pe pia]a muncii, fie posibilitatea continu`rii studiilor
într-unul din domeniile universitare.
***
Dincolo de aceste scopuri, absolventul de liceu va fi un cet`]ean al societ`]ii de
mâine, iar înv`]`mântul are drept scop formarea capacit`]ii elevilor de a-[i crea o imagine glo-
bal`, integratoare asupra fenomenelor naturale. Existen]a achizi]iilor din domeniul [tiin]elor
naturii, dobândite pe parcursul înv`]`mântului obligatoriu, într-o organizare monodisciplinar`,
poate favoriza, în ciclul superior al liceului, în]elegerea fenomenelor naturii, dintr-o perspec-
tiv` interdisciplinar`, sintetic`.
***
Ideea de alfabetizare [tiin]ific` implic` formarea unui cet`]ean capabil s` evalueze
calitatea informa]iei [tiin]ifice pe care o ob]ine din surse din ce în ce mai numeroase. Individul
are nevoie de o în]elegere func]ional` a conceptelor [tiin]ifice, necesare pentru participarea sa
activ` la via]a civic`, la via]a economic`, în comunitate, în luarea deciziilor. În lumea modern`,
asaltat` de tehnic`, un om adaptat trebuie s` utilizeze în mod corespunz`tor termenii tehnici [i
s` dovedeasc` abilitatea de a aplica legile, conceptele [i procedeele proprii [tiin]elor studiate
(biologie, chimie, fizic`).
***
Preg`tirea pentru societatea de mâine implic` [i faptul c` o persoan` poate identi-
fica probleme de natur` [tiin]ific`, pe care se bazeaz` decizii de nivel local sau na]ional, [i, ca
urmare, exprim` pozi]ii care denot` informare [tiin]ific` [i tehnologic`.

3
Cap. 1 MOLECULE
1.1. Moleculele vie]ii
GENERALITå}I DESPRE ATOMI {I MOLECULE
Proton
Toat` materia, at~t cea vie, c~t [i cea nevie, este
alc`tuit` din atomi.
Electron
Aminte[te-]i!
Nucleu
Ce este atomul?
Care este structura lui (fig. 1.1)?
Atomul este neutru din punct de vedere electric,
pentru c` num`rul electronilor (sarcini negative) din
Neutron \nveli[ul electronic este egal cu num`rul protonilor
(sarcini pozitive) din nucleu.
Înveli[ul Dac` un atom cedeaz` electroni, num`rul sarcinilor
electronic pozitive devine mai mare dec~t cel al sarcinilor nega-
tive, iar atomul se transform` \n ion pozitiv (cation).
Num`rul sarcinilor pozitive pentru un ion este egal cu
num`rul de electroni ceda]i de c`tre atom.
Dac` un atom accept` electroni, num`rul sarcinilor
negative devine mai mare dec~t cel al sarcinilor pozi-
tive, iar atomul se transform` \n ion negativ (anion).
Num`rul sarcinilor negative pentru ion este egal cu
num`rul electronilor accepta]i de c`tre atom.
Electron
Speciile de atomi cu acela[i num`r de protoni, dar
cu num`r diferit de neutroni se numesc izotopi (gr. isos
- acela[i; topos - loc).
Nucleu De exemplu, hidrogenul (fig. 1.2) are trei izotopi.
Mul]i izotopi sunt radioactivi, ceea ce \nseamn` c`
nucleul lor este instabil, put~nd emite particule suba-
Fig. 1.1 Structura atomului tomice. Aceast` proprietate îi face utili în diverse apli-
Nucleul are sarcin` electric`? Argumenteaz` r`spunsul. ca]ii, ca, de exemplu, în medicin`.
Atunci c~nd sunt folosi]i pentru diagnosticarea unei
a b afec]iuni, poart` numele de trasori, pentru c` pot
urm`ri traseul unor substan]e \n organism.
De exemplu, pentru a determina \n ce m`sur` tiroi-
da utilizeaz` iodul \n sinteza hormonilor, se injecteaz`
o solu]ie de iod radioactiv, care va fi utilizat \n acela[i
Deuteriu (2H) mod ca [i iodul preluat din alimente.
Cu ajutorul unui aparat adecvat (care num`r` parti-
culele radioactive emise), amplasat deasupra tiroidei,
se stabile[te viteza cu care glanda utilizeaz` iodul [i, \n
consecin]`, starea ei de func]ionare (fig. 1.3).
Protiu (1H) O alt` utilizare medical` a izotopilor este cea prac-
ticat` \n tratamentul tumorilor maligne, localizate la
Tritiu (3H) suprafa]a corpului: se folose[te un plasture puternic
radioactiv, care este aplicat peste tumoare, iar parti-
Izotopii hidrogenului
Fig. 1.2
culele emise de c`tre izotopi bombardeaz` tumoarea [i
Prin ce se deosebesc cei trei izotopi ai hidrogenului?
distrug ]esutul malign.

4
 Atom de sodiu Atom de clor

Aspect Aspect de Aspect Ion de sodiu Ion de clor

de tiroid` hipertiroidism de cancer Fig. 1.4 Leg`tura ionic` (atrac]ie elecrostatic` exercitat`
normal` tiroidian
\ntre ioni \nc`rca]i cu sarcini electrice opuse,
Fig. 1.3 Scintigrafia tiroidian` duc~nd la formarea de compu[i ionici)
Compar` activitatea tiroidian` normal` cu celelalte Explic` ce se întâmpl` cu electronul aflat pe ultimul strat
dou` cazuri patologice prezentate. al atomului de sodiu. Care este cauza acestei modific`ri?
Aminte[te-]i! Model electronic Formul` Formul`
structural` molecular`
Care sunt tipurile de leg`turi chimice (fig. 1.4,
fig. 1.5 [i fig. 1.7)? H—H H2
Cum se formeaz` moleculele?
Cele mai multe molecule din lumea vie con]in carbon [i
se numesc molecule organice. Carbonul formeaz` cu — O2
O—O
u[urin]` leg`turi covalente cu al]i atomi de carbon sau cu
atomii de H, O, N, P, X (halogeni), duc~nd la formarea unei
game largi de compu[i organici. Asocierea dintre atomii de
carbon cu al]i atomi de carbon determin` formarea
catenelor, care pot fi liniare, ramificate sau ciclice (fig. 1.6). H
Elementul fundamental al vie]ii pe Terra este car-
bonul, apa fiind un mediu pentru desf`[urarea numeroa- H—C—H CH4
selor reac]ii chimice, iar oxigenul fiind utilizat pentru a
H
genera energie \n timpul proceselor de oxido-reducere.
Siliciul este un element chimic de aproximativ 140 de
ori mai abundent dec~t carbonul. Ambele elemente se afl`
\n aceea[i grup` a tabelului lui Mendeleev (sistemul peri- Leg`tura covalent` (atomii pun \n comun electroni,
Fig. 1.5
rezult~nd molecule)
odic), iar atomii lor au pe ultimul strat acela[i num`r de
electroni – 4. De ce nu exist` pe Terra forme de via]` Stabile[te corela]ia dintre num`rul perechilor de elec-
bazate pe acest element? troni pu[i \n comun [i tipul de leg`tur` covalent`.

Caten` liniar` Caten` ramificat` Caten` ciclic`

Leg`tur` covalent`

Fig. 1.6 Tipuri de catene

Aminte[te-]i exemple de molecule cu caten` liniar`, Leg`tura metalic` (to]i atomii unui metal pun \n
Fig. 1.7
ramificat` [i ciclic`. comun electronii periferici – „electroni colectiviza]i”)

5

Explica]ia ]ine de chimia elementar`: leg`turile de tip
carbon–carbon sunt puternice (de exemplu, diamantul
este cel mai dur material cunoscut) [i, de aceea, combi-
na]iile chimice bazate pe carbon nu sunt afectate de
prezen]a apei. |n cazul siliciului, situa]ia este diferit`,
deoarece atomii au volumul (raza atomic`) mai mare [i
electronii de pe ultimul strat sunt mai pu]in atra[i de
nucleu. Ca urmare, leg`turile siliciu–siliciu sunt mai
slabe, devenind instabile \n prezen]a multor lichide, mai
ales \n prezen]a apei.
Activitate pe grupe
Organiza]i-v` pe grupe [i g`si]i alte argumente care s`
demonstreze c`, pe Terra, via]a nu se poate dezvolta pe
baz` de siliciu, r`spunz~nd urm`toarelor \ntreb`ri:
a) Carbonul poate realiza lan]uri macromoleculare, iar
siliciul nu. De ce? Ce importan]` are acest fapt pen-
tru o form` de via]`?
b) Oxigenul este un element chimic foarte r`sp~ndit \n
Univers, fiind un component extrem de reactiv. Atunci
c~nd carbonul reac]ioneaz` cu oxigenul, rezult` un
gaz, bioxidul de carbon. Acest gaz se combin` u[or, la
r~ndul lui, cu al]i compu[i chimici, iar leg`tura dintre
carbon [i oxigen se poate rupe u[or \n cadrul unor
procese biochimice, cum este cel de fotosintez`. {i
siliciul se combin` u[or cu oxigenul. Ce compus
rezult` [i care este starea sa de agregare?
SINTEZå
Atomul este cea mai mic` particul` care p`s-
treaz` propriet`]ile substan]ei.
Atomul are un nucleu \n care se afl` protoni –
particule cu sarcin` pozitiv` – [i neutroni – par-
ticule f`r` sarcin` electric`; \n afara nucleului,
se afl` electroni – particule cu sarcin` negativ`.
Atomii care au stratul extern incomplet interac-
]ioneaz` cu al]i atomi, form~nd compu[i ionici
sau molecule.
Leg`turi chimice sunt: leg`tura ionic`, leg`tura
covalent` [i leg`tura metalic`.
Moleculele pot fi organice sau anorganice.
Moleculele organice sunt deriva]i ai carbonului,
acesta st~nd la baza vie]ii, deoarece: este suficient
de abundent pe planet`, poate participa la
ciclurile bio-geo-chimice din ansamblul biosferei,
favoriz~nd dezvoltarea ecosistemelor; leg`turile
chimice dintre atomii de carbon care alc`tuiesc
materia vie sunt suficient de stabile, f`r` s` fie
distruse de varia]ii mici ale factorilor de mediu.
6
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
{tiai c`…?
Apa grea are formula D2O (oxid de deuteriu), deu-
teriul av~nd un neutron \n plus fa]` de atomul de
hidrogen. Din acest motiv, se mai nume[te hidrogen
greu, iar molecula de ap` care \l con]ine se nume[te
ap` grea. Apa grea este utilizat` \n unele reactoare
nucleare pentru ob]inerea energiei electrice.
Izotopul 14 al carbonului (radioactiv) este utilizat pen-
tru dat`ri \n domenii ca arheologia [i paleontologia.
TEME
I. Completeaz` spa]iile punctate:
Chimia vie]ii se bazeaz` \n special pe substan]ele
………, care reprezint` combina]ii ale elementului
chimic numit……… .
|n compusul NaCl, leg`tura chimic` este……… ,
\n molecula de O2, leg`tura chimic` este………, iar \n
Fe este……… .
II. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care este
fals.
Atomul este pozitiv din punct de vedere electric.
Leg`tura ionic` se realizeaz` prin punerea \n co-
mun de electroni.
Leg`turile chimice dintre atomii de carbon din dia-
mant sunt foarte puternice.
Atomii particip` la formarea leg`turilor chimice cu
electronii de pe ultimul strat.
III. Identific` no]iunea care nu ar trebui s` fie
prezent` \n enumerarea respectiv`:
Ion - neutron - electron - proton;
Fier - ap` - carbon - siliciu.
IV. Selecteaz` r`spunsul corect:
Izotopii au urm`toarele caracteristici:
a) au num`r diferit de protoni;
b) au acela[i num`r de neutroni;
c) sunt în num`r de doi, în cazul hidrogenului;
d) pot fi radioactivi.
V. Compar` leg`tura covalent` cu cea ionic`.
VI. Argumenteaz` conductibilitatea electric` [i
termic` mare pe care o au metalele.
Portofoliu
|n mediul interstelar s-au descoperit peste 80 de
tipuri de molecule complexe bazate pe carbon [i
[apte bazate pe siliciu. Documenta]i-v` \n privin]a
condi]iilor pe care ar trebui s` le \ndeplineasc` o
planet`, pentru a permite dezvoltarea vie]ii pe baz`
de siliciu.
Documenta]i-v` \n privin]a diverselor dat`ri care
s-au realizat cu carbon radioactiv.
 M O L E C U L E L E V I E } I I

APå
Aminte[te-]i!
De ce este supranumit` Terra „planeta albastr`“?
Care este circuitul apei \n natur` (fig. 1.8)?
Apa este cea mai abundent` substan]` anorganic`
din masa proasp`t` a unui organism, reprezent~nd un
procent cuprins \ntre 60 [i 95%.
Molecula de ap` este format` din doi atomi de hidrogen
[i unul de oxigen, lega]i prin leg`turi covalente.
Atomul de oxigen fiind mai electronegativ dec~t cel de
hidrogen, atrage mai puternic electronii pu[i \n comun [i \i
men]ine mai aproape de nucleul s`u; densitatea norului
electronic al orbitalului molecular este mai mare \n
apropierea oxigenului. Astfel ia na[tere o leg`tur` cova-
lent` polar`, cu doi poli: negativ spre oxigen [i pozitiv spre
hidrogen, molecula numindu-se polar` sau dipol (fig. 1.9).
Se stabilesc \ns` for]e de atrac]ie (de leg`tur`) [i \ntre
molecule; astfel iau na[tere leg`turi intermoleculare, care Fig. 1.8 Circuitul apei în natur`
sunt mult mai slabe dec~t leg`turile ionice [i covalente. Explic` modalitatea în care se realizeaz` circuitul apei
Leg`tura de hidrogen este o leg`tur` de natur` elec- în natur`.
trostatic`, specific` substan]elor care con]in \n molecul`
atomi de hidrogen, lega]i de atomi cu afinitate mare pen-
tru electroni [i cu volum atomic mic (F, O, N).
Astfel de leg`turi formeaz` [i moleculele de ap`, le-
g`turile de hidrogen stabilindu-se \ntre atomul de hidrogen 1n0
al unei molecule [i atomul de oxigen al moleculei vecine.
Leg`turile de hidrogen fiind leg`turi slabe, permit
existen]a \n natur` a apei \n cele trei st`ri de agregare: Hidrogen
solid` (ghea]`), lichid` [i gazoas` (vapori). Dac`, \n
stare de vapori, apa este format` din molecule neasoci- 8p+
8n-
ate, \n stare lichid` [i \n cea solid`, ele sunt asociate prin
leg`turi de hidrogen. Ghea]a cristalin` are o structur` cu
simetrie hexagonal`, fiecare atom de oxigen fiind \ncon- 1n0
jurat tetraedric de al]i patru atomi de oxigen, \ntocmai ca
Oxigen
atomii de carbon \n diamant. a
Importan]a biologic` a apei
Cele mai importante caracteristici biologice ale apei
reprezint` consecin]a polarit`]ii sale [i a capacit`]ii de a
forma leg`turi de hidrogen.

C`ldur` specific` (capacitatea caloric`) mare

C`ldura specific` a apei este de 4180 J/kg.K, cu mult
mai mare dec~t a altor hidruri (combina]ii \ntre hidrogen
[i un alt element) covalente. Leg`turile de hidrogen reduc
mi[carea moleculelor, limit~nd agita]ia termic`. Datorit`
acestei capacit`]i, apa poate acumula o mare cantitate de b
c`ldur`. Acest fapt, asociat cu conductibilitatea ei termic`
Structura apei: a) reprezentarea leg`turilor cova-
Fig. 1.9
sc`zut`, face ca apa s` cedeze \ncet [i treptat c`ldura \n
lente; b) modelul spa]ial al structurii apei
mediul \nconjur`tor, contribuind la reglarea tempera-
Descrie structura apei.
turilor \n mediul terestru.
7

|n plus, mediul acvatic nu prezint` varia]ii bru[te de
temperatur`, iar vie]uitoarele nu sunt amenin]ate de su-
pra\nc`lzire sau de r`cire excesiv`. (Prin sc`derea tem-
peraturii unui litru de ap` cu un grad, se elibereaz` o can-
titate de c`ldur` echivalent` cu puterea caloric` suficient`
pentru a \nc`lzi cu un grad 300 l aer).
C`ldur` latent` de vaporizare mare
Apa are c`ldura de vaporizare mult mai mare dec~t a
altor substan]e, datorit` leg`turilor de hidrogen, care tre-
buie s` se rup`, deoarece moleculele apei \n stare de
vapori se mi[c` liber.
Transformarea apei \n vapori necesit` 2260 kj/kg
c`ldur`, cantitate de cinci ori mai mare decât cea nece-
sar` fierberii. Datorit` acestei propriet`]i, apele superfi-
ciale ale ecosistemului nu sufer` o supra\nc`lzire sub
ac]iunea direct` a radia]iei solare, fiindc` evaporarea
lent` determin` o r`cire \nsemnat` a stratului de ap` de
la suprafa]`, strat din care este luat` energia necesar`
ruperii leg`turilor de hidrogen.
Temperatur` de solidificare mare
Temperatura de solidificare are valori anormal de ridi-
cate \n compara]ie cu hidrurile elementelor vecine din
sistemul periodic; astfel, la temperatur` obi[nuit`, apa se
afl` în stare lichid`, \n timp ce hidrurile elementelor ve-
cine sunt în stare gazoase. |n procesul de \nghe]are
(solidificare) fiecare molecul` de ap` se asociaz` cu alte
patru prin intermediul leg`turilor de hidrogen (fig. 1.10),
d~nd na[tere la o structur` af~nat`, caracteristic` ghe]ii.
Leg`tur`
de hidrogen
Ghea]` - leg`turile de Ap` în stare lichid` -
hidrogen sunt stabile leg`turile de hidro-
gen sunt instabile
Structura ghe]ei [i a apei lichide
Fig. 1.10
Compar` structura apei \n cele dou` st`ri de agregare
prezentate.
8
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
C~nd sunt \nc`lzite, toate substan]ele se dilat`, iar la
r`cire se contract`. {i apa se contract` datorit` frigului,
dar numai p~n` la +4°C, c~nd ajunge la cea mai mare
densitate. De la acest punct, apa \ncepe s` se dilate din
nou, cu toate c` temperatura scade. Ca urmare, iarna,
r`cindu-se p~n` la +4°C, apa de la suprafa]` coboar` la
fund [i aici se p`streaz` \n decursul \ntregului sezon
rece (\n bazinele cu ap` dulce, deoarece s`rurile marine
complic` circula]ia apei). Aceast` anomalie salveaz`
via]a tuturor vie]uitoarelor care ierneaz` \n r~uri, lacuri
[i hele[tee.
Posibilitatea de a se dilata \nainte de solidificare,
reprezint`, de asemenea, un avantaj. La 0°C, apa se
solidific`, m`rindu-[i volumul cu 9%. Astfel, ghea]a
este mai u[oar` dec~t apa lichid`, pe care plute[te sub
forma unui strat protector fa]` de temperatura exterioar`,
f`c~nd posibil` supravie]uirea hidrobion]ilor.
|nveli[ul format \mpiedic` r`cirea [i solidificarea apei
\n orizonturile inferioare, asigur~nd totodat` o tempe-
ratur` relativ constant` \n perioada de \nghe]. Sub o
asemenea „manta“, animalele marine nu sufer` prea
mult de frig.
{tiai c`…?
Unele observa]ii demonstreaz` c` apa provenit` din
topirea ghe]ii are un rol stimulator asupra hidro-
bion]ilor.
Densitatea mare
Densitatea apei depinde de temperatur`, de salinitate
[i de materiile \n suspensie.
La nivelul m`rii [i la o temperatur` de 0°C, apa este
de 775 de ori mai grea dec~t aerul. Densitatea apei nu
prezint` o varia]ie monoton` cu temperatura, ca în cazul
celorlalte lichide, ci \nt~i cre[te de la 0°C (ρ = 0,99987
g/cm3) la 4°C (ρ = 1 g/cm3), apoi scade, ajung~nd la
25°C (ρ = 0,99701 g/cm3). Datorit` acestei varia]ii a
densit`]ii, apa prezint` propriet`]i mecanice remarcabile
fa]` de alte substan]e.
Modificarea densit`]ii apei \n func]ie de temperatur`
apare ca o anomalie a propriet`]ilor termodinamice.
Prin cre[terea temperaturii de la 0 la 4°C, structura
apei se modific`, moleculele [i atomii se reorienteaz`,
mic[orându-se spa]iile dintre ele; astfel, se ocup` spa-
]iile libere [i, ca urmare, cre[te densitatea.
Dup` atingerea temperaturii de 4°C, moleculele se
\ndep`rteaz`, spa]iile dintre ele devin tot mai mari [i
densitatea scade.
Aceast` particularitate intervine direct \n integrali-
tatea ecosistemului, influen]~nd ciclul de via]` al hidro-
bion]ilor, mai ales al planctonului.
Cre[terea salinit`]ii atrage cre[terea densit`]ii. Cor-
purile plutesc pe ap`, cu atât mai u[or cu cât densitatea
apei este mai mare.
 M O L E C U L E L E V I E } I I

{tiai c`…? determin` aderarea moleculelor unele de altele.

Apa are [i o mare for]` de adeziune, care \i determin`
Temperatura de peste 40°C nu permite desf`[urarea activi-
aderarea la alte substan]e. Adeziunea [i coeziunea stau
t`]ii hidrobion]ilor, excep]ie f`c~nd organismele iubitoare
la baza fenomenului de capilaritate (fig. 1.12), cu im-
de c`ldur`, cum ar fi bacteriile din izvoarele termale
portan]` \n circula]ia s~ngelui prin vase capilare [i \n
(eubacterii: Thermotoga, Thermosipnosi; arhebacterii:
ascensiunea apei din sol spre frunze.
Methanobacteriales, Thermoproteales, Thermococcales).

Tensiunea superficial`
Tensiunea superficial` a apei reprezint` for]a de con-
trac]ie ce ac]ioneaz` perpendicular pe o lungime de un
centimetru pe suprafa]a de separa]ie a apei cu aerul.
Aceast` for]` tinde s` mic[oreze suprafa]a liber` a apei.
F = σ . l,
unde F = for]a de tensiune superficial`; l = lungimea
conturului, iar σ = factor de propor]ionalitate, denumit
coeficient de tensiune superficial`. Valoarea acestui
coeficient depinde de natura substan]ei [i scade cu cre[-
terea temperaturii (vezi tabelul).

Temperatura Tensiunea superficial`

[°C] [N/m]
0 75,60 .10-3
20 72,75.10-3 Tensiunea superficial` a apei
Fig. 1.11

40 69,56.10-3 Cum se explic` faptul c` unii hidrobion]i se men]in la

60 66,18.10-3 suprafa]`, f`r` s` se scufunde?
80 62.60.10-3
100 58.90.10-3

Tensiunea superficial` se manifest` la interfa]a aer –

ap` sub forma unei pseudo-membrane capabile s` sus-
]in` hidrobion]ii apar]in`tori neustonului (fig. 1.11).
Neustonul reprezint` totalitatea organismelor care
plutesc sau înoat` în pelicula de la suprafa]a apei. Neus-
tonul apare ca o pelicul` continu` \n orice sezon [i este
format din organisme microscopice, care coloreaz` su-
prafa]a apelor. Neustonul con]ine \n special alge, \n sta-
diul imobil de dezvoltare (de obicei, este o singur` spe-
cie dominant`, cum sunt cele din genurile Euglena,
Clamydomonas, Nematococcus, Cromulina etc.).
{tiai c`…?
|n bazinele acvatice, neustonul poate constitui un
pericol fiindc` \mpiedic` aerisirea normal` a apei [i
p`trunderea razelor solare, ceea ce determin` o
fr~nare \n dezvoltarea fitoplanctonului.
Dintre lichide, dup` mercur, apa manifest` cea mai
mare tensiune superficial`.
|n interiorul apei, for]ele moleculare sunt echilibrate.
La suprafa]a ei \ns`, for]ele determin` o atrac]ie ce
Fig. 1.12Eviden]ierea capilarit`]ii apei
imprim` pic`turii de ap` o form` sferic`. Deci suprafa]a
apei este \ntotdeauna acoperit` de o pelicul` sub]ire Explic` fenomenul de capilaritate, ca proprietate ce se
alc`tuit` din molecule unite prin for]e de coeziune, ce abate de la principiul vaselor comunicante în spa]ii mici.

9
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

Capacitatea de solvent universal

Dac` o substan]` se dizolv` \ntr-un anumit solvent
form~nd o solu]ie, se spune c` este solubil` \n acel solvent;
substan]a care nu se dizolv` este insolubil`.
Experien]ele dovedesc faptul c` substan]ele se dizolv` \n
solven]i cu structur` asem`n`toare (polar \n polar, nepolar
\n nepolar, ionic \n polar). Dizolvantul cel mai folosit \n
practic` este apa, care are molecule cu polaritate mare. Apa
dizolv` mai multe substan]e cu structur` ionic` [i polar`.
La dizolvarea compu[ilor ionici \n ap`, interac]iile
dintre solvat-solvent constau \n formarea de leg`turi
ion-dipol \ntre ionii substan]ei dizolvate [i moleculele
polare de ap`. Rezult` ioni \nconjura]i de dipolii apei
Procesul de dizolvare
Fig. 1.13 (ioni hidrata]i) (fig. 1.13). |n ecosistemele acvatice na-
Explic` procesul de dizolvare a clorurii de sodiu \n ap`. turale se g`sesc dizolvate \n ap` o serie de substan]e
organice av~nd provenien]` diferit` (rezultate ale secre-
]iei sau ale excre]iei hidrobion]ilor, produ[ii intermedi-
ari ap`ru]i ca urmare a descompunerii cadavrelor).
0 Ca urmare, \n apa acestor ecosisteme, se g`sesc amino-
Solu]ie de acid
clorhidric, acizi tari acizi, proteine, al]i produ[i azota]i al`turi de glucide [i lipi-
1 de (\n hidrosfer` se estimeaz` c`, din totalul de substan]`
Suc gastric organic` dizolvat`, acestora le revine un procent de 90-
2 98%). Substan]a organic` dizolvat` constituie un substrat
Suc de l`mâie trofic mai ales pentru bacterii, dar poate fi consumat` [i de
Cre[te aciditatea

3 unele organisme filtratoare ca bivalvele (scoici) sau cope-

O]et podele (subclas` a artropodelor). Prezen]a \n ap` a celor
4 mai diver[i metaboli]i condi]ioneaz` unele fenomene ca
Salat`, banane
migra]ia animalelor, dinamica sezonal` \n timp [i spa]iu.
5 Capacitatea de solvent a apei a permis apari]ia vie]ii
\n mediul acvatic.
Cafea, pâine
Numeroase reac]ii au loc \n solu]ie apoas`. Printre aces-
6
tea, au o deosebit` \nsemn`tate reac]iile biochimice din
Lapte
organismele vii, reac]iile metabolice desf`[ur~ndu-se nu-
7
mai \n prezen]a apei. |n reac]iile chimice metabolice, apa
Ap` distilat`, sânge este principala surs` de H+ [i HO –. Uneori, leg`turile de
Neutru

8 hidrogen din molecula apei se rup spontan [i un proton din

Albumin`,
ap` de mare atomul de hidrogen se disociaz` de restul moleculei de ap`.
9 Pentru c` \nc`rc`tura sa pozitiv` nu mai este balansat`
Bicarbonat de sodiu,
detergen]i fosfatici de cea negativ` a electronilor, se vorbe[te despre un ion
10 pozitiv (H+).
S`pun lichid Restul moleculei de ap` are un electron \n plus [i, deci,
11 \nc`rc`tur` negativ` (ionul hidroxil HO –). Acest proces
Cre[te bazicitatea

Detergen]i prin care se formeaz` spontan ioni se nume[te ionizare.

nefosfatici
12 Pentru a ar`ta concentra]ia de ioni de hidrogen a unei
Carbonat de sodiu
solu]ii, se folose[te o scal` divizat` de la 0 la 14 – scala pH
13
(fig. 1.14).
Lo]iune Orice substan]` care disociaz` [i formeaz` H+ atunci
depilatoare
14
c~nd este dizolvat` \n ap` se nume[te acid.
Produse de cur`]are Cu c~t un acid produce mai mul]i ioni de hidrogen, cu
a cuptorului at~t acesta este mai puternic. Orice substan]` care se com-
bin` cu H+, a[a cum face HO –, se nume[te baz`.
Fig. 1.14 Scala pH Cre[terea concentra]iei unei baze determin` sc`derea
PH-ul reprezint` logaritmul zecimal cu semn schimbat concentra]iei H+. O substan]` neutr` are valoarea 7 pe
al concentra]iei ionilor de hidrogen. scala pH.
10
 M O L E C U L E L E V I E } I I

Formula]i o ipotez` IV. Ce caracteristici trebuie s` aib` apa ca s` fie

Este demonstrat faptul c`, \n lipsa hranei, omul poate considerat` potabil`? Ce utiliz`ri are apa?
tr`i c~teva s`pt`m~ni, iar \n lipsa apei, doar trei zile V. Compar` procentele de ap` prezentate în figura
(aproximativ). Care este explica]ia acestei diferen]e? de mai jos. De ce meduza are un procent de ap`
superior celui al omului? De ce în organismul
{tiai c`…?
femeii se afl` mai pu]in` ap` decât în cel al
Suprafa]a apelor este un colector de aerosoli ra- b`rbatului?
dioactivi, pe care-i acumuleaz` \n cantit`]i mari \n
p`turile superficiale ale ecosistemului acvatic.
Hidrobion]ii, \n majoritatea lor, prin bioacumulare,
vor \nmagazina cantit`]i mari de izotopi \n ]esuturile
lor, care vor ajunge \n hrana omului.
Apa de ocean diluat` con]ine aproape aceea[i concen-
tra]ie de minerale [i microelemente ca [i plasma
sangvin`. Ea a fost folosit` \n cadrul testelor realizate
pe animale, ca substitut pentru transfuziile de s~nge.

SINTEZå

Din punct de vedere chimic, apa este un dipol.

Apa este cea mai important` substan]` anorga-
nic` din lumea vie, deoarece:
- are c`ldur` specific` mare;
- are c`ldur` de vaporizare mare;
- are densitate mare;
- are tensiune superficial` mare;
- este solvent universal.
TEME
I. Completeaz` spa]iile punctate:
Apa are un pol ……… [i un pol ………, compor-
t~ndu-se ca un……… .
La baza fenomenului de capilaritate stau ……… [i
………, procese care au importan]` \n ……… [i \n
……… .
II. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care este fals.
|n molecula apei, hidrogenul se leag` de oxigen
prin leg`turi de hidrogen.
O solu]ie cu pH 7,41 este neutr`.
10 grame de ghea]` au volumul mult mai mare
dec~t 10 grame de ap` \n stare lichid`.
III. Alege r`spunsul corect:
1. Lichidul cu cea mai mare tensiune superficial` este:
a) apa; c) petrolul;
b) mercurul; d) uleiul.
2. Baza este o substan]` care:
a) prin disociere formeaz` H+;
b) prin sc`derea concentra]iei duce la sc`derea H+;
c) poate avea valoare de 5,3 pe scala pH;
d) se poate combina cu H+.
B`rba]i Femei Copii Meduze
64% 54% 70% 95%
VI. Prezint` un referat cu tema „Modalit`]i de
evitare a risipei [i a polu`rii apei“.
Activitate practic`
1. Se las` s` curg`, cu jet sub]ire, apa de la robinet.
|n apropierea jetului de ap` se ]ine o baghet` de
ebonit` \nc`rcat` electrostatic prin frecarea \n pre-
alabil. Ce observi? Care este explica]ia?
2. Se introduce o l`m~ie \ntr-un pahar cu ap`. Ce se
observ`? Apoi se \ndep`rteaz` coaja l`m~ii [i
l`mâia se introduce în paharul cu ap`. Ce observi?
Care este explica]ia?
3. Construirea unei mini-instala]ii artizanale de puri-
ficare mecanic` a apei:
– Se utilizeaz` patru pahare de plastic, suprapuse
[i g`urite la partea inferioar`.
– |n primul pahar de sus se introduce un filtru de
cafea;
– În al doilea pahar se pune c`rbune farmaceutic;
– În al treilea pahar se pune nisip, iar \n al patrulea
se pune pietri[;
– Cele patru pahare se a[az` deasupra unui alt
pahar gol;
– Prin partea superioar` a acestei mini-instala]ii se
toarn` ap` rezultat` din sp`larea vaselor.
Ce aspect are apa care se colecteaz` \n paharul de
la baz`?
Agit` apa din acest pahar. Ce observi? Care este
explica]ia?

11

LIPIDE
Aminte[te-]i!
Care sunt alimentele care con]in predominant lipide?
Care este rolul lipidelor \n organism?
Lipidele sunt compu[i organici insolubili \n ap`,
dar solubili \n solven]i organici (eter, benzen, cloro-
form), fiind cunoscute [i sub numele de gr`simi.
Ele iau na[tere din esterificarea acizilor gra[i cu anumi]i
alcooli, cum ar fi glicerolul [i sterolul, form~ndu-se astfel
lipide simple. Dac`, \n afar` de acizi gra[i [i alcooli, \n
molecul` sunt prezente [i alte substan]e, ca aminoacizi,
acid fosforic, atunci lipidele se numesc complexe.
Trigliceridele sunt lipide simple, formate din
glicerol (glicerin`) unit cu trei molecule de acizi gra[i.
Glicerolul este o substan]` care are trei grup`ri hi-
droxil, polare [i, ca urmare, este solubil \n ap`.
Acizii gra[i con]in, de obicei, catene lungi, neramifi-
cate, formate din C [i H, av~nd o grupare carboxil la un
cap`t. Aceast` grupare este una polar`, deci [i acizii
gra[i sunt solubili \n ap`.
Acizii gra[i pot fi satura]i (lipsi]i de leg`turi multiple
\ntre atomii de carbon) sau nesatura]i (având pân` la [ase
leg`turi duble). Dac`, \n molecula lor, acizii gra[i au mai
mult de o dubl` leg`tur`, atunci se numesc polinesatura]i.
C~nd se formeaz` trigliceridele, grup`rile carboxil ale
acizilor gra[i reac]ioneaz` cu grup`rile hidroxil ale
glicerolului, elimin~ndu-se trei molecule de ap` –
reac]ie de esterificare (fig. 1.15).
Gr`simile naturale sunt formate majoritar din triglice-
ride mixte. Din acest motiv, nu au un punct de topire fix,
ci se înmoaie la înc`lzire [i apoi se topesc într-un inter-
val mai mare de temperatur`.
Trigliceridele care au acizi gra[i nesatura]i se topesc
la temperaturi mai joase dec~t cele care au acizi gra[i
Esterificare
Hidroliz`
3 acizi gra[i + glicerol
Fig. 1.15 Ob]inerea trigliceridelor. În gliceridele naturale, cele trei grup`ri hidroxil ale glicerinei sunt întotdeauna
esterificate de doi sau chiar trei acizi gra[i diferi]i.
Compar` condensarea cu hidroliza.
12
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
satura]i. Aceast` particularitate este util` unor vie]ui-
toare (renul, pinguinul) care au gr`simi bogate \n acizi
gra[i nesatura]i, ce le feresc de \nghe].
Trigliceridele mai sunt cunoscute [i ca gr`simi neutre,
deoarece, spre deosebire de componentele lor, nu pot
forma leg`turi de hidrogen cu apa, deci nu sunt solubile
\n ap`. De aceea, uleiul [i apa nu se pot amesteca, de[i
ambele sunt lichide.
Formula]i o ipotez`
Cum explica]i faptul c` untul este solid la tempe-
ratura camerei, iar uleiul este lichid, chiar dac` este
introdus \n frigider?
Cerurile sunt formate din lan]uri lungi de acizi
gra[i, unite cu lan]uri lungi de alcooli. Cerurile sunt
solide la temperatura camerei, pentru c` au punctul de
topire ridicat. Sunt hidrofobe [i, deci, impermeabile.
La multe plante, cerurile formeaz` un strat protector,
care le ap`r` \mpotriva pierderilor de ap`.
La albine, ceara este produs` de unele glande abdo-
minale, fiind utilizat` la construirea fagurilor.
La oameni, ceara este produs` de glande din canalul
auditiv extern, cu rolul de a re]ine impurit`]ile [i de a le
\mpiedica s` ajung` la timpan.
Sterolii sunt lipide cu structur` inelar` multipl`,
complet diferit` de structura celorlalte lipide, lipsin-
du-le acizii gra[i (fig. 1.16).
Un astfel de sterol este reprezentat de colesterol, care, de
exemplu, este legat de membrana celulei animale (fig. 1.17).
|n organismul uman, colesterolul este precursor pen-
tru acizii biliari, vitamina D, unii hormoni ai glandelor
suprarenale (aldosteronul, cortizolul) [i pentru hormonii
sexuali (at~t cei produ[i de gonade, c~t [i cei produ[i de
glandele suprarenale).
triglicerid` + 3 molecule de ap`
 M O L E C U L E L E V I E } I I

Fosfolipidele sunt lipide complexe, formate

dintr-o molecul` de glicerol, unit` cu dou` molecule
de acizi gra[i [i una de acid fosforic. O molecul` fos-
folipidic` are o extremitate hidrofil` (solubil` \n ap` –
polar`), numit` cap, [i o extremitate hidrofob` (insolu-
bil` \n ap` – nepolar`), numit` coad` (fig. 1.18, b).
Atunci c~nd vin \n contact cu apa, fosfolipidele se dis-
pun fa]` \n fa]`, pe dou` straturi, cu regiunile hidrofobe ori-
entate spre interior, iar cu cele hidrofile orientate spre exte- Colesteroli
rior. Astfel, fosfolipidele pot forma o interfa]` \ntre dou`
solu]ii, a[a cum sunt interiorul [i exteriorul unei celule. De
aceea, membrana celular` este predominant fosfolipidic`.
Fosfolipidele se pot dispune [i pe un singur strat, Testosteroni
p`str~nd orientarea celor dou` regiuni.
Steroli
Fig. 1.16
Importan]a biologic` a lipidelor
Ce este testosteronul [i care este rolul lui în organism?
Au rol de protec]ie termic` [i mecanic`, depozit~n-
du-se \n piele [i \n jurul unor organe.
Au rol energetic. Din arderea unui gram de lipide
rezult` 9,3 kcal.
Au rol plastic, fiind principalele componente ale
membranelor celulare [i ale tecii de mielin`.
Au rol func]ional, fiind utilizate pentru construirea
altor molecule utile celulelor, controlând perme-
abilitatea membranar` [i fiind transportori ai unor
substan]e liposolubile.
Activitate pe grupe
O adolescent` i se pl~nge medicului c` \n ultimele luni
nu a mai avut ciclu menstrual. La \ntrebarea medicului,
adolescenta confirm` c` urmeaz` o cur` de sl`bire.
Organiza]i-v` pe grupe [i discuta]i în leg`tur` cu expli-
ca]ia simptomelor acuzate de adolescent`. Dublu strat lipidic Colesterol
al membranei celulare
{tiai c`…?
Lipide ale membranei celulare
Fig. 1.17
|n contact cu CO2, gr`simile r~ncezesc, adic` se des-
Descrie dispunerea fosfolipidelor care intr` în alc`tui-
compun, cu degajare de substan]e volatile cu miros ne-
rea membranei celulare.
pl`cut (aldehide, cetone, acizi carboxilici etc.).

Nonpolar Coad`

Polar Cap

a b
Fig. 1.18 Fosfolipide – a) structur`; b) form`

13

ZAHARURI
Aminte[te-]i!
Care alimente con]in multe glucide?
Care este principalul rol al glucidelor \n organism?
Zaharurile sunt substan]e organice cunoscute [i
sub numele de glucide.
Denumirea de carbohidra]i este improprie, derivând
de la faptul c`, de[i majoritatea compu[ilor din aceast`
clas` au formula molecular` Cn (H2 O)n, sunt [i excep]ii,
iar propriet`]ile lor nu justific` termenul de carbohidra]i.
Ca [i lipidele, depoziteaz` mult` energie la nivelul
leg`turilor dintre carbon [i hidrogen.
Plantele, algele [i unele bacterii produc glucide \n
urma procesului de fotosintez`.
Glucidele se clasific` \n: monozaharide, dizaharide [i
polizaharide.
Monozaharidele sunt glucide simple, nehidroli-
zabile, care con]in o singur` molecul` glucidic`. Cele
mai r`sp~ndite monozaharide au [ase atomi de carbon
Structur` circular`
Structur` liniar`
Fig. 1.19 Monozaharidele
α-Glucoz` β-Fructoz`
Fig. 1.20 Dizaharidele
Compar` glucoza cu fructoza. Pot fi considerate izomeri? Descrie reac]ia de ob]inere a zaharozei.
14
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
(hexoze), ca glucoza (fig. 1.19), fructoza [i galactoza,
av~nd formula molecular` C6H12O6. Fructoza este mai
dulce dec~t glucoza, ambele fiind \nt~lnite \n fructe
(fig. 1.19).
Exist` [i monozaharide cu cinci atomi de carbon
(pentoze), ca riboza, constituent al ARN-ului.
Dizaharidele sunt formate din dou` molecule de
monozaharide, fiind reprezentate de zaharoz` (sau
sucroz` – fig. 1.20) lactoz`, maltoz`.
Zaharoza este larg r`sp~ndit` la plante, reprezent~nd
forma sub care glucidele rezultate din fotosintez` circul`
prin vasele liberiene.
Lactoza este dizaharidul produs de glandele mamare,
fiind \nt~lnit \n laptele mamiferelor. Lactoza este for-
mat` dintr-o molecul` de galactoz` [i una de glucoz`.
Maltoza se g`se[te \n cerealele germinate, dar [i \n
tractul nostru digestiv, ca rezultat al hidrolizei amidonu-
lui. Maltoza este format` din dou` molecule de glucoz`.
Hidroxil glicozidic
Structur` abreviat`
Zaharoz` (Sucroz`)
 M O L E C U L E L E V I E } I I

a) Amidon
Imagine microscopic`

b) Celuloz`
Imagine microscopic`

c) Glicogen
Fig. 1.21 Polizaharidele
De[i cele trei substan]e sunt polimeri ai glucozei, ele au propriet`]i diferite. Cum explici acest lucru?
Polizaharidele iau na[tere prin reac]ia de polime-
rizare a mai multor molecule de monozaharide. Cele
mai r`sp~ndite polizaharide din lumea vie sunt ami-
donul, celuloza, glicogenul [i chitina.
Amidonul este substan]a de rezerv` la plante.
Celuloza este substan]a esen]ial` a peretelui celular al
plantelor.
Glicogenul este substan]a de rezerv` la animale
(fig. 1. 21).
Chitina se \nt~lne[te \n exoscheletul unor nevertebrate
(insecte, crustacee) [i \n peretele celular al ciupercilor.
Imagine microscopic`
Importan]a biologic` a glucidelor
Au rol energetic. La toate organismele vii, sursa
imediat` de energie o constituie oxidarea glucozei.
Prin oxidarea lor se ob]ine peste 65% din energia
necesar` organismului. Prin arderea unui gram de
glucide rezult` 4,1kcal.
Au rol de substan]` de rezerv`.
Au rol structural [i de sus]inere, intr~nd \n
alc`tuirea pere]ilor celulari, a exoscheletului unor
nevertebrate, a unor ]esuturi conjunctive.
Particip` la procesele imunitare.

15
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

PROTEINE
a) Aminte[te-]i!
Care alimente con]in predominant proteine?
Ce sunt enzimele [i ce rol au?
Ce alte roluri au proteinele \n organism?
Proteinele sunt substan]e organice macromolecu-
lare, rezultate din policondensarea aminoacizilor. |n
alc`tuirea proteinelor intr` 20 de aminoacizi naturali,
care, prin unirea lor \n diverse moduri, dau na[tere
diverselor tipuri de proteine.
Aminoacizii sunt substan]e caracterizate prin
prezen]a a dou` grup`ri func]ionale importante: gru-
b) parea carboxil (-COOH) [i gruparea amino (-NH2).
Diferen]a dintre diver[ii aminoacizi este dat` de restul
moleculei (notat cu R), care este variabil` de la un
aminoacid la altul. Cele dou` grup`ri func]ionale io-
nizeaz` \n interiorul organismului (fig. 1.22).
Aminoacizii se pot lega \ntre ei prin leg`turi peptidice,
iar molecula rezultat` se nume[te peptid` (fig. 1.23).
Peptidele pot avea un num`r mai mic de aminoacizi –
oligopeptide – sau mai mare – polipeptide. Proteinele
sunt polipeptide, lungi, complexe.
|n alc`tuirea unor proteine pot intra [i unii compu[i
Fig. 1.22 Structura general` a unui amioacid: neproteici, caz \n care acestea se numesc heteroproteine
a) cu grup`rile func]ionale neionizate;
sau proteine conjugate (de exemplu: glicoproteine,
b) cu grup`rile func]ionale ionizate (amfiion)
lipoproteine, fosfoproteine, nucleoproteine).
Clasificarea proteinelor se poate face dup` structura
[i dup` func]ia acestora.
Structura proteinelor
Proteinele au patru niveluri de organizare structural`,
caracterizate printr-o complexitate cresc~nd`.
Structura primar` se refer` la secven]ializarea
aminoacizilor \n catena polipeptidic`, preciz~nd care
aminoacizi intr` \n structura proteinei, num`rul lor [i
modul \n care ei se succed.
Structura secundar` se refer` la dispunerea \n
spa]iu a proteinelor. Aceast` structur` a fost studiat` de
c`tre Linus Pauling [i Robert Corey, care au ajuns la
concluzia c` exist` dou` modele dup` care proteinele se
orienteaz` \n spa]iu: un model elicoidal (α) [i unul
asem`n`tor cu o foaie \ndoit` (β).
Structura ter]iar` se refer` la modul \n care se
pliaz` lan]ul polipeptidic pentru a forma structuri com-
pacte, de tipul proteinelor fibroase, cum ar fi colagenul,
sau globulare, ca enzimele [i anticorpii.
Structura cuaternar` (fig. 1.24) se refer` la modul
\n care mai multe catene polipeptidice ter]iare, se asoci-
az` \n spa]iu pentru a forma o structur` activ` biologic
Fig. 1.23 Leg`tura peptidic` (de exemplu, unele enzime).

16
 M O L E C U L E L E V I E } I I

Aminoacid Leg`tur`
+H N peptidic` Func]iile proteinelor
3
R`sp~ndire
COO- Tipuri de proteine
sau func]ie
a) Structur` Proteine enzimatice
primar`
- Ribonucleaz` Hidrolizeaz` ARN.
- Pepsin`, tripsin` Hidrolizeaz` peptide.

Proteine de rezerv`
α (alfa) β (beta)
- Ovalbumin` Protein` din albu[ul
de ou
- Cazein` Protein` din lapte
- Zein` Protein` din semin-
]ele de porumb
b) Structur`
secundar`
Proteine de transport
Leg`tur` - Hemoglobin` Transport` O2 \n
bisulfidic`
s~ngele vertebratelor.
- Hemocianin` Transport` O2 \n s~n-
gele unor nevertebrate.
- Mioglobin` Transport` O2 \n mu[chi.

c) Structur` d) Structur` Proteine contractile

ter]iar` cuaternar` - Actin` Intr` \n alc`tuirea
Fig. 1.24 Structura proteinelor miofibrilelor, av~nd rol
\n contrac]ia muscular`.
Experiment - Miozin`
Scopul: confirmarea prezen]ei apei [i a proteinelor \n
diferite alimente;
Proteine din s~nge
Materiale: eter, reactive Biuret, albu[ de ou, p~ine,
cu rol de protec]ie
eprubete, pipete, h~rtie alb`;
Mod de lucru - Anticorpi Neutralizeaz` antigenele.
Identificarea apei: se pune pu]in` p~ine sau carne - Trombin` Intervine \n mecanismul
\ntr-o eprubet`. Eprubeta se ]ine deasupra unei fl`c`ri, de coagulare.
u[or \nclinat`. Ce se va observa pe pere]ii eprubetei?
Discuta]i asupra explica]iei celor constatate. Toxine
Identificarea proteinelor: \ntr-o eprubet` se pune Veninul de [arpe Enzime care hidroli-
ap` de la robinet, iar \ntr-o alt` eprubet` se pune albu[ zeaz` glicerofosfatide.
de ou. |n ambele eprubete se adaug` c~te 10 pic`turi de
reactiv Biuret.
Discuta]i despre diferen]ele constatate. Hormoni
Insulin` Scade glicemia.
{tiai c`…?
Hormonul de cre[tere Stimuleaz` cre[terea.
Proteinele constituie partea cea mai \nsemnat` din
substan]a uscat` a celulelor. |n corpul omenesc, 15 %
din greutate se datoreaz` proteinelor. Analiza lor ele- Proteine structurale
mentar` a fost f`cut` de chimistul olandez Gerardus - Cheratin` Este înt~lnit` \n piele,
Iohannes Mulder (1802 - 1882). Acesta le-a dat, \n unghii, copite, fulgi.
anul 1838, la sugestia fostului sau profesor J. J. - Colagen [i elastin` Sunt înt~lnite \n tendoane,
Berzelius, numele de proteine, de la grecescul „pro- oase, cartilaje, ligamente.
tos“, care \nseamn` primul, \n prima linie.

17
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

ACIZI NUCLEICI
Acizii nucleici sunt substan]e macromoleculare,
formate din unit`]i care se repet`, numite nucleotide.
Aminte[te-]i!
Care sunt cele trei componente ale unei nucleotide
(fig. 1. 25)?
Bazele azotate sunt de dou` tipuri:
- purinice, reprezentate de adenin` (A) [i guanin` (G);
- pirimidinice, reprezentate de timin` (T), citozon` (C)
la ADN; la ARN este prezent` citozina, dar timina este
înlocuit` cu uracil (U);
Zaharul este reprezentat de o substan]` cu cinci
atomi de carbon (pentoz`): riboza, \n structura ARN, [i
dezoxiriboza, \n structura ADN.
Radicalul fosfat (P) formeaz` leg`turi esterice cu
pentozele. Leg`tura se face \ntre al cincilea atom de car-
bon al unei pentoze [i al treilea atom de carbon al pen-
tozei urm`toare, leg~nd nucleotidele \ntre ele [i form~nd
catene (lan]uri) polinucleotidice.
ADN-ul este o macromolecul` a c`rei structur` secun-
Fig. 1.25 Nucleotida dar` este reprezentat` de dou` catene polinucleotidice,
r`sucite una \n jurul celeilalte \n spiral`, cu bazele azo-
tate spre interior (structura primar` este reprezentat` de
succesiunea nucleotidelor de-a lungul unei catene). Dac`
Leg`turi pe o caten`, \ntr-un anumit punct, este adenina (A), pe
de hidrogen
Cap`tul 5’ Cap`tul 3’ catena opus` \n dreptul adeninei este timina (T). |ntre ele
sunt dou` leg`turi de hidrogen. |n dreptul guaninei (G)
de pe o caten` se afl` citozina situat` pe cealalt` caten`
(C), \ntre ele fiind trei leg`turi de hidrogen (fig. 1.26)
Adenina cu timina [i guanina cu citozina formeaz`
perechi, sunt complementare [i se atrag \ntre ele.
|n molecula de ADN, complementaritatea dintre
bazele purinice [i cele pirimidinice ]ine cele dou` catene
al`turate, oric~t ar fi ele de lungi. Datorit` complemen-
tarit`]ii, molecula de ADN este foarte stabil`. De aici
rezult` stabilitatea informa]iei ereditare, f`r` de care
via]a ar fi imposibil`.
Leg`turile de hidrogen sunt mai slabe dec~t cele
esterice (care leag` nucleotidele între ele de-a lungul
unei catene) [i se rup dac` ADN-ul este \nc`lzit la 90 –
100°C (denaturare), rezult~nd ADN monocatenar. Prin
r`cire treptat`, la 65°C, cele dou` catene se atrag dato-
rit` complementarit`]ii bazelor azotate [i se refac leg`-
Cap`tul 3’ Cap`tul 5’ turile de hidrogen dintre ele (renaturare). Dac` r`cirea
este brusc`, ADN-ul r`m~ne denaturant, monocatenar.
Amestec~nd monocatene de ADN de origini diferite,
Structura secundar` a ADN-ului
Fig. 1.26
se formeaz`, prin renaturare par]ial`, hibrizi moleculari.
Cele dou` catene ale ADN-ului sunt antiparalele. Procedeul este folosit de c`tre oamenii de [tiin]` \n
Cum explici acest lucru? studiul rela]iilor filogenetice dintre specii.

18
 M O L E C U L E L E V I E } I I

Speciile \nrudite au temperaturi apropiate de denaturare

a ADN-ului [i realizeaz` o renaturare rapid` [i de mari
propor]ii c~nd li se amestec` monocatenele, deoarece au
multe secven]e polinucleotidice identice. Renaturarea este
utilizat` [i pentru identificarea unor muta]ii sau a unor
secven]e specifice, prin utilizarea unei sonde marcate.
ADN-ul prezint` o proprietate fizic` numit` conducti-
vitate (capacitatea moleculei de a conduce curentul elec-
tric), pe baza c`reia s-a dezvoltat o tehnologie de
detectare a muta]iilor, „citindu-se“ direct informa]ia
genetic` din molecul`. Molecula de ADN este inclus`
\ntr-un circuit electric, prin folosirea unor „grupuri chi-
mice liant“, \ntr-o solutie apoas`, pu]in s`rat`, pentru a
minimiza perturb`rile structurii moleculare. Aceste
grupuri se conecteaz` la electrozi, dar [i la capetele
ADN-ului. Astfel se poate m`sura cum trece un curent
mic prin molecul`. M`sur~nd conductivitatea, se poate
aprecia dac` exist` vreo diferen]` fa]` de o secven]` nor-
mal` de ADN.
ARN-ul este o macromolecul` alc`tuit`, de regul`,
dintr-o singur` caten` polinucleotidic` [i nu poate avea
dimensiuni foarte mari deoarece, cu c~t cre[te num`rul
nucleotidelor (peste c~teva mii), cu at~t scade stabili-
tatea moleculei. ARN-ul rezult` din polimerizarea unor
ribonucleotide, care determin` formarea unor lan]uri
lungi, monocatenare (structur` primar`). Pe anumite
por]iuni, monocatena de ARN se poate r`suci \n jurul ei,
determin~nd apari]ia unei structuri duble, \ntre sec- Procesul de transcrip]ie
Fig. 1.27

ven]ele complementare de baze (structur` secundar`).
ARN-ul este purt`tor unic al informa]iei ereditare la
ribovirusuri [i la viroizi.
La formele propriu-zise de via]` (celulare), ARN-ul
contribuie la structura [i func]ionarea materialului gene-
tic, motiv pentru care exist` mai multe tipuri de ARN:
- ARN mesager (ARNm) are rolul de a copia informa]ia
genetic` dintr-un fragment de ADN [i de a o aduce, ca pe
un mesaj, la locul sintezei proteice. Moleculele sunt tot-
deauna monocatenare [i au lungimi diferite, \n func]ie de
m`rimea moleculelor care urmeaz` a fi sintetizate.
- ARN ribozomal (ARNr) intr` \n alc`tuirea ribo-
zomilor, asociat cu diferite proteine. Catena ARNr se
pliaz` form~nd por]iuni bicatenare, datorit` complemen-
tarit`]ii bazelor azotate.
- ARN de transfer (ARNt) este specializat \n aducerea
aminoacizilor la locul sintezei proteice (reprezentat de
ribozomi). Molecula este format` din 70-90 de
nucleotide. Are por]iuni bicatenare care \i dau forma
unei frunze de trifoi.
Alte tipuri de ARN intr` \n constitu]ia cromozomilor,
at~t la procariote, c~t [i la eucariote.
În celul`, 80 – 90% din ARN este reprezentat de
ARNr, 10 – 15% de ARNt [i mai pu]in de 5%, ARNm.
Toate aceste tipuri de ARN se formeaz` prin procesul de
transcrip]ie (fig. 1.27).
Aminte[te-]i ce reprezint` procesul de replicare [i com-
par`-l cu cel de transcrip]ie.
Acizii nucleici – suportul material al eredit`]ii
|n anul 1928, bacteriologul englez F. Griffith a f`cut
unele experien]e pe [oareci, utiliz~nd pneumococi
(Diplococcus pneumoniae). Pneumococii pot fi virulen]i
sau nevirulen]i:
– pneumococii virulen]i au capsul` polizaharidic`, iar
pe medii de cultur` (geloz`) formeaz` colonii netede (S
– smooth) [i, inocula]i la [oarece, determin` septicemie
mortal`;
– pneumococii nevirulen]i nu au capsul`, nu produc
\mboln`virea [oarecilor, iar pe medii de cultur`
formeaz` colonii rugoase (R – rough). Pneumococii vi-
rulen]i se diferen]iaz` prin structura polizaharidului care
intr` \n alc`tuirea capsulei, put~nd fi S I, S II, S III etc.
|n mod spontan, ace[ti pneumococi \[i pot pierde capsu-
la [i devin nevirulen]i, de tip R I, R II, R III etc.
|nocul~nd intraperitoneal, la [oarece, pneumococii ne-
virulen]i de tip R II, vii, \mpreun` cu o suspensie de
pneumococi de tip S I, virulen]i (izola]i din sput` de la un
bolnav de pneumonie), dar omor~]i prin c`ldur`, Griffith
a constatat c` [oarecele moare cu septicemia dat` de
pneumococi de tip S I, de[i \n inocul`ri separate, niciuna
dintre suspensii nu d`duse \mboln`vire.
19
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

Injectare Transmit informa]ia genetic` de la o genera]ie la

alta, fiind singurii compu[i biologici capabili de auto-
Bacterii vii multiplicare (proces numit replicare).
virulente {oarecele
moare

Bacterii vii Lectur`

nevirulente
{oarecele
tr`ie[te
Bacterii
virulente {oarecele
omorâte tr`ie[te
prin c`ldur`
Amestec de bacterii virulente
omorâte prin c`ldur` {oarecele
[i bacterii nevirulente vii moare
Bacterii vii
nevirulente ADN al bacteriilor
virulente
{oarecele
Bacteriile nevirulente moare
s-au transformat
în virulente
Bacterii de tip R + ADN de tip S = virulen]`
Fig. 1.28 Experien]e de transformare genetic`
Descrie experien]ele f`cute de F. Griffith.
Avusese loc, deci, un proces de transformare a pneu-
mococilor nevirulen]i \n pneumococi virulen]i, a c`rei
cauz` a r`mas necunoscut` p~n` \n anul 1944, c~nd ameri-
canul O. T. Avery a demonstrat experimental c` ADN-ul
poate s` transfere caractere ereditare de la un organism la
altul. El a extras ADN din celulele pneumococilor virulen]i
de tip S III [i l-a introdus \n mediul de cultur` al pneumoco-
cilor nevirulen]i de tip R II. Dup` 24 de ore, a observat c`
pneumococii R II au \nceput s` se transforme \n S III, sub
influen]a ADN-ului de la tipul donator. Experien]ele de
transformare genetic` (fig. 1.28) au fost utilizate ulterior \n
cazul multor specii de microorganisme, plante [i animale,
concluzia fiind aceea[i: ADN-ul este materialul genetic
responsabil de transmiterea ereditar` a caracterelor.
Eviden]ierea rolului genetic al ARN-ului s-a f`cut la
ribovirusuri. La virusul mozaicului tutunului – VMT, au
fost separate, pe cale chimic`, cele dou` componente:
ARN-ul [i capsida (format` din proteine) [i au fost
infectate plantele de tutun cu ambele componente. S-a
observat c` numai plantele infectate cu ARN s-au
\mboln`vit (au f`cut mozaicare), iar \n aceste plante, pe
seama ARN-ului, a avut loc [i sinteza proteinelor virale.
Importan]a biologic` a acizilor nucleici
Depoziteaz` informa]ia genetic`, informa]ie care
determin` organizarea [i func]ionarea tuturor organis-
melor vii.
DESCOPERIREA ACIZILOR NUCLEICI
Descoperirea ADN-ului a necesitat realizarea de
progrese \n trei domenii separate: citologie, genetic`
[i chimie. |nc` din 1871, Friedrich Miescher a
descoperit \n nucleele celulelor seminale ale
somonului o substan]` a c`rei molecul` diferea de
cele cunoscute p~n` atunci: era mult mai mare, acid`
[i bogat` \n fosfor. Aceast` substan]` a numit-o
nuclein`, dar nu a stabilit rela]ia dintre ea [i eredi-
tate. Termenul de acid nucleic a fost introdus \n anul
1889, de c`tre R. Altman, un elev al lui Meischer.
Dup` ce \n anul 1900 au fost redescoperite legile
eredit`]ii (enun]ate de Gregor Mendel, \n 1865), s-a
n`scut un considerabil interes pentru cauzele aces-
teia. Structurile fundamentale implicate \n ereditate –
cromozomii – au fost descoperite [i studiate de Walter
Flemming \n anul 1880, dar la momentul respectiv
nimeni nu [tia c` aveau leg`tur` cu ereditatea.
|n 1907, Thomas Hunt Morgan, destul de sceptic
\n ceea ce prive[te genetica, a \nceput s` experi-
menteze pe drosofile. |n scurt timp, el a constatat c`
legile lui Mendel erau valabile [i c` genele \n[iruite
de-a lungul cromozomilor sunt structurile purt`-
toare ale eredit`]ii.
|n timp ce în domeniul geneticii se f`ceau aceste
progrese, [i \n domeniul chimiei se \nregistrau unele
realiz`ri. |n 1909, Phoebus Aaron Theodor Levene a
fost primul care a ajuns la concluzia c` acizii nucleici
con]in o substan]` zaharoas`: riboza. Dou`zeci de
ani mai t~rziu, el constata c` al]i acizi nucleici con]in
un alt tip de substan]` zaharoas`: dezoxiriboza. Deci
exist` dou` feluri de acizi nucleici: acidul ribonucle-
ic (ARN) [i acidul dezoxiribonucleic (ADN).
Cromozomii, \n afar` de acizi nucleici, con]in [i
proteine. Deoarece despre proteine se [tia c` sunt
molecule complexe biologic foarte active, toat`
lumea s-a g~ndit c` genele trebuie s` fie proteine,
p~n` \n 1944, c~nd Oswald Avery [i colaboratorii
s`i au ar`tat c` inducerea caracterelor ereditare
este posibil` numai cu ajutorul ADN-ului pur, f`r` a
fi implicat` nicio protein`.
|n anul 1953, J.D. Watson, F.H. Crick [i M.H.
Wilkins au descoperit structura secundar` a
ADN-ului, fapt pentru care li s-a decernat premiul
Nobel pentru medicin` [i fiziologie, \n anul 1962.

20
 M O L E C U L E L E V I E } I I
SINTEZå
Principalele categorii de substan]e organice
aflate \n celule sunt: lipidele, glucidele, pro-
teinele [i acizii nucleici.
Lipidele sau gr`simile pot fi simple – triglice-
ride, steroizi, ceruri [i complexe – fosfolipide. |n
organism, lipidele au rol structural, energetic,
metabolic, de protec]ie [i de transport.
Zaharurile, numite [i glucide sau carbohidra]i,
sunt reprezentate de: monozaharide – glucoz`,
fructoz`, galactoz`; dizaharide – zaharoz`, lac-
toz`, maltoz`; polizaharide – amidon, celuloz`,
glicogen, chitin`. |n organism, glucidele au rol
energetic, structural, de substan]e de rezerv`.
Proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, cu
patru niveluri de organizare structural`. Au un
important rol structural, intr~nd \n alc`tuirea
tuturor biomembranelor, dar [i rol func]ional –
proteine enzimatice, de rezerv`, transportori,
proteine contractile, hormoni.
Acizii nucleici sunt reprezenta]i de ADN [i ARN,
av~nd rol \n depozitarea [i transmiterea infor-
ma]iei genetice.
TEME
I. Alege varianta corect`:
1. Ce substan]` organic` este prezent` \n toate
celulele?
a) amidon;
b) glicogen;
c) proteine;
d) celuloz`.
2. Care asociere este incorect`?
a) proteine – aminoacizi;
b) amidon – glucoz`;
c) maltoz` – galactoz`;
d) celuloz` – glucoz`.
3. Nucleotidele
a) sunt componente ale polizaharidelor;
b) con]in baze azotate legate prin leg`turi covalente;
c) sunt alc`tuite din trei componente;
d) formeaz` proteine prin legarea între ele.
4. Care asociere este corect`?
a) amidon - N;
b) celuloz` - Fe;
c) trigliceride - Mg;
d) aminoacid - N.
II. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care este
fals.
1. Cerurile con]in doar acizi gra[i.
2. Lactoza este un dizaharid.
3. Structura secundar` a proteinelor se refer` la dis-
punerea lor în spa]iu.
4. Conductibilitatea este proprietate fizic` a ARN-ului.
III. R`spunde la urm`toarele \ntreb`ri:
1. Cum se numesc enzimele care hidrolizeaz` ami-
donul? Dar cele care hidrolizeaz` proteinele?
2. De ce, la toate formele de via]` celular`, infor-
ma]ia genetic` este depozitat` \n ADN [i nu \n ARN?
IV. Probleme
1. |n urma sintezei unei proteine au rezultat 200 de
molecule de ap`. Calculeaz` num`rul aminoacizilor im-
plica]i \n aceast` reac]ie [i num`rul de leg`turi formate.
2. |ntr-o molecul` de ADN se g`sesc 18.000 de
nucleotide, 300 con]in~nd adenin`. C~te nucleotide
vor con]ine guanin`?
V. Analizeaz` importan]a faptului c` grup`rile
func]ionale ale aminoacizilor ionizeaz` \n interi-
orul organismului.
Portofoliu
Ordinea aminoacizilor \n structura proteinelor este
foarte important`. Dac` un aminoacid este \nlocuit
cu un altul, proteina rezultat` poate influen]a nega-
tiv starea de s`n`tate, a[a cum se \nt~mpl` [i \n
cazul anemiei. Documenteaz`-te [i ata[eaz` la
portofoliu informa]ii despre aceast` maladie.
Consumul excesiv de gr`simi saturate duce la apa-
ri]ia unor afec]iuni cardiovasculare. Argumenteaz`,
\n scris, aceast` afirma]ie.
Referat
Documenteaz`-te [i prezint` un referat, aleg~ndu-]i
una dintre temele prezentate:
|n 1994, profesorul Leonard Adleman, de la de-
partamentul de [tiin]a calculatoarelor al Univer-
sit`]ii California de Sud, a avut ideea de a utiliza
molecule de ADN pentru efectuarea de calcule
matematice. El a folosit opera]ii biochimice stan-
dard asupra unor molecule de ADN [i a reu[it s`
rezolve practic un caz particular al problemei c`ii
hamiltoniene \ntr-un graf orientat.
Elementele circuitelor integrate pe baz` de silicon au
\n jur de 65 de nanometri. Cercet`torii de la universi-
tatea Duke din Statele Unite au reu[it s` creeze ele-
mente m`sur~nd \ntre 5 [i 10 nanometri, aplic~nd o
nou` tehnologie, care, \n loc de silicon, implic`
folosirea ADN-ului.
21

1.2. Ceasul molecular al vie]ii
1.2.1. TEORIA CELULARå
Aminte[te-]i!
Cine a descoperit celula?
Cum s-a realizat aceast` descoperire?
Botanistul Mathias Jacob Schleiden [i zoologul
Theodor Schwann au elaborat (1838-1839) teoria celu-
lar`, care avea s` revolu]ioneze g~ndirea \n biologia
contemporan`. Aceast` teorie a înlesnit dezvoltarea
embriologiei, a dus la în]elegerea diviziunii celulare, la
dezvoltarea [tiin]elor experimentale: microbiologie,
fiziologie comparat`, medicin`, biofizic`, biotehnologii.
Principalele postulate ale teoriei celulare sunt:
Toate formele de via]` sunt alc`tuite din celule.
Celula este unitatea de structur` [i de func]ie a
organismelor, fiind capabil` de via]` independent`.
Celula ia na[tere dintr-o alt` celul`, se reproduce
pe sine prin diviziune (are autoreproducere) [i moare.
Celula realizeaz` schimburi de materie [i de ener-
gie cu mediul \nconjur`tor, prezentând metabolism.
Deci lumea vie este unitar` din punct de vedere
structural, dar [i func]ional [i genetic.
Unitatea structural` este demonstrat` de urm`toa-
rele argumente:
Toate vie]uitoarele au un fundament fizico-chimic
comun.
Proteinele tuturor speciilor biologice con]in aceia[i
20 de aminoacizi principali.
Pentru toate organismele vii, celula reprezint` for-
ma de organizare structural`.
Unitatea func]ional` a lumii vii este sus]inut` de
prezen]a celor dou` func]ii esen]iale:
Func]ia de autoconservare, care grupeaz` func]iile
de nutri]ie [i de rela]ie.
Aminte[te-]i!
Care sisteme particip` la realizarea func]iilor de
nutri]ie [i de rela]ie la organismele animale?
Cum se realizeaz` aceste func]ii la organismele vegetale?
Func]ia de autoreproducere. O lege general` a
tuturor vie]uitoarelor o reprezint` multiplicarea, rea-
liz~nd astfel continuitatea vie]ii (supravie]uire prin
urma[i).
Aminte[te-]i!
Care sunt tipurile de diviziune din lumea vie?
C~te tipuri de celule au organismele care se repro-
duc sexuat [i cum iau na[tere aceste celule?
22
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
Ca urmare a proceselor de asimila]ie, organismele cresc
(\[i m`resc volumul) [i se dezvolt` (suport` diverse trans-
form`ri pe parcursul vie]ii), la maturitate fiind capabile de
multiplicare. Autoreproducerea (mijloc indispensabil de
realizare a autoconserv`rii) are la baz` replicarea ADN-ului.
Unitatea genetic` a lumii vii este sus]inut` de
urm`toarele argumente:
Toate organismele vii au un program genetic, \n
care este codificat` biochimic (\n molecula de ADN) in-
forma]ia necesar` realiz`rii structurilor [i func]iilor lor;
ADN-ul, la toate vie]uitoarele, este alc`tuit din ace-
lea[i patru nucleotide.
Lumea vie, \n compara]ie cu cea nevie, prezint` anu-
mite tr`s`turi:
Compozi]ia chimic` – \n materia vie, elementele con-
stitutive de baz` sunt acelea[i cu cele din materia nevie (C,
H, O, N), dar, \mpreun` cu alte elemente, formeaz` mole-
cule organice complexe, caracteristice lumii vii.
Metabolismul – totalitatea proceselor ce includ
schimburi de materie [i de energie cu mediul \ncon-
jur`tor [i transform`rile acestora \n interiorul celulei.
Cre[terea – se realizeaz` prin adaos din interiorul
corpului, iar la obiecte prin adi]ie de material la exterior.
Reac]ii la stimulii din mediu – stimuli la care celu-
la r`spunde prin manifest`ri specifice.
Reproducerea – caracteristic` numai lumii vii,
aceasta fiind capabil` de autoreproducere.
Unitatea lumii vii se explic` prin aceea c` vie]uitoa-
rele descind dintr-un str`mo[ comun [i prin existen]a
eredit`]ii, care a permis transmiterea tr`s`turilor funda-
mentale comune pentru toate formele de via]`. Dar, între
indivizi se manifest` deosebiri ca urmare a unei laturi a
eredit`]ii – variabilitatea.
Diversitatea formelor de via]`
Nivelul de baz` \n organizarea materiei vii este cel
individual, av~nd o multitudine de forme sub care se
prezint`. Num`rul mare al indivizilor, unicelulari sau
pluricelulari, a impus, de altfel, [i gruparea lor, pentru a
fi mai u[or recunoscu]i [i studia]i.
Ini]ial, s-a acceptat existen]a a dou` mari grupe de
organisme (regnuri): plante [i animale, diferen]iate dup`
anumite tr`s`turi:
Forma – mai variabil` la plante;
Cre[terea – la animale are loc prin schimbarea pro-
por]iilor, \n timp ce la plante are loc la extremit`]i;
Mediul intern – con]ine preponderent ioni de sodiu
la animale, care la plante sunt toxici;
 Metabolismul – proces din care rezult` produ[ii Astfel a fost stabilit` existen]a a dou` tipuri fundamentale
finali, CO2 [i H2O. Animalele utilizeaz` ca hran` sub- de celule, toate organismele apar]in~nd unuia sau altuia
stan]e organice complexe (sunt heterotrofe), folosesc O2 dintre aceste dou` tipuri: procariote [i eucariote (prezen-
pentru respira]ie (ca [i plantele). Plantele utilizeaz` sub- tate în tabel).
stan]e anorganice pentru fotosintez` (sunt autotrofe), Ast`zi, lumea vie este \mp`r]it` \n cinci regnuri.
proces din care rezult` O2.
Aminte[te-]i!
Mi[carea – caracteristic` animalelor; ele reac]io-
neaz` rapid la ac]iunea stimulilor din mediu, av~nd sis- Care sunt cele cinci regnuri ale lumii vii, folosin-
tem nervos. Plantele nu reac]ioneaz` sau reac]ioneaz` du-te de urm`toarele indica]ii:
lent doar la anumi]i stimuli.
Totu[i, pe baza acestor tr`s`turi, exist` vie]uitoare
greu de \ncadrat \n unul dintre cele dou` regnuri. Dez-
voltarea cuno[tin]elor de biologie celular` [i genetic` a
f`cut posibil` propunerea altor sisteme de clasificare.

Caracteristica Procariote Eucariote

perete - structur` rigid`, - poate fi absent
celular alc`tuit` din sau prezent (alc`- - cuprinde organisme unicelulare, izolate sau coloniale;
lipopolizaharide [i tuit din chitin` la - nutri]ia se realizeaz` prin absorb]ie, fotosintez` sau
lipoproteine fungi sau celuloz` chimiosintez`;
la plante) - sunt imobile sau mobile;
membran` - lipsit` de plasti- - plastic`, permi]~nd
celular` citate trecerea bidirec]io-
nal` a unor mole-
cule mari (exocitoz`
sau endocitoz`)
citoplasm` - sub form` de - poate trece din
gel, f`r` curen]i starea de gel \n starea
intracitoplasmatici de sol [i invers,
prezint~nd curen]i
intracitoplasmatici
nucleu - f`r` form` carac- - tipic, av~nd mem- - grupeaz` eucariote unicelulare izolate sau coloniale;
teristic` [i f`r` bran` nuclear` - nutri]ia are loc prin absorb]ie, ingestie sau fotosintez`;
membran` (se dubl`, cu pori - reproducerea este at~t sexuat`, c~t [i asexuat`;
nume[te nucleoid) - sunt imobile sau mobile;
material - reprezentat de o - reprezentat de nu-
genetic singur` molecul` meroase molecule
de ADN, ce de ADN complexat
formeaz` un singur cu histone, organi-
cromozom circular zat \n cromozomi
(prezen]i \n num`r
constant pentru
fiecare specie)
cloroplaste - absente; în cazul - prezente, cu rol în
cianobacteriilor, fotosintez`
fotosinteza se rea- - grupeaz` eucariote cu nucleii dispersa]i \ntr-un
lizeaz` la nivelul sinci]iu micelial, acoperit de un perete celular, ade-
tilacoidelor sea septat;
mitocon- - absente; respira- - prezente, cu rol în - nu prezint` plastide [i nici pigmen]i fotosintetici;
drii ]ia se realizeaz` la respira]ia celular` nutri]ia are loc prin absorb]ie;
nivelul membranei - sunt imobili;
celulare - prezint` cicluri reproductive cu faze sexuate [i
sexualitate – rar` – frecvent` asexuate;

23

- grupeaz` eucariote ale c`ror celule au perete celu-
lar celulozic, frecvente vacuole \n citoplasm` [i pig-
men]i fotosintetici \n plastide;
- nutri]ia se realizeaz` prin fotosintez`;
- sunt imobile;
- reproducerea este sexuat`, cu cicluri de genera]ii
alternative (haploide [i diploide);
- grupeaz` eucariote pluricelulare, f`r` perete celu-
lar, f`r` plastide [i f`r` pigmen]i fotosintetici;
- nutri]ia se realizeaz` prin ingestie, rar prin
absorb]ie (digestia av~nd loc \ntr-o cavitate diges-
tiv` intern`);
- mobilitatea se datoreaz` unor fibre contractile.
Nume[te reprezentan]i care apar]in fiec`rui regn.
Evolu]ia formelor de via]`
Unitatea lumii vii (tr`s`turile fundamentale comune
tuturor vie]uitoarelor) a fost asigurat` de mecanismele
transmiterii ereditare. Diversitatea lumii vii (deosebirile
dintre indivizi) este determinat` de variabilitate, care
este o latur` a eredit`]ii. Unitatea [i diversitatea lumii vii
sunt consecin]e ale evolu]iei.
|n biologie, evolu]ia reprezint` un proces complex,
prin care caracteristicile organismelor vii sufer` trans-
24
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
form`ri pe parcursul mai multor genera]ii. Dac` trans-
formarea culmineaz` cu apari]ia unei noi specii, se
vorbe[te de macroevolu]ie; dac` apar varia]ii ale unor
membri ai unei specii, prin modificarea unor caracteris-
tici, f`r` ca aceast` transformare s` reprezinte apari]ia
unei noi specii, se vorbe[te de microevolu]ie.
De-a lungul istoriei, filosofi, ecleziastici [i oameni de
[tiin]` au \ncercat s` explice originile [i varietatea speci-
ilor de pe P`m~nt. Charles Robert Darwin (1809 – 1882),
om de [tiin]` britanic, este cel care a pus bazele teoriei
moderne a evolu]ionismului. Credin]a sa era c` toate
formele de via]` au evoluat datorit` procesului de selec]ie
natural`, \n anul 1859 public~nd lucrarea Originea speci-
ilor prin selec]ia natural` sau p`strarea raselor favo-
rizate \n lupta pentru existen]`. El a demonstrat primul,
pe baze experimentale, materialitatea lumii vii [i a sus-
]inut originea animal` a omului. Concep]ia sa evolu]io-
nist` a avut o mare influen]` asupra filosofiei cunoa[terii,
infirm~nd teoria fixist` [i pe cea crea]ionist`.
|n opinia lui Darwin, via]a este o acerb` competi]ie
pentru supravietuire pe baza unor resurse limitate, o lupt`
pentru hran` [i teritoriu. |n cadrul unei comunit`]i exist`
\ntotdeauna indivizi \nzestra]i cu anumite \nsu[iri, care \i
transform` \n favori]i \n lupta pentru supravie]uire [i
reproducere. Aceste \nsu[iri vor fi transmise urma[ilor.
Procentul celor care le de]in va cre[te cu fiecare genera]ie.
|n acela[i timp, cei mai pu]in noroco[i vor sc`dea \n
num`r, \n acest fel supravie]uind acei indivizi care au mai
multe [anse de adaptare la mediu.
Teoria lui Darwin se bazeaz` pe ideea c` via]a a evolu-
at printr-un proces care are dou` etape: prima etap` este
variabilitatea, iar a doua este selec]ia natural`. Baza bio-
logic` a selec]iei naturale o constituie lupta intra- [i
inter-specific`. Darwin arat` c` lupta pentru existen]` va
fi totdeauna mai dur` între indivizii aceleia[i specii, care
tr`iesc în aceea[i zon`, consum` aceea[i hran` [i sunt
expu[i unor pericole asem`n`toare.
Darwinismul social implic` o doctrin` selectiv`, ba-
zat` pe lupta pentru existen]`, caracteristic` tuturor spe-
ciilor biologice, inclusiv omului. Darwin, inaugurând –
al`turi de v`rul s`u, Francis Galton (p`rintele eugenis-
mului), darwinismul social – ]inea s` sublinieze c` nu
trebuie s` se foloseasc` niciun mijloc pentru a diminua
considerabil propor]ia natural` în care spore[te specia
uman`, chiar dac` aceast` cre[tere antreneaz` numeroase
suferin]e. Trebuie s` existe o concuren]` deschis` pentru
to]i oamenii [i trebuie s` dispar` toate legile [i toate
tradi]iile care îi împiedic` pe cei mai capabili s` reu-
[easc` [i s` creasc` un num`r mai mare de copii.
Eugenia disciplin` legat` de darwinisumul social, stu-
diaz` ameliorarea speciei umane, pornind de la bazele
biologice, întocmai ca în cazul selec]iei artificiale a plan-
telor cultivate [i a animalelor domestice. Eugenismul a
fost desconsiderat dup` cel de-al Doilea R`zboi Mondial,
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I

din cauza aplica]iilor criminale [i abuzive întreprinse de

nazism, doctrin` care a militat în favoarea unei superio-
rit`]i a „arianului“, lipsit` de orice baz` [tiin]ific`.
Din punct de vedere practic, eugenia, având ca punct
de plecare selec]ia artificial`, are în vedere cele dou` Nivel
metode: eugenia negativ`, care înl`tur` de la reproducere biosferic
posesorii de gene nefavorabile, [i eugenia pozitiv` care
favorizeaz` reproducerea indivizilor purt`tori de gene
Nivel
benefice. În multe ]`ri se practic` o eugenie negativ`, biocenotic
avortul fiind legitim, în cazul unor boli detectate la fetu-
sul uman. Nivel
Întrucât Darwin nu a putut explica baza material` a popula]ional
variabilit`]ii au ap`rut ulterior alte teorii, una dintre ele
fiind teoria sintetic`. Aceasta a reluat de la darwinismul Nivel individual
clasic selec]ia natural`, dar se sprijin` pe descoperirile din
domeniile geneticii, biogeografiei, paleontologiei, siste-
maticii, ecologiei etc. Conform acestei teorii, evolu]ia Nivel celular
porne[te de la o baz` genetic`: muta]iile (micromuta]iile),
care intervin întâmpl`tor în genomul unei specii, sunt tre-
cute prin sita selec]iei naturale a c`rei presiune, în timp, Nivel molecular
asigur` adapt`rile [i dinamica progresiv` a vie]uitoarelor.
Ast`zi, aceast` concep]ie clasic` nu mai permite
a) Nivel submolecular
în]elegerea întregii complexit`]i a procesului evolutiv
pus în eviden]`, mai ales, de biologia molecular`.
O alt` teorie a fost elaborat` de savantul francez de
origine român`, Denis Buican, [i se nume[te teoria si-
nergic` a evolu]iei.
Având ca punct de plecare vechea idee a lui Aristotel,
dup` care întregul este mai mult decât suma p`r]ilor,
porne[te de la microfenomenele prezentate de genetica
clasic` [i de cea molecular`, dar include [i macro-
fenomenele ca procesele intra- [i interspecifice, de care
se ocup` cu prioritate darwinismul [i teoria sintetic` a
evolu]iei.
Teoria sinergic` a evolu]iei se bazeaz` pe existen]a
unei selec]ii multipolare care îmbog`]e[te procesul
selec]iei naturale a lui Darwin [i pe teoria sintetic` a
evolu]iei (teorii care privesc doar fenotipurile individuale
situate în cadrul popula]iilor [i al speciilor biologice).
Genetica clasic` [i, mai ales, genetica molecular`, arat`
c` diferitele forme de selec]ie pot s` fie înregistrate [i la
alte niveluri de integrare a sistemelor vii, în special la
nivelul genotipic, cromozomic sau molecular. Într-ade-
v`r, ingineria genetic` dovede[te c` omul este capabil s`
exercite ast`zi o selec]ie artificial` la nivel molecular.
În concep]ia teoriei sinergice, selec]ia multipolar`
porne[te de la constatarea faptului c` triajul selectiv se
produce [i la alte etaje de integrare a sistemelor vii.
În definitiv, un sistem viu reprezint` o grupare de
micro- [i macrosisteme: molecule, celule, ]esuturi, or- b)
gane, organism, popula]ii, specii, biocenoze, ecosisteme,
biosfer` (fig. 1.29). Fig. 1.29 Selec]ie multipolar`: a) – evolu]ia sinergic` de la
Nivelul fundamental de organizare a lumii vii este atom la univers; b) – selec]ie multipolar` a mai mul-
nivelul individual. tor niveluri de la atom la organism

25
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

Evolueaz` \nc` oamenii? A mai evoluat specia noas-

tr` \n ultimii 10.000 de ani? Pentru a r`spunde la aceste
întreb`ri, cercet`torii de la Universitatea Chicago au
analizat genomul a 209 de persoane ne\nrudite, din trei
popula]ii distincte.
Oamenii de [tiin]` au g`sit anumite schimb`ri care au
afectat toate popula]iile umane studiate [i unele schim-
b`ri care erau specifice fiec`rui grup. Ei au descoperit c`
evolu]ia din ultimele 10 milenii a favorizat unele gene \n
detrimentul altora, \ns` cele mai multe dintre genele
afectate difer` \n func]ie de grup.
Cauzele acestor modific`ri ale genelor au fost puse pe
seama schimb`rilor masive, care s-au produs \n ultimii
10.000 de ani: apari]ia agriculturii, schimb`ri ale dietei,
crearea de noi habitate, modific`ri climatice.
Omenirea nu s-a dezvoltat numai cultural [i tehnolo-
gic, ci [i biologic. |n timp ce dezvoltarea cultural` [i cea
tehnologic` s-au manifestat \n special prin faptul c`
oamenii au modificat \n mod activ mediul \nconjur`tor
\n a[a fel \nc~t s` slujeasc` scopurilor lor, evolu]ia bio-
logic` a constat \n adaptarea organismului la schim-
b`rile mediului extern.
De exemplu, studiul a ar`tat c` patru gene care con-
Lectur`
troleaz` pigmenta]ia pielii (gene care sunt o parte a
cauzei pentru care europenii au pielea alb`), s-au modi- BIOGRAFIE
ficat. Aceast` schimbare a fost o adaptare la cantitatea Charles Robert Darwin (1809-1882) a fost un
mult mai mic` de lumin` solar` \n Europa. biolog englez, n`scut la Shrewsbury, fiul unui medic
La mul]i est-asiatici, o muta]ie a genei implicate \n practician [i nepot al lui Erasmus Darwin (poet [i
sinteza unei enzime necesare pentru metabolizarea g~nditor evolu]ionist din secolul al XVIII-lea). A stu-
alcoolului a fost, de fapt, sus]inut` de selec]ia natural`, diat medicina la Edinburgh (f`r` s` \[i \ncheie studiile
primind un feed-back pozitiv. Acest lucru \nseamn` c` pentru c` nu suporta disec]ia pe cadavre) [i teologia
muta]ia, pe l~ng` faptul c` \mpiedic` metabolizarea la Cambridge, \ns` [i-a pierdut interesul pentru
alcoolului, are probabil [i un anumit beneficiu, care deo- ambele profesii. Pasiunea sa pentru istoria naturii l-a
camdat` nu a fost descoperit. condus la o prietenie cu botanistul J. S. Henslow. Prin
„Exist` dovezi ample c` selec]ia a fost o for]` major` intermediul acestuia, a avut ocazia s` ia parte la o
\n ultimii 10.000 de ani [i nu exist` niciun motiv pentru croazier` de cinci ani (1831-1836), \n func]ia de
care s` presupunem c` s-ar fi oprit“, a spus Jonathan biolog oficial, la bordul navei Beagle (Copoiul).
Pritchard, geneticianul de la Universitatea Chicago care Aceast` croazier` a \nsemnat \nceputul unei cariere
a condus acest studiu. de acumulare de date, care l-au dus la formularea
conceptului de evolu]ie. {i-a petrecut restul vie]ii ana-
{tiai c`…?
liz~nd atent [i metodic informa]iile din vastele sale
Primul arbore filogenetic – schema care descrie noti]e [i din orice alt` surs` aflat` la dispozi]ia sa.
rela]iile evolu]ioniste dintre toate fiin]ele vii – a fost |n mod independent, A. R. Wallace elaborase o
creat \n anul 1870, de c`tre omul de [tiin]` german teorie similar` celei a lui Darwin. Am~ndoi au fost
Ernst Haeckel. De atunci, procedurile pe baza c`rora extrem de mode[ti [i au publicat, simultan, pentru
este constituit acest „copac“ s-au \mbun`t`]it sub- prima oar` rezumate ale ideilor lor \n anul 1858.
stan]ial, \n special de c~nd a devenit posibil` analiza Darwin a pus bazele teoriei sale \n anul 1859,
ADN. Compar~nd [i cuantific~nd asem`n`rile [i sus]in~nd-o printr-o lucrare extrem de organizat` –
deosebirile dintre genomurile diferitelor fiin]e vii, Originea speciilor prin selec]ie natural` sau
cercet`torii ob]in indicii directe despre felul \n care a p`strarea raselor favorizate \n lupta pentru exis-
avut loc evolu]ia. Astfel s-a descoperit c` prima bac- ten]`. Teoria a fost completat` [i explicat` pe larg \n
terie a fost de tip gram-pozitiv [i c` a tr`it la tem- numeroasele sale c`r]i ulterioare, dintre care cea mai
peraturi ridicate – suger~nd c` toate formele de via]` cunoscut` este Declinul omului (1871).
\[i au originea \ntr-un mediu cald.

26
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I

Îmb`trânire celular`
|mb`tr~nirea celular` reprezint` limitarea capacit`]ii celulelor, care, dup` un anumit num`r de diviziuni,
de multiplicare celular`. \nceteaz` s` se mai divid`, chiar dac` sunt prezen]i fac-
Acest lucru este confirmat de cultivarea in vitro a torii de cre[tere (fig. 1.30).
Celulele cultivate în condi]ii adecvate se multiplic`, diviziunea lor continuând Dup` un num`r finit de multiplic`ri,
[i atunci când se realizeaz` noi culturi celulare. celulele î[i înceteaz` diviziunea [i mor.

Încetarea
diviziunilor

Nou-n`scut Vârstnic
Cultur` de celule

50 de cicluri de diviziune 30 de cicluri de diviziune

Oprirea diviziunilor, urmat` de moartea celular`. Oprirea diviziunilor, urmat` de moartea celular`.

Fig. 1.30 Corela]ia dintre num`rul de cicluri celulare [i vârst` Aceast` limitare a diviziunilor implic` existen]a unui
„contor“ intern, care contorizeaz` num`rul diviziunilor
deja efectuate [i care a fost localizat la nivelul telome-
rilor. Telomerii sunt secven]e repetitive, lipsite de gene,
localizate la extremit`]ile cromozomilor [i care, la
fiecare diviziune, se scurteaz` pu]in (fig. 1.31).
Celul` Deci lungimea telomerilor este un indiciu al v~rstei
celulare [i al perioadei pe care celulele o mai au de tr`it
(capacitate proliferativ` rezidual`).
Cromozom Activitate pe grupe
Mecanismul de scurtare a telomerilor nu este \nt~lnit
\n cazul celulelor germinative (din care se formeaz`
ADN game]ii), \n cazul celulelor hematopoietice (din care
Nucleu
polimeraza iau na[tere globulele albe [i cele ro[ii). Toate aces-
te celule se men]in tinere pentru c` telomerii \[i p`s-
Telomer ADN treaz` lungimea, cu ajutorul unei enzime (telomera-
polimeraza za) care, la fiecare diviziune, \nlocuie[te fragmentele
pierdute de telomeri. Aceea[i enzim` este prezent` [i
ADN \n celulele tumorale. Eroziunea telomerilor ar repre-
polimeraza zenta deci un mecanism prin care celula se opune
prolifer`rii necontrolate.
Organiza]i-v` pe grupe [i discuta]i despre necesita-
Fig. 1.31 Etroziunea telomerilor în timpul diviziunii celulare tea men]inerii tinere]ii \n cazul celulelor men]ionate.
Estima]i care sunt [ansele ob]inerii „tinere]ii f`r`
Care este rolul ADN-polimeraz`?
b`tr~ne]e“.
27

Dintre toate teoriile care explic` accelerarea procesu-
lui de \mb`tr~nire, cea mai \nt~lnit` [i mai testat` este
teoria radicalilor liberi, postulat` pentru prima dat`, \n
anul 1956, de medicul Denham Harman de la
Universitatea din Nebraska.
Radicalii liberi sunt molecule \nalt reactive, cu un elec-
tron impar (sau liber) pe orbitalul extern, dezechilibru
care transform` aceste molecule fragmentate \n structuri
instabile [i periculoase din punct de vedere biochimic.
Substan]ele chimice complexe, cum sunt cele din struc-
tura organismului uman, dob~ndesc stabilitatea prin pa-
ritatea electronilor moleculelor. Atunci c~nd o molecul`
pierde un electron, ea devine instabil` biochimic [i
extrem de reactiv`, încercând s`-[i recapete stabilitatea
prin smulgerea unui electron de la alt` molecul`. De
fiecare dat` c~nd un radical liber atac` o molecul` nor-
mal`, aceasta \[i va modifica propriet`]ile ini]iale, trans-
form~ndu-se, la r~ndul ei, \n radical liber. O celul` atacat`
\n acest fel la nivel molecular \[i pierde func]iile de baz`
[i se transform` \ntr-o surs` de noi radicali liberi, ce va
ataca alte celule. Acest gen de reac]ie \n lan], desf`[urat`
\n prezen]a oxigenului, poart` numele de oxidare.
Modalit`]i de producere a radicalilor liberi:
scindarea homolitic` a unei leg`turi covalente,
fiecare fragment molecular rezultat p`str~nd c~te un
electron din cadrul leg`turii:
X:Y —> X + Y
pierderea unui singur electron de la o molecul`
normal`:
X - e —> X+
adi]ia unui electron la o molecul` normal`:
X + e —> X–
Scindarea homolitic` este mai rar întâlnit` \n procese-
le biologice pentru c` homoliza necesit` energii \nalte, de
natur` termic`, radia]ii ultraviolete sau radia]ii ionizante.
Raze
ultraviolete Radia]ii
ionizante
Fumat
Metabolism
Leziuni ale
Mitocondrie ADN-ului
Inflama]ii
Poluarea aerului
Globule albe
Fig. 1.32 Formarea de radicali liberi
28
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
Surse de radicali liberi:
Respiratia celular`. |n celulele eucariote aerobe,
actul final al respira]iei se desf`[oar` la nivelul mito-
condriilor. |n urma procesului de respira]ie celular`, se
formeaz` [i H2O2.
Aminte[te-]i!
|n ce const` procesul de respira]ie celular`?
Fagocitoza. Cel mai important proces metabolic
furnizor de radicali liberi din organism este fagocitoza,
proces ce are loc \n unele leucocite (neutrofile [i
monocite, care, \n ]esuturi, se transform` \n macrofage).
Rolul radicalilor liberi este esen]ial \n fagocitoz` [i
const` \n degradarea agentului patogen (cel mai studiat
a fost rolul bactericid al superoxidului).
Aminte[te-]i!
Ce fel de digestie are loc la nivelul leucocitelor [i
cum se desf`[oar` procesul?
Peroxidarea lipidelor nesaturate. Prin interac-
]iunea lor cu O2– se formeaz` intermediar peroxizi lipi-
dici, iar \n final produ[i de descompunere carbonilici
(aldehide) sau hidrocarburi inferioare (etan, propan).
Radicali liberi existen]i \n natur`. |n atmosfer`, \n
special, se afl` azot [i, mai ales, oxigen, care formeaz`
destul de u[or radicali liberi specifici, ce genereaz` noi
radicali liberi prin reac]ii cu al]i compu[i.
Radicalii liberi produ[i de organisme joac` un rol
important \n sistemul de ap`rare celular`, distrug~nd bac-
teriile [i virusurile, descompun~nd poluan]ii chimici [i
neutraliz~nd toxinele. Efectele poten]ial d`un`toare ale
produc]iei normale de radicali liberi din organism sunt
]inute sub control de enzime antioxidante. Al`turi de pro-
ducerea intern` de antioxidan]i de c`tre organism, exist`
[i factori externi care manifest` activitate antioxidant`
atunci c~nd ajung \n organism. Printre aceste surse ex-
terne de antioxidan]i se num`r` unele oligoelemente pre-
cum: seleniu, cupru [i zinc, vitaminele, coenzima Q
(ubiquinona). Dar ast`zi exist` prea multe surse noi, arti-
ficiale, de radicali liberi, pe care organismul, prin meca-
nismele sale de ap`rare, nu le mai poate controla, iar
balan]a dintre oxidan]i [i antioxidan]i se dezechilibreaz`
în favoarea oxidan]ilor [i apare stresul oxidativ. Stresul
oxidativ poate fi consecin]a:
producerii în exces a speciilor reactive ale oxigenu-
lui, proces care apare în cazul activ`rii excesive a sis-
temelor de producere natural` a radicalilor liberi, a
prezen]ei unor substan]e care, în cursul metaboliz`rii,
genereaz` radicali liberi;
sc`derii sistemelor antioxidante ca urmare a subnu-
tri]iei, a consumului insuficient de acid acorbic (vitami-
na C), alfa topoferol (vitamina E).
Dintre sursele externe de radicali liberi, fac parte:
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I
radia]ia nuclear`, razele X [i microundele, metalele to-
xice ca aluminiul [i cadmiul din apa potabil`, smogul,
aditivii alimentari chimici, fumul de ]igar`, gazele de
e[apament (\n special compu[ii cu plumb), uleiurile
vegetale hidrogenate (gr`simi artificiale, care se
oxideaz` \n contact cu aerul [i continu` acest proces \n
interiorul organismului – de exemplu, margarina).
Se pare c` oxidarea gr`similor nesaturate \n organis-
mul uman este principala cauz` a patologiei celulare
asociate procesului de \mb`tr~nire (dintre toate ]esu-
turile, creierul con]ine cel mai \nalt procent de gr`simi
nesaturate, astfel celulele acestuia sunt cele mai vulnera-
bile la atacul radicalilor liberi).
Radicalii liberi induc stresul oxidativ \n celule,
provoc~nd leziuni, at~t la nivelul ADN-ului nuclear, c~t
[i la nivelul ADN-ul mitocondrial.
Cel mai reactiv dintre to]i radicalii liberi ai oxigenu-
lui este HO–, care reac]ioneaz` rapid cu dezoxiriboza [i
cu bazele azotate.
Speciile reactive ale oxigenului sunt incriminate ca
factori cauzatori ai dediferen]ierii celulelor (pierderea
tr`s`turilor caracteristice), deoarece: reac]ioneaz` cu
cromatina, modific` bazele ADN, determin` rupturi ale
catenelor, induc abera]ii cromozomale.
Unele studii au sugerat c` ADN-ul mitocondrial poate
suferi o deteriorare oxidativ` mai mare dec~t ADN-ul
nuclear. S-a presupus astfel c` \mb`tr~nirea este acce-
lerat` de alterarea ADN-ului mitocondrial [i de oxidarea
lipidelor din membrana intern` mitocondrial`, de c`tre
radicalii liberi.
Un alt mecanism de ac]iune a radicalilor \l constituie
atacul speciilor reactive ale oxigenului asupra pro-
teinelor. Modificarea capacit`]ii de transport a pro-
teinelor din membrane conduce la alterarea nivelului
calciului [i al potasiului.
Speciile reactive ale oxigenului sunt implicate \n
declan[area unor mecanisme carcinogene [i provoac`
diverse aspecte atribuite \mb`tr~nirii: zb~rcirea pielii,
petele pigmentare, cataracta, artrita, \ngro[area arterelor,
bolile de inima, glaucomul, boala Alzheimer, pierderea
memoriei, senilitate [i alte st`ri degenerative.
{tiai c`…?
Stresul oxidativ reprezint` totalitatea deterior`rilor
oxidative produse de radicalii liberi ai oxigenului la
nivelul \ntregului organism. Deci, \n sfera stresului
oxidativ intr` procesele biologice complexe (cum sunt
inflama]iile), \n care capacitatea antioxidant` total`
este dep`[it`.
Un studiu din anii ‘50 asupra locuitorilor din insula
Creta a ar`tat c`, la ace[tia, mortalitatea prin boli
cardiovasculare este sc`zut`, datorit` unei alimen-
ta]ii bogate în substan]e antioxidante.
Moarte celular`
Moartea celular` fiziologic` este esen]ial` pentru dez-
voltarea [i func]ionarea normal` a organismelor multi-
celulare. Celulele deteriorate [i poten]ial nocive trebuie
\nl`turate pentru asigurarea homeostaziei structurale [i
func]ionale a ]esutului (\n fiecare secund`, \n corpul
uman, sunt eliminate un milion de celule moarte).
Termenul de apoptoz` a fost introdus \n biologie \n anul
1972 de Kerr, Wyllie [i Currie, pentru a desemna o form`
particular` de moarte celular`. El provine din cuv~ntul
grec apoptosis (apo - departe de, care marcheaz` un
sf~r[it, [i ptosis - c`dere, folosit pentru a defini c`derea
frunzelor sau a petalelor). |n fapt, \n cadrul unui ]esut,
celula care moare prin apoptoz` se deta[eaz` de vecinele
ei ca o frunz` care cade dintr-un copac (fig. 1.33).
Numit` [i moarte celular` programat`, apoptoza este
un proces \nn`scut, prin care celulele organismelor plu-
ricelulare \[i inactiveaz`, \[i dezasambleaz` [i \[i degra-
deaz` propriile componente structurale [i func]ionale.
Se accept` ast`zi existen]a a dou` tipuri fiziologice dis-
tincte de moarte celular`, care difer` prin morfologie,
mecanism [i inciden]`, numite apoptoz` [i necroz`. |n
func]ie de tipul celular [i de stimuli, de intensitatea aces-
tora, o celul` poate muri prin apoptoz` sau prin necroz`.
Necroza poate fi descris` ca un colaps metabolic ce-
lular [i apare atunci c~nd celula nu-[i mai poate men]ine
homeostazia ionic`. Pe m`sur` ce nivelurile de ATP se
epuizeaz` [i gradientul ionic transmembranar se disip`,
celulele se umfl` [i organitele intracelulare se dilat`.
Ini]ial se observ` \nmuguriri ale membranei, modific`ri
\n conforma]ia [i func]ia mitocondriilor, iar celula
devine rapid incapabil` de a men]ine homeostazia.
Fig. 1.33 Deta[area celulelor apoptotice
29

Corpi apoptotici
Fig. 1.34 Formarea corpilor apoptotici
Dep`[ind un prag, procesul devine ireversibil.
Membrana celular` pierde capacitatea de reglare a
presiunii osmotice, iar celula se umfl` [i crap`. Deterio-
r`rile membranelor interne permit eliberarea enzimelor
lizozomale, con]inutul celulei este \mpr`[tiat \n spa]iul
tisular \nconjur`tor [i provoac` un r`spuns inflamator
nespecific. Necroza este indus` de modific`ri extreme \n
mediul \nconjur`tor al celulei, ce determin` leziuni severe
[i bru[te, provocate, de exemplu, de ischemie (diminuarea
circula]iei sângelui într-o anumit` zon`), hipertermie timp
îndelungat sau de traume fizice sau chimice. Se pre-
supune c` necroza nu este influen]at` genetic.
Apoptoza este un proces mult mai lent dec~t necroza,
durata acesteia fiind cuprins` \ntre c~teva ore [i c~teva
zile, \n func]ie de stimul [i de intensitatea acestuia.
Modific`rile morfologice [i biochimice sunt diferite de
cele care apar \n timpul necrozei. De exemplu, \n stadiile
ini]iale de apoptoz`, membrana celular` r`m~ne intact`.
|n cursul fenomenului de apoptoz` are loc o modifica-
re a fenotipului celular const~nd \n diminuarea taliei celu-
lare, cu \nmugurirea membranei celulare [i emiterea de
corpi apoptotici (fig. 1.34), ce se individualizeaz` unii de
al]ii, pentru ca apoi s` fie digera]i prin fagocitoz` (de c`tre
fagocitele din jur), f`r` nicio reac]ie inflamatorie.
Absen]a inflama]iei reprezint` o tr`s`tur` care permite
Mitocondrie
Endonucleaz`
Fig. 1.35 Apoptoza
Descrie modific`rile ce se produc \n cursul apoptozei.
30
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
moartea celulei f`r` deteriorarea celulelor adiacente.
Modific`ri de structur` apar [i \n nucleul unei celule
aflate \n apoptoz`: dup` o prim` etap` de condensare
crescut` a cromatinei (asociat` cu aglomerarea orga-
nitelor citoplasmice [i, \n particular, a mitocondriilor),
urmeaz` o a doua etap` de fragmentare a nucleului [i a
citoplasmei, cu apari]ia corpilor apoptotici \nveli]i de o
dubl` membran`: nuclear` [i celular` (fig. 1.35).
Aceast` moarte celular`, discret` [i silen]ioas` se
deruleaz` \n c~teva ore [i nu las` nicio urm`.
Apoptoza poate fi activat` intracelular (printr-un pro-
gram genetic) sau extracelular (prin intermediul pro-
teinelor, hormonilor, radia]iilor [i hipoxiei). Ea intervine
\n controlul dezvolt`rii normale a embrionului, \n anu-
mite maladii sau \n \mb`tr~nire.
Dereglarea procesului apoptotic (moarte celular`
excesiv`, insuficient` sau prematur`) st` la baza
apari]iei multor maladii umane (maladia Alzheimer,
scleroza lateral` amiotrofic`, atrofia muscular` spinal`,
maladia Parkinson, atacul cerebral). Apoptoza excesiv`
la nivelul celulelor T circulante este corelat` cu sindro-
mul imunodeficien]ei severe [i cu SIDA, \n vreme ce
diminuarea acestui proces constituie mecanismul de
declan[are a anumitor boli autoimune.
Apoptoza este o metod` eficient` de prevenire a trans-
form`rii maligne, deoarece ea \ndep`rteaz` celulele care
au alter`ri genetice, dar apoptoza anormal` poate promo-
va dezvoltarea cancerului, pentru c` duce la acumularea
de celule \n diviziune (majoritatea medicamentelor anti-
cancerigene produc apoptoza \n celulele sensibile).
Formula]i o ipotez`
Virusurile inhib` apoptoza celulelor pe care le-au
infectat. Care ar putea fi cauza?
Celul`
Aparat Golgi
Macrofag
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I
SINTEZå
Celula este unitatea de structur` [i de func]ie a
tuturor organismelor vii.
|n via]a oric`rei celule exist` o succesiune de
evenimente care se repet`, al c`ror ansamblu
constituie ciclul celular.
Un ciclu celular este ini]iat de formarea unor noi
celule [i se \ncheie cu diviziunea acesteia \n dou`
celule-fiice.
|n func]ie de modul de organizare celular`, exist`
dou` tipuri de celule: procariot` [i eucariot`.
|n func]ie de particularit`]ile [i de complexitatea
pe care le prezint`, formele de via]`, at~t cele
unicelulare, c~t [i cele pluricelulare, sunt gru-
pate \n cinci regnuri: Monera (Procariota),
Protoctista (Protista), Fungi, Plantae, Animalia.
Unitatea lumii vii (tr`s`turile fundamentale co-
mune tuturor vie]uitoarelor) a fost asigurat` de
mecanismele transmiterii ereditare; diversitatea
lumii vii (deosebirile dintre indivizi) este determi-
nat` de variabilitate, care este o latur` a eredit`]ii.
Unitatea [i diversitatea lumii vii sunt consecin]e
ale evolu]iei [i adapt`rii biologice, sub ac]iunea
selec]iei naturale.
Procesul de \mb`tr~nire celular` este programat
genetic [i este influen]at, \n mare parte, de ac-
]iunea radicalilor liberi; ace[tia sunt respon-
sabili [i de cancerizare, ca [i de alte procese
degenerative.
Moartea celular` se realizeaz` prin apoptoz` [i
necroz`.
Apoptoza, spre deosebire de necroz`, este progra-
mat` genetic, se desf`[oar` mai lent, f`r` nicio reac-
]ie inflamatorie [i f`r` lezarea celulelor adiacente.
TEME
I. Selecteaz` r`spunsul corect:
1. Unitatea func]ional` a lumii vii este demonstrat`
de prezen]a:
a) ADN-ului;
b) acelora[i aminoacizi;
c) metabolismului;
d) acelora[i baze azotate.
2. Darwin sus]ine c` prima etap` a evolu]iei este:
a) ereditatea;
b) variabilitatea;
c) selec]ia natural`;
d) adaptarea la mediu.
3. Nu este surs` de radicali liberi:
a) fotoliza apei;
b) respira]ia celular`;
c) fagocitoza;
d) toate sunt surse de radicali liberi.
4. |mb`r~nirea celular`:
a) nu depinde de factorii de mediu;
b) de regul`, este un proces patologic;
c) este coordonat` de organite citoplasmatice;
d) nu este \nt~lnit` la toate celulele organismului.
II. Asociaz` elementele din coloana A cu cele din
coloana B.
A B
1. celul` de tip eucariot a) mucegai
2. celul` de tip procariot b) lichen
c) arici
d) bacilul f~nului
e) euglena
f) ferig`
III. Stabile[te regnul din care face parte fiecare re-
prezentant de mai sus (din coloana B).
IV. Completeaz` corect spa]iile punctate:
Radicalii liberi induc stresul ……… în celule,
provocând leziuni atât la nivelul ADN ………, cât [i la
nivelul ADN ……….
Lumea vie este grupat` în ……… regnuri, acestea
fiind ………, ………, ………, ………, ……… .
V. R`spunde la urm`toarele \ntreb`ri:
1) Lizozomii realizeaz` digestia intracelular`, con]i-
n~nd enzime hidrolitice. De ce nu se autodiger`?
2) Care sunt deosebirile dintre celula procariot` [i
celula eucariot`?
3) Ce reprezint` ciclul celular?
VI. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care
este fals.
Toate celulele au un program genetic responsabil
de activitatea celular`, inclusiv de \mb`tr~nirea [i
moartea celular`.
Teoria celular` sus]ine c` celulele pot avea organi-
zare de tip procariot sau de tip eucariot.
Radicalii liberi exist` doar \n interiorul organismului.
Modific`rile climatice nu au influen]at evolu]ia
speciei umane.
Reproducerea celular` se realizeaz` prin diviziune.
Referat
Realizeaz` [i prezint` un referat cu tema: „Originea
omului“.
Portofoliu
Documenteaz`-te despre alimentele care pot combate
ac]iunea radicalilor liberi.
31
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

1.2.2. TRANSMITERE EREDITARå

{I MALADII EREDITARE
Transmitere ereditar`
Existen]a eredit`]ii a fost remarcat` de mult` vreme
Genera]ie AA aa de c`tre om, care a observat c` anumite tr`s`turi – cum
parental`
ar fi culoarea ochilor sau a p`rului – se transmit de la
p`rin]i la urma[i. Dar baza material` a acestui proces nu a
putut fi \n]eleas` dec~t \n primii ani ai secolului al XX-lea,
Game]i A a c~nd a fost elaborat` teoria cromozomal` a eredit`]ii.
Transmiterea ereditar` a caracterelor prin sperma-
tozoid [i ovul a \nceput s` fie cunoscut` \nc` din anul
F1 Aa 1860, iar \n 1868, Haeckel – observ~nd c` sperma-
tozoidul este alc`tuit \n cea mai mare parte din material
nuclear – a postulat ideea c` nucleul este r`spunz`tor de
ereditate. A trebuit s` mai treac` aproape 20 de ani p~n`
c~nd s-a ajuns la concluzia c` factorii activi implica]i \n
acest proces sunt cromozomii; pentru aceasta a fost
Game]i a necesar s` se descifreze mai \nt~i \n am`nunt desf`-
a
[urarea mitozei (care conserv` num`rul de cromozomi
aa \n celulele-fiice rezultate), a meiozei (care duce la \nju-
A A
m`t`]irea num`rului de cromozomi \n game]ii rezulta]i)
[i a fecund`rii (care duce la refacerea garniturii diploide
F2 Aa AA
a organismului).
Confirmarea a venit la sf~r[itul secolului trecut, odat`
Aa cu descoperirea legilor fundamentale ale eredit`]ii.
a Aceste legi, care poart` numele descoperitorului lor,
Mendel, au fost enun]ate, de fapt, \n 1865, dar opinia
[tiin]ific` din acea vreme nu era \nc` preg`tit` pentru a
le accepta. Ele au fost complet ignorate p~n` \n 1900, \n
ciuda eforturilor depuse de Mendel pentru a trezi
Genera]ie
parental` interesul biologilor de vaz` ai timpului s`u. A sosit apoi
momentul c~nd H. de Vries, Correns [i Tschermak,
lucr~nd independent unul de altul, [i-au dat seama de
marea importan]` a operei uitate a lui Mendel. Fiind
horticultori preocupa]i de selec]ia plantelor, to]i trei au
F1
f`cut experien]e asem`n`toare cu cele ale lui Mendel,
ajung~nd – fiecare \n parte – la concluzii similare, \na-
inte de a fi aflat de lucr`rile predecesorului lor.
AB Ab ab aB Polen
Aminte[te-]i!

AABb AaBb AaBB

Care sunt rezultatele experien]elor efectuate
AB AABB
de Mendel (fig. 1.36)?
Care sunt legile pe care Mendel le-a elaborat
F2
Ab AABb AAbb Aabb AaBb \n urma experien]elor sale?
Ovule

Legile eredit`]ii descoperite de Mendel au o mare \n-

ab AaBB Aabb aabb aaBb semn`tate pentru c` arat` modul \n care se realizeaz`
segregarea caracterelor la hibrizi [i, \n general, trans-
miterea lor de-a lungul genera]iilor. Aceste legi constituie
b aB AaBb AaBb aaBb aaBB
baza teoretic` [i practic` a cercet`rilor de ameliorare a
plantelor [i a animalelor. Hibrizii heterozigo]i din F1 au o
Fig. 1.36 Monohibridarea (a), dihibridarea (b) vigoare sporit`, ceea ce le confer` un avantaj \n produc]ie.

32
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I

Prin combinarea factorilor ereditari ai genitorilor, se pot
produce soiuri [i rase noi. |n genetica uman`, cunosc~nd
modul de transmitere a unor caractere normale sau pato-
logice, se poate realiza arborele genealogic (pedigriul) al
unei familii (fig. 1.37) [i se poate interveni prin „sfaturi
genetice“ pentru reducerea frecven]ei unor maladii
ereditare.
Principalul motiv pentru care descoperirea lui Mendel
nu s-a bucurat de la \nceput de aprecierea cuvenit` a fost
absen]a unor date precise cu privire la comportarea
cromozomilor \n timpul meiozei [i al mitozei. Ele au fost
puse \n valoare \n anul 1903 de c`tre americanul Sutton,
care sublinia importan]a faptului c` zestrea diploid` de
cromozomi este compus` din dou` garnituri similare mor-
fologic [i c`, \n timpul meiozei, fiecare gamet prime[te
numai c~te un cromozom din fiecare pereche omoloag`.
Sutton a utilizat apoi aceste date pentru a explica re-
zultatele lui Mendel pornind de la supozi]ia c` genele sunt
p`r]i din cromozomi. El a ar`tat c` genele pentru culoarea
galben` [i verde a boabelor sunt situate într-o anumit`
pereche de cromozomi, iar genele pentru caracterele
neted [i zb~rcit se afl` situate pe o pereche diferit`.
Aceast` ipotez` explic` raporturile de segregare de
9:3:3:1 observate experimental, \n cazul dihibrid`rii. De[i
Sutton nu a dovedit practic teoria cromozomal` a ere-
dit`]ii, el a avut o importan]` deosebit` în istoria geneticii,
deoarece a \mbinat pentru prima dat` dou` discipline
independente: genetica (studiul experien]elor de \ncru-
ci[are) [i citologia (studiul structurii celulare). Primele
dovezi c` genele sunt situate \n cromozomi au fost oferite
de geneticianul Thomas Hunt Morgan (1866 – 1945) [i de
colaboratorii s`i de la Universitatea Columbia, din SUA,
care au elaborat teoria cromozomal` a eredit`]ii.

Aminte[te-]i!
Care sunt tezele teoriei cromozomale a eredit`]ii?
Care au fost experien]ele care au condus la
elaborarea lor?
= b`rbat bolnav; = b`rbat s`n`tos; De ce, \n cazul experien]elor lui Morgan, \n F2 nu
= femeie s`n`toas` se produce segregarea, conform legilor lui Mendel
Fig. 1.37 Pedigriul unei familii afectate de hemofilie (fig. 1.38)

Cromozomi Cromozomi
parentali parentali

Game]i
Game]i

F1

F1
Game]i

Game]i

F2
Genotipuri
posibile
F2
Genotipuri
posibile Fenotipuri
posibile Fenotipuri posibile
a b
Fig. 1.38 Experien]ele de dihibridare ale lui Mendel (a), comparativ cu ale lui Morgan (b)

33
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

Rolul cel mai important din punct de vedere ereditar Aceast` \ndep`rtare de legile lui Mendel a mai fost
\l are genomul nuclear. Dar, \n afar` de acesta, mai observat` [i \n cazul plantelor, dar acum este prima oar`
exist` [i material genetic extranuclear, redus cantitativ, c~nd acest lucru a fost demonstrat la animale.
dar nu total lipsit de importan]`.
La procariote, materialul genetic extranuclear este Maladii ereditare umane
reprezentat de plasmide. Acestea sunt ni[te molecule A. Maladii genice
circulare de ADN care con]in c~teva gene (de exemplu,
|n 1909, A. Garrod emite ideea c` patru maladii
genele care dau rezisten]` la antibiotice). Prin procesul
(albinismul, alcaptonuria, cistinuria [i pentosuria) se
numit conjugare, o bacterie poate transfera o copie a
datoreaz` unor deficien]e enzimatice ereditare. Aceast`
plasmidului la o bacterie care nu are plasmidul res-
ipotez` s-a dovedit corect`, pentru c` aceste maladii
pectiv. |n acest fel, anumite caractere se pot transmite
reprezint` o consecin]` a unor muta]ii genice, care
mai repede dec~t prin diviziune [i se pot ob]ine popula]ii
determin` sinteza unor enzime inactive sau cu activitate
relativ numeroase care au un anumit caracter \ntr-un
redus`. Aceste maladii au primit numele de enzimopatii.
timp scurt.
Muta]iile genelor la om pot provoca maladii
La eucariote, materialul genetic extranuclear este
monogenice (care apar prin muta]ia unei gene) [i maladii
reprezentat de genomul unor organite celulare, cum sunt
poligenice (care apar prin muta]ia mai multor gene).
mitocondriile [i cloroplastele. Aceste organite celulare
Maladiile monogenice se transmit conform legilor lui
au un genom propriu, format dintr-o molecul` circular`
Mendel [i pot fi autozomale sau heterozomale (dup` tipul
de ADN, care con]ine un num`r de gene (la mitocondrii,
de cromozomi afecta]i), dominante sau recesive (dup`
gene pentru sinteza enzimelor care intervin \n respira]ia
modul de manifestare).
celular`, iar la cloroplaste, gene care intervin \n fo-
Maladii autozomale recesive. Aceste maladii se
tosintez`). Num`rul acestor gene este mai mare (100 –
manifest`, de obicei, la descenden]ii unor genitori
150) \n cazul cloroplastelor dec~t \n cazul mitocondrii-
neafecta]i, descenden]ii de ambele sexe fiind afecta]i \n
lor. Mitocondriile [i cloroplastele se transmit exclusiv
mod egal (fig. 1.40). Consangvinizarea favorizeaz`
pe cale matern`, deci [i genele acestora se transmit pe
manifestarea caracterelor recesive. În descenden]a unor
aceea[i cale, numit` ereditate non-mendelian` (deoarece
genitori heterozigo]i, caracterele afectate se manifest` la
se abate de la transmiterea ereditar` mendelian`).
circa 1/4 din descenden]i (conform legilor lui Mendel).
|n ultimul timp, cercet`torii francezi au ajuns la o
Maladiile autozomale recesive mai cunoscute sunt:
concluzie uimitoare: [oarecii pot transmite unele tr`-
- albinismul: absen]a pigmenta]iilor \n piele, ochi [i p`r;
s`turi puilor chiar dac` gena responsabil` de tr`s`tura
respectiv` este absent`. Ei au observat c` unii [oareci,
care prezentau genele ce determin` culoarea neagr` a
cozii, \n realitate aveau cozi cu pete albe, asem`n`tor
[oarecilor care aveau genele mutante. Cercet`ri
ulterioare au sugerat c` \n spatele acestui fenomen ar
putea fi mo[tenirea moleculelor de ARN. Oamenii de
[tiin]` au descoperit c` moleculele de ARN mesager se
acumulau \n num`r mare \n sperma acestor [oareci. Prin
urmare, chiar dac` puii aveau dou` gene normale, ei
puteau totu[i s` produc` proteinele care conduc la o
coad` cu pete albe (fig. 1.39).
Pentru a demonstra acest fapt, ei au luat ARN din
spermatozoizii unui [oarece mutant [i l-au injectat \ntr-un
ovul fecundat al unui [oarece cu coada neagr`. {oarecii
care au ap`rut din aceste ovule aveau coada alb`.

Transmiterea maladiilor autozomale recesive

Fig. 1.40
Înlocuie[te semnele de întrebare cu alela dominant` [i
apoi cu cea recesiv`. Va fi afectat` starea de s`n`tate a
acelor indivizi?
Fig. 1.39 {oareci cu coada p`tat`

34
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I
- fibroza chistic`: exces de mucus ce obtureaz` lumenul
bron[ic, ductele pancreatice, c`ile biliare, ductele orga-
nelor reproduc`toare; în plus, glandele sudoripare produc
o secre]ie anormal`, care are con]inut crescut de electroli]i;
- galactozemia: acumularea galactozei \n ficat, \nso-
]it` de leziuni ale creierului;
- fenilcetonuria: acumulare de fenilalanin` \n toate
lichidele corpului, av~nd ca rezultat \nt~rzierea mintal`;
- xeroderma pigmentosum: afectarea procesului re-
parator al ADN-ului, sensibilitate m`rit` la radia]ia solar`,
cancer al pielii [i moarte precoce;
- anemia Fanconi: cre[tere \nceat`, defecte cardiace
[i frecven]a mare a leucemiei;
- anemia falciform`: prezen]a unei hemoglobine anor-
male, globulele ro[ii lu~nd form` de secer`.
Activitate pe grupe
Anemia falciform` [i malaria sunt foarte r`sp~ndite
\n Africa. La un individ, anemia falciform` nu poate
coexista cu malaria.
Organiza]i-v` pe grupe [i discuta]i asupra cauzei.
Maladii autozomale dominante. Aceste maladii
sunt determinate de gene dominante, ce se manifest` at~t
la homozigo]ii, c~t [i la heterozigo]ii care au aceast`
gen`. Ca urmare, caracterele se manifest` \n mod egal la
ambele sexe [i, \n fiecare genera]ie, dou` persoane
heterozigote afectate pot avea o parte dintre descenden]i
normali (fig. 1.41).
Fig. 1.41 Transmiterea maladiilor autozomale dominante
Înlocuie[te semnul de întrebare cu alela dominant` [i
apoi cu cea recesiv`. Exist` vreo diferen]` la nivel de
exprimare fenotipic`?
- acondroplastia: nanism [i defecte de cre[tere a oaselor;
- brahidactilia: m~ini deformate cu degete scurte;
- maladia Huntington: degenerare progresiv` a sis-
temului nervos, demen]` [i deces timpuriu;
- neurofibromatoza: \n unele cazuri, se manifest` prin
pete „cafea cu lapte“ pe piele [i tumori ale pielii, iar \n
alte cazuri numai prin pete ale pielii. De aceea, fe-
nomenul este cunoscut [i sub denumirea de penetran]`
incomplet` sau expresivitate variabil` (\nt~lnit` [i la
maladia Huntington), modific~nd raportul de segregare
[i manifestarea fenotipic` de la un individ la altul;
- hipercolesterolemia familial`: nivel ridicat al
colesterolului [i maladii cardiace;
- hipercalcemia: nivel ridicat al calciului sangvin;
- sindromul Marfan: sinteza unei proteine anormale
ce provoac` defecte ale ]esutului conjunctiv [i anevrism
de aort` (dilatarea pere]ilor vasculari). Deseori, decesul
survine prin ruperea aortei.
Maladii heterozomale (sau sex-linkate) recesive.
Prin compara]ie cu cele dominante, sunt mai r`sp~ndite.
Astfel de maladii recesive sunt:
- hemofilia: boal` ereditar` transmis` de mam`,
deoarece este o maladie X-linkat`, manifestat` prin
dereglarea procesului de coagulare a s~ngelui;
- daltonismul: imposibilitatea de a distinge culorile
ro[u – verde (de obicei), negru – maro, galben – maro
sau galben – albastru. Este tot o maladie X - linkat`. Un
test simplu, de tipul celui prezentat \n fig. 1.42 poate
indica o tulburare de tip daltonist.
Fig. 1.42 Test pentru identificarea daltonismului de tip ro[u
- verde. Persoanele afectate de aceast` form` de
daltonism nu pot face distinc]ia dintre punctele ro[ii [i cele
verzi [i nu pot s` indice traseul marcat de punctele verzi.
35
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

B. Maladii cromozomale
Aminte[te-]i!
Ce este cariotipul?
Care este cariotipul uman normal?
Bazele citologiei umane au fost puse \n anul 1956, de
c`tre H. J. Tjio [i A. Levan care, folosind [ocul hipo-
tonic [i colchicina (ce blocheaz` diviziunea celular` \n
metafaz`), au reu[it s` descopere c` num`rul de cro-
mozomi umani este de 2n = 46 (fig. 1.43).
Imediat, cercet`rile lor au fost confirmate de C. E.
Ford [i J. L. Hamerton (1956), care, examin~nd
metafaza I din ]esutul testicular, au identificat 23 de
cromozomi bivalen]i.
|n anul 1958, odat` cu descoperirea faptului c`
fitohemaglutinina – o substan]` extras` din fasole – este
capabil` s` induc` diviziunea leucocitelor, a devenit
Fig 1.43 Cariotipul uman normal posibil` cultura de s~nge periferic, metod` rapid` [i
foarte eficient` de studiu al cromozomilor umani.
Ce sex are persoana al c`rei cariotip este prezentat? |n 1959, J. Lejeune [i colaboratorii s`i au studiat
citogenetic sindromul Down (fig. 1.44) \n cultura de
fibroblaste [i au reu[it s` descopere fenomenul de
trisomie (2n = 47), cromozomul supranumerar fiind
mic [i telocentric. Pentru a explica fenomenul, ei au
elaborat ipoteza nondisjunc]iei meiotice a unei perechi
de autozomi (cromozomi somatici). Din acest moment,
se poate spune c` citogenetica uman` a devenit o
disciplin` medical`.
Tot \n 1959, C. E. Ford [i colaboratorii, precum [i P.
A. Jacobs [i J. A. Strong au descoperit pentru sindro-
mul Klinefelter (fig. 1.45) cariotipul XXY, iar pentru
sindromul Turner (fig. 1.46) cariotipul XO, ambele
sindroame fiind provocate de nondisjunc]ia cromo-
Fig. 1.44 Sindromul Down zomilor sexuali.
Ce este trisomia? La nivelul c`rei perechi de cromo- Primul sindrom provocat de o dele]ie cromozomial` a
zomi este \nt~lnit` \n cazul sindromului Down? fost descoperit \n 1963 de J. Lejeune [i colaboratorii.
Este vorba de sindromul cri du chat (fig. 1.47).
Este demonstrat faptul c` legile mendeliene ale eredi-
t`]ii sunt valabile [i pentru specia uman`. |ns`, expe-
rimentele de hibridare uman` nefiind posibile, s-a apelat
la alte metode de studiu ale geneticii umane.
Formula]i o ipotez`!
Care pot fi cauzele care nu permit hibrid`ri umane
experimentale?
O metod` de studiu \n genetica uman` este analiza
pedigriului, prin care este prezentat` mo[tenirea unui
caracter \ntr-un [ir de genera]ii succesive. Astfel se
poate determina dac` un caracter este dominant sau
Fig. 1.45 Sindromul Klinefelter recesiv, dac` este determinat de o gen` autozomal` sau
de o gen` heterozomal`. Stabilirea genealogiei se
Care este abera]ia cromozomal` pe care o prezint` realizeaz` prin elaborarea arborelui genealogic, \n care
persoana afectat` [i ce sex are aceasta? se marcheaz`: prezen]a caracterului sau a maladiei,

36
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I

frecven]a, gradul de expresivitate (penetrant`), sexul

mai afectat etc.
Aceasta permite descoperirea modului de transmitere
a caracterului sau a maladiei respective de-a lungul
genera]iilor. Astfel, în Canada, G. Lanberge a demon-
strat c` to]i bolnavii de tirozinemie (exces de tirozin` \n
s~nge), maladie care determin` tulbur`ri hepatice grave,
au ca str`mo[i un cuplu de normanzi care au emigrat \n
Canada \n secolul al XVII-lea.
Pe de alt` parte, studiul c`s`toriilor consangvine are
importan]` pentru stabilirea frecven]ei maladiei gene-
tice, comparativ cu popula]ia neconsangvin`.
De asemenea, prezint` importan]` frecven]a ma-
ladiilor genetice la cele dou` sexe, ceea ce permite lo-
calizarea genelor mutante pe autozomi sau hete-
rozomi. A[a s-a demonstrat c` hemofilia, miopatia
Duchenne, daltonismul etc. sunt maladii sex-linkate,
manifest~ndu-se cu frecven]` mare la b`ie]i [i foarte
mic` la fete.
Important pentru genetica uman` este [i studiul
maladiilor genetice la nivel statistic, ]in~nd seama c`
familiile umane sunt relativ mici. Aceasta permite
stabilirea probabilistic` a apari]iei unei maladii \n
descenden]`.
|ncep~nd din a doua jum`tate a secolului al
XIX-lea, a fost utilizat` metoda studiului gemenilor
Fig. 1.46 Sindromul Turner
mono- [i dizigo]i, pentru a stabili \n ce m`sur` o
maladie este determinat` genetic [i \n ce m`sur` este Care este abera]ia cromozomal` pe care o prezint`
determinat` de mediu. persoana afectat` [i ce sex are aceasta?
S-a demonstrat pe aceast` cale c`, de pild`,
hipertensiunea arterial` este par]ial determinat` ge-
netic. De asemenea, s-a observat c` unele tipuri de
cancer apar cu frecven]` mai mare la gemenii
monozigo]i.
Studiul corela]iilor dintre diver[i factori biologici [i
apari]ia unei maladii prezint`, de asemenea, un interes
major. De exemplu, s-a studiat corela]ia dintre un
anume grup sangvin [i apari]ia unei maladii. Astfel, s-a
demonstrat c`, \n Anglia, la persoanele care prezint`
cancer la nivelul stomacului, grupa sangvin` A este mai
frecvent`.
Formula]i o ipotez`!
Care sunt modalit`]ile prin care bolile genetice pot fi
prevenite?
Ulterior, odat` cu elaborarea metodelor de bandare
cromozomial`, s-au f`cut progrese importante \n studiul
cariotipului uman, \n identificarea restructur`rilor
numerice [i structurale ale cromozomilor, corelate cu
diverse maladii ereditare [i malforma]ii congenitale.
Cercet`rile de genetic` uman` au luat \n ultima vreme
amploare, astfel c` s-a reu[it identificarea a câteva mii Fig. 1.47 Sindromul „cri du chat“
de maladii ereditare, num`r \n continu` cre[tere.
Care este cauza apari]iei acestui sindrom?

37

S-au f`cut progrese \n elaborarea h`r]ii genetice a
omului, p~n` \n prezent reu[indu-se plasarea exact` a
unui num`r mare gene pe diferi]i cromozomi (fig. 1.48),
precum [i \n studiul comparativ al cariotipului uman [i
al diferitelor specii de primate. Pentru elaborarea
h`r]ilor cromozomiale, se folosesc metode ca:
- Metode citogenetice, prin care se coreleaz` prezen]a
diverselor gene cu diferite restructur`ri cromozomiale (de-
le]ii, duplica]ii, inversii, transloca]ii) sau cu aneuploidii;
- Hibridarea celular`, care se bazeaz` pe eliminarea
diferen]iat` a cromozomilor umani din celulele hibride
[i corelarea prezen]ei genelor cu anumi]i cromozomi
neelimina]i. Prin iradiere se pot produce rupturi ale cro-
mozomilor umani neelimina]i, astfel \nc~t genele se pot
plasa chiar pe anumite segmente ale unui cromozom.
De asemenea, s-a elaborat o metod` rapid` de deter-
minare a sexului genetic, prin testul cromatinei sexuale,
iar dezvoltarea geneticii medicale a permis punerea pe
baze [tiin]ifice a consulta]iilor genetice. |n prezent, se
admite c` circa 12% din popula]ie este constituit` din
indivizi cu maladii genetice.
{tiai c`…?
Primele observa]ii privind ereditatea uman` au fost
realizate \n Antichitate. Astfel, din mitologia hindus`
afl`m c` unele calit`]i omene[ti precum for]a, robuste]ea
[i \n]elepciunea sunt ereditare. În Grecia Antic`, Platon,
pornind de la ideea c` anumite caractere [i \nsu[iri se
transmit la urma[i, recomand` reproducerea selectiv` a
oamenilor s`n`to[i, de[tep]i [i curajo[i. A devenit astfel
ini]iatorul eugeniei platonice ce se practica \n cetatea
Sparta [i prin care se urm`rea eliminarea din societate a
indivizilor cu defecte fizice sau pshihice.
Fig. 1.48 Harta genetic` a cromozomului uman 11 (printre genele con]inute se afl` [i cele implicate \n sinteza
mucusului cervical la femei [i cele implicate \n neoplazia endocrin` multipl`)
38
C A P I T O L U L I – M O L E C U L E
SINTEZå
Transmiterea ereditar` este asigurat` de
procesul de diviziune celular`.
|ntemeietorul geneticii ca [tiin]` este Gregor
Mendel, care a efectuat experien]e de hibridare
la maz`re. În urma acestor experien]e a elaborat
legile care \i poart` numele: legea purit`]ii
game]ilor [i legea segreg`rii independente a
perechilor de caractere.
|n cazul transmiterii nucleare, pentru genele
situate \n cromozomi diferi]i, transmiterea se
realizeaz` independent, conform legilor lui
Mendel. Atunci c~nd genele sunt situate \n
acela[i cromozom, se manifest` fenomenele de
linkage [i de crossing-over, eviden]iate de
Thomas Morgan.
|n cazul transmiterii extranucleare, genele se
transmit pe linie matern`, ab`t~ndu-se de la
transmiterea mendelian`.
Maladiile ereditare sunt consecin]a unor muta]ii
genice [i cromozomale.
Muta]iile genice pot fi:
– autozomale [i heterozomale (\n func]ie de
cromozomii afecta]i);
– dominante [i recesive (\n func]ie de modul de
manifestare).
Muta]iile cromozomale pot fi:
– structurale (afecteaz` structura cromozomilor);
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I
– numerice (afecteaz` num`rul cromozomilor),
at~t autozomale, c~t [i heterozomale.
Tradi]ional, cercetarea maladiilor genetice
umane se face dup` metoda pedigriului, studiul
consangvinelor, studiul gemenilor monozigo]i.
Metodele moderne de cercetare sunt:
– metode citogenetice (pentru studiul cromozo-
milor umani, al cromatinei sexuale);
– metode biochimice (pentru identificarea muta-
]iilor);
– hibrid`ri celulare [i moleculare (pentru determi-
narea pozi]iei genelor \n cromozomi) etc.
TEME
I. R`spunde la urm`toarele \ntreb`ri:
1. De ce se recomand` ca o femeie gravid` s` nu ia
medicamente \n timpul sarcinii?
2. De ce este recomandat ca na[terea copiilor s` se
produc` \nainte de v~rsta de 35 de ani?
3. Cele mai frecvente maladii genice umane sunt de
tip recesiv. Cum explici?
4. Prin ce se deosebesc mecanismele care duc la
apari]ia sindroamelor „cri du chat“ [i Turner?
II. Rezolv` urm`toarele probleme:
1. Ce tipuri de blan` va avea descenden]a rezultat
din \ncruci[area a doi porcu[ori de Guineea, unul cu
blana scurt` [i cel`lalt cu blana semilung`?
Se dau urm`toarele genotipuri:
LL - blan` scurt`; ll - blan` lung`;
Ll - blan` semilung` sau cu [uvi]e mai lungi pe
unele p`r]i ale corpului (dominan]` incomplet`)
Blan` scurt` Blan` lung` (Sheltie)
2. O femeie se c`s`tore[te a doua oar`. Primul so]
avea grupa de s~nge A, iar copilul rezultat din aceast`
c`s`torie are grupa 0. Noul so] are grupa B, iar co-
pilul lor, grupa AB. Ce grup` are femeia?
3. Un copil cu fibroz` chistic` se na[te dintr-un
cuplu aparent normal. Care este probabilitatea ca [i
urm`torii copii s` fie afecta]i?
III. Reprezint` pedigriul urm`toarei familii: b`r-
batul are hemofilie, ca [i bunicul s`u matern, [i se
c`s`tore[te cu fata surorii mamei sale. Din c`s`toria lor
au rezultat cinci copii: dou` fete s`n`toase, o fat` [i doi
b`ie]i cu hemofilie.
Activitate practic`
Determinarea cromatinei sexuale (corpuscul Barr)
Materiale necesare: lame [i lamele, ace spatulate,
solu]ie de carmin-acetic 2%, spirtier`, h~rtie de
filtru, microscop.
Mod de lucru:
- se recolteaz`, cu un ac spatulat, celule din
mucoasa bucal`;
- se pun pe o lam` [i se adaug` o pic`tur` de
carmin-acetic 2%, apoi se acoper` cu o lamel`;
- se \nc`lze[te preparatul, evit~nd fierberea, la
flac`ra spirtierei, timp de cinci minute;
- se apas` lamela, pentru a ob]ine un singur strat de
celule \ntre lam` [i lamel`;
- se \ndep`rteaz` excesul de colorant [i se
examineaz` preparatul la microscop.
|n cazul persoanelor normale de sex feminin, acestea
vor prezenta un corpuscul intens colorat, de form`
triunghiular` sau rotund`, situat \n nucleu (vezi figura),
care rezult` din inactivarea unui cromozom X din cei
doi pe care \i are, ceea ce la b`rba]i nu se \nt~mpl`, ei
av~nd un singur cromozom X, care trebuie s` fie
func]ional.
Ce indic` lipsa cromatinei sexuale sau prezen]a a
dou` sau mai multe cromatine sexuale, \n cazul unei
persoane de sex feminin?
Ce indic` prezen]a cromatinei sexuale, unice sau
multiple, \n cazul unui b`rbat?
Zigot
Celule
embrionare
Cromatin`
sexual`
(corpuscul
Barr)
39
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

1.2.3. MANIPULAREA MATERIALULUI GENETIC

A. Clonarea
Aminte[te-]i! Clonarea la animale
Ce este clonarea? La animale, clonarea se poate realiza doar prin utili-
Ce reprezint` ingineria genetic`? zarea de ovule, deoarece celulele somatice nu prezint`
capacitatea de a se diferen]ia \n diverse celule necesare
Clonarea reprezint` procesul prin care, dintr-o sin- form`rii unui nou individ. Dintr-un ovul se \ndep`rteaz`
gur` celul` cultivat`, se ob]ine o colonie de celule iden- nucleul, care con]ine un singur set de cromozomi (ha-
tice. Clonarea poate fi privit` [i ca un proces de duplicare ploid) [i se introduce nucleul unei celule somatice, care
([i nu de reproducere), din care rezult` un material are garnitur` dubl` de cromozomi (diploid). Acest ovul
genetic identic, care nu a fost ob]inut pe cale sexual`. va evolua spre embrion [i va da na[tere unui individ care
|n cadrul reproducerii sexuate, are loc contopirea a este considerat clona donatorului de nucleu (acesta fiind
doi nuclei, unul de origine matern` [i unul de origine individul clonat).
patern`, fiecare av~nd informa]ie genetic` proprie. În |n anul 1938, H. Spemann a propus un experiment
cazul reproducerii asexuate – asem`n`tor clon`rii – se care privea transferarea unui nucleu, dintr-o celul` a
perpetueaz` informa]ia genetic` a unui singur genitor, unui embrion aflat \n faz` avansat` de dezvoltare,
ob]in~ndu-se indivizi uniformi genetic. \ntr-un ovul enucleat. Experimentul nu s-a putut realiza
din cauza precarit`]ii mijloacelor tehnice.
|n anul 1966, J. Gurdon transfer` nucleul unei celule
epiteliale (diferen]iat`) din intestinul unei broa[te, \ntr-un
Oaie ovul enucleat, reu[ind s` ob]in` un embrion care a ajuns
donatoare \n stadiul larvar. Se demonstra, astfel, c` nucleul unei
de ovul
Recoltarea celule adulte poate modifica propriul program genetic.
Prelevarea unui oocit în
unei celule metafaza II La sf~r[itul secolului al XX-lea s-a realizat primul caz
din glanda
Oocit
de clonare a unui mamifer, la Institutul Roslin din
mamar` Edinborough (Sco]ia). Yan Wilmut a transplantat nucleul
dintr-o celul` epidermal` a ugerului unei oi din rasa Finn
Cultur` Dorsett, \n ovulul enucleat al unei mame-gazd`, din rasa
de celule Enuclearea de oi sco]iene cu fa]a neagr`. S-a stimulat apoi, artificial,
din glanda Stimulare oocitului
mamar` diviziunea celular`, iar uterul oii cu fa]a neagr` a fost
electric`
a oocitului purt`torul viitoarei clone, numit` Dolly. Dolly reprezint`
copia fidel` a unei oi Finn Dorsett (fig. 1.49). Procedeul
a necesitat 276 de \ncerc`ri. Dolly a tr`it doar [ase ani,
dup` care a fost \mp`iat` [i expus` la Muzeul Regal
Edinborough.
Introducerea
unui nucleu Dup` Dolly, a urmat clonarea unor vaci, porci, mai-
prelevat din mu]e [i [oareci. Prin clonare se pot ob]ine organisme cu
celula glandei
Embrion mamare calit`]i „programate“. De exemplu, la Institutul Roslin
Stadiul de Stimulare s-au desf`[urat experimente pentru a se ajunge la vaci
o celul` electric` care s` produc` lapte foarte apropiat, din punctul de
Fuziune vedere al compozi]iei, de cel uman.
Oaia Dolly Doar 1% din clon`rile animale efectuate p~n` \n
prezent au avut un rezultat pozitiv, dar [i dintre acestea
marea majoritate a suferit serioase disfunc]ii la nivelul
Embrion unor organe interne (pl`m~ni nedezvolta]i, deficien]e ale
dup` [ase Implantarea
zile embrionului
sistemului imunitar [i \mb`tr~nire prematur`).
la o „mam`- |n ceea ce prive[te clonarea uman`, datele sunt
surogat“ contradictorii. Primul copil despre care se spune ca s-a
Fig. 1.49 Clonarea n`scut prin clonare este o feti]`, dar nu au fost prezentate
Descrie procedeul prin care s-a ob]inut prima oaie materiale [tiin]ifice legate de procedurile urmate.
clonat`. Sus]in`torii clon`rii umane afirm` c` nu trebuie
neap`rat s` se urm`reasc` na[terea unui organism uman,
40
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I
complet dezvoltat (clonare reproductiv`). De exemplu,
Marea Britanie a legalizat utilizarea embrionilor umani
pentru cercet`ri care urm`resc vindecarea unor maladii
precum Parkinson [i Alzheimer.
Se face deosebirea \ntre clonarea reproductiv` [i cea
terapeutic`, aceasta din urm` reprezent~nd o [ans` uria[`
pentru medicina contemporan`, deoarece, plec~nd de la
ADN-ul unei persoane bolnave, se ob]ine un embrion-
clon`, care nu mai este introdus \ntr-un uter, ci este
utilizat drept cultur` de celule stem (celule nediferen]iate,
capabile s` formeze orice tip de ]esut). Se va elimina,
astfel, pericolul respingerii unui transplant.
Activitate pe grupe
|n orice celul`, inclusiv \n ovule, se afl` [i mito-
condrii. Mitocondriile con]in un tip de ADN care se
transmite doar pe linie matern` (ereditate extranu-
clear`). Se dau urm`toarele situa]ii:
a) nucleul unei celule somatice prelevat de la o femeie
sau de la un b`rbat este transplantat \ntr-un ovul
enucleat al unei femei;
b) nucleul unei celule somatice al unei femei este
transplantat \ntr-un ovul al aceleia[i femei. |n ce
situa]ie se ob]ine o clon` propriu-zis`? Argumenta]i.
Clonarea la plante
Clonarea la plante se bazeaz` pe fenomenul de totipo-
ten]` a celulei vegetale, care const` \n capacitatea de a
genera, prin diviziuni succesive, \ntregul organism.
Pentru ob]inerea clonelor, se utilizeaz` culturile de
meristeme, de calus sau culturi de stamine [i de saci
embrionari. Culturile se realizeaz` \n afara organis-
mului, \n vase care con]in medii nutritive.
Meristemele sunt ]esuturi tinere, aflate \n v~rfurile
de cre[tere ale organelor vegetative. Cultivarea lor se
realizeaz` frecvent, \n scopul ob]inerii, \n num`r mare, a
unor plante ornamentale sau cu calit`]i economice.
Calusul reprezint` un grup de celule nediferen]iate, cu
caracter embrionar, care se ob]in prin culturi de celule
prelevate din frunze. Din calus se diferen]iaz` o plantul` ce
devine plant` identic` cu cea de la care s-a prelevat frunza.
Prin cultivarea de polen, antere, ovare sau ovule
nefecundate se ob]in organisme normale, dar sterile,
pentru c` sunt haploide. Tratate cu colchicin`, substan]`
extras` din br~ndu[a de toamn` (Colchicim autumnale),
plantele hapolide se diploidizeaz` [i devin linii izogene
(linii pure genetic). Din aceste plante cultivate se pot
extrage substan]e utilizate \n industria medicamentelor,
a alimentelor, a cosmeticelor.
Tot o modalitate de clonare o reprezint` [i \nmul]irea
vegetativ` a plantelor, a[a cum este but`[irea.
Amplificarea ADN-ului prin tehnica PCR
PCR (polymerase chain reaction) este o metod` de
amplificare in vitro a genelor, mai rapid` [i mai pu]in
costisitoare dec~t clonarea. Ea a fost pus` la punct \n
anul 1983 [i const` \n replicarea repetat` a unui segment
definit de ADN, activat de o enzim` (ADN -
polimeraza), proces ce seam`n` cu replicarea natural` a
ADN. Ini]ial, are loc denaturarea ADN, prin incubare la
98oC, ob]in~ndu-se ADN monocatenar. Apoi, capetele
genei de interes sunt flancate de dou` mici secven]e de
ADN, numite primeri, care se vor extinde prin activare
cu ajutorul ADN-polimeraz` (se utilizeaz` o polimeraz`
termorezistent`, de la o bacterie care tr`ie[te \n apele
termale – Thermus aquaticus).
Amprenta ADN-ului face posibil` compararea unei
mostre de ADN, \ntr-o manier` similar` celei folosite
pentru compararea amprentelor digitale. |n aceast`
procedur`, se folosesc enzime de restric]ie, care taie
molecula de ADN \n mai multe fragmente. Solu]iile care
con]in aceste fragmente sunt plasate pe suprafe]e cu gel,
prin care trece un curent electric. Curentul electric deter-
min` fragmentele de ADN s` se mi[te prin gel. Datorit`
faptului c` fragmentele mai mici se mi[c` mai rapid
dec~t cele mari, procedeul separ` fragmentele, \n func]ie
de m`rimea lor. Fragmentele sunt ulterior marcate
radioactiv [i expuse razelor X. Astfel se formeaz`
amprenta ADN – un model caracteristic, alc`tuit din
linii negre care identific` fiecare tip de ADN (fig. 1.51).
Amprenta ADN-ului este utilizat` pentru a stabili
vinov`]ia unui presupus infractor, chiar dac` probele
biologice sunt prezente \n cantit`]i foarte mici. De
exemplu, ADN-ul dintr-un singur spermatozoid este
suficient pentru a identifica un suspect de viol, deoarece
ADN-ul se amplific` prin tehnica PCR.
Amprenta ADN-ului, fiind asem`n`toare cu a unui
p`rinte, poate fi utilizat` [i pentru a stabili identitatea
unei victime necunoscute (ai c`rei p`rin]i tr`iesc).
Sec]ionarea ADN-ului
cu ajutorului enzimelor
de restric]ie
Electroforez` în gel
ADN
Impregnarea
Autoradiografie Aplicarea unei membrane
în gel unei probe cu ADN denaturat
radioactive
Film Membran`
Membran`
Fragmente Fragmente
lungi scurte
Fig. 1.50 Amprenta ADN
41
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

B. Biotehnologii
Biotehnologiile utilizeaz` microorganisme (bacterii,
drojdii, mucegaiuri) sau culturi de celule in vitro,
pentru a ob]ine substan]e utile economic.
Biotehnoligiile de ieri (clasice) erau tehnici em-
pirice, bazate pe observarea macroscopic` a unor feno-
mene naturale [i pe utilizarea lor \n unele domenii de
interes. De exemplu, drojdiile erau folosite \nc` din anti-
chitate pentru fabricarea p~inii, a vinului, br~nzei, berii
(sumerienii produceau peste 20 de tipuri de bere, \nc` de
acum 5000 de ani).
Biotehnologiile de azi (moderne) au trecut la faza de
manipulare a materialului genetic, \n scopul ob]inerii de
organisme cu structur` genetic` modificat` (reprogramate
genetic). Ansamblul acestor tehnici, prin care se transfer`
gene de la o specie la alta, este cunoscut sub numele de
inginerie genetic` [i urm`re[te ob]inerea de produse
alimentare, medicamente, înlocuitori ai petrolului etc.
Fundamental` pentru ingineria genetic` a fost
punerea la punct a tehnologiei ADN recombinant. ADN
recombinant (ADNr) con]ine ADN din dou` sau mai
multe surse diferite. Pentru ca o gen` s` ajung` dintr-o
celul` \n alta, are nevoie de un vector. Cei mai utiliza]i
vectori sunt plasmidele. Plasmidele reprezint` un
material genetic accesoriu, \nt~lnit \n special la bacterii,
[i sunt alc`tuite din ADN circular, independent de cro-
mozomul bacterian sau integrat \n acesta. Plasmidele se
\ndep`rteaz` din bacterii [i \n interiorul lor se insereaz`
gene str`ine, cu ajutorul unor enzime care realizeaz`
t`ierea [i reunirea macromoleculei de ADN (fig. 1.51).
Plasmidul bacterian care con]ine o gen` str`in` se
nume[te plasmid recombinant sau ADN recombinant.
Plasmidul bacterian este utilizat frecvent ca vector
pentru c`: are dimensiuni mici, put~nd trece prin \nveli-
[ul celular; are form` circular`, ceea ce \l protejeaz` de
atacul enzimelor celulei - gazd`; are capacitate de repli-
care – multiplicarea sa duc~nd, automat, [i la multiplica-
rea genei pe care o poart`.
Organismele c`rora, prin inginerie genetic`, li s-a
introdus o gen` str`in` \n genom se numesc organisme
transgenice.
Cu ajutorul ingineriei genetice s-au reu[it numeroase
performan]e \n domeniul medical:
transferul de gene umane \n bacterii pentru pro-
ducerea interferonului, protein` cu propriet`]i antivirale
[i antitumorale, utilizat` \n tratarea unor tipuri de
cancer, cum ar fi leucemiile;
biosinteza unor medicamente, ca antibioticele [i
unele medicamente implicate \n tratarea hemofiliei (ma-
ladie ereditar` caracterizat` prin dificultatea coagul`rii
s~ngelui);
ob]inerea unor vitamine [i a unor vaccinuri, cum ar
fi cel \mpotriva hepatitei de tip B.

ADN recombinant

Plasmid
recombinat

Bacterie Celul` gazd`

Plasmid Gen` str`in`
ADN
recombinant
Virus
ADN
recombinant

ADN viral

Gen` str`in` Celul` gazd`

Fig. 1.51 Tehnologia ADN recombinant

Compar` cele dou` tipuri de vectori [i mecanismul de multiplicare a lor.

42
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I

transferul, \n celulele bacteriene, al genelor umane

care determin` sinteza unor hormoni, cum ar fi hormo-
Segmentul
nul de cre[tere [i insulina (fig. 1.52); de cromozom Al`turarea
terapia genic`, ceea ce \nseamn` tratarea unor responsabil de celor dou`
sinteza insulinei componente Incorporarea
maladii genetice prin inserarea genei normale \n celulele umane este segmentului
persoanei afectate. Prima pacient` tratat` prin terapie sec]ionat cu de ADN
enzime de
genic`, \n anul 1990, a fost o feti]` de patru ani. Acesteia restric]ie
\i lipsea gena care activa limfocitele de tip T. Celulelor Segmentul Bacterie
deficitare ale feti]ei li s-au ad`ugat virusuri care de cromozom
con]ineau gena normal`. Celulele tratate astfel au fost Plasmidul
cultivate în laborator [i apoi injectate \n s~ngele feti]ei, Plasmidul
unei bacterii este sec]ionat Plasmidul
popul~nd sistemul ei imunitar. sec]ionat cu enzime recombinat
Biotehnologiile moderne au aplica]ii [i în industria de restric]ie duce la sinteza
de proteine codificate
alimentar` [i a furajelor: de genele din ADN-ul
– sinteza de aminoacizi esen]iali, cu ajutorul bac- inserat
teriilor, aminoacizi utiliza]i în hrana animalelor, inclusiv
a oamenilor;
Insulin` uman`
– ob]inerea de proteine monocelulare neconven]io-
nale: din timpul Primului R`zboi Mondial, ca o con- Ob]inerea insulinei umane
Fig. 1.52
secin]` a lipsei alimentelor, s-a pus la punct o metod` de Descrie procedeul de ob]inere a insulinei umane
a cultiva drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae), prin inginerie genetic`.
fiind utilizat` la fabricarea sosurilor, supelor, cârna]ilor.
Ulterior s-a utilizat [i alte specii de drojdii, iar proteinele
ob]inute de la ele se numesc monocelulare (single-cell
proteins). În acela[i scop sunt utilizate [i bacterii din
speciile Spirulina maxima [i platensis;
– sursa alternativ` de energie (bioenergie), produs`
cu ajutorul microorganismelor. Criza de energie din
anul 1970 a determinat cre[terea interesului pentru sur- O2 Ap` Substan]e organice
se neconven]ionale de energie, cum este fotosinteza.
Prin fotosintez` se produc anual cantit`]i uria[e de
substan]e organice, doar o mic` parte fiind utilizat`
direct în alimenta]ie. Clone de bacterii
Amidonul [i celuloza din plante pot fi supuse fermen- recombinate Programarea
[i controlul
ta]iei, rezultând produ[i precum alcooli, metan, opera]iilor
Bioreactor
hidrogen, hidrocarburi. industrial
Din cultura plantelor agricole, din cre[terea
Hormonul
animalelor, din silvicultur` [i din industria alimentar` se de cre[tere
acumuleaz` cantit`]i imense de de[euri celulozice, Gene care le confer` (pentru
plantelor rezisten]` tratamentul
amidon, lignin`, care, împreun` cu de[eurile menajere, unor nanisme)
la unii agen]i infec]io[i
pot constitui o important` surs` de producere a
Copii ale
bioenergiei. proteinelor
– combaterea polu`rii cu produse petroliere, cu izolate
ajutorul unor bacterii din specia Pseudomonas putida.
Aceste bacterii au enzime cu ajutorul c`rora pot degrada
Celule clonate
diferite hidrocarburi, enzime codificate de gene prezente având genele
în plasmide. Diferite su[e de aceste bacterii sunt capa- de interes
bile, fiecare în parte, s` degradeze un anumit tip de hi-
drocarburi. Prin recombinare genetic` in vitro s-a ob]inut Gene pentru a produce Proteine cu ac]iune anticoagulant`
bacterii modificate care pot necesare în terapia unor maladii
o su[` tetraplasmidic` (având gene de la patru su[e de degrada reziduurile toxice cardiovasculare
bacterii, mult mai eficient` decât fiecare su[` în parte).
Tehnicile moderne permit cultura unor microorganisme Fig. 1.53Ingineria genetic`
\n bioreactoare speciale, procesul fiind controlat de un Nume[te domeniile de aplicare a ingineriei genetice
sistem de computere (fig. 1.53). prezentate \n figur`.
43
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

C. Ameliorare
Fragment de ADN (gene de interes) Ameliorarea reprezint` procesul de ob]inere a unor
Introducerea plante [i animale care au \nsu[iri valoroase, folosind
fragmentului diverse biotehnologii.
într-un plasmid
de la Agrobacterium Ameliorarea plantelor se poate face prin utilizarea
Microparticule unor biotehnologii vegetale, cum ar fi:
Particule
ADN metalice Cultura de protopla[ti. Protopla[tii sunt celule
transferat
Plasmid ADN vegetale c`rora li s-a \ndep`rtat peretele celular, put~nd
Cromozom
s` fuzioneze spontan sau sub influen]a unor compu[i
chimici. Prin utilizarea unor protopla[ti apar]in~nd unor
specii diferite sau aceleia[i specii, urmat` de fuzionarea
Celul` a unei plante lor, se pot ob]ine plante hibride, care \nglobeaz` total
sau par]ial num`rul de cromozomi ai celor doi p`rin]i.
Bombardare
Procedeul se nume[te hibridare somatic` [i a stat la
Transferul
ADN-ului cu microparticule baza ob]inerii unor hibrizi \ntre diferite specii de tutun,
de la bacterie \ntre tomate [i cartofi, \ntre soia [i orez, dep`[indu-se,
la plant`
astfel, barierele reproductive dintre specii.
Regenerarea plantei pornind Androgeneza [i ginogeneza experimentale.
de la o celul` modificat`
Androgeneza experimental` reprezint` cultivarea in
ADN inserat vitro, pe medii artificiale, a anterelor [i a polenului (care
Cromozom d` na[tere gametului masculin), ob]in~ndu-se plante
care au jum`tate din num`rul de cromozomi ai speciei
Multiplicare prin
respective (haploide). Practic, se realizeaz` o reprogra-
diviziune celular` mare a informa]iei genetice a gr`uncioarelor de polen.
Ginogeneza experimental` reprezint` ob]inerea de
plante haploide prin cultivarea in vitro, a oosferelor
Plant` cu (game]i feminini) nefecundate.
caracteristici noi Fiind haploide, plantele ob]inute experimental prin
Fig. 1.54 Tehnologia ADN recombinant androgenez` [i ginogenez` sunt [i sterile. Dac` ele pre-
zint` tr`s`turi de interes pentru om (tr`s`turi care se pot
Transferarea genelor se poate face [i prin bombardarea
[i induce, folosind agen]i mutageni), atunci ele se pot
celulei cu microproiectile. Compar` cele dou` moda-
trata cu colchicin` [i se diploidizeaz` (\[i dubleaz`
lit`]i prezentate.
num`rul de cromozomi), devenind fertile.
Tehnologia ADN recombinant. Pentru transfe-
a b
rarea unor gene de intres la plantele de cultur`, se utili-
zeaz` un plasmid al bacteriei Agrobacterium tume-
faciens (fig. 1.54).
Pe aceast` cale, s-au ob]inut plante care produc pro-
teine umane, care au rezisten]` crescut` la atacul bolilor
[i al d`un`torilor (fig. 1.55) [i se pot ob]ine soiuri sau
hibrizi noi, cu calit`]i nutritive superioare – con]inut ri-
dicat de ulei, zah`r, proteine, amidon, vitamine, toleran-
te la unele erbicide neselective [i u[or degradabile \n
mediu, precum [i la factori de stres, precum seceta,
frigul, salinitatea.
Embriogeneza somatic` desemneaz` ansamblul
de evenimente provocate artificial (in vitro) [i care
Fig. 1.55 Ameliorarea plantelor. Planta ameliorat` (b), ob]inut` conduc la formarea unui embrion, pornind de la o celul`
prin tehnologia ADN recombinant, are rezisten]` mai somatic`, dar f`r` fecunda]ie. Embrionii somatici sunt,
mare la atacul d`un`torilor [i al bolilor, prin \n principiu, identici genetic cu celulele din care provin
compara]ie cu o plant` neameliorat` (a).

44
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I

[i con]in acela[i num`r de cromozomi. |n jurul acestor [i, implicit, asupra fiin]ei umane nu este pe deplin
embrioni se creeaz` o capsul`, \n interiorul c`reia se cunoscut. Astfel de noi cuno[tin]e impun o aten]ie
adaug` suplimente nutritive [i alte substan]e care m`rit` cu privire la aplica]iile viitoare ale biotehno-
stimuleaz` germina]ia. Semin]ele sintetice astfel ob]inute logiei, ]inând cont de eventualele consecin]e ale acestora
se pot sem`na \n c~mp. Pe aceast` cale s-au ob]inut asupra altor forme de via]`, asupra ecosistemului
semin]e la porumb, orez, lucern`, morcov [i varz`. planetar [i asupra umanit`]ii. Grija de a p`stra
Ameliorarea animalelor se realizeaz` prin utilizarea demnitatea uman` [i un mediu s`n`tos trebuie s`
unor biotehnologii animale, prezentate \n continuare: constituie un factor esen]ial al deciziilor care vor fi
Hibridarea somatic` adoptate.
Dac` dou` linii celulare sunt crescute \mpreun` \n Activitate pe grupe
acela[i vas de cultur`, poate avea loc fuziunea lor,
form~nd o linie celular`, care are un complement Organiza]i-v` pe grupe [i discuta]i despre utilitatea
cromozomal combinat. ob]inerii, prin inginerie genetic`, a unor plante re-
Hibrizii forma]i \ntre celule de la aceea[i specie sau de zistente la erbicide (substan]e care combat buruienile).
la specii foarte \nrudite sunt stabili [i rar pierd cro- Estima]i care ar fi impactul asupra omului.
mozomi.
Hibrizii ob]inu]i din celule apar]in~nd unor specii
diferite pierd pe m`sur` ce cresc majoritatea cromo-
zomilor unei celule parentale. Aceste celule hibride nu
pot regenera organisme. Ele doar se \nmul]esc [i
formeaz` clone celulare hibride, utilizate la alc`tuirea
h`r]ilor genetice (cartografierea genelor) [i la produ- Ovule
Spermatozoizi
cerea anticorpilor monoclonali.
|n organism, anticorpii sunt produ[i de limfocite, care, Nucleu masculin
\n culturi artificiale, nu supravie]uiesc. Prin hibridarea
Nucleu feminin Celul`-ou imediat
dintre limfocite [i celule tumorale (care se pot \nmul]i dup` fecundare, dar înainte
nelimitat \n culturi) s-au ob]inut celule denumite hibri- Plasmid ce con]ine de fuziunea celor doi nuclei
gena pentru hormonul
doma, care produc mari cantit`]i de anticorpi. Atunci uman de cre[tere
c~nd acestea secret` un singur tip de anticorp, anticorpul
Transferarea
se nume[te monoclonal, având aplica]ii în medicin` la plasmidului
diagnosticarea [i tratarea unor forme de cancer. în nucleu
Transferul de embrioni
Este o metod` prin care se poate ob]ine cu rapiditate
un num`r mare de exemplare animale valoroase. Se rea-
lizeaz` o \ns`m~n]are artificial` (prin care se fecundeaz` Implantarea oului
la o „mam`
majoritatea ovulelor eliberate de foliculii ovarieni) [i se adoptiv`“
recolteaz` un anumit num`r din embrionii forma]i,
embrioni care se transfer` \n uterul unor mame adoptive.
Transferul de gene \n celula animal`
Una dintre modalit`]ile de transfer al genelor este
Extragerea ADN
introducerea genei de interes \n nucleul unui sper- din ]esutul prelevat
matozoid care se afl` \n interiorul ovulului, \nainte ca
nucleii celor dou` celule s` fuzioneze. Pe aceast` cale,
Fragment de ADN
s-a putut ob]ine, de exemplu, hormonul uman de care codific` hormonul
Analiz` cu
cre[tere (fig. 1.56). P.C.R. [i de cre[tere la [oareci
Tot pe aceast` cale s-a ob]inut cre[terea masei cor- hibridare cu
sonda pentru Fragment de ADN
porale la pe[ti, porci, vaci, iepuri, oi, ca [i vaci purt`- hormonul uman care codific` hormonul
toare ale genei pentru lactoferin`, care produc aceast` de cre[tere uman de cre[tere
substan]` \n laptele lor (lactoferina este administrat`
persoanelor cu infec]ii bacteriene ale tractului
Fig. 1.56 Transferul de gene în celula animal`
intestinal).
Toate aceste organisme nou create de om nu exist` \n Descrie procesul de ob]inere a hormonului uman de
natur`, iar impactul lor asupra mediului, a ecosistemului cre[tere.

45
 C A P I T O L U L I – M O L E C U L E

D. Proiectul genomului uman

|ncheiat \n anul 2003, Proiectul genomului uman Pentru ca aceste scopuri s` fie realizate, cercet`torii
(Human Genome Project - HGP), a avut o durat` de 13 au studiat [i genomul c~torva organisme non-umane,
ani [i a fost coordonat de c`tre societatea american` precum Escherichia coli, Drosophila melanogaster.
Celera Genomics. În cadrul proiectului, s-au stabilit urm`toarele:
Principalele scopuri ale Proiectului genomului uman Num`rul total de gene este de aproximativ 30.000,
au fost: dar pentru aproximativ 50% dintre acestea nu se
identificarea tuturor genelor din ADN-ul uman; cunoa[te func]ia pe care o \ndeplinesc.
determinarea secven]ei perechilor de baze din Genomul uman con]ine peste trei miliarde de baze
structura ADN-ului uman; azotate. O gen` de m`rime medie este constituit` din
stocarea acestor informa]ii \n baze de date; 3.000 de baze, dar m`rimea variaz` foarte mult (cea mai
optimizarea modalit`]ii de analiz` a datelor; mare gen` uman` are 2,4 milioane baze).
discutarea problemelor etice, legale [i sociale care 99,5% din secven]ele de ADN sunt identice la toat`
ar putea fi provocate de acest proiect. popula]ia (micile varia]ii pot avea un impact major
asupra r`spunsului la diferitele boli, tratamente medica-
Celule mentoase, rezisten]a la bacterii, virusuri).
Mai pu]in de 2% din genom codific` sinteza de
proteine. Secven]ele repetitive reprezint` peste 50% din ge-
Se izoleaz` ADN-ul Se izoleaz` ARNm nomul uman. Aceste secven]e nu au func]ii directe, dar sunt
importante pentru structura [i dinamica cromozomului.
ARNm Genele sunt localizate aleator de-a lungul cromo-
Transcrip]ie invers` zomului, fiind desp`r]ite de zone non-informa]ionale. |n
ADNc
zonele cu concentra]ie mare de gene, predomin` pere-
ARNm este degradat,
iar ADNc dirijeaz` sinteza chile de baze G-C, iar \n zonele s`race \n gene pre-
unei catene complementare domin` perechile A-T.
ADN uman (30.000 gene) S-au pus bazele dezvolt`rii metodelor pentru a
Fragmentare detecta diferitele tipuri de varia]ii, \n special cele de tip
cu enzimele SNP (single nucleotide polymorphism), care apar cu o
de restric]ie frecven]` de 1/250 de baze. Cercet`torii sper` ca aceste
studii s` ajute la identificarea corelat` a genelor asociate
cu boli complexe precum diabetul, cancerul, afec]iunile
vasculare [i unele boli mintale.
Milioane de fragmente Milioane de fragmente
de ADN genomic de ADNc Rata muta]iilor la nivelul celulelor germinale este
Fragmente 2:1 b`rbat fa]` de femeie. Una dintre explica]iile pentru
de ADN inserate rata dubl` de muta]ii la b`rba]i o reprezint` num`rul mai
în plasmide Fragmente mare de diviziuni celulare necesare pentru formarea
de ADN inserate
Molecule în ADN fagic spermatozoizilor.
de ADN Introducerea Aplica]ii ale cercet`rilor din cadrul Proiectului geno-
recombinat ADN recombinat
în fagi mului uman vor duce la revolu]ionarea cercet`rilor bio-
Introducerea
plasmidelor logice [i a medicinei clinice. H`r]ile cromozomale de mai
în bacterii mare acurate]e au ajutat la localizarea genelor implicate \n
numeroase boli genetice. Noua medicin` molecular` se
va caracteriza nu at~t prin tratarea simptomelor, c~t prin
c`utarea cauzelor fundamentale ale bolii. Noile me-
Clone dicamente [i terapia genic` vor deschide alte perspective
fagice \n tratamentul unor boli considerate azi incurabile.
Clone de ADNc
bacterie
de ADN E. B`ncile de gene
B`nci de gene
Fig. 1.57 B`ncile de gene sau bibliotecile de gene, reprezint`
modalit`]i de p`strare a tuturor genelor unui organism.
Compar` modalit`]ile de ob]inere a b`ncilor de gene.
Exist` dou` astfel de biblioteci umane (fig. 1.57):
46
C E A S U L M O L E C U L A R A L V I E } I I

Biblioteca genomic`, ce const` \ntr-o colec]ie de tehnici ale ingineriei genetice, se ob]in organisme
gene ob]inute prin fragmentarea ADN-ului, con]in~nd cu \nsu[iri valoroase.
at~t secven]e informa]ionale (exoni), c~t [i secven]e
non-informa]ionale (introni). Proiectul genomului uman a permis stabilirea
Biblioteca de ADNc (ADN complementar), o faptului c` num`rul genelor umane este de
colec]ie de gene ob]inute pe baza ARNm, con]in~nd aproximativ 30.000.
doar exoni. Genele unui organism se pot p`stra \n b`nci sau
G`sirea unei gene \n genotec` este comparabil` cu biblioteci de gene, de unde se pot extrage cu
g`sirea unei c`r]i \ntr-o libr`rie, f`r` a avea un catalog. ajutorul unor sonde.
Acest neajuns a fost corectat prin utilizarea unei sonde.
Aceasta reprezint` un segment de ADN monocatenar,
complementar cu gena c`utat`, de care se leag` atunci TEME
c~nd o g`se[te. Pentru a putea fi eviden]iat` gena, sonda
I. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care este
este marcat` cu izotopi radioactivi (caz \n care impresio-
fals.
neaz` o pelicul` fotografic`) sau cu substan]e fluores-
Tehnica de amplificare a ADN a permis dezvoltarea
cente (caz \n care se poate observa in situ, adic` direct).
ingineriei genetice.
|n cazul \n care secven]a genei nu este cunoscut`, se
Genomul uman cuprinde aproximativ 3 milioane de
pleac` de la proteina a c`rei sintez` o codific`. Secven]a
gene.
aminoacizilor din proteina respectiv` corespunde unei
O banc` de gene con]ine plasmide [i virusuri,
secven]e a nucleotidelor \n ADN, pe baza c`reia se
folosite ca vectori.
poate realiza o sond` sintetic`.
Sonda este un segment de ARN complementar cu o
Activitate pe grupe gen`.
Organiza]i-v` în dou` grupe. Documenta]i-v` [i Plasmidul de la Agrobacterium tumefaciens se
realiza]i o dezbatere pe tema „Clonarea poate utilizeaz` doar pentru biotehnologiile animale.
influen]a negativ evolu]ia speciilor”. O grup` va II. Alege varianta corect`:
aduce argumente pro, iar cealalt` grup` va aduce 1. Plasmidul este o structur` circular` caracteristic`:
argumente contra. a) protozoarelor; c) bacteriilor;
b) virusurilor; d) mamiferelor.
2. Este o biotehnologie animal`:
SINTEZå a) cultura de protopla[ti;
b) androgeneza experimental`;
Clonarea este procesul prin care, dintr-o singur` ce- c) transferul de embrioni;
lul` cultivat`, se ob]ine o colonie de celule identice. d) ginogeneza experimental`.
Clonarea la plante se bazeaz` pe fenomenul de 3. Hibridoma:
totipoten]` [i se realizeaz` prin cultura meris- a) este un organism vegetal;
temelor, a calusului, a staminelor [i a sacilor em- b) este un organism animal;
brionari. c) este un vector;
d) sunt celule cu capacitate nelimitat` de cre[tere.
Clonarea la animale se realizeaz` doar prin utili-
zarea de ovule, deoarece celulele somatice nu III. Asociaz` no]iunile din cele dou` coloane:
mai au capacitate de diferen]iere, spre a forma A B
un nou individ. a) tehnologia ADN 1. implic` o enzim`
Biotehnologiile utilizeaz` microorganisme sau recombinant; termorezistent`;
culturi de celule in vitro, spre a ob]ine substan]e b) segment de ADN 2. vectori \n terapia
utile economic. bogat \n gene; genic`;
c) PCR; 3. necesit` o bacterie;
La baza biotehnologiilor moderne st` ingineria d) Lipozomi. 4. predomin` perechile
genetic`. de baze G-C.
Organismele care, prin inginerie genetic` au primit Portofoliu
o gen` str`in` se numesc organisme transgenice.
Regenerarea unor organisme poate fi considerat`
Molecula de ADN recombinant con]ine ADN-ul tot o clonare. Documenta]i-v` despre animalele la
din dou` sau mai multe surse diferite. care este întâlnit` [i despre ]esuturile din organis-
Ameliorarea este procesul prin care, folosind mul uman care se pot regenera.

47
Cap. 2
SISTEME
2.1. Sisteme deschise biologice
Teoria general` a sistemelor a fost formulat`, \nc` \nchise – realizeaz` cu mediul doar schimburi de
din anul 1932, de c`tre savantul L. von Bertalanffy. El energie;
define[te un sistem ca fiind un ansamblu de elemente deschise – realizeaz` cu mediul at~t schimburi de
de diferite naturi, unite, prin conexiuni [i interac]iuni, energie, c~t [i de materie, deci ele sunt conectate la
\n a[a fel \nc~t realizeaz` un \ntreg. mediul \n care activeaz`, rela]ia de feedback fiind o
Un alt om de [tiin]`, I. Prigogine, studiind sistemele condi]ie esen]ial` pentru func]ionarea lor normal`.
organizate din punctul de vedere al rela]iilor cu mediul, Din aceast` categorie fac parte [i sistemele biologice.
deosebe[te trei categorii de sisteme:
izolate – nu realizeaz` cu mediul nici schimburi de
materie, nici de energie;
2.1.1. COMUNICAREA
Reticul Centrioli
CELULARå
endoplasmic Dac` pentru organismele simple comunicarea interce-
neted
lular` este u[oar` datorit` factorului vecin`tate, \n cazul
Ribozomi organismelor complexe este necesar` o comunicare rapid`
Plasmalem` \ntre diferitele grupuri de celule, ]esuturi, organe [i sis-
teme, comunicare realizat` prin intermediul semnalelor.
Mitocondrie Recunoa[terea semnalului este realizat` de c`tre proteina-
Por
receptor specific`, aflat`, de cele mai multe ori, la nivelul
nuclear membranei celulare.
Lizozom
Membrana celular`
Aparat
Reticul Golgi
endoplasmic Aminte[te-]i!
rugos Care este defini]ia celulei?
Membran`
nuclear` Nucleu Nucleol Care sunt rolurile componentelor celulei eucariote
(fig. 2.1)?
Fig. 2.1 Structura celulei
Membrana plasmatic` (plasmalema) (fig. 2.2) este
Precizeaz` rolurile organitelor citoplasmatice.
situat` la exterior, fiind format` din dou` straturi de lipide
a[ezate fa]` \n fa]`, printre care se g`sesc proteine. Lipidele
Canal proteic [i proteinele se pot deplasa, ceea ce confer` aspectul de
Protein`
c`r`u[ Fosfolipide
Glicoprotein` „mozaic fluid“, permi]~ndu-i membranei s` sufere defor-
Receptori m`ri ample. Proteinele pot forma canale pentru trecerea
Por
unor substan]e [i pot fi receptori pentru diver[i stimuli.
nuclear Membrana are numeroase func]ii foarte importante,
deoarece:
Nucleu
nu exist` via]` f`r` biomembrane;
procesele de membran` sunt implicate \n toate
func]iile celulare;
nu exist` stare patologic` f`r` implicarea, direct` sau
indirect`, a biomembranelor.
Func]ia de „barier` fizic`” a celulelor [i de delimitare
a compartimentelor intracelulare
Fig. 2.2 Structura membranei plasmatice Membrana plasmatic` sau plasmalema separ`
Prin ce mecanisme se realizeaz` transportul interiorul celulei de mediul \nconjur`tor. Lupta \mpo-
substan]elor prin membran`? triva entropiei (adic` men]inerea „ordinii stabilite“),

48
condi]ie prim` a vie]ii, \ncepe cu aceast` bariera fizic` –
membrana plasmatic`. Bariera membranar` este \ns`
compatibil` cu schimburile de materie pe care celula le
realizeaz` cu mediul înconjur`tor.
Func]ia de schimb de materie
Aminte[te-]i!
Ce este citoza [i de câte tipuri este?
Func]ia de schimb de materie este comun` aproape
tuturor biomembranelor, fiind denumit` adesea cu
termenul generic de transport.
Func]iile de schimb de materie cele mai evidente se
produc la nivelul membranei plasmatice, deoarece ce-
lulele sunt sisteme termodinamice deschise. Ca urmare,
ioni minerali, mici molecule organice (\ndeosebi glu-
coz` [i aminoacizi), iar uneori chiar macromolecule
tranziteaz` plasmalema. |ntruc~t bistratul fosfolipidic al
membranei este permeabil doar pentru o serie de
substan]e lipofile, diferitele procese de transport al
substan]elor hidrofile se produc datorit` unor structuri
alc`tuite din proteine, cum ar fi:
- canalele ionice (pentru difuziunea anumitor ioni,
\ndeosebi Na+ , K+ , Ca 2+ , Cl-);
- acvaporinele (pentru difuziunea apei);
- transportorii proteici de difuziune facilitat` (ioni,
glucoz`, aminoacizi etc.);
- pompele ionice ATPazice (Na+ , K+ , Ca2+).
Activitate pe grupe
Disfunc]iile canalelor ionice (de obicei, consecin]a
unor maladii ereditare) pot provoca boli grave (ca-
nalopatii), precum: ataxie (pierderea echilibrului [i a
coordon`rii), convulsii epileptice, surditate, vertij,
moarte subit` prin fibrila]ie ventricular`, hiperten-
siune, oboseal` muscular`, calculi renali.
Organiza]i-v` pe grupe [i discuta]i despre leg`tura
dintre canalele ionice [i patologia prezentat`.
Func]ia de suport al activit`]ilor enzimatice
|n membrana plasmatic` a tuturor celulelor (procariote
sau eucariote), ca [i la nivelul unor organite intracelulare,
sunt prezente unele proteine enzimatice, care intervin \n
metabolismul intermediar sau \n cel energetic.
Aminte[te-]i!
Ce rol au enzimele de la nivelul membranelor mito-
condriale?
Func]ia de recunoa[tere [i de aderen]` \ntre celule
Celulele organizate \n ]esuturi au leg`turi directe
unele cu altele. Leg`turile se realizeaz` prin alipiri ale
plasmalemei celulelor \nvecinate, fie simple – \n cazul
jonc]iunilor str~nse (aderente), fie str`b`tute de fila-
mente ancorate submembranar – \n cazul desmozomilor.
Microvili
Membran` Tonofilamente
bazal`
Filamente
intercelulare
Canal proteic
Molecule proteice
Fig. 2.3 Jonc]iuni intercelulare
Identific` tipurile de jonc]iuni prezentate.
Leg`turile dintre celule se pot realiza [i prin canale – \n
cazul jonc]iunilor comunicante (fig. 2.3).
Jonc]iunile comunicante, aflate la nivelul mem-
branelor celulelor \nvecinate, permit trecerea liber` de la
o celul` la alta a unor molecule precum: glucoza,
aminoacizii, nucleotidele, moleculele sau ionii av~nd rol
de mediator sau de mesager intracelular (AMPciclic,
ioni de Ca2+). Aceasta \nseamn` c` jonc]iunile comu-
nicante membranare permit nu numai asigurarea unei
cooper`ri metabolice, dar [i o coordonare a activit`]ilor
sau a r`spunsurilor celulare la stimuli precum hormonii.
Membranele celulelor apar]in~nd aceluia[i ]esut sunt
purt`toare [i de alte molecule, care asigur` o recunoa[-
tere reciproc` specific`.
Func]ia de recep]ie - transduc]ie
Membrana plasmatic` a fiec`rei celule con]ine proteine
intrinseci care \ndeplinesc func]ia de a detecta stimulii din
mediul \nconjur`tor al celulei. Aceste proteine intrinseci
apar]in familiei de receptori membranari. Un anumit
receptor este specific unei anumite molecule purt`toare de
informa]ie, denumit` ligand specific, deoarece doar
molecula respectiv` se poate lega la receptor. Receptorul
are o parte extracelular` voluminoas`, care \i serve[te ca
„anten`“ capabil` s` recunoasc` [i s` fixeze molecule
specifice, precum: factorii de cre[tere, proteinele
asociate la membranele altor celule, hormonii polipep-
tidici – cum sunt hormonii hipofizari, pancreatici,
paratiroidieni.
Dup` fixarea ligandului la receptor, la nivelul mem-
branei este transmis` o informa]ie, de regul` ca urmare
a modific`rii conforma]iei receptorului. Acest proces
declan[eaz` o serie de reac]ii \n cascad` \n interiorul
celulei, direct la nivelul metabolismului sau, uneori, la
49
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

Hormon Membran` nivelul expresiei genelor. Receptorii pot fi \nt~lni]i [i \n

sterolic celular` citoplasm`, ca \n cazul receptorilor pentru hormonii
Hormon
peptidic sterolici, cum sunt hormonii corticosuprarenalelor [i ai
(primul gonadelor (fig. 2.4).
Receptor mesager)
hormonal Hormon
Membran` celular`
Receptor Aminte[te-]i!
hormonal
Complexul Ce sunt hormonii?
hormon-receptor Care sunt glandele endocrine din organismul uman?
Nucleu
AMP ciclic Varia]iile de poten]ial electric membranar au o im-
(mesager secundar) Activare
ADN portan]` special` \n semnalizarea la nivel celular. Plasma-
Activare (gene) lema este implicat` esen]ial \n r`spunsurile celulare la
enzimatic`
diver[i stimuli din mediu. La nivelul plasmalemei, stimulii
R`spuns fizici determin` modific`ri de conductan]` ionic`, cu
• reglare enzimatic`
• secre]ie celular` varia]ii consecutive ale poten]ialului electric transmem-
Nucleu • permeabilitate Sintez` branar. |n cazul celulelor nervoase, membrana plasmatic` a
membranar` proteic`
axonilor [i a dendritelor are proprietatea de a conduce o
Fig. 2.4Ac]iunea hormonilor la nivel celular informa]ie (impuls nervos - fig. 2.5) sub forma unui curent
Compar` mecanismele de recep]ie [i ac]iune ale celor electric transmembranar, denumit poten]ial de ac]iune.
dou` tipuri de hormoni. Poten]ialul de ac]iune, precum [i alte modific`ri de
poten]ial, este implicat \n conducerea excita]iei electrice [i
\n cuplarea acesteia cu diverse modalit`]i de r`spuns celular.
Transduc]ia unui semnal reprezint` ansamblul proce-
a)
selor care contribuie la trecerea prin membran` a unei infor-
ma]ii extracelulare [i la realizarea r`spunsului fiziologic.
Axon
Prezen]a la nivelul membranei celulare a proteinelor
Impuls
cu rol de receptor, proteine care se pot cupla cu
antigenele, explic` reac]iile organismului, printre altele,
la consumul de droguri, la efectuarea unor transplanturi,
grefe, \nlocuiri de organe.
Regiune Urm`toarea
refractar` regiune
stimulat` Drogurile
Drogul este o substan]` solid`, lichid` sau gazoas`,
Deschiderea a c`rei folosin]` se transform` \n obicei, afectând
Na+ Na+ canalelor direct func]ionarea sistemului nervos [i schimb~nd
pentru Na+
dispozi]ia, percep]ia [i starea de con[tien]`.
Cafeaua [i ]ig`rile sunt printre produsele comerciale
Axon K+ cu cea mai larg` r`sp~ndire pe Glob, ne]in~nd seama de
clase sociale, ras`, religie sau sex. |n ciuda diverselor
avertismente [i campanii, oamenii ignor` voit efectele
Impulsul anterior Impuls Urm`torul impuls nocive ale acestor produse. De fapt, pu]ine persoane le
consider` droguri \n adev`ratul sens al cuv~ntului, \n
principal fiindc` sunt legale [i u[or de ob]inut. Dar
b)
Teac`
consumarea lor este nociv` [i d` dependen]`.
Axolem` Strangula]ie
(membran` axonal`) de mielin` Ranvier De[i efectele substan]elor con]inute de aceste produse
sunt diferite de cele ale drogurilor propriu-zise, mecanis-
mul care ac]ioneaz` la nivelul creierului [i care, implicit,
d` na[tere dependen]ei, este identic.
Din punct de vedere biologic, dependen]ele (ciclu de
reac]ii care, odat` pus \n func]iune, se auto\ntre]ine) se
Fig. 2.5 Conducerea impulsurilor nervoase prin axonul
formeaz` la nivelul creierului, prin activarea repetat` a
amielinic (a) [i prin axonul mielinic (b)
c`ilor neuronale de recompens`, prin eliberarea de
Compar` conductibilitatea neuronal` prin cele dou` diferi]i neurotransmi]`tori, dintre care cel mai frecvent
tipuri de neuroni. este dopamina.

50
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E

Activarea sistemului recompensei (fig. 2.6) produce

individului st`ri euforice, de pl`cere [i de fericire, \nt`- Cortexul
rind dorin]a de reutilizare a substan]ei respective. Toate prefrontal
drogurile pun st`p~nire pe acest sistem, cu o for]` [i o
persisten]` care dep`[esc orice recompens` natural`.
Nicotina, substan]` activ` din planta de tutun (fig.
Normal
2.7) fiind absorbit` la nivelul pl`m~nilor (fig. 2.8),
ac]ioneaz` extrem de rapid [i are ca efect eliberarea a Filamente
trei tipuri majore de neurotransmi]`tori: axonale
- acetilcolina, ce activeaz` c`ile neuronale coliner- Dendrite
gice, duce la cre[terea aten]iei; Dependen]`
- dopamina, eliberat` ca efect al activ`rii c`ilor coli- de droguri
nergice, activeaz` mecanismul de recompens`; Fig. 2.6 Aspectul neuronilor în cazul dependen]ei de droguri
- glutamatul, cu rol specific la nivelul memoriei, \n-
Care sunt structurile din SNC la nivelul c`rora se afl`
t`re[te „amintirea“ senza]iei pl`cute ob]inute \n urma
sistemul recompensei? Ce modific`ri prezint` neuronii
fumatului [i, deci, spore[te nivelul de dependen]`;
\n cazul dependen]ei de droguri?
- endorfinele, proteine ce constituie analgezicul na-
tural al organismului, sunt eliberate de obicei \n condi]ii
de stres fizic sau neurologic, motiv pentru care mult`
lume folose[te fumatul ca pe un ameliorator temporar al
durerilor u[oare. Eliberarea de endorfine creeaz`, de
asemenea, o stare general` pozitiv`, care contribuie la
men]inerea dependen]ei.
Cofeina, substan]` activ` din boabele de cafea (fig.
2.9), chiar dac` este apreciat` ca fiind mai pu]in adictiv` Fig. 2.7 Nicotiana tabacum
decât ]ig`rile, are efecte mult mai consistente asupra
creierului. Adenozina este un tip de neurotransmi]`tor cu Difuziunea SISTEM NERVOS
substan]elor tremur`turi, sc`derea
rol \n \ncetinirea activit`]ii neuronale [i \n dilatarea apetitului, sc`derea
din fum în sânge,
vaselor sangvine din creier, \n preg`tirea acestuia pentru traversând acuit`]ii vizuale,
starea de somn. Cu toate c` adenozina [i cofeina sunt suprafe]ele dependen]`
respiratorii PIELE
substan]e diferite, ele apar identice creierului, motiv pen-
alterarea culorii pielii,
tru care cofeinei i se permite ata[area la receptorii de riduri precoce
adenozin` de pe suprafa]a neuronilor. |n lipsa recep- SISTEM
torilor liberi, adenozina nu se mai poate ata[a, efectul RESPIRATOR
asupra organismului fiind accelerarea activit`]ii neuro- irita]ie, obstruc]ia
bronhiolelor,
nale [i constric]ia vaselor de s~nge. bron[it`,
La r~ndul ei, glanda pituitar` (hipofiza), sesiz~nd cancer
activitatea neuronal` crescut`, apreciaz` c` organismul INIMA {I
VASELE DE
se afl` \n pericol [i determin` eliberarea de adrenalin` SÂNGE
(hormon al instinctului de conservare). cre[terea ritmului
cardiac,
Lipsa adenozinei, combinat` cu efectul adrenalinei, vasoconstric]ie,
conduc la senza]ia de trezire, \nt~lnit` \n urma consum`- hipertensiune
arterial`
rii unei c`ni de cafea [i aduc un plus de energie fizic`
FETUS
(determinat` de eliberarea glucozei din ficat \n s~nge, cre[terea ritmului
sub ac]iunea adrenalinei). cardiac, deficit
ponderal la na[tere
Totodat`, starea de alert` indus` de adrenalin` tinde s`
epuizeze mult mai rapid resursele corpului, astfel \nc~t, \n Fig. 2.8 Consecin]ele fumatului
momentul \n care efectul adrenalinei dispare, individul se
va g`si \ntr-o stare de epuizare [i de relativ` depresie, care
va cere consumarea unei noi cantit`]i de cafea.
Alcoolul. Spre deosebire de nicotin` [i de cofein`, nu
stimuleaz` activitatea neuronal`, ci are efect depresiv, de
\ncetinire a func]iilor esen]iale, din cauza eliber`rii unor
neurotransmi]`tori inhibitori. Fig. 2.9 Coffea arabica

51

Alcoolul trece
integral în SISTEM NERVOS
sânge la nivelul tulbur`ri ale
suprafe- reflexelor, euforie,
]elor digestive agresivitate,
dependen]`, delir în
cazuri grave
SISTEM
DIGESTIV
irita]ie ale
mucoaselor,
necroz` [i ciroz`
hepatic`
FETUS
tulbur`ri de
dezvoltare
Fig. 2.10 Consecin]ele consumului de alcool
Aceast` \ncetinire general` are diferite efecte asupra
organismului, pornind de la o u[oar` euforie [i dezin-
hibare social`, continu~nd cu st`ri emo]ionale extreme,
pierderi de memorie, confuzie [i lipsa echilibrului, iar \n
cazuri extreme, com` [i moarte. Efectele medii de eu-
forie ale alcoolului sunt comparabile cu cele ale dro-
gurilor u[oare, din categoria canabisului.
Dependen]a de alcool, ini]ial, este una psihologic`
(determinat` fie de anturaj, de suprimarea unor sen-
timente depresive, fie de dorin]a de distrac]ie), dar con-
tinu`, ulterior, prin formarea de dependen]` fizic`, prin
alterarea proceselor neuronale [i prin cre[terea, \n timp,
a toleran]ei fa]` de alcool, fapt ce duce la consumarea
unor cantit`]i mai mari ale substan]ei (fig. 2.10).
Drogurile propriu-zise (ilegale). Mecanismul de
ac]iune este identic cu cel al nicotinei [i al cofeinei,
respectiv prin ata[area la receptori specifici. De exem-
plu, heroina din familia opiaceelor, \n momenul \n care
ajunge \n creier, este metabolizat` instantaneu \ntr-o alt`
substan]` cunoscut`, morfina, care se ata[eaz`, la r~ndul
ei, de receptorii opioizi.
Heroina este, deci, un purt`tor inactiv pentru morfin`,
substan]` ce imit` comportamentul altor patru tipuri de
neurotransmi]`tori, cei mai importan]i fiind endorfinele
(de unde [i efectul euforic-analgezic al drogului).
Dependen]a de heroin` este at~t consecin]a cre[terii
num`rului de receptori opiozi, fapt ce duce la ne-
cesitatea unor doze din ce \n ce mai mari, c~t [i con-
secin]a simptomelor provocate de deficien]a de en-
dorfine (producerea natural` a endorfinelor \n creier este
inhibat` de utilizarea heroinei).
52
C A P I T O L U L I I – S I S T E M E
Transplanturi, grefe,
înlocuiri de organe
Prin transplant se \n]elege prelevarea de organe s`-
n`toase de la donatori vii sau afla]i \n moarte cerebral`
(nu au activitate cerebral` [i sunt men]inu]i artificial \n
via]`) [i transferarea lor \n corpul altor persoane, pentru
a \nlocui organe compromise morfologic [i func]ional.
Uneori, donatorul poate fi acela[i individ sau poate
apar]ine unei alte specii.
Prin gref` se \n]elege prelevarea [i transferarea unor
fragmente de ]esuturi, care pot proveni de la acela[i in-
divid (autogref`), de la un alt individ apar]in~nd ace-
leia[i specii (allogref`) sau de la un individ apar]in~nd
unei alte specii (xenogref`).
|nlocuirile de organe lezate (sau pierdute) se pot face
prin transplant sau prin protezare.
P~n` \n anul 1959, transplantul de organe \ntre gemeni
p`rea singurul posibil pentru c` unele transplanturi s-au
izbit de refuzul organismului persoanei primitoare de a
recep]iona organul str`in. |n acela[i an, Jan Dausset a in-
trodus ideea „antigenelor H.L.A.“ (Human Leukocytes
Antigens), experien]ele sale demonstr~nd c` transplan-
turile erau mai bine tolerate \n situa]iile \n care grupele
H.L.A. ale donatorului [i ale primitorului erau identice ori
difereau foarte pu]in. Antigenul este o structur` ce se
poate prezenta ca molecul`, celul` sau ]esut, capabil` s`
reac]ioneze cu produ[ii r`spunsului imun.
Antigenele de histocompatibilitate (sinonime antigene-
lor de transplantare) au fost descoperite, ini]ial, pe suprafa-
]a leucocitelor, de unde [i denumirea de H.L.A, dar sunt
prezente pe suprafa]a tuturor celulelor, determin~nd com-
patibilitatea sau incompatibilitatea ]esuturilor transplantate.
Reu[ita unui transplant, spre deosebire de cea a unei
grefe, se datoreaz` \n mare parte folosirii terapiei imu-
nosupresive, care inhib` \ntreg sistemul imunitar, cres-
când îns` riscul de apari]ie a infec]iilor [i a tumorilor
maligne. O modalitate de a evita aceste efecte secundare
este inducerea unei imunosupresii locale, limitate la ni-
velul organului transplantat (pân` când organismul s-ar
putea acomoda cu noul organ).
Terapia genic` face posibil` o astfel de imunosupre-
sie local`, prin modificarea genetic` a unui virus, c`ruia
i se introduce gena ce produce proteina capabil` s` re-
duc` activarea sistemului imunitar. Astfel, sistemul
imunitar nu reu[e[te s` atace noul organ [i r`m~ne
perfect eficient \n restul organismului.
Activitate pe grupe
S-a observat c` animalele c`rora li s-a \ndep`rtat
timusul tolereaz` bine grefele [i transplanturile. {i
persoanele \n v~rst` tolereaz` bine o astfel de pro-
cedur`. Organiza]i-v` pe grupe [i discuta]i asupra
cauzelor.
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E
Pentru a evita orice fel de atingeri ale drepturilor
omului, s-au adoptat norme care stabilesc principiile ge-
nerale \n conformitate cu care trebuie realizat` donarea
de organe: principiul respect`rii demnit`]ii umane, al
interzicerii oric`ror atingeri aduse acesteia, principiul
anonimatului donatorilor, al gratuit`]ii etc.
Orice act prin care se efectueaz` prelevarea unor orga-
ne din corpul uman viu, aduc~nd o grav` atingere vie]ii [i
integrit`]ii corporale, omului, este sanc]ionat penal.
SINTEZå
Organismele vii sunt sisteme deschise, deoarece
fac schimb de materie [i energie cu mediul.
Membrana celular` este alc`tuit` din dou`
straturi de fosfolipide a[ezate fa]` \n fa]`, printre
care se g`sesc proteine, structur` cunoscut` sub
numele de „mozaic fluid“.
Func]iile membranei sunt: func]ia de „barier` fi-
zic`“ a celulelor [i de delimitare a compartimente-
lor intracelulare; func]ia de schimb de materie;
func]ia de suport al activit`]ii enzimatice; func]ia
de recunoa[tere [i de aderen]` \ntre celule [i func-
]ia de recep]ie - transduc]ie.
Proteinele membranare au [i rol de receptori, \n-
registr~nd ac]iunea unor stimuli precum: hormonii
sau drogurile [i fiind responsabile de reac]ia or-
ganismului \n cazul transplanturilor [i al grefelor.
Hormonii sunt produsul de secre]ie a glandelor
endocrine, av~nd rolul de a activa sau inhiba
diverse sisteme enzimatice.
Drogurile sunt substan]e solide, lichide sau gazoa-
se, a c`ror folosin]` se transform` \n obicei [i care
afecteaz` func]ionarea sistemului nervos.
Transplantul reprezint` prelevarea de organe
s`n`toase de la donatori [i transferarea lor \n cor-
pul altor persoane, pentru a \nlocui organe compro-
mise morfologic [i func]ional.
Grefa reprezint` prelevarea [i transferarea unor
fragmente de ]esuturi, care pot proveni de la
acela[i individ (autogref`), de la un alt individ
apar]in~nd aceleia[i specii (allogref`) sau de la un
individ apar]in~nd unei alte specii (xenogref`);
Pentru efectuarea transplantului un rol esen]ial \l
are compatibilitatea \ntre grupele sanguine ale
donatorului [i cele ale primitorului [i apartenen]a
la sistemul antigene leucocite umane (H.L.A).
Respingerea transplantului sau a grefei este de natu-
r` imunitar`: sistemul imunitar al receptorului re-
cunoa[te ca fiind improprii organismului anumite
molecule ale celulelor transferate [i se activeaz`.
{tiai c`…?
În România, primul transplant renal a fost efectuat la
Spitalul Fundeni, de c`tre profesorul doctor Eugen
Proca, \n 1980.
Dup` transplantarea reu[it` a unui organ s`n`tos
\ntr-un organism uzat, din punct de vedere func]ional,
organul transplantat se aliniaz` repede la starea ge-
neral` de uzur` a gazdei.
TEME
I. Completeaz` spa]iile punctate:
Antigenele de histocompatibilitate au fost descoperite ini-
]ial pe suprafa]a …… [i, \n majoritate, sunt codificate de
genele complexului ……, aflate pe cromozomul …… .
Heroina apar]ine familiei …… [i, atunci c~nd ajunge
la nivelul creierului, este metabolizat` \n ……, care se
ata[eaz` de receptorii …… .
II. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care este
fals.
a) Comunicarea celular` este consecin]a existen]ei
unor receptori la nivelul plasmalemei.
b) Sistemele biologice fac parte din categoria
sistemelor deschise.
c) Canalele ionice asigur` realizarea func]iei de recu-
noa[tere \ntre celule.
d) Acetilcolina este analgezicul natural al orga-
nismului uman.
e) Consumul de alcool stimuleaz` activitatea neuronal`.
f) Transplantul de organe este posibil doar \ntre
indivizi apar]in~nd aceleia[i specii.
III. Selecteaz` r`spunsul corect:
1. Consumul de cafea:
a) nu este nociv;
b) nu d` dependen]`;
c) activeaz` sistemul recompensei;
d) scade glicemia.
2. Receptorul celular:
a) poate fi orice molecul` de la nivelul membranei;
b) nu are specificitate pentru un anumit semnal;
c) fixeaz` un anumit ligand;
d) nu particip` la transduc]ia unui semnal.
3. Hormonii:
a) sunt produ[i de glandele endocrine;
b) pot fi recepta]i la nivelul membranei celulare;
c) stimuleaz` sau inhib` sisteme enzimatice;
d) toate variantele sunt corecte.
Portofoliu
Documenteaz`-te cu privire la organele care se pot
înlocui prin protezare [i ata[eaz` informa]iile la
portofoliul t`u.
53
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

2.1.2. SISTEME INFORMA}IONALE

Codul genetic litere ale unui alfabet. Alinierea lor \ntr-o anumit` ordi-
ne d` con]inutul informa]iei ereditare. Un alfabet cu pa-
Aminte[te-]i! tru semne este suficient pentru a stoca o cantitate neli-
Ce sunt nucleotidele? mitat` de informa]ie (se [tie c` limbajul calculatoarelor
electronice utilizeaz` numai dou` semne: 0 [i 1).
Care sunt componentele unei nucleotide?
Unitatea de codificare a informa]iei genetice se
|nc` din anii 1944 - 1945, E. Schrödinger a presupus nume[te codon [i reprezint` o succesiune de trei nucleo-
c` \n cromozomi este \nscris` \ntreaga devenire a unui tide, av~nd proprietatea de a determina includerea unui
organism, cifrat` \ntr-un fel de cod miniatural. aminoacid \n macromolecula proteic`. Codul genetic
Codul genetic a \nceput s` fie descifrat dup` anul este alc`tuit din 64 de codoni, reprezent~nd totalitatea
1960, anul descoperirii ARNm. Codul genetic indic` combina]iilor celor patru tipuri de baze azotate
faptul c` secven]a nucleotidelor din ADN [i ARN viral (nucleotide), \n grupe de c~te trei (deoarece trei nu-
(sau ARNm) poart` informa]ia genetic` ce codific` cleotide intr` \n alc`tuirea unui codon), adic` 43 = 64.
secven]a aminoacizilor \n proteine. Cu alte cuvinte,
Caracteristicile codului genetic, \n mod obi[nuit,
codul genetic reprezint` coresponden]a dintre grupele
se refer` la codonii din molecula ARNm:
de nucleotide din moleculele acizilor nucleici [i
aminoacizii inclu[i \n proteinele sintetizate. Codul genetic este degenerat. Deoarece exist` 64 de
Cantitatea total` de „instruc]iuni“ stocate codificat [i codoni [i 20 de aminoacizi, rezult` c` un aminoacid
care direc]ioneaz` toate activit`]ile dintr-o celul` poate fi codificat de doi saude mai mul]i codoni (fig.
reprezint` informa]ia genetic`. Aceasta poate fi 2.11). Din cei 64 de codoni, \n realitate, doar 61
con]inut` \ntr-un singur grup de linkage (un cromozom, codific` un aminoacid, motiv pentru care poart`
la bacterii [i virusuri) sau \n c~teva grupe de linkage numele de codoni cu sens. Dintre ace[tia, doi sunt
(mai mul]i cromozomi, la restul organismelor). Infor- codoni de ini]iere (AUG [i GUG), afl~ndu-se la
ma]ia este codificat` cu ajutorul celor patru tipuri de \nceputul oric`rui mesaj genetic.
nucleotide, respectiv patru baze azotate (existente \n Ceilal]i trei codoni nu codific` niciun aminoacid [i se
fiecare tip de acid nucleic). Ele sunt echivalente cu patru numesc nonsens, semnific~nd terminarea mesajului. Ei
se mai numesc [i codoni stop (UAA, UAG, UGA).
Prima A doua liter` A treia Schimbarea, prin muta]ie, a unui codon cu sens \n alt
liter` liter` codon cu sens, se nume[te muta]ie missens, iar codonul
U Fenilalanin` Serin` Tirozin` Cistein` U care s-a format se nume[te codon missens. De obicei, a
Fenilalanin` Serin` Tirozin` Cistein` C treia baz` azotat` este cel mai pu]in important`, put~nd
Leucin` Serin` Stop Stop A
fi \nlocuit` f`r` s` se schimbe sensul codonului.
Leucin` Serin` Stop Triptofan G
C Leucin` Prolin` Histidin` Arginin` U Codul genetic este nesuprapus [i f`r` virgule, adic`
Leucin` Prolin` Histidin` Arginin` C doi codoni succesivi nu au nicio nucleotid` comun`,
Leucin` Prolin` Glutamin` Arginin` A iar \ntre codoni nu exist` „virgule biochimice“ (semne
Leucin` Prolin` Glutamin` Arginin` G speciale care s` marcheze \nceputul [i sf~r[itul
A Izoleucin` Treonin` Asparagin` Serin` U codonului). Doar o gen` (ca [i o fraz`) \ncepe [i se
Izoleucin` Treonin` Asparagin` Serin` C termin` cu semne speciale de „punctua]ie“.
Izoleucin` Treonin` Lisin` Arginin` A Codul genetic este universal, adic` un codon codific`
Metionin` Treonin` Lisin` Arginin` G acela[i aminoacid la orice form` de via]`.
G Valin` Alanin` Asparaginaz` Glicin` U
Codul genetic a evoluat, ceea ce explic` unele abateri
Valin` Alanin` Asparaginaz` Glicin` C
Valin` Alanin` Acid Glicin` A
de la universalitatea lui. Aceste abateri se refer`, \n
glutamic special, la codonii stop, care, ini]ial, au fost codoni
Valin` Alanin` Acid Glicin` G sens, a[a cum sunt [i ast`zi la unele organisme infe-
glutamic rioare.
Fig. 2.11 Codul genetic {tiai c`…?
Care sunt aminoacizii codifica]i de codonii de ini]iere? Pentru a scrie codul \ntregului genom uman, o
Stabile[te codonii corespunz`tori fiec`rui aminoacid [i persoan` ar trebui s` tasteze 60 de cuvinte pe or`,
cazurile \n care codul genetic este degenerat. opt ore pe zi, timp de aproximativ 50 de ani.

54
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E

Biosinteza proteinelor ren]iat \ntr-o parte bazal`, l`]it` (picior), o parte in-
termediar`, cilindric` (tulpin`) [i o parte superioar`,
Aminte[te-]i! de forma unui disc sau a unei flori.
Care sunt tipurile de ARN? Interpreta]i acest experiment prezentat \n fig. 2.13 [i
Care sunt rolurile ARN-ului celular? argumenta]i rezultatele ob]inute.
|ntr-un alt experiment, Hammerling a \ndep`rtat ju-
Biosinteza proteinelor reprezint` procesul prin m`tatea superioar` a algei [i a constatat c` aceasta
care, \ntr-o celul`, sunt polimeriza]i aminoacizii, \n s-a regenerat, dar atunci c~nd a \ndep`rtat jum`tatea
vederea ob]inerii unei proteine (\n celul` pot exista bazal`, aceasta nu s-a regenerat, iar alga a murit \n
circa 10. 000 de proteine, care au rol esen]ial \n func- scurt timp. Cum interpreta]i aceste rezultate?
]ionarea [i reproducerea celular`).
Biosinteza proteinelor include dou` procese im- Aminoacizi
ADN
portante: transcrip]ia [i transla]ia.
Transcrip]ia const` \n sinteza celor trei tipuri de ARN Lan]
polipeptidic
implicate \n biosinteza proteinelor – ARNm, ARTt [i
ARNr, av~nd drept matri]` o caten` de ADN dintr-o ARNt
cromatid`. Secven]a nucleotidic` a fiec`rui tip de ARN
este determinat` de diversele segmente ale ADN-ului
care servesc ca matri]a av~nd o structur` complemen- Anticodon ARNm
tar` catenei de ADN-matri]`. Deci, ARNm reprezint`
o „imagine \n oglind`” a catenei de ADN-matri]` rea-
lizând o transcriere a codonilor catenei de ADN, cu
simboluri complementare. Procesul se realizeaz` \n
prezen]a enzimei ARN-polimeraza. |n urma transcrip-
]iei, cele trei tipuri de ARN rezultate p`r`sesc nucleul
[i trec \n citoplasm`. Ribozom Codon
Transla]ia const` \n traducerea mesajului genetic, Sinteza proteinelor
Fig. 2.12
dintr-o secven]` de nucleotide \ntr-o secven]` de Ce rol are anticodonul din molecula de ARNt?
aminoacizi [i presupune:
- asocierea ARNm cu ribozomii activi \n sinteza Crenulata
proteic`. Catena de ARNm se fixeaz` simultan pe mai Mediterranaea
mul]i ribozomi, form~nd poliribozomi;
- activarea aminoacizilor, prin reac]ia acestora cu
adenozintrifosfat (ATP), \n prezen]a unei enzime;
- ata[area aminoacizilor activa]i la moleculele specifice
de ARNt, urmat` de transportarea lor la poliribozomi
(faptul c` \n citoplasm` exist` 20 de aminoacizi, presu-
pune existen]a unui num`r de 20 de tipuri de ARNt,
c~te unul pentru fiecare aminoacid);
- polimerizarea sau asamblarea aminoacizilor. Leg`tura
se realizeaz` \ntre gruparea COOH a primului ami-
noacid [i gruparea NH2 a celui de-al doilea aminoacid,
\n prezen]a unei enzime care catalizeaz` formarea leg`-
turilor peptidice \ntre aminoacizi. Încorporarea aminoa-
cizilor este ireversibil`. Iau na[tere, astfel, lan]uri poli-
peptidice (fig. 2.12), care se elibereaz` de poliribozomi.
Un lan] polipeptidic se sintetizeaz` \ntr-un minut.
Activitate pe grupe
În anul 1930, Joachim Hammerling a efectuat unele
experimente pe dou` specii diferite de Acetabularia:
mediteraneea [i crenulata. Acetabularia este o alg`
unicelular`, dar macroscopic`, al c`rei tal este dife- Fig. 2.13 Experimente pe alga Acetabularia

55

Reglajul genetic
Principalul rol al genelor este acela de a codifica sin-
teza proteinelor. Dar proteinele nu sunt necesare \ntr-o
celul` toate odat` [i nici \n aceea[i cantitate. Din acest
motiv este necesar` existen]a unui sistem de reglaj al
activit`]ii genelor.
Reglajul genetic la procariote
Aminte[te-]i!
Ce sunt procariotele?
Ce exemple de procariote cuno[ti?
Materialul genetic la procariote se caracterizeaz`
printr-o serie de particularit`]i, [i anume:
genomul bacterian con]ine un num`r restr~ns de gene
(c~teva mii), care sunt de dou` tipuri: gene esen]iale
(eucromozomiale), localizate \n cromozomul bacte-
rian [i gene-accesorii, localizate \n afara cromozo-
mului bacterian (plasmidele, elementele genetice
transpozabile);
molecula de ADN este circular` (marginile ei sunt
unite prin leg`turi covalente);
molecula de ADN nu formeaz` complexe cu protei-
nele histonice [i nehistonice (este nud`);
genomul bacterian con]ine un singur grup de linkage
(caracteristic „cromozomului bacterian” sau nucleoi-
dului);
bacteriile sunt organisme haploide (atunci c~nd nu are
loc replicarea ADN);
transmiterea caracterelor ereditare este diferit` de cea
a eucariotelor, \ntruc~t lipse[te procesul clasic al
reproducerii sexuale.
Schema general` a regl`rii activit`]ii genelor la pro-
cariote a fost propus` de geneticienii F. Jacob [i J.
Monod, \n anul 1961.
Ei au elaborat teoria operonului, pentru care li s-a
decernat premiul Nobel pentru medicin` [i fiziologie, \n
anul 1965.
Fig. 2.14 Schema unui operon ( P - promotor; O - operator;
S - gene structurale; T - terminator; (R - gena
reglatoare; r - represor).
Fig. 2.15 Gena la eucariote
56
C A P I T O L U L I I – S I S T E M E
Operonul constituie o unitate func]ional`, \n alc`-
tuirea c`reia intr` mai multe tipuri de gene, care au
func]ii \nrudite [i func]ioneaz` asociat:
Promotorul – o por]iune specific` de ADN, care
ini]iaz` transcrip]ia mesajului genetic (locul de unde
\ncepe sinteza moleculelor de ARNm). De promotor
se leag` enzima ARN-polimeraza. Aceast` secven]`
cuprinde cel pu]in 1000 de nucleotide;
Operatorul – gena de care depinde func]ionarea
operonului servind drept ]int` pentru proteina-
represor, care \mpiedic` o gen` s` func]ioneze;
Genele structurale – gene care con]in informa]ia
genetic` pentru sinteza unor catene polipeptidice sau
a altor biomolecule (genele structurale func]ioneaz`
\n grup, spre deosebire de cele de la eucariote, care
func]ioneaz` individual).
Terminatorul – gen` care marcheaz` sf~r[itul tran-
scrip]iei ARNm.
Un operon este transcris \ntr-o singur` molecul` de
ARNm.
La o anumit` distan]` de operon se afl` gena reglatoare,
care, prin produsul s`u chimic (represorul), dirijeaz` activi-
tatea genei operatoare [i a genelor structurale, prin induc]ia
sau represia transcrip]iei (fig. 2.14). Deci exist` dou`
tipuri de sisteme de reglaj genetic: inductibil [i represibil.
|n sistemul inductibil, represorul este \n mod normal
fixat pe operator, iar \n prezen]a unei anumite sub-
stan]e numite inductor (care are aici tot rol de semnal
chimic), acesta devine inactiv, eliber~nd operatorul [i
permi]~nd astfel \nceperea transcrip]iei.
|n sistemul represibil, represorul se fixeaz` pe opera-
tor numai dac` \n celul` exist` o anumit` substan]` cu
rol de semnal chimic, numit` corepresor.
|n acest mod, prezen]a sau absen]a unor anumi]i com-
pu[i chimici poate regla activitatea genelor.
Reglajul genetic la eucariote
Aminte[te-]i!
Ce sunt eucariotele?
Care sunt principalele deosebiri fa]` de procariote?
Reglajul genetic la eucariote are un caracter mult mai
complex dec~t la procariote, datorit` structurii genelor [i
cromozomilor, precum [i num`rului acestora.
Gena
La eucariote, gena are o structur` discontinu`, fiind
alc`tuit` din zone informa]ionale – exoni [i zone non-
informa]ionale – introni (fig. 2.15), pe c~nd la procariote
este alc`tuit` doar din exoni (de regul`).
Cromozomii
Din punct de vedere chimic, cromozomii sunt alc`-
tui]i din ADN, ARN, proteine histonice [i non-histonice,
ioni de calciu [i magneziu, cantit`]i mici de lipide.
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E

Reglarea activit`]ii genetice la eucariote se realizeaz`

la mai multe niveluri. Un nivel al reglajului genetic este
Histone
\nt~lnit \n cadrul procesului de transcrip]ie-transla]ie,
care, la r~ndul s`u, presupune:
reglajul transcrip]ional, prin care este blocat` for- Cromatin`
marea ARNm (control negativ) sau este stimulat` sin-
teza de ARNm (control pozitiv), de c`tre proteine
activatoare;
reglajul posttranscrip]ional (maturarea ARNm ), prin
care este dirijat modul \n care are loc eliminarea in-
tronilor din ARN premesager [i procesul de asam-
blare a exonilor pentru a forma ARNm;
reglajul transla]ional, prin care sunt selectate ADN
moleculele de ARNm ce vor fi translate \n proteine,
dar [i moleculele de ARNm care ce vor fi degradate, Control
pentru c` nu au fost traduse; transcrip]ional
reglajul posttransla]ional se realizeaz` dup` termina- ARN
rea sintezei proteice. premesager
Cel mai important este reglajul transcrip]ional, la
nivelul c`ruia pot interveni [i unii hormoni, cum ar fi cei
Intron
sexuali, glucocorticoizii [i tiroxina. Acest reglaj poate fi Control
realizat [i de proteinele histonice [i non-histonice. posttranscrip]ional
Histonele, care sunt ata[ate la ADN, pot suferi ARN
modific`ri chimice, cum ar fi: fosforilare, acetilare, mesager
metilare, ceea ce are drept consecin]` schimbarea
propriet`]ilor transcrip]ionale ale cromatinei.
Proteinele non-histonice au rol de a activa genele,
asigur~nd transcrierea diferen]iat` a genelor, deoarece Membran`
Por
nuclear`
interac]ioneaz` cu histonele, pe care le \ndep`rteaz` de nuclear
la nivelul genelor care vor fi transcrise.
Reglajului genetic se poate realiza [i la un alt nivel, [i
anume, la nivelul cromatinei. |n celulele eucariote,
ADN-ul nuclear este asociat cu proteine histonice,
Control
form~nd fibra de cromatin` (fig. 2.16).
transla]ional
Aceasta poate avea dou` forme: o form` mai condensat`,
numit` heterocromatin`, [i o form` mai pu]in condensat`, Control
posttransla]ional
numit` eucromatin`. |n heterocromatin` nu se realizeaz` Lan]
transcrip]ia, deci genele sunt inactive, pentru c` fibra de polipeptidic
cromatin`, fiind puternic condensat`, nu este accesibil`
enzimei ARN-polimeraza, care realizeaz` transcrip]ia, pe
c~nd \n eucromatin` se poate realiza transcrip]ia, pentru c`
fibra de cromatin` este decondensat`. Acest reglaj
ac]ioneaz` la nivelul unor segmente cromozomiale care Protein`
con]in un num`r mare de gene. func]ional`
La eucariotele cu organizare complex`, \ntr-un anumit
tip de ]esut, se eucromatinizeaz` numai segmentele care
con]in genele necesare func]ion`rii ]esutului respectiv,
celelalte fiind heterocromatinizate. Acesta este un reglaj Fig. 2.16 Sinteza proteic`
pe termen lung, realizat la nivelul \ntregului genom. Care este diferen]a dintre ARN-ul premesager [i
ARN-ul mesager (matur)?
Formula]i o ipotez`!
Care este rolul reglajului posttransla]ional?
Ce s-ar \nt~mpla \ntr-o celul` dac` activitatea genic` La nivelul c`ror componente celulare se realizeaz`
nu ar fi reglat` [i ar func]iona simultan toate genele? fiecare etap` a procesului de reglaj?

57
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

III. Stabile[te codul genetic ADN.

SINTEZå
IV. Ordoneaz` corect urm`toarele enun]uri. La ce
Unitatea de codificare a informa]iei genetice se proces se face referire?
nume[te codon [i reprezint` o succesiune de trei a) deplasarea ribozomilor de-a lungul ARNm;
nucleotide, av~nd proprietatea de a determina b) legarea aminoacizilor \n noua molecul` proteic`;
includerea unui aminoacid \n macromolecula c) legarea ARNt de codonul ARNm expus;
proteic`. d) legarea aminoacizilor de molecula de ARNt.
Codul genetic este alc`tuit din 64 de codoni, V. Compar` procesul de sintez` a proteinelor la
reprezent~nd totalitatea combina]iilor celor procariote cu cel de la eucariote, prezentat \n
patru tipuri de baze azotate (nucleotide), \n figura de mai jos.
grupe de c~te trei (deoarece trei nucleotide intr` Procariote
\n alc`tuirea unui codon), adic` 43 = 64.
Codul genetic este degenerat, nesuprapus, f`r`
virgule, universal [i a evoluat \n timp. Cromozom
Biosinteza proteinelor reprezint` procesul prin bacterian
care, \ntr-o celul`, sunt polimeriza]i aminoacizii, Transcrip]ie
\n vederea ob]inerii unei proteine.
Biosinteza proteinelor include dou` procese ARNm
importante: transcrip]ia [i transla]ia. Transla]ie

Reglajul genetic permite celulei s` regleze

func]iile metabolice \n acord cu cerin]ele
mediului.
Protein`
Reglajul genetic la procariote este de dou`
tipuri: inductibil [i represibil [i are la baz` teoria
Membran`
operonului. celular`
Reglajul genetic la eucariote se realizeaz` la mai
multe niveluri: la nivelul proceselor de trans-
crip]ie - transla]ie; la nivelul fibrei de cro- Perete
celular
matin`; la nivelul \ntregului genom.
Eucariote

Crom
ozom
TEME Transcrip]ie

I. R`spunde la urm`toarele \ntreb`ri:

C~]i codoni codific` leucina? Intron
Ce demonstreaz` universalitatea codului genetic, \n
leg`tur` cu originea lui? Procesare
Exon
II. Asociaz` elementele din coloana A cu cele din
coloana B: Por
nuclear
A B
1. reglajul a) selectare ARN matur
Transla]ie
matur`rii ARNm care va p`r`si nucleul Membran`
2. reglaj transla]ional b) determinarea genelor nuclear`
care vor fi copiate
Protein`
3. reglajul c) selectare ARNm care va
degrad`rii ARNm fi translat \n proteine
4. reglaj transcrip]ional d) eliminarea intronilor
e) selectare ARNm care va
fi degradat Membran`
celular`

58
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E

2.1.3. STAREA DE SåNåTATE {I STAREA DE BOALå

Aminte[te-]i!
Care sunt tipurile de nutri]ie din lumea vie? Peretele
celulei Eliberarea noilor
Ce reprezint` nutri]ia parazit`? bacteriene virusuri
Care organisme au nutri]ie parazit`? (Exemplific`.) Cromozom
bacterian Capsid`
P`strarea s`n`t`]ii [i lupta cu bolile constituie preo- Genom
cup`ri dintre cele mai vechi ale omului. viral
Conform Organiza]iei Mondiale a S`n`t`]ii, s`n`ta-
Ciclul litic
tea este acea stare de bine complet, fizic, mintal [i so-
Ata[are Maturare -
cial [i nu const` doar în absen]a bolii sau a infirmit`]ii. asamblarea
S`n`tatea este deci un concept superior, care, pe plan componentelor
virale
biologic, are la baz` un echilibru al tuturor func]iilor
organismului [i care nu poate fi separat de mediul socio-
economic în care oamenii î[i desf`[oar` activitatea.
Boala poate fi definit` ca o stare în care procesele Penetrare Biosintez`
biologice se abat de la normal.
Factorii care stau la originea diferitelor boli pot fi
clasifica]i astfel:
Ciclul lizogen
Factori neinfec]io[i, care, la rândul lor, pot fi de mai
multe feluri:
agen]i fizici – de exemplu, traumatismele;
agen]i chimici – de exemplu, substan]ele toxice, Profagi
alimentele degradate, medicamentele, otr`vurile;
factori alimentari – care pot duce fie la obezitate, fie ADN viral integrat
la malnutri]ie (denutri]ie) sau pot cauza alte disfunc]ii în genomul bacterian
(toxiinfec]ii);
factori ereditari (congenitali) – care produc boli Fig. 2.17 Ciclul litic [i ciclul lizogen
congenitale;
factori imunitari – care se pot manifesta sub forma
alergiilor sau a bolilor autoimune.
Capsomer
Factori infec]io[i, categorie în care se încadreaz`:
Virusurile – particule infec]ioase, situate la grani]a
dintre viu [i neviu, capabile s` produc` boli (viroze)
la unele organisme vii. Capsid` ADN

Infec]ia viral` a unei celule (fig. 2.17) se poate realiza

în cadrul ciclului litic sau lizogen.
În func]ie de tipul de acid nucleic pe care îl con]in,
virusurile se clasific` în: dezoxiribovirusuri (au ca acid Fibrile
a
nucleic ADN-ul - fig. 2.18, a) [i ribovirusuri (au ca acid
nucleic ARN - fig. 2.18, b).
Dezoxiribovirusurile provoac`: herpesul, varicela, ARN
zona zoster, mononucleoza, hepatita, negii etc.; ribovi-
rusurile produc: gripa, turbarea, poliomielita, rubeola,
cancerul etc.
În natura actual`, niciun virus nu a fost identificat ca b Capsid`
având un rol pozitiv. Se presupune c` virusurile ar fi
ac]ionat ca factori de selec]ie natural` în cursul evolu]iei
lumii vii, determinând eliminarea indivizilor sensibili Fig. 2.18 a) Dezoxiribovirus; b) Ribovirus
din popula]iile de plante, animale [i umane.
59
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

a b Bacteriile – organisme unicelulare, procariote.

Acizi Bacteriile pot prezenta structuri diferite ale peretelui
Acizi
Peptidoglican Membran`
Lipide celular, ceea ce determin` o colorare diferit` a lor
extern` Proteine printr-o metod` utilizat` pentru prima dat` de medicul
danez Hans Cristian Gram. Astfel, bacteriile cu perete
celular se clasific` în: gram-pozitive [i gram-negative
(fig. 2.19).
Membran` Aceste particularit`]i structurale fac ca bacteriile
Proteine
membranare gram-negative s` fie mai rezistente la tratamentul cu
antibiotice, care trebuie s` fie mai agresive decât în
cazul infec]iilor cu bacterii gram-pozitive.
Din categoria bolilor provocate de bacteriile gram-
pozitive fac parte: tetanosul, acneea, tuberculoza, lepra
Fig. 2.19 Peretele celular al bacteriilor gram-pozitive (a) etc., iar din categoria celor produse de bacteriile gram-
[i gram-negative (b) negative fac parte: salmoneloza, febra tifoid`, meningita
bacterian`, infec]iile urinare etc.
Ciupercile – organisme eucariote, uni- sau pluri-
Spori celulare, au corpul format din filamente numite hife
(fig. 2.20).
Unele ciuperci microscopice produc boli (micoze)
cum ar fi candidozele, dermatofi]iile etc.
Parazi]ii – grup eterogen în cadrul factorilor
infec]io[i, a c`rui denumire arat` modalitatea lor de
nutri]ie.
Parazitologia, în concep]ia sa clasic`, studiaz` proto-
Fig. 2.20 Colonie de Penicillium (mucegaiul verde-alb`strui) zoarele, viermii [i artropodele care produc boli la om.
– aspect microscopic Protozoarele (fig. 2.21), organisme vii unicelulare,
eucariote, microscopice, heterotrofe, produc boli ca: di-
zenteria, giardioza, trichomonaza, boala somnului, ma-
laria, toxoplasmoza.
Viermii sunt animale pluricelulare, cu lungimi cu-
prinse între limita vizibilului (0,3 mm) [i 25 m.
Majoritatea viermilor se reproduc sexuat în orga-
nismul-gazd`. De regul`, larva se dezvolt` într-un alt
organism-gazd`, numit gazd` intermediar` (secundar`).
Gazda în care se atinge stadiul de adult reprezint` gazda
definitiv` (final`). În general, sursele de infec]ie uman`
Fig. 2.21 Trypanosoma gambiense, protozoar sunt: mâncarea, solul, apa contaminat` [i animalele
care provoac` boala somnului infectate.
Viermii prezint` numeroase adapt`ri la via]a para-
Ventuz` zitar`, cum sunt:
- forma]iuni prin care se ata[eaz` de ]esuturi: cârlige,
ventuze, filamente (fig. 2.22);
- modific`ri la nivelul organelor interne: dispari]ia
Cârlige
sau reducerea tubului digestiv; regresarea organelor de
sim] [i a sistemului nervos; dezvoltarea organelor de
reproducere, numeroase forme fiind hermafrodite;
- prezen]a cuticulei, care îi protejeaz` împotriva mijloa-
celor de ap`rare ale gazdei.
Majoritatea viermilor parazi]i sunt încadra]i în dou` în-
creng`turi: cea a viermilor la]i (platelmin]i) [i a celor
cilindrici (nematelmin]i).
Fig. 2.22 Forma]iuni de ata[are ale unor viermi parazi]i

60
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E

Prionii
a b
Prionii reprezint` o clas` aparte de agen]i infec- Conforma]ie Conforma]ie
normal` modificat`
]io[i, termorezisten]i, lipsi]i de ADN sau ARN [i av~nd
dimensiuni foarte mici (de 100 de ori mai mici dec~t
cel mai mic virus cunoscut).
Denumirea de prion este o form` prescurtat` a ter-
menului „particul` proteic` infec]ioas`“ (proteinaceous
infectious protein).
Proteina prionic` (PrP) (fig. 2.23) este \nrudit` cu o
protein` prezent` \n creierul indivizilor s`n`to[i. Gena
care codific` aceast` protein` poate suferi o muta]ie [i,
ca urmare, se va sintetiza o molecul` proteic` specific`
prionului, care, spre deosebire de proteina normal`, nu
este degradat` enzimatic [i se acumuleaz` \n neuroni,
sub form` de amiloid (fig. 2.24). Aceast` gen`, la om,
este localizat` pe bra]ul scurt al cromozomului 20.
Proteina modificat` este capabil` s` transforme restul
proteinelor normale \n proteine responsabile de boal`. O
persoan` poate contracta boala m~nc~nd carnea unui
animal contaminat. |n timp, \n celulele nervoase se
acumuleaz` foarte mul]i prioni, provoc~nd leziuni
neuronilor, care, \n cele din urm`, \nceteaz` s` mai Fig 2.23 Protein` normal conformat` (a) [i protein`
func]ioneze. Neuronii infecta]i elibereaz` prionii, care modificat` (b)
vor infecta [i vor distruge al]i neuroni. Astfel, \n creier
apar spa]ii goale, ocupate anterior de celule nervoase.
Aspectul de burete al creierului afectat explic` termenul
de encefalopatie spongiform`.
Opinia public` a f`cut cuno[tin]` cu prionii \n timpul
unei epidemii de encefalopatie spongiform` bovin`
(boala vacii nebune) care a fost diagnosticat` pentru
prima dat` \n Anglia, \n anul 1986. Speciali[tii
suspectau de mai mult timp c` un tip neobi[nuit de agent
infec]ios – probabil un virus – provoca o infec]ie
cerebral` la animalele din ferme [i, ocazional, la
oameni. S-a dovedit c`, de[i ini]ial nu se credea, [i
proteinele puteau transmite infec]ii.
Doctorul Stanley Prusiner, un neurolog de la Neurofibrile
fragmentate
Universitatea California din San Francisco, a fost
primul care a studiat sistematic prionii, \n anii ‘80,
cercet`ri pentru care a primit premiul Nobel pentru
medicin` (\n anul 1997).

Bolile provocate de prioni la animale

Un aspect \ngrijor`tor al bolilor provocate de prioni
Pl`ci de
animalelor este c` se pot transmite [i oamenilor. Odat`
amiloid
infectate, animalele pot p`rea normale mult timp, pentru
c` primul simptom al bolii – agresivitatea – se manifest`
dup` c~]iva ani (2–5 ani, c~t dureaz` perioada de
incuba]ie); deci animalele pot fi trimise la abator f`r` s`
se [tie c` sunt infectate.
Numeroase alte specii de animale au fost afectate (de
exemplu, animalele din parcurile zoologice, felinele
domestice) prin consum de carne de vac` contaminat`. Fig. 2.24 Neuron infectat cu prioni

61
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

La animale, boala este cel mai des \nt~lnit` la vaci

(encefalopatia spongiform` bovin` - fig. 2.25), la oi [i la
capre (c`piala sau scarpia). |n timpul bolii, animalele \[i
pierd coordonarea, umbl` \mpleticit, cad, orbesc,
sl`besc [i, \n cele din urm`, mor.
Bolile provocate de prioni la oameni
B`[tina[ii din Noua Guinee au fost afecta]i de o
maladie denumit` Kuru, ca rezultat al tradi]iei tribului de
a onora mor]ii m~nc~ndu-li-se creierele. Pacien]ii \[i pier-
deau coordonarea mi[c`rilor [i, de cele mai multe ori,
\nnebuneau. |n cele din urm` mureau, nemaiput~nd s`
\nghit` m~ncarea. Acum, c` aceast` practic` a caniba-
lismului a \ncetat, maladia aproape a disp`rut (fig. 2.26).
Boala Creutzfeldt-Jakob face parte din grupul in-
fec]iilor lente provocate de prioni la om, grup ce reune[te
patru boli, caracterizate prin vacuole microscopice [i
depuneri de amiloid (prion) proteic \n substan]a cenu[ie a
Fig. 2.25 Sec]iune în encefal cu encefalopatie spongiform` creierului. Caracterul transmisibil pentru toate maladiile
incluse \n acest grup a fost demonstrat experimental.
Din cele patru boli infec]ioase lente de etiologie
prionic`, cea mai actual`, din punctul de vedere al riscului
de r`sp~ndire \n popula]ia uman`, este Boala Creutzfeldt-
Jakob, care, p~na la sf~r[itul secolului al XX-lea, prezenta
trei variante.
|n etapa ini]ial` a bolii se pot \nt~lni: insomnie, con-
fuzie, modific`ri comportamentale, deregl`ri ale memo-
riei, ale coordon`rii [i ale vederii.
Paralel cu avansarea bolii, se manifest` o progresare
rapid` a demen]ei, iar pacientul pare speriat [i rigid.
|n etapa final` a bolii, pacientul î[i pierde toate func-
]iile mentale [i fizice [i se instaleaz` coma.
|n ceea ce prive[te modalit`]ile de transmitere a bolii
la om, se pun \n discu]ie urm`toarele situa]ii:
riscul profesional de contaminare direct` \n cazul
medicilor veterinari, al cercet`torilor din laboratoa-
rele specializate, al m`celarilor [i al tuturor persoa-
nelor care, prin natura activit`]ii lor, vin \n contact
cu materialul contaminant;
riscul alimentar, prin consumul alimentar al ]e-
suturilor infectate;
riscul iatrogen, prin administrarea de medicamente
(extracte hormonale de origine animal`) [i efec-
tuarea de grefe de ]esuturi (de exemplu, cornee) de
la animale.
|n urma declan[`rii episodului de encefalopatie
spongiform` bovin`, at~t \n Marea Britanie, c~t [i \n
Europa, s-au instituit o serie de m`suri menite s` o-
preasc` evolu]ia \n teritoriu a bolii, precum [i s` previn`
transmiterea ei la om, cum sunt: distrugerea carcaselor
provenite de la bovinele diagnosticate cu encefalopatia
spongiform`; retragerea de pe pia]` a medicamentelor pe
Fig. 2.26 B`[tina[e din Noua Guinee, într-un stadiu inci- baz` de ]esuturi de bovine etc.
pient al maladiei Kuru

62
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E

Oamenii de [tiin]` sper` c` vor descoperi o moda- Glande

litate de a stabiliza molecula PrP, astfel \nc~t s`-[i men- sebacee
]in` forma normal` \n interiorul neuronilor sau s` Lacrimi
distrug` chimic proteina alterat` de la care \ncepe s` se Mucus Cerumen
propage boala. Saliv`
O alt` posibilitate ar fi terapia genic`.
Boala infec]ioas` pH acid
Piele intact` Cili
Boala infec]ioas` este provocat` de un microor-
ganism patogen [i poate fi transmis` de la un individ
Mucus
(gazd`) la altul. Este determinat`, a[adar, de ac]iunea
unui agent patogen asupra unei gazde. Transpira]ie
Infec]ia – mai exact p`trunderea agentului patogen –
nu implic` în mod necesar apari]ia unei boli infec]ioase;
aceasta depinde de factori ineren]i, fie ai parazitului, fie
ai organismului-gazd`.
Acid
Parazitul posed` virulen]` – cu alte cuvinte, capa-
citatea lui de a produce boala – care depinde în mare
Enzime
m`sur` de num`rul de indivizi patogeni care invadeaz`
gazda. Mucus
Evolu]ia bolii infec]ioase depinde apoi de starea
gazdei, de func]ionarea mijloacelor sale de ap`rare, de
condi]iile de igien` ale mediului etc.
Boala infec]ioas` poate fi epidemic`, atunci când se
r`spânde[te cu rapiditate într-o zon` determinat`, de la
un individ la altul [i endemic`, atunci când este prezent`
continuu într-o zon` determinat` de condi]iile de mediu
Defeca]ie Mic]iune
– geografice [i climatice (de exemplu, malaria).
Fig. 2.27 Barierele primare de ap`rare ale organismului
Imunitatea Lizozom
Enzime
Ap`rarea organismului împotriva microorganis-
melor este de dou` tipuri:
– nespecific` (înn`scut`); (1) (2)
– specific` (dobândit`). Bacterie
Imunitatea nespecific` (fig. 2.27) este asigurat`
de: piele (barier` fizic`), aciditatea sucului gastric, se- (1) - pseudopodele fuzioneaz` cu formarea
cre]ia de mucus [i evacuarea lui prin mi[carea cililor complet` a unei vacuole digestive
celulelor sistemului respirator, aciditatea urinei. (2) - lizozomii fuzioneaz` cu vacuola înainte
de formarea complet` a ei [i enzimele
Dac` printr-o ran` p`trund microorganisme, în afara lizozomale sunt eliberate în ]esutul
fagocitozei (fig. 2.28) intervine [i r`spunsul inflamator, infectat.
Fig. 2.28 Fagocitoz`
care const` în eliberarea de histamin`. Capilarele reac-
]ioneaz` la aceast` substan]`, dilatându-se [i cres-
cându-[i permeabilitatea pere]ilor. Capilare Globul` ro[ie
de sânge
Astfel, macrofagele din sânge pot ie[i [i participa la
atacul agresorilor. Ca urmare a r`spunsului inflamator,
rana se înro[e[te [i se umfl`, ap`rând [i durerea cauzat`
de compresiunea asupra termina]iilor nervoase.
Primele sosite la locul agresiunii sunt neutrofilele [i
monocitele, care ies din vas prin diapedez` (fig. 2.29) [i
fagociteaz` bacterii, resturi celulare. Globul` alb`
Dac` agresorul este un virus, celulele atacate elibe-
reaz` molecule proteice precum interferonul, care Fig. 2.29 Diapedez`

63
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

stimuleaz` celulele învecinate s` produc` enzime care Se recurge în acest caz la profilaxia serului (seropro-
împiedic` formarea capsulei virale. filaxie), adic` la administrarea de anticorpi sintetiza]i
Imunitatea specific` este asigurat` cu ajutorul într-un alt organism. Un astfel de procedeu provoac` o
limfocitelor. Limfocitele sunt de dou` tipuri. imunitate pasiv`.
– limfocite B, care se formeaz` [i se diferen]iaz` în Tratamentul seric a fost pus la punct de E. von
m`duva ro[ie osoas`, fiind responsabile de imunitatea Behring în 1891, la Berlin, [i a fost aplicat pentru prima
umoral`. La contactul cu antigenul, limfocitele B dau dat` la o feti]` bolnav` de difterie.
na[tere la dou` linii de celule: unele care produc
anticorpi (proteine care neutralizeaz` antigenii) [i o alt` Activitate pe grupe
linie de celule cu memorie, ai c`rei anticorpi r`mân în Administrarea de vaccinuri [i seruri determin` o
organism [i reac]ioneaz` prompt la un nou contact cu imunitate artificial`? Organiza]i-v` pe grupe [i
agresorul (imunitate natural`). discuta]i despre modalitatea de a dob~ndi o imunitate
– limfocite T, care se formeaz` tot în m`duva oaselor, natural`. Exemplifica]i.
dar se diferen]iaz` în timus, fiind responsabile de
imunitatea celular`. Limfocitele T nu produc anticorpi, Calendarul vaccin`rilor obligatorii
ci recunosc celulele organismului care au fost invadate
de agen]i patogeni, moment în care se diferen]iaz` [i ele Vârst` Tip de vaccinare Observa]ii
în dou` linii celulare. O linie este activ` imediat, fiind 24 ore antihepatit` B - AHB în maternitate
reprezentat` de celulele T: 4-5 zile antituberculoz` - BCG în maternitate
– helper – stimuleaz` activitatea altor celule T [i B;
2 luni antihepatit` B - AHB
– citotoxic (killer) – distrug celulele corpului invadate
de agresori; antipoliomielit` - VPOT se adminis-
– supresoare – inhib` func]ia imunitar` a altor lim- antitetanic` treaz`
focite. antipertussis - DTP simultan
O a doua linie de celule T este reprezentat` de 4 luni antipoliomielit` - VPOT
celulele T cu memorie.
antidifteric` se adminis-
antitetanic` treaz`
Vaccinuri [i seruri antipertussis - DTP simultan
Profilaxia unor boli infec]ioase cu ajutorul vacci- 6 luni antihepatit` B - AHB
nurilor const` în introducerea de antigeni care au antipoliomielit` - VPOT
pierdut capacitatea de producere a bolii, adic` nu mai antidifteric` se adminis-
sunt virulen]i, dar sunt în m`sur` s` stimuleze formarea
antitetanic` treaz`
de anticorpi. Procedeul este utilizat când infec]ia nu este
în desf`[urare. Aceast` metod` produce imunitatea arti- antipertussis - DTP simultan
ficial` activ`, cu efecte de lung` durat` (vezi tabel). 9-11 luni antirujeol` - AR
Cel mai des folosite sunt vaccin`rile contra po- 12 luni antipoliomielit` - VPOT
liomielitei, tifosului, difteriei, tetanosului, rujeolei, tusei antidifteric` se adminis-
convulsive.
Vaccinarea se face utilizând: antitetanic` treaz`
– microorganisme vii atenuate, care determin` o antipertussis - DTP simultan
infec]ie inaparent` (de exemplu, vaccinarea contra TBC, 30-35 luni antidifteric` se adminis-
contra poliomielitei etc.); antitetanic` treaz`
– microorganisme inactivate prin factori fizici sau
antipertussis - DTP simultan
chimici (de exemplu, vaccinarea împotriva turb`rii,
tifosului etc.); 7 ani antirujeol` - AR în
– toxine bacteriene purificate (de exemplu, vaccinul (cl. I) antidifteric` campanii
antitetanic). antitetanic` - DT [colare
Unele vaccinuri asigur` o imunitate permanent`, 9 ani antipoliomielit` - VPOT camp. [c.
altele numai temporar` (câteva luni).
13 ani antituberculoas` - BCG camp. [c.
Dac` boala este în desf`[urare, vaccinarea nu poate fi
efectuat`, deoarece r`spunsul imun cere un timp 14 ani antidifteric` camp. [c.
oarecum îndelungat. antitetanic` - DT

64
S I S T E M E D E S C H I S E B I O L O G I C E

Antibiotice - inhibarea cre[terii oaselor, colorarea din]ilor \n

Primul antibiotic a fost descoperit de Alexader galben-brun (la copii), \n cazul tetraciclinei;
Fleming, care, \n anul 1928, a observat c` ni[te culturi - distrugerea microorganismelor saprofite din colon,
de bacterii (stafilococi) pe care le studia, au fost conta- care produc vitaminele B [i K, cu apari]ia de anemii;
minate cu mucegaiuri. Pe una dintre culturi, mucegaiul - selectarea unor forme rezistente de bacterii, atunci
distrusese bacteriile din jurul s`u. c~nd tratamentul nu este adecvat sau nu este administrat
Mucegaiul era Penicillium notatum, care a [i dat nu- corespunz`tor.
mele antibioticului astfel descoperit. Pentru a preveni apari]ia rezisten]ei microbiene se
No]iunea de antibiotice a desemnat ini]ial o gam` de recomand` identificarea germenului [i determinarea
substan]e cu efect antimicrobian, produse de un micro- sensibilit`]ii acestuia fa]` de diferite antibiotice, procedeu
organism [i ob]inute prin extrac]ie natural`. Ulterior, numit antibiogram`. Rezisten]a microbilor difer` de la o
aproape toate antibioticele s-au ob]inut pe cale zon` geografic` la alta. Din acest motiv, multe ]`ri au
sintetic` (substan]e chimioterapice). dezvoltat o politic` na]ional` a antibioticelor, astfel \nc~t
Consumul de antibiotice poate provoca reac]ii ad- s` se foloseasc` unele antibiotice \n mod obi[nuit, iar
verse, cum ar fi: altele s` se p`streze ca antibiotice de rezerv`.
- reac]ii alergice la peniciline, \n special, merg~nd
p~n` la forme severe, cum este [ocul anafilactic, care are Activitate pe grupe
o mortalitate mare; Automedica]ia (administrarea de medicamente din
- hipoacuzie [i chiar surditate, \n cazul streptomicinei proprie ini]iativ`) nu este recomandat` \n nicio
[i al kanamicinei; circumstan]`.
- tulbur`ri grave de echilibru, greu reversibile, afec- Organiza]i-v` pe grupe [i argumenta]i acest lucru, cu
t`ri renale, \n cazul streptomicinei [i al gentamicinei; referire la antibiotice.
Clasificarea antibioticelor
Criterii Caracteristici Exemple
de clasificare
1. Provenien]a
Naturale Sunt produse de microorganisme. penicilina, streptomicina, eritromicina, tetraci-
clina, cefalosporinele, gentamicina, majoritatea
secretate de ciuperci din genul Streptomyces
De semisintez` Se ob]in prin \nlocuirea unor radicali ai anti- oxacilina, ampicilina (deriv` din penicilin`),
bioticelor naturale cu radicali de sintez`. doxiciclina (deriv` din tetraciclin`)
De sintez` Sunt produse de om. sulfamidele, clotrimazol, miconazol
2. Modul
de ac]iune
Bactericide Distrug germenii. Sunt indicate \n tratamentul peniciline (G, V sau peniciline semisintetice),
de atac al infec]iilor acute (septicemii, cefalosporine, streptomicina, kanamicina,
pneumonii severe), c~nd, mijloacele de gentamicina
ap`rare ale organismului sunt dep`[ite.
Bacteriostatice |mpiedic` multiplicarea germenilor, ace[tia Tetracicline
fiind elimina]i cu ajutorul mijloacelor naturale Cloramfenicol
de ap`rare. Au dezavantajul – \n administr`ri Eritromicina
insuficiente sau suprimate prematur – c` Sulfamide
multiplicarea germenilor poate re\ncepe,
put~nd ap`rea recidive.
3. Spectrul
de ac]iune
Antibiotice cu Ac]ioneaz` \mpotriva mai multor tipuri de Tetraciclina, cloramfenicolul
spectru larg microorganisme.
Antibiotice cu Au o arie de ac]iune mai restr~ns`. Penicilina, eritromicina
spectru limitat

65
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

II. Enumer` factorii care asigur` imunitatea

SINTEZå
S`n`tatea reprezint` armonia echilibrului
func]ional, fizic [i psihic al individului, dinamic
integrat \n mediul s`u natural [i social.
Starea de boal` poate fi provocat` de factori
infec]io[i [i neinfec]io[i.
Boala infec]ioas` reprezint` acea boal` provo-
cat` de un agent patogen (prioni, virusuri, bac-
terii, parazi]i), care poate fi transmis la al]i
indivizi.
Prionii sunt particule infec]ioase proteice de
dimensiuni foarte mici (de 100 de ori mai mici
dec~t cele mai mici virusuri cunoscute) [i au
rezisten]` deosebit` la multiple substan]e, ca [i
la toate metodele clasice de sterilizare (sunt
termorezistente).
Bolile cauzate de prioni sunt maladii: grave, at~t
la om, c~t [i la animale, \ntotdeauna mortale; cu
transmitere interuman` (se pot transmite [i
transplacentar) sau interspecific` (animal-om);
cu perioad` lung` de incuba]ie (adic` perioada
de la p`trunderea prionilor \n organism [i p~n`
la apari]ia primelor manifest`ri clinice) – de la
c~teva luni la c~]iva ani. Ele sunt caracterizate
printr-o afectare progresiv` a sistemului nervos
central p~n` la deces.
Vaccinul stimuleaz` formarea de anticorpi [i
produce imunitatea artificial` activ`.
Serul (partea lichid` a s~ngelui care r`m~ne dup`
coagulare) con]ine anticorpi [i, prin administrare,
produce imunitate artificial` pasiv`.
Antibioticele sunt substan]e naturale sau de
sintez` (chimioterapice), care distrug anumite
microorganisme responsabile de diverse infec]ii.
nespecific`.
III. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care
este fals:
1) Prionul este un agent infec]ios lipsit de ADN sau
ARN.
2) În cadrul ciclului litic, virusul trece în starea de
profag.
3) Fagocitoza este realizat de neutrofite [i de
monocite.
IV. Selecteaz` r`spunsul corect:
1) Nu este provocat` de un protozoar parazit:
a) dizenteria;
b) candidoza;
c) malaria;
d) boala somnului.
2) Limfocitele T:
a) se diferen]iaz` în timus;
b) produc anticorpi;
c) pot stimula activitatea altor limfocite;
d) formeaz` o linie de celule cu memorie.
V. Completeaz` spa]iile punctate:
Ciupercile sunt organisme …… al c`ror corp este
format din filamente numite …… .
Majoritatea viermilor se reproduc pe cale …… în
interiorul organismului ……, iar larvele se dezvolt`
în ……, numit …… .
Boala infec]ioas` poate fi …… atunci când se
r`spânde[te …… [i …… atunci când este prezent`
…… .
V. Completeaz` legenda din figura de mai jos:

TEME
I. R`spunde la urm`toarele întreb`ri:
1) Ce este vaccinarea?
2) Ce este un ser?
3) Care sunt cele mai frecvente boli infec]ioase
produse de protozoare, virusuri [i bacterii?
4) Ce se în]elege prin „seroprofilaxie“?
5) Ce reac]ii adverse poate provoca consumul de
antibiotice?
6) Care este motivul pentru care bolile provocate
de prioni [i virusuri nu r`spund la tratamentul cu
antibiotice?

66
 2.2. Chimia sistemelor deschise biologice
2.2.1. METABOLISMUL
Fiind un sistem deschis, organismul realizeaz`
Metabolism
schimburi permanente de materie [i energie cu mediul
înconjur`tor. Ansamblul proceselor biochimice [i
energetice desf`[urate în materia vie se nume[te
metabolism. Procesele metabolice pot fi:
Anabolism Catabolism
- anabolice (asimila]ie), în cursul c`rora se sintetizeaz`
constituen]i celulari sau de rezerv`, cu consum de energie;
Glucoz`
- catabolice (dezasimila]ie), în cursul c`rora se scin-
Glicogen Acizi gra[i Glicogen
deaz` diferite substan]e, cu eliberare de energie. Reac-
]iile catabolice se desf`[oar` în dou` etape succesive: Trigliceride Aminoacizi Trigliceride
metabolizare incomplet` (în care se ob]in produ[i inter-
Proteine Proteine
mediari [i o cantitate mic` de energie) [i metabolizare
complet` (în care se ob]in produ[i finali – apa [i CO2 –
[i o cantitate mare de energie)
De regul`, procesele anabolice se afl` în echilibru dina- Insulin` Glucagon
mic cu cele catabolice (fig. 2.30) (în perioada de cre[tere Steroizi sexuali Adrenalin`
(Hormon de Glucocorticoizi
predomin` anabolismul, iar la b`trâne]e, catabolismul). cre[tere) (Hormon de
În studiul metabolismului se disting: metabolismul (Tiroxin`) cre[tere)
(Tiroxin`)
intermediar [i metabolismul energetic.

Fig. 2.30 Balan]a metabolismului

Metabolismul intermediar
Compar` anabolismul cu catabolismul.
Totalitatea transform`rilor chimice la care particip`
substan]ele exogene (absorbite la nivelul tubului diges-
tiv) sau endogene (ob]inute în organism), pân` la elimi-
narea metaboli]ilor (produ[i de dezasimila]ie), se nu-
me[te metabolism intermediar.

Metabolismul intermediar al glucidelor

Glucoz`
Dup` absorb]ia intestinal`, monozaharidele ajung, pe
Citosol

calea venei porte, la ficat. Acesta transform` galactoza Glicoliz`

Lan]ul transportor de electroni

anaerob`
[i fructoza în glucoz`. Transform`rile pe care le suport`
glucoza sunt urm`toarele: 2Piruvat
– glicogenogeneza – transformarea glucozei în
2AcetilCo-A
glicogen, în special la nivelul ficatului [i al mu[chilor.
Mitocondrie

Glicogenul este un polimer al glucozei, care, atunci

când scade glicemia, este depolimerizat, cu eliberarea Ciclu
glucozei, procesul numindu-se glicogenoliz`. Krebs
– glicoliza (fig. 2.31) – degradarea glucozei, care are
loc la nivelul ]esuturilor, în dou` etape:
anaerob`, care duce la formarea acidului piruvic,
etap` ce se desf`[oar` în citoplasm`, cu eliberarea unei
cantit`]i de energie cu care se sintetizeaz` doi moli de ATP.
aerob`, în care acidul piruvic este oxidat pân` la
ap` [i CO2, etap` care are loc în mitocondrii, cu elibe- Glicoliza
Fig. 2.31
rarea unei cantit`]i de energie cu care se sintetizeaz` 34
moli ATP. Aceste reac]ii au loc în cadrul ciclului Krebs. Compar` glicoliza anaerob` cu glicoliza aerob`.

67
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

Acizi biliari Steroizi – lipogeneza – sinteza de lipide în cazul unui aport

glucidic exagerat.
– gluconeogeneza – sinteza de glucide din produ[i
Colesterol neglucidici (acid lactic, acid piruvic, cetoacizi).

Metabolismul intermediar al lipidelor

Corpi cetonici AcetilCoA Ciclul Krebs CO2 Gr`simile neutre alimentare sunt degradate de
lipazele digestive pân` la acizi gra[i [i glicerol. Dup` ce
sunt absorbite, ajung:
Acizi gra[i – în ficat, pentru depozitare temporar`;
– în ]esutul adipos, pentru depozitare permanent` (de
rezerv`);
Trigliceride Fosfolipide
– în celule, pentru oxidare.
Metabolismul intermediar al lipidelor
Fig. 2.32 În organism se disting trei tipuri de lipide: trigli-
Descrie procesele care au loc în cadrul metabolismului ceride, fosfolipide [i colesterol, care provin din
intermediar al lipidelor. alimenta]ie sau pot fi sintetizate în celule (lipogenez`).
Lipogeneza se desf`[oar`, în special, în ficat [i ]e-
sutul adipos, atunci când aportul de lipide sau de glucide
este mai mare decât cel necesar. Atunci când acest aport
este insuficient, se produce lipoliza (fig. 2.32).

Metabolismul intermediar al proteinelor

Proteinele alimentare sunt scindate hidrolitic, sub ac]iu-
Aminoacid nea proteazelor, pân` la aminoacizi. Ace[tia ajung pe cale
portal` la ficat [i, de aici, în circula]ia sistemic`. |n ficat, ca
[i în restul organelor, aminoacizii pot urma dou` c`i:
degradare catabolic` [i sintez` de proteine.
a) degradarea catabolic` const` în trei tipuri de reac]ii:
dezaminare oxidativ`, decorboxilare, transaminare.
dezaminare oxidativ`, prin care aminoacizii se
Amoniac Cetoacid descompun în cetoacid [i amoniac (fig. 2.33).
Amoniacul se poate combina cu acidul glutamic, în
ficat [i în sistemul nervos, rezultând glutamin`, dar se
poate combina [i cu CO2 în ficat, rezultând ureea, ce se
elimin` prin urin`. Amoniacul serve[te [i la sinteza
creatinei [i a creatininei.
Creatina se leag` macroergic de acidul fosforic [i
Uree Ciclul trece în fosfocreatin` (în mu[chiul striat), iar creatinina
Krebs
este produsul final de catabolism al creatinei [i forma
de eliminare a excesului de creatin`.
[i Cetoacidul poate intra în ciclul Krebs [i se poate
transforma în corpi cetonici sau în glucide.
decarboxilare – mobilizarea grup`rii carboxil
Lan] transportor (-COOH) [i transformarea aminoacizilor în amine
Eliminat`
prin urin` de electroni biogene (de exemplu: serotonina – mediator în SNC,
histamina – substan]` vasodilatatoare).
transaminarea – transferul unei grup`ri amino (-NH2)
de la un aminoacid pe un cetoacid, ob]inându-se un nou
aminoacid, în prezen]a transaminazelor. Unii aminoacizi
Fig. 2.33 Dezaminare oxidativ`
(triptofan, arginin`, fenilalanin`) nu au în organism un
Descrie procesele care au loc în cadrul metabolismului cetoacid precursor [i nu pot fi sintetiza]i prin transaminare,
intermediar al proteinelor. trebuind s` fie ingera]i (aminoacizi esen]iali).

68
C H I M I A S I S T E M E L O R D E S C H I S E B I O L O G I C E

b) sinteza de proteine are loc în ribozomi [i REG, Glicogen

fiind coordonat` genetic (zilnic în organism se re\nno-
iesc 500 g de proteine).
Metabolismul glucidic, cel proteic [i cel lipidic Glucoz`
constituie un tot unitar. Din catabolismul lor poate
rezulta acetilCoA, care constituie un punct de plecare
pentru alte c`i metabolice (fig. 2.34). Glicerol Fosfogliceraldehide

Metabolismul energetic Trigli- Acid

ceride lactic Acid piruvic
Energia este produs` în mitocondrii, înmagazinat`
în ATP, \n fosfocreatin` [i transformat` în energie Acizi Aminoacizi Proteine
gra[i AcetilCoA
mecanic`, electric`, caloric`, osmotic`, în func]ie de
necesit`]ile organismului. Corpi C6 Uree
cetonici
Din energia chimic` poten]ial`, eliberat` prin oxidare C4 Ciclul
Krebs
[i transformat` în energie actual` sau util`, doar 20-30% C5
este utilizat` pentru desf`[urarea diferitelor procese
vitale. Restul se transform` în energie caloric`. Fig. 2.34 Interrela]ii între metabolismul glucidic, proteic
Organismul se comport` ca un motor termic func]io- [i lipidic
n~nd conform principiului I al termodinamicii: c`ldura
primit` de sistem din exterior este egal` cu varia]ia Metabolismul bazal se determin` în condi]ii de
energiei interne a sistemului plus lucrul mecanic repaus fizic, psihic, digestiv, la temperatur` confortabil`.
efectuat de c`tre sistem: Exprimarea metabolismului bazal se face pe m2 de
Q = ΔU + L suprafa]` corporal` [i pe or`, conform formulei: MB =
Dac` sistemul nu prime[te c`ldur` din exterior (Q = 0) nr. total de Kcal pe or`/suprafa]` corporal` (m2). Valoa-
atunci L = – ΔU, ceea ce \nseamn` c` sistemul efec- rea ob]inut` se compar` cu valorile standard, pentru
tueaz` lucru mecanic numai pe seama sc`derii energiei indivizii care au acela[i sex, vârst`, în`l]ime, greutate [i
sale interne. se exprim` în procente fa]` de aceste valori.
Organismul uman este un „motor termic” cu Rata metabolismului bazal se poate calcula [i dup` o
mecanisme de autoreglare extrem de sofisticate. Atunci formul` semiempiric` (ecua]ia Harris - Benedict):
c~nd apare un dezechilibru intern, datorit` func]ion`rii RMB (femei) = 655 + (9,5 x G) + (1,8 x H) - (4,7 x V)
defectuoase a unui subsistem sau datorit` componen]ei RMB (b`rba]i) = 66 + (13,7 x G) + (5 x H) - (6,8 x V)
dezechilibrate a hranei din punct de vedere energetic, unde G = greutatea \n kg, H = \n`l]imea \n cm;
echilibrul dintre cei doi termeni din membrul drept al V = v~rsta \n ani.
ecua]iei se stric`: |n func]ie de tipul activit`]ii depuse de fiecare subiect,
– Cre[terea \n greutate \n cazul persoanelor sedentare rata metabolismului bazal se corecteaz` astfel:
(predomin` ΔU fa]` de L); – Sedentar : RMB x 1,2
– Sc`derea \n greutate a persoanelor hiperactive – Activitate foarte u[oar`: RMB x 1,375
(predomin` L fa]` de ΔU). – Activitate moderat`: RMB x 1,55
Deoarece toate transform`rile metabolice duc, în – Activitate intens`: RMB x 1,725
final, la apari]ia energiei calorice, schimburile energe- – Activitate foarte intens`: RMB x 1,9
tice dintre organism [i mediu se evalueaz` prin
Activitate pe grupe
calorimetrie [i se exprim` în calorii.
Calorimetria poate fi: direct` – se m`soar` Organiza]i-v` pe grupe [i calcula]i-v` rata metabo-
cantitatea de c`ldur` degajat` de organism într-o camer` lismului folosind ecua]ia Harris - Benedict, corect~nd-
calorimetric`; indirect` – prin determinarea coefi- o \n func]ie de tipul activit`]ii depuse \ntr-o zi obi[nuit`.
cientului respirator (C.R.). Acesta reprezint` raportul La efort intens, cheltuielile energetice ale organis-
dintre cantitatea de CO2 eliberat [i cantitatea de oxigen mului pot cre[te de 10-20 de ori.
consumat, pentru degradarea lipidelor (C.R. = 0,7), Efortul fizic este factorul cu cel mai intens efect
proteine (C.R. = 0,8), glucide (C.R .= 1). asupra ratei metabolismului. Un efort fizic intens poate
Orice organism prezint` dou` tipuri de cheltuieli duce la cre[terea c`ldurii produse de p~n` la 50 de ori
energetice: minime – necesare pentru men]inerea fa]` de normal. De aceea, \n urma unui efort fizic intens
func]iilor vitale (metabolism bazal) [i variabile – în [i rapid, apare fenomenul de transpira]ie, ca urmare a
func]ie de activitatea desf`[urat`. unei \nc`lziri bru[te peste normal.

69

M`rimea [i compozi]ia corpului sunt al]i factori im-
portan]i. Un corp voluminos \nseamn` num`r mare de
celule care trebuie men]inute \n activitate, deci necesarul
energetic este mai mare. Pe de alt` parte, fibrele musculare
au nevoie de mai mult` energie pentru a mi[ca un corp mai
greu. Compozi]ia corpului este [i ea important`, \n timp ce
]esutul adipos este aproape inert din punct de vedere me-
tabolic.
Sexul este un factor care influen]eaz` rata metabo-
lismului: b`rba]ii au, \n general, masa muscular` mai
dezvoltat` dec~t a femeilor, deci au [i o rat` a metabolis-
mului mai ridicat`.
V~rsta este un element important care influen]eaz`
metabolismul.
Hormonii reprezint` secre]ii organice care controleaz`
principalele procese biochimice ale organismului, in-
tervenind \n diverse moduri asupra metabolismului. De
exemplu, tiroxina, hormon tiroidian, accelereaz` nu-
meroase reac]ii chimice care au loc la nivelul celulelor
organismului. Absen]a secre]iei tiroidiene duce la sc`derea
cu 50-60% a ratei metabolismului.
Vremea sau temperatura ambiental` influen]eaz`
metabolismul. De exemplu, la o sc`dere prea mare a
temperaturii aerului, corpul reac]ioneaz` produc~nd
c`ldur` suplimentar` prin contrac]ii rapide [i repetate
ale mu[chilor (frison).
Ereditatea este factorul esen]ial care stabile[te de la
\nceput categoriei se plaseaz` fiecare individ: mai activ
metabolic sau mai pu]in activ.
}in~nd cont de to]i ace[ti factori, se poate observa
Gr`simi [i dulciuri
Lapte
[i derivate
Legume
Pâine,
cereale,
orez, paste
Fig. 2.35 Alimentele dietei ideale
70
C A P I T O L U L I I – S I S T E M E
c`, pentru ob]inerea unei calit`]i optime a vie]ii unui
om s`n`tos, metabolismul poate fi influen]at prin
efort fizic [i alimenta]ie.
Cheltuielile energetice zilnice sunt acoperite printr-o
ra]ie alimentar` echilibrat`.
Dieta
Pentru medicii din Grecia Antic`, dieta reprezenta
un ansamblu de norme, nu numai alimentare, ce con-
tribuiau la men]inerea sau la redobândirea s`n`t`]ii.
Ast`zi, termenul se refer` la o alimenta]ie – definit` în
principiu prin calitatea [i cantitatea alimentelor – care
asigur` o corect` func]ionare a organismului. În diet`
trebuie s` fie incluse toate substan]ele alimentare în
propor]ie corect`, mai exact: glucide, minimum 50%
(cereale, cartofi, legume), gr`simi, circa 30% (ulei, unt,
lapte, brânz`, ou`) [i proteine, peste 20% (soia, fasole,
maz`re, linte, carne, lapte, ou`, brânz` etc.) (fig. 2.35).
Alimentele trebuie s` furnizeze o cantitate de energie
(m`surat` în kilocalorii) adecvat` sexului, vârstei, acti-
vit`]ii efectuate [i structurii fizice.
O parte din aceast` energie este folosit` pentru men-
]inerea func]iilor vitale, restul servind la desf`[urarea
activit`]ilor fizice [i psihice ale individului.
Alimenta]ia condi]ioneaz` nu numai supravie]uirea
individului, ci [i dezvoltarea societ`]ii: de-a lungul se-
colelor, în toat` lumea ([i ast`zi înc`, în foarte multe
]`ri), lipsa hranei duce la moartea sau afectarea în plan
psihologic a milioane de indivizi.
În lumea occidental` îns`, în aceste ultime decenii
Carne, pe[te, fasole
uscat`, ou`, nuci
Fructe
C H I M I A S I S T E M E L O R D E S C H I S E
s-au r`spândit o serie de tulbur`ri sau chiar boli, mai ales
ale ficatului [i sistemului circulator, cauzate de unele ex-
cese sau dezechilibre alimentare.
În mod special, atrage aten]ia consumul de zaharuri [i
de gr`simi animale, precum [i lipsa din hrana consumat`
a fibrelor alimentare.
Pe lâng` aceasta, metodele moderne de cultivare a
plantelor [i de cre[tere a animalelor, precum [i cele de
conservare a alimentelor – metode improprii p`str`rii
vitaminelor din con]inutul acestora – conduc la admi-
nistrarea unor produ[i sintetici care s` le suplineasc`.
Rolul substan]elor nedigerabile (fibre) este extrem de
important pentru organism.
Fibrele pot fi:
- alimentare (alc`tuite din celuloz`, hemiceluloz`,
pectin` [i lignin`);
- fibre neprelucrate (constituite exclusiv din celuloz`
[i lignin`).
Chiar dac` nu sunt digerate [i asimilate, au un rol
indispensabil pentru organismul uman: ele între]in bac-
teriile intestinale [i favorizeaz` contrac]iile peristaltice
deoarece cresc masa con]inutului intestinal.
O cantitate adecvat` de fibre accelereaz`, din acest
motiv, tranzitul [i eliminarea materiilor fecale, a c`ror
prezen]` prelungit` în intestin poate favoriza fermen-
ta]iile [i producerea de substan]e iritante [i toxice pentru
mucoas`.
Unele dintre aceste substan]e pot fi absorbite [i,
intrând în circula]ia sangvin`, produc procese grave de
intoxicare.
Activitate pe grupe
Nota]i, timp de trei zile, alimentele pe care le mân-
ca]i. Analiza]i-v` dieta, comparând-o cu recomand`-
rile corecte.
Discuta]i în cadrul grupului despre posibilit`]ile de
ameliorare a dietei.
SINTEZå
Metabolismul reprezint` totalitatea proceselor
de transformare [i schimb energetic, ce au loc
între organism [i mediul extern.
Metabolismul este intermediar [i energetic.
Metabolismul intermediar studiaz` transform`rile
nutrimentelor absorbite la nivelul tubului digestiv.
Metabolismul energetic studiaz` schimburile
energetice dintre organism [i mediu.
Dieta reprezint` alimenta]ia care asigur` func-
]ionarea corect` a organismului.
B I O L O G I C E
TEME
I. R`spunde la urm`toarele \ntreb`ri:
1. Cum influen]eaz` m`rimea organismului rata
metabolismului bazal [i de ce?
2. Ce reprezint` o ra]ie alimentar` echilibrat`?
3. Ce rol au lipidele \n organism?
II. Selecteaz` r`spunsul corect:
1. Factorul cu cel mai intens efect asupra ratei
metabolismului este:
a) efortul fizic; c) v~rsta;
b) sexul; d) temperatura mediului.
2. |n leg`tur` cu transpira]ia:
a) apare atunci c~nd organismul este \nc`lzit peste
temperatura lui normal`;
b) \n timpul evapor`rii, apa preia c`ldur` de la
mediul \nconjur`tor pentru a trece din stare lichid` \n
stare de vapori;
c) fenomenul de vaporizare are loc odat` cu
preluarea c`ldurii din mediul \nvecinat, inclusiv de la
organism care, astfel, se r`ce[te;
d) toate variantele sunt corecte.
III. Adev`rat sau fals?
1. }esutul adipos este aproape inert din punct de
vedere metabolic [i, de aceea, persoanele suprapon-
derale nu sunt foarte active metabolic.
2. Practicarea regulat` a exerci]iilor fizice permite
p`strarea masei musculare [i contribuie indirect la
men]inerea unui metabolism optim.
3. }esutul muscular este foarte activ din punct de
vedere metabolic (are loc transformarea rapid` a
energiei interne \n lucru mecanic).
4. Dup` 30 de ani, rata metabolismului cre[te treptat.
5. Sinteza de proteine are loc la nivelulul lizozo-
milor.
IV. Completeaz` spa]iile punctate:
Energia este produs` la nivelul ……, \nmagazinat`
\n ……, …… [i transformat` \n energie ……, …… ,
…… , ……, \n func]ie de …… .
V. Probleme
1. Noteaz`, în decursul a 24 de ore, cât timp alergi, cât
timp mergi [i cât timp stai. Apoi estimeaz` num`rul
de calorii pierdute, [tiind c`: \ntr-un minut de stat se
consum` o calorie, \ntr-un minut de mers se consum`
dou` calorii [i un minut de alergat, trei calorii. Apoi
compar` caloriile pierdute cu cele consumate.
2. Se dau urm`toarele ra]ii alimentare zilnice:
1. 38 g lipide, 250 g glucide (glucoz`), 311 g proteine;
2. 500 g glucide, 100 g proteine, 58 g lipide;
3. 92 g lipide, 423 g glucide, 180 g proteine;
4. 70 g proteine, 406 g glucide, 180 g lipide.
71

2.2.2. ANALIZE CLINICE DE FLUIDE BIOLOGICE
Analizele medicale reprezint` ansamblul de proce-
dee care furnizeaz` informa]ii asupra gradului de s`n`-
tate sau de boal` al organismului \n cauz`.
Diversitatea metodelor de investigare face ca, \n
prezent, s` existe sute de tipuri de analize medicale.
Unele analize au un caracter obligatoriu (cele cerute la
intrarea \n serviciul militar, la angajarea \ntr-un loc de
munc`, la ob]inerea permisului auto etc.), \n timp ce
altele au caracter facultativ (analize \n scopuri de cer-
cetare, urm`rindu-se gradul de \mboln`vire prin diferite
boli, cum ar fi: hipertensiunea arterial`, diabetul, can-
cerul etc.). |n afar` de acestea, exist` grupul de analize
care urm`resc at~t stabilirea diagnosticului, cât [i
evolu]ia bolii diagnosticate.
Laboratorul clinic
Varietatea de analize efectuate ast`zi este foarte mare
(c~teva sute de tipuri). Produsul patologic, prin \ns`[i
prezen]a lui, traduce o stare de boal`. Examinarea lui
atent` poate duce la clarificarea diagnosticului. Pe pro-
dusele normale se fac cu mare frecven]` unele analize
uzuale, \n vederea trierii bolnavilor.
Analize de s~nge
Aminte[te-]i!
Care sunt componentele s~ngelui [i ce rol are
fiecare component` (fig. 2.36)?
Din analizele uzuale ale s~ngelui fac parte urm`toarele:
Hemograma sau tabloul sangvin constituie un grup
de analize ce aduc informa]ii asupra elementelor figurate
din s~nge: hematii, leucocite, trombocite. Se face num`-
r`toarea acestora, se examineaz` aspectul lor microscopic.
|n plus, se face o dozare de hemoglobin`, principalul con-
stituent al hematiilor, [i se determin` hematocritul (pro-
por]ia globulelor ro[ii \ntr-un volum de s~nge). Hemo-
grama are rezultate anormale nu numai \n boli de s~nge
(anemii, leucemii etc.), dar [i \n multe alte afec]iuni:
Fig. 2.36 Elementele componente ale sângelui
72
C A P I T O L U L I I – S I S T E M E
infec]ii, tumori, st`ri alergice (c~nd cresc eozinofilele), boli
endocrine, boli renale, boli hepatice etc. Valorile normale
ale hemogramei variaz` \n raport cu sexul [i cu v~rsta.
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). |ntr-o
prob` de s~nge recoltat` pe un anticoagulant [i pus`
\ntr-un tub ce se a[az` \ntr-un stativ, hematiile se depun
mai \ncet sau mai repede, \n func]ie de compozi]ia \n
proteine a plasmei (faza lichid` a s~ngelui).
|n infec]iile acute, VSH-ul cre[te, iar unele infec]ii
cronice duc la boli ca: tuberculoz`, boli reumatismale,
boli neoplazice, boli imunologige. |n hepatita acut` vi-
ral`, VSH-ul scade.
|nainte de o interven]ie chirurgical`, trebuie verificat`
func]ia hemostatic` a s~ngelui, care este asigurat` de
capilare, de trombocite [i de diver[i factori ai coagul`rii
din s~nge. Verificarea se face prin c~teva analize de
triaj: timpul de coagulare, timpul de s~ngerare [i timpul
de protrombin`.
Timpul de coagulare – o analiz` de execu]ie simpl` –
aduce o informa]ie global` asupra procesului de coagu-
lare a s~ngelui. Timpul de coagulare are valori mari \n
hemofilie [i \n tratamentul anticoagulant cu heparin`.
Timpul de s~ngerare informeaz` asupra calit`]ii pere-
telui capilarelor, precum [i asupra func]iei trombocitelor.
Timpul de protrombin` (timpul Quick) m`soar` mai
mul]i factori plasmatici implica]i \n procesul de coagulare.
Timpul de protrombin` se folose[te mult \n controlul pre-
operator al hemostazei, dar [i \n bolile tromboembolice
pentru controlul tratamentului anticoagulant cu medica-
mente din grupul dicumarinicelor (ca trombostopul).
Glicemia. Larga r`sp~ndire a diabetului zaharat, afec-
]iune datorat` unei profunde perturb`ri a metabolismului
glucidic, impune controlul nivelului glucozei \n s~nge,
care, \n acest caz, arat` valori mult crescute. Glicemia nor-
mal` este \n jur de circa 100 mg/ml s~nge. Constatarea unei
glicemii crescute cere [i verificarea unei eventuale elimi-
n`ri de glucoz` \n urin` (glicozurie). Pentru determinarea
glicemiei, se poate utiliza glucometrul (fig. 2.37).
Fig. 2.37 Glucometru
C H I M I A S I S T E M E L O R D E S C H I S E B I O L O G I C E

Testele de disproteinemie ofer` informa]ia asupra *Principalele constante fiziologice din sânge
echilibrului proteinelor din serul sangvin, care se modi-
Denumirea Unitatea Valorile
fic` \n numeroase afec]iuni precum: infec]ii, boli neo-
analizei de m`sur` normale
plazice, boli hepatice, boli imunologice etc. D~nd rezul-
tate patologice \n at~t de multe boli diferite, desemnarea Acizii gra[i totali mg/100 ml 550-770
lor drept „probe hepatice“ nu este corect`. Cele mai uti- Adrenalina μg/24 ore 20
lizate probe de disproteinemie sunt reac]ia cu timol [i A.S.L.O. U./ml sub 200
reac]ia cu sulfat de zinc. Bilirubina total` mg/100 ml 1,0-1,2
Transaminazele sunt enzimele cercetate cel mai des μmol/l 2-20
\n laborator. Valori crescute \n ser apar \n infarctul de Calciul mg/100 ml 9-11
miocard (aici cre[te mai ales transaminaza glutamic – mEq/l 4-5
oxalacetic` – TGO). Valori foarte mari se \nt~lnesc \n Colesterolul mg/100 ml 120-280
hepatita acut` viral` (aici cre[te mai ales transaminaza mmol/l 3,0-7,1
glutamic – piruvic` – TGP), constituind un parametru Creatinina mg/100 ml 0,5-1,2
de diagnostic, dar [i de urm`rire a bolnavilor suferinzi umol/l 44-106
de aceast` boal` infec]ioas` a ficatului. Eozinofilele % 4-5
Electroforeza proteic` (proteinigrama) separ` pro- Factorul reumatoid – absent
teinele din serul sangvin sau din alte umori \n mai multe Fibrinogenul mg/100 ml 200-400
frac]iuni cu ajutorul curentului electric. Cre[terea sau Globulele albe
sc`derea unora dintre func]iuni constituie o informa]ie - (adult) mii pe mm3 4000-8000
util` diagnosticului bolilor hepatice, infec]ioase, imuno- Globulele ro[ii
logice, reumatismale. - b`rba]i mil. pe mm3 4,2-5,6
Tabloul lipidic cuprinde un grup de analize care studi- - femei mil. pe mm3 3,7-4,9
az` metabolismul gr`similor. Printre altele, se determin` Glucoza mg/100 ml 65-110
colesterolul, trigliceridele [i se face electroforeza lipidic` g% 0,65-1,10
(lipidograma). |n tulbur`rile metabolismului gr`similor mmol/l 3,60-6,10
(dislipidemii), tabloul lipidic sufer` diferite modific`ri pe Hematocritul
care se bazeaz` clasificarea dislipidemiilor, important` b`rba]i % 40-48
pentru aplicarea unui tratament corespunz`tor. femei % 36-42
Reac]ia ASLO. Infec]iile streptococice sunt larg Hemoglobina)
r`sp~ndite, mai ales \n r~ndul copiilor. Principala analiz` b`rba]i g/100 ml 13,6-16
serologic` ce fundamenteaz` acest diagnostic este reac]ia femei g/100 ml 11,5-15
ASLO, prin care se m`soar` anticorpii antistreptolizina Limfocitele % 25-30
O, forma]i de organismul infecta]i de streptococi. pe 1 mm3 1500-3000
Antigenul HBs este o protein` patologic` ce apare \n Lipidele mg/100 ml 60-800
s~ngele bolnavilor de hepatit` viral` tip B, r`m~n~nd (gr`simile totale) g/l 6-8
prezent la unii pacien]i atunci c~nd hepatita se croni- Proteina C reactiv` mg/100 ml negativ`
cizeaz`. Antigenul HBs constituie o problem` impor- Proteinele totale g/100 ml 6,6-8,6
tant` \n sectorul don`rii de s~nge. mEq/l 15,7-20,4
Proteina C-reactiv`. Apare precoce, \n procesele in- Sodiul (Natriul) mg/100 ml 310-350
flamatorii acute [i \n fazele active ale proceselor infla- Testul la timol U.M.L. 1-4
matorii cronice. Determinarea ei se face \n ser [i are Timpul de coagulare minute 8-12
importan]` \n special \n diagnosticarea bolii reumatice. Timpul de sângerare minute 3-4
Proteina C-reactiv` apare [i \n procese necrotice, cum ar Trigliceridele
fi infarctul miocardic [i tumorile maligne. b`rba]i mg/100 ml 50-150
Alfafetoproteina este o protein` seric` fetal` major`. mmol/l 0,55-1,70
femei mg/100 ml 50-130
La adultul normal, se g`se[te \n cantit`]i minime, care
mmol/l 0,55-1,48
ajung la valori foarte ridicate \n diverse boli neoplazice,
Trombocitele la 1 mm3 150.000-
\n special \n cazul cancerului de ficat. De asemenea, se
300.000
\nregistreaz` valori foarte mari la femeile \ns`rcinate \n
Ureea mg/100 ml 20-50
trimestrul trei, \n cazuri de malforma]ie fetal`.
mmol/l 3,3-8,3
Uremia (ureea din s~nge). Ureea rezultat` din meta-
V.S.H. (b`rba]i) mm/h 10-20
bolismul substan]elor proteice este eliminat` prin V.S.H. (femei) mm/h 6-15
rinichi, men]in~ndu-se la un nivel de 20-50mg/ml s~nge
73
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

c~nd func]ia rinichiului este normal`. Ureea cre[te c~nd Dintre analizele uzuale de urin` sunt prezentate mai
aceast` func]ie devine insuficient`. M`surarea ureei din jos cele mai frecvente:
s~nge d` o informa]ie util` pentru aprecierea activit`]ii Examenul sumar de urin` const` \ntr-un grup de analize
rinichiului, fiind larg utilizat` ca analiz` de triaj (mai ce se lucreaz` de regul` pe prima urin` de diminea]`. |n
ales la persoanele peste 40 de ani). cadrul acestui examen, se verific` aspectul (fig. 2.38) den-
sitatea, pH-ul [i c~]iva parametri biochimici precum: glu-
Analize de urin` coza, proteinele, urobilinogenul (\n mod normal glucoza [i
Aminte[te-]i! proteinele sunt absente, iar urobilinogenul este prezent doar
ca urme) [i se examineaz` la microscop sedimentul urinat.
La nivelul c`rui organ se produce urina? Examenul sumar de urin` aduce informa]ii valoroase \n
Care sunt procesele prin care se formeaz` urina? diferite boli ale rinichiului [i ale c`ilor urinare (prezen]a
proteinelor, num`r crescut de leucocite [i hematii, prezen]a
de bacterii), \n diabet (prezen]a de glucoz`, uneori [i de
aceton`), \n diverse forme de icter (urobilinogen crescut \n
hepatita acut`, pigmen]i biliari prezen]i \n icterul mecanic).
Urocultura este una dintre analizele bacteriologice
curente, realiz~ndu-se culturi pentru eviden]ierea unor
agen]i patogeni implica]i în diverse infec]ii urinare. Reu-
[ita acestui examen depinde mult de corecta recoltare a
probei de urin`.
Diagnosticul imunologic al sarcinii. |n perioada de \n-
ceput a unei sarcini, c~nd semnele clinice nu sunt \nc`
semnificative, precum [i \n sarcinile patologice, diagnos-
Fig. 2.38 Analize de urin` ticul de laborator al sarcinii are o mare importan]` practic`.
|n urina femeii \ns`rcinate apare un hormon caracteristic
pentru aceast` stare, hormonul gonadocorionic, iar testele
Meninge de sarcin` se bazeaz` pe punerea lui \n eviden]`.
Emisfere Analiza lichidului cefalorahidian
Talamus cerebrale
Corpul Aminte[te-]i!
calos
Cine produce lichidul cefalorahidian (fig. 2.39)?
Hipotalamus Ce rol are acest lichid?
Hipofiza Cerebel
Mezencefalul Lichidul cefalorahidian se studiaz` \n afec]iuni ale
Puntea lui Varolio sistemului nervos central. Se recolteaz` cel mai des prin
Lichid Bulb punc]ie lombar`. |n acest produs, se studiaz` elementele
cefalorahidian
M`duva spin`rii Meninge chimice, celulele [i eventualele bacterii. |n meningite,
examinarea lichidului cefalorahidian constituie o analiz`
Fig. 2.39 Encefalul - sec]iune sagital` de urgen]` (de a c`rei executare rapid` [i corect` poate
depinde via]a bolnavului).
Canalul
glandei Analiza salivei
parotide
Canale
ale glandei
Aminte[te-]i!
sublinguale Ce este o gland` exocrin`?
Gland`
parotid` Care este rolul salivei în digestie?
Saliva reprezint` produsul de secre]ie exocrin` a glan-
Gland` delor salivare. Ea este produs` la nivelul celor trei glande
sublingual` salivare mari, perechi: parotide, submandibulare [i sub-
Canal al linguale (fig. 2.40) [i al glandelor salivare mici (acce-
glandei sorii) – labiale, jugale, palatine, ale trigonului retromolar,
submanibulare ale plan[eului bucal, linguale [i intermaxilare.
Gland` submanibular`
Una dintre func]iile principale ale salivei este reglarea
Fig. 2.40 Glande salivare
pH-ului oral, ac]iune datorat` prezen]ei sistemelor-tampon.
74
C H I M I A S I S T E M E L O R D E S C H I S E B I O L O G I C E

Cel mai important sistem-tampon salivar este cel acid car- Analiza sucului gastric
bonic/bicarbonat, care ac]ioneaz` la un pH de peste 6 [i \n
special c~nd saliva este stimulat`. Sistemul fosfat anor- Aminte[te-]i!
ganic este al doilea ca eficien]` [i ac]ioneaz` \n special \n Ce este sucul gastric?
repaus, la pH-uri cuprinse \ntre 6 [i 7,2. Al treilea sistem- Ce pH are [i care este elementul care determin` acest pH?
tampon este cel al macromoleculelor proteice, care
ac]ioneaz` la pH-uri foarte sc`zute (\n jur de 4). Sucul gastric se recolteaz` prin tubaj gastric, cu aju-
Alte func]ii ale salivei sunt acelea de men]inere [i de torul sondei Einhorn. Sucul gastric prelevat se exa-
echilibru biologic oral (func]ia defensiv`), a clearance-ului mineaz` microscopic, cercet~ndu-se celulele (important`
(de diluare a substan]elor ce tranziteaz` cavitatea bu- este depistarea de celule maligne \n caz de neoplasm gas-
cal`), de formare a bolului alimentar, de degluti]ie [i fo- tric) [i bacteriile. Pentru studierea chimismului gastric
na]ie, iar, prin mucin`, func]ia de lubrifiere. De aseme- (determinarea acidit`]ii gastrice) se provoac` o cre[tere a
nea, intervine \n digestie, prin amilaza salivar`, favo- secre]iei gastrice prin injectare subcutanat` de histamina.
riz~nd percep]ia gustativ` prin dizolvarea excitan]ilor Analiza lichidului pleural
specifici [i \ndepline[te [i func]ie excretorie (diverse sub-
stan]e organice [i anorganice se elimin` pe aceast` cale). Aminte[te-]i!
Normal, fluxul salivar este de 0,25- 0,35 ml/min., Ce sunt pleurele [i care este rolul lor?
pentru perioada de repaus, [i 1-3 ml/min., pentru cea de
stimulare. Volumul zilnic al secre]iei salivare globale Lichidul pleural este o serozitate (lichid secretat de
este de cca 0,5-1,5 litri. Nestimulat`, secre]ia salivar` membrane seroase), aflat între cele dou` pleure (fig.
respect` un ritm circadian, cu un maxim al secre]iilor la 2.41), în cantitate mic`. Examinarea lichidului pleural se
miezul zilei [i un minim \n jurul orei 4 diminea]a. |n face \n urma unei punc]ii transtoracice.
cavitatea bucal`, fluidul oral se r`sp~nde[te sub forma Examenul macroscopic al lichidului pleural poate da
unui film sub]ire de 0,01-0,1 mm, care se afl` \n perma- indica]ii despre unele afec]iuni. Astfel, poate fi un lichid
nent` mi[care [i care acoper` suprafa]a tuturor serofibrinos, tulbure, în pleurezii (inflama]ie a pleu-
forma]iunilor anatomice prezente. relor); lichid hemoragic în neoplasm, tuberculoza;
Cantitatea de saliv` secretat` nestimulat reprezint` o rev`rsat sangvin (hemotorax) - posttraumatic sau în
caracteristic` individual` [i r`m~ne nemodificat` \ntrea- ruperea anevrismului aortic.
ga via]`, nefiind influen]at` de \naintarea \n v~rst`. Examenul citologic al lichidului pleural:
În saliv` au fost identificate circa 1.000 de proteine. - eritrocitele mai numeroase sunt semne ale unei pleu-
|n prezent, testele de saliv` pot depista cancerul de rezii sau un traumatism;
gur` [i unele boli autoimune precum sindromul Sjogren,
afec]iune \n care celulele albe din s~nge atac` glandele
salivare [i lacrimale, cauz~nd uscarea ochilor [i a gurii.
Cancerul de gur` poate fi identificat \n saliv` \n pro- Bronhie
por]ie de 90% prin scanarea unor proteine specifice [i a principal`
dreapt` Trahee
unor molecule de ARN din saliv`.
Lobul
Testele de saliv` ar putea fi folosite ca analize de rutin` drept
pentru diagnosticarea unor afec]iuni precum hepatita A, B Bronhie
principal`
sau C, cancerul de s~n, fibroza chistic`, oreionul sau boala stâng`
Alzheimer. Testele de saliv` au avantajul major c` sunt Bronhii
mai u[or de f`cut, iar diagnosticul poate fi pus \ntr-un
timp mai scurt, p~n` la agravarea bolii. Bronhiole
Lobul
Analiza sputei stâng
Recoltarea sputei (secre]ie v~scoas` a c`ilor respiratorii, Pleur`
eliminat` prin tuse), se face dup` ce, \n prealabil, bolnavul Lichid
pleural
[i-a cl`tit gura cu ap` pentru a se evita, pe c~t posibil,
Diafragm`
amestecul sputei cu saliva. La examenul microscopic se pot
observa diverse celule epiteliale, celule sangvine [i germeni
(stafilococi, pneumococi, bacil Koch etc.). Stabilirea tipului Alveole
de bacterie care a provocat o infec]ie pulmonar` (pneu-
monie, tuberculoza pulmonar`) este o informa]ie care duce
la un tratament corect cu antibiotice corespunz`toare. Fig. 2.41 Pl`mânii

75
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

- leucocitele multiple anun]` pneumonii, neoplasme, 3. Nu este o analiz` a s~ngelui:

tuberculoz` pulmonar` sau unele boli de colagen.
Analiza bilei
Aminte[te-]i!
Cine produce bila [i care este rolul ei în organism?
Bila se recolteaz` prin tubajul duodenal, prin intro-
ducerea unei sonde \n duoden.
Se recolteaz` bila A (un amestec de bila din coledoc cu
suc pancreatic [i secre]ie duodenal`), apoi bila B (bila din
vezicula biliar`), dup` provocarea concentra]iei [i eva-
cu`rii veziculei biliare prin introducerea pe sond` a unei
solu]ii de sulfat de magneziu, [i bila C (bila hepatic`).
Toate probele de bil` se examineaz` la microscop,
caut~ndu-se celule, cristale [i eventuali parazi]i, pre-
cum: Giardia (Lamblia), Trichomonas intestinalis etc.
SINTEZå
Analizele medicale reprezint` ansamblul de pro-
cedee care furnizeaz` informa]ii asupra aspectu-
lui [i a func]ionalit`]ii diverselor organe, c~t [i
asupra gradului de s`n`tate sau de boal` al
organismului \n cauz`.
Dintre analizele uzuale de s~nge, fac parte: hemo-
grama, VSH, timpul de coagulare, timpul de s~n-
gerare, timpul de protrombin`, uremia, glicemia,
testele de disproteinemie, transaminazele, electro-
foreza proteic`, tabloul lipidic, reac]ia ASLO, pro-
teina C-reactiv`, alfafetoproteina.
Analizele de urin` uzuale cuprind sumarul de
urin` [i urocultura.
Alte analize clinice sunt cele de lichid cefalora-
hidian, de sput` [i saliv`, de suc gastric, bil` [i
lichid pleural.
TEME
I. Alege r`spunsul corect:
1. Bila:
a) are culoare galben` chiar dac` provine din colecist;
b) se poate recolta prin tubaj gastric;
c) analiza ei poate da informa]ii despre eventualii
parazi]i intestinali;
d) este produsul de secre]ie a glandelor intestinale.
2. Testele de saliv` pot detecta:
a) glicemia;
b) VSH-ul;
c) un tip de cancer;
d) uremia.
a) proteina C-reactiv`;
b) urocultura;
c) testele de disproteinemie;
d) timpul de protrombin`.
II. Adev`rat sau fals?
1. Bronhiile principale rezult` din ramificarea traheei.
2. Sputa este o secre]ie a c`ilor respiratorii, elimi-
nat` prin tuse.
3. Hematocritul reprezint` propor]ia de globule albe
dintr-un volum de s~nge.
4. Diagnosticarea sarcinii se poate face prin analiza
urinei.
III. Ce probleme de s`n`tate ridic` o persoan` de
sex feminin a c`rui buletin de analiz` a
s~ngelui indic` urm`toarele valori:
Hematocrit - 33%
Globule albe - 10.000/mm3
Eozinofile - 9%
Glicemie - 130 mg/100ml
IV. Înlocuie[te semnele de întrebare din figura de
mai jos:
?
?
? ?
?
Portofoliu
Colesterolul este o lipid` indispensabil` vie]ii, din
care organismul sintetizeaz` s`rurile biliare [i hor-
monii sexuali [i pe baza c`reia se construiesc mem-
branele celulare.
Organismul unei persoane mature are nevoie zilnic de
maximum 300 mg de colesterol. Valoarea colesterolu-
lui se poate determina prin analiza s~ngelui.
Documenteaz`-te cu privire la tipurile de colesterol [i
la implica]iile excesului de colesterol în organism.
Activitate practic`
Dezinfecta]i cu alcool pulpa degetului inelar [i
în]epa]i-l cu un ac de unic` folosin]`. Întinde]i o pic`-
tur` de sânge în strat foarte sub]ire, pe o lam`, cu aju-
torul unei lamele. L`sa]i-l s` se usuce [i examina]i la
microscop frotiul astfel ob]inut.

76
C H I M I A S I S T E M E L O R D E S C H I S E B I O L O G I C E

2.3. Entropia sistemelor reale

Aminte[te-]i!
Ce este o transformare ciclic`?
Ce este o transformare reversibil`?
Dar una ireversibil`?
Din studiul fenomenelor termodinamice, s-a obser-
vat, pentru sistemele \n evolu]ie liber`, existen]a unui
sens preferen]ial de producere.
S-a constatat c` lucrul mecanic poate fi transformat
integral \n c`ldur`, procesul av~nd loc de la sine, \n
timp ce transformarea invers`, a c`ldurii \n lucru me-
canic, se face doar cu transferul c`ldurii de la un re-
zervor cald c`tre unul rece. Un astfel de proces, \n care
procesul invers poate avea loc doar ca o verig` a unui
proces mai complicat, reprezint` un proces ireversibil.
Transferul c`ldurii de la rezervorul cald la rezer-
vorul rece este [i el un proces ireversibil deoarece pro-
cesul invers necesit` efectuarea de lucru mecanic.
S-a pus \ns` \ntrebarea: cum poate fi pus` \n acord
ireversibilitatea proceselor naturale cu teoria cinetico-
molecular` a substan]ei, potrivit c`reia toate procesele
sunt urmarea mi[c`rii mecanice reversibile a mole-
culelor?
Conform acestei teorii, gazul este un ansamblu de
molecule cu mi[care dezordonat`, care sufer` ciocniri
elastice \ntre ele [i cu pere]ii vasului. Mi[carea fiec`rei
molecule luate separat este, \ns`, reversibil`. De ce
atunci mi[carea ansamblului moleculelor este irever-
sibil`?
R`spunsul la aceast` \ntrebare este dat pe baza ideii
de probabilitate de producere a diverselor fenomene
[i a calculului statistic al st`rilor celor mai probabile.
Aminte[te-]i!
Cum se enun]` principiul tranzitivit`]ii echilibrului
termic (principiul zero al termodinamicii)?
Pe baza c`rui principiu se define[te temperatura
empiric`? Dar energia intern`?
At~t temperatura, c~t [i energia intern` sunt func]ii
de stare ale sistemului, \n sensul c` ele pot fi utilizate
pentru descrierea st`rii termodinamice a acestuia.
Rudolph Clausius (1822 - 1888) a introdus func]ia
de stare, care s` caracterizeze starea de dezordine a sis-
temului termodinamic: entropia.
Legea a doua a termodinamicii este legea cel mai bine Tipuri de transform`ri
Fig. 2.42
confirmat` dintre toate legile din fizic`, din ea reie[ind,
printr-o analiz` aprofundat`, c` Universul tinde din ce \n Identific` tipul de transformare c`reia \i corespunde
ce mai mult spre dezordine. fiecare dintre graficele din figura de mai sus.

77

Mai t~rziu, Ludwig Boltzmann (fig. 2.43) a calculat
entropia unor sisteme utiliz~nd pentru aceasta rela]ia:
S = kB ln W
Unde kB este constanta lui Boltzmann iar W este un
num`r propor]ional cu probabilitatea de apari]ie a unei
anumite configura]ii particulare a sistemului.
Legea a doua nu este prin excelen]` o lege fizic`, ci
ea se aplic` la toate procesele naturale care au loc \n
Univers.
{tiai c`…?
O consecin]` a legii a doua o constituie imposibili-
tatea de a construi un perpetuum mobile (mecanism
care func]ioneaz` singur pe baza transferului de
c`ldur`, f`r` ajutorul unor for]e exterioare).
În func]iile de m`rimile de intrare [i de ie[ire se
întâlnesc dou` clase de sisteme: statice [i dinamice.
Un sistem static este absolut independent de scur-
gerea timpului [i nu-[i modific` st`rile ca efect a
scurgerii ireversibile a timpului. Un astfel de sistem nu
exist` (clasa sistemelor statice este o mul]ime vid`).
Un sistem dinamic depinde de timp sub influen]`
c`ruia î[i modific` st`rile. Toate sistemele reale sunt
dinamice. Exist` dou` subclase de sisteme dinamice:
cu organizare dat` [i evolutive.
Sisteme dinamice cu organizare dat` î[i pot men]ine
starea de optimalitate la un anumit nivel, dar dup`
aceea urmeaz` starea de dezagregare, de dezorgani-
zare. În aceast` clas` sunt incluse toate sistemele nevii.
Un sistem dinamic evolutiv (cu autoorganizare) are
capacitatea ca în decursul unui interval de timp s`-[i
men]in` starea de organizare ini]ial` [i chiar s` treac`
de la un nivel de organizare inferior la unul superior,
perfec]ionându-[i func]ionarea [i eficien]a. Astfel de
sisteme sunt toate organismele vii.
Imediat dup` formularea principiului cre[terii en-
tropiei, considerat valabil pentru orice procese, a fost
remarcat` comportarea diametral opus` a organismelor
Fig. 2.43 Ludwig Boltzmann (1844–1906)
78
C A P I T O L U L I I – S I S T E M E
[i a lumii vii \n ansamblu, a c`ror evolu]ie este \n sen-
sul cre[terii complexit`]ii structurale [i a diversific`rii
func]iilor, deci a sc`derii entropiei. Se p`rea c` prin-
cipiul al II-lea al termodinamicii nu descrie corect
situa]ia organismelor vii care, cel pu]in o parte a vie]ii,
\[i dezvolt` [i \[i complic` structura, sintetiz~nd ma-
cromoleculele complexe [i organiz~ndu-le \ntr-o arhi-
tectur` supramolecular` bine definit`.
Realitatea este c` principiul al II-lea al termodinami-
cii se aplic` numai sistemelor izolate, \n timp ce sis-
temele biologice sunt sisteme deschise [i, ca urmare,
principiul al II-lea al termodinamicii \n forma clasic`
nu poate fi aplicat acestor sisteme. |n acest sens,
fizicianul E. Schrodinger a ar`tat c` principiile ter-
modinamicii au fost formulate \nainte ca sistemele
biologice s` fi fost studiate \n profunzime. De aceea,
recomand` Schrodinger, trebuie mult` pruden]` \n
aplicarea principiilor fizice la organismele vii – sis-
teme deschise \n care se produc procese ireversibile.
Prin urmare, \ntr-un mod mai concret, \nseamn` c`
organismele primesc din exterior energie liber` (utiliza-
bil`) fie sub form` de energie radiant` \n cazul plantelor
fotosintetizante, fie sub forma energiei chimice stocate
\n alimente \n cazul animalelor [i c` elimin` \n ecosis-
temul respectiv „de[eurile” activit`]ii lor metabolice
(produ[ii de dezasimila]ie) [i c`ldur`.
|n organismele vii, alimentele, care prezint` o stare de
energie relativ inferioar`, sunt transformate \n substan]e cu
con]inut energetic mai ridicat [i cu stare structural` mai
ordonat`. Acest lucru ar p`rea, la prima vedere, s` contra-
zic` al II-lea principiu al termodinamicii.
Conform teoriei lui Schrodinger, animalele se ali-
menteaz` cu entropie negativ`. Astfel, entropia unui sis-
tem deschis poate nu numai s` creasc`, ci s` [i descreasc`.
Dup` unii cercet`tori, sc`derea entropiei este foarte
lent` [i s-ar datora faptului c` energia eliberat` \n procese-
le metabolice este consumat` de c`tre sistemele biologice.
Sc`derea entropiei \n cursul evolu]iei unui orga-
nism are ca urmare o cre[tere a gradului de organizare
\n organismul respectiv, datorit` importului de sub-
stan]` [i energie din exterior, a importului de entropie
negativ`.
|n acela[i loc se pot produce procese, dintre care
unele s` fie \nso]ite de o sc`dere a entropiei, iar altele
de o cre[tere a ei, astfel \nc~t varia]ia total` de entropie
\n locul respectiv s` fie pozitiv`. O asemenea cuplare
se \nt~lne[te \n numeroase procese ireversibile, ce se
petrec \n lumea vie [i \n cea nevie.
Procesul ireversibil produc`tor de entropie (respec-
tiv energie) se nume[te proces cuplant, \n timp ce pro-
cesele secundare ce decurg pe seama primului [i care
sunt \nso]ite de o sc`dere a entropiei (respectiv ener-
giei) se numesc procese cuplate.
C H I M I A S I S T E M E L O R D E S C H I S E
Termodinamica proceselor biologice este speci-
fic` proceselor ireversibile. Esen]ial` este cuplarea
dintre reac]iile care produc energie (respectiv
entropie) [i cele care o consum`.
Toate procesele vitale legate de cre[terea organis-
mului, de producerea unor substan]e termodinamic
instabile sunt procese cuplate, care absorb energie [i
care se desf`[oar` pe seama unor reac]ii ireversibile cu
surs` de entropie pozitiv`.
Reac]iile cuplante sunt, \n primul r~nd, cele legate
de respira]ie [i de catabolism. Metabolismul (proces cu
o surs` pozitiv` de entropie) este intens \n perioada \n
care are loc dezvoltarea cea mai rapid` a organismului.
Ritmul proceselor cuplante ireversibile se \ncetine[te
ENTROPIA {I IREVERSIBILITATEA PROCESELOR NATURALE
Oamenii de [tiin]` care au studiat efectele legii a doua
mai \ndeaproape au observat c` aceast` lege este uni-
versal valabil`, pentru toate procesele naturale, nu
numai pentru cele termice. Astfel, pun~nd aceast` lege
\ntr-un context general, ea va fi enun]at` \n felul
urm`tor: „\n orice sistem, fie deschis (la primirea
energiei solare) sau \nchis, exist` o cre[tere a entropiei,
care este o m`sur` a dezordinii.“
Aceasta \nseamn` c` orice sistem, neac]ionat de for]e
exterioare care s`-i men]in` func]ionarea, ajunge la
forme inferioare de organizare, \n final ajung~nd la o
stare complet` de dezordine.
Nu exist` nicio dovad` c` legea a doua este valabil`
numai pe planeta noastr`. Ea func]ioneaz` [i \n celelalte
p`r]i ale Universului.
|n mod conven]ional, termodinamica a fost \mp`r]it`
[i definit` prin prisma legii a doua de c`tre savan]i, pen-
tru trei domenii:
Termodinamica clasic`: „|n orice schimbare fizic` ce
are loc prin ea \ns`[i entropia cre[te \ntotdeauna“.
Termodinamica statistic`: „Fiec`rei cantit`]i de ener-
gie i se asociaz` o calitate caracteristic`, numit` en-
tropie. Energia trebuie „s` curg`” \ntotdeauna \ntr-o
astfel de direc]ie, astfel \nc~t entropia s` creasc`.”
Termodinamica informa]ional`: |n leg`tur` cu sis-
temele de prelucrare [i transmitere a informa]iei
(computere - fig. 2.44–, televizoare, ziare etc.) o nou`
[tiin]` extrem de sofisticat`, cunoscut` sub numele de
teoria informa]iei, a \ncorporat conceptul de entropie
ca m`sur` a „zgomotului” sau a gradului de incertitu-
dine \n comunicarea informa]iei.
Nu exist` niciun sistem care s` se \ncadreze \n aceste
domenii [i care s` nu se conformeze legii a doua.
Toate sistemele func]ionabile \n timp [i spa]iu obser-
vate p~n` acum sunt guvernate de legea a doua a termo-
dinamicii. Dac` se analizeaz` contextele \n care termodi-
B I O L O G I C E
odat` cu maturizarea, c~nd se stabile[te o stare mai
mult sau mai pu]in sta]ionar`, \n care sursa de entropie
atinge o valoare minim`.
Stabilitatea organismului viu este explicabil`, p~n` la
un punct, prin sta]ionaritatea proceselor ireversibile din
organismele vii. Ea se datoreaz`, \ns`, \n primul r~nd,
mecanismelor de autoreglare cu caracter cibernetic.
{tiai c`…?
|n celula tumoral`, calea de producere a energiei
este modificat`. |n celula normal`, predomin` calea
aerob` de producere a energiei, proces care are un
randament mai mare; \n celulele tumorale predomin`
glicoliza anaerob`, al c`rei randament este scazut.
namica este privit` prin prisma legii a doua, putem spune
c` entropia este m`sura energiei inutile dintr-un sistem \n
stare de func]ionare (a), a dezordinii dintr-un sistem (b)
sau a bruiajului dintr-un sistem informa]ional (c).
Dac` procesele termice sunt ireversibile \n realitate,
conform legii a doua, [i aceast` lege este aplicabil` la
toate procesele naturale, \nseamn` c` toate procesele
naturale sunt ireversibile. Ca urmare, dac` deschidem o
sticl` cu parfum [i mirosul se r`sp~nde[te, moleculele
nu se mai pot \ntoarce \n sticl`.
Acest fenomen de ireversibilitate combinat cu
entropia, duce la imposibilitatea p`str`rii ordinii, f`r` a
se ac]iona din exterior.
Harold Blum spune: „Oric~t de atent am examina
energetica sistemelor vii, nu g`sim nicio dovad` a
\nfr~ngerii principiilor termodinamicii, dar vom \nt~m-
pina un grad de complexitate ne\nt~lnit \n lumea nevie.“
Fig. 2.44 Calculatoare
79
 CAPITOLUL I – MOLECULE

PERCEP}IA TIMPULUI CA MåSURå A IREVERSIBILITå}II

a) Lun` nou` Timpul este o dimensiune a Universului, diferit`

de cea spa]ial`, prin faptul c` aceasta ordoneaz` eve-
nimentele \ntr-o succesiune ireversibil`.
Dic]ionarul Oxford define[te timpul ca „proces
indefinit [i continuu al existen]ei evenimentelor \n tre-
cut, prezent [i viitor, privit ca o unitate“.
De-a lungul evolu]iei, evenimentele care se produc
regulat [i obiectele cu mi[care aparent periodic` au
servit ca standard pentru unit`]ile timpului, de exem-
plu, aparenta mi[care a soarelui pe cer [i fazele lunii
(fig. 2.45).
De[i nu exist` o teorie unitar` asupra esen]ei [i
\nsu[irilor timpului, ast`zi exist` cu certitudine mult
b) Primul p`trar mai multe cuno[tin]e despre acesta.

Tr`s`turile timpului
Durata este intervalul de timp \n care se petrece,
se desf`[oar` o ac]iune; timpul c~t dureaz` ceva.
Exprimarea cantitativ` a duratei poate fi realizat`
fie prin comparare (mai mult ca, \nainte de, dup` etc.),
fie prin m`surare cu ajutorul unui etalon (secunda,
minutul, ora, ziua, anul etc.).
Succesiunea, ca tr`s`tur` definitorie a timpului,
desemneaz` urmarea \n timp a st`rilor, obiectelor, fe-
nomenelor [i proceselor una dup` alta.
Coexisten]a semnific` existen]a simultan` a mai
c) Lun` plin` multor procese, obiecte, fenomene ale realit`]ii.
Ritmicitatea, ca tr`s`tur` cantitativ` a timpului,
desemneaz` periodicitatea unei mi[c`ri, a unui proces
sau fenomen, frecven]a cu care st`rile se schimb`, se
\nlocuiesc unele pe altele.
Unidimensionalitatea semnific` proprietatea
fenomenelor de a se desf`[ura \n timp, \ntr-o singur`
direc]ie: de la trecut, prin prezent, spre viitor. Timpul
nu se \ntoarce, el este ireversibil. |n leg`tur` cu aceas-
ta, A. Einstein ar`ta, \nc` din anii ‘20: „Timpul pe
care-l desemn`m \n formulele fizice cu litera t poate
desigur s` intre \n ecua]ie cu semnul negativ, aceasta
d) Ultimul p`trar d` posibilitatea calcul`rii timpului \n sens negativ,
adic` \ntr-o direc]ie negativ`. Aici, \ns`, noi avem
de-a face doar cu calcularea timpului, din care nu tre-
buie, nicidecum, s` tragem concluzia c` \ns`[i cur-
gerea timpului poate deveni negativ`. Cauza tuturor
ne\n]elegerilor const` \n confruntarea a ceea ce este
admis [i chiar necesar ca mijloc de calcul nu ceea ce
este posibil \n realitate“.
Timpul are o direc]ie, o orientare, spre deosebire de
spa]iu, care nu are. Vorbim astfel de anizotropia tim-
pului, care se opune izotropiei (adic` propriet`]ii de a
Fig. 2.45 Fazele lunii avea acelea[i \nsu[iri \n toate direc]iile) spa]iului.

80
MOLECULELE VIE}II
Dar tipice pentru ilustrarea unui anumit sens al tim-
pului sunt sistemele variabile. Astfel, \n sistemele reale
termodinamice starea mai probabil` urmeaz` st`rilor
mai pu]in probabile. Aceast` caracteristic` este redat`
de conceptul de entropie.
Cre[terea entropiei \nseamn` cre[terea st`rii de
dezordine \n raport cu ordinea, deci existen]a unui anu-
mit sens al devenirii sistemelor analizate.
|n sistemele \n care predomin` ramura ascendent`,
putem vorbi despre un sens al desf`[ur`rii proceselor in-
vers celui dint~i, sens de cre[tere a ordinii, de cre[tere a
opozi]iei la dezordine. Aceast` tr`s`tur`, caracteristic`
sistemelor cibernetice autoreglatoare, a primit de-
numirea de negentropie. |n orice caz, cu c~t schimb`rile
sistemelor depind mai mult de istoria lor anterioar`, cu
c~t se poate aplica mai adecvat conceptul de „\m-
b`tr~nire“ a sistemului sau cel de mi[care progresiv`, cu
at~t sistemul are mai multe accente de ireversibilitate.
Caracterul relativ [i absolut. Timpul este absolut
\n sensul manifest`rii sale ca atribut fundamental,
ve[nic al existen]ei.
Timpul este relativ \n sensul c` \nsu[irile lui nu sunt
acelea[i \n \ntregul Univers, ci variaz` \n raport cu
formele de manifestare a materiei [i mi[c`rii.
Odat` cu schimbarea condi]iilor materiale se modi-
fic` duratele [i ritmurile proceselor, formelor spa]iale,
rela]iile dintre acestea. Astfel, teoria relativit`]ii res-
tr~nse a scos \n eviden]` faptul c`, la vitezele mari,
apropiate de viteza luminii, are loc o contractare a
lungimilor (pe direc]ia de deplasare) [i o dilatare a tim-
pului (timpul se scurge mai \ncet).
Studierea c~mpului gravita]ional, \n teoria general`
a relativit`]ii, a demonstrat dependen]a timpului [i
spa]iului de acest c~mp.
|n c~mpurile gravita]ionale puternice, spa]iul este
curbat. C~mpul gravita]ional schimb`, de asemenea,
scurgerea timpului, ritmul lui: cu c~t masele materi-
ale sunt mai mari, iar c~mpul gravita]ional mai pu-
ternic, cu at~t scurgerea timpului este mai \nceat`.
Infinitatea exprim` caracterul etern [i indestructibil
al timpului, existen]a lui f`r` \nceput [i f`r` sf~r[it.
Timpul biologic pune \n primul r~nd problema
deosebirilor dintre timpul fizic (cronologic) [i cel bio-
PROCESELE IREVERSIBILE {I INFORMA}IA
Modelul clasic al Universului era unul bidimen-
sional, fizica clasic` stabilindu-i dou` dimensiuni:
substan]a [i energia. Cibernetica a introdus dimensi-
unea informa]ional`, de aici rezultând modelul tridi-
mensional al universului. Spre deosebire de substan]e
logic, \n a[a fel \nc~t timpul biologic nu poate fi tot-
deauna m`surat cu unit`]ile timpului fizic.
Acest aspect este pus în eviden]` de ritmurile diferite
de maturizare [i \mb`tr~nire a diferitelor organisme.
De aceea, se poate afirma c` timpul organismului
t~n`r este mai dilatat dec~t cel al organismului
\mb`tr~nit, \ntruc~t secunda de via]` a unui organism
t~n`r este mai bogat` \n procese fiziologice. Pentru
copil, deci, ziua este mai lung` dec~t pentru omul
matur, c`ci \n cadrul ei se petrec incomparabil mai
multe evenimente (activitatea e mult mai intens` atât
psihic, cât [i fiziologic).
Din punctul de vedere al timpului fizic, copil`ria
apare scurt`, iar b`tr~ne]ea lung`.
Din punctul de vedere al timpului biologic, copil`ria
este \ndelungat`, iar b`tr~ne]ea este scurt`.
De aceea, se poate vorbi despre un timp intern pro-
priu fiec`rui organism, care se modific` de-a lungul
dezvolt`rii sale individuale.
Timpul biologic individual se coreleaz` apoi cu tim-
pul speciei.
Durata de existen]` a speciei se supune altor criterii
dec~t durata de via]` a fiec`ruia dintre indivizii s`i.
Dac`, \n cazul unui individ, esen]iali sunt parametrii
fiziologici, \n cazul speciei apar al]i parametri, ca: den-
sitatea popula]iei, l`rgirea arealului, existen]a unei
capacit`]i generale de adaptare.
Existen]a orologiilor biologice constituie principala
particularitate a organismului de a aprecia durata unor
procese sau succesiunea lor (reflexele condi]ionate
legate de timp, migra]ia p`s`rilor etc.).
Organismul viu are asemenea ceasuri, care sunt
corelate cu procesele periodice din mediu: zi-noapte,
anotimpuri etc.
Ceasul biologic la organismele rudimentare este
corelat cu periodicitatea reac]iilor chimice.
La organismele superioare, ritmul fundamental este
dat de activitatea ritmic` automat` a scoar]ei cerebrale.
{tiai c`…?
Timpul psihic este reversibil, fiind modificat, com-
primat sau dilatat, \n func]ie de experien]a subiec-
tiv` pe care o tr`im (de c~te ori nu a]i retr`it \n g~nd
momentele frumoase ale unui eveniment pl`cut?).
[i de energie, informa]ia este lipsit` de propriet`]i
nemijlocit perceptibile. Existen]a real` a informa]iei
se poate testa indirect pe baza analizei [i a evalu`rii
efectelor pe care le produce la nivelul sistemelor
receptoare. Dac` un stimul ac]ioneaz` din afar` [i sis-
81
 C A P I T O L U L I I – S I S T E M E

temul d` un r`spuns eficient (care s`-i p`streze echili-

brul), aceasta înseamn` c` el realizeaz` integrare de
informa]ie (opusul informa]iei este entropia). Astfel
apare o nou` defini]ie a informa]iei ca fiind m`sura
gradului de organizare la nivelul sistemelor reale,
aflate în ipostaza de receptoare ale influen]elor
exercitate din afar` asupra lor. Oriunde exist` orga-
nizare, dezvoltare, optimizare, acolo se realizeaz`
integrare de informa]ie. Oriunde exist` oscila]ii, per-
turb`ri, disfunc]ii, acolo locul informa]iei este luat de
entropie. Pornind de la faptul c` informa]ia determin`
o sc`dere a incertitudinii [i, implicit, a dezordinii,
leg`tura cu entropia este imediat` [i nemijlocit`.
Termenul de informa]ie a fost ini]ial introdus \n do-
meniul tehnic pentru a desemna incertitudinea \n-
l`turat` prin realizarea unui eveniment dintr-un set de
evenimente posibile. Ulterior, semnifica]ia termenului
s-a extins la cunoa[tere \n general, respectiv la
apari]ia unui element nou, necunoscut anterior, fie
pentru om, fie pentru un sistem de calcul, \n realitatea
\nconjur`toare.
Cu privire la no]iunea de informa]ie, prezint`
interes no]iunile: semn, semnal, mesaj, cod.
Semnul este definit ca un element perceptibil,
c`ruia \i este acordat` o anumit` semnifica]ie. |n con-
textul transmiterii informa]iei, prezint` interes sem-
nele grafice alfanumerice (litere, cifre [i semne de
punctua]ie utilizate \n scriere).
Semnalul reprezint` o manifestare de natur` elec-
tromagnetic`, sonor`, biologic`, chimic` etc. care se
propag` printr-un mediu dat. Uzual, un semnal este
caracterizat prin intermediul parametrilor sau al ca-
racteristicilor.
Exemple:
– Pentru un semnal \n curent continuu, parametrii
semnificativi sunt intensitatea I [i tensiunea U, care pot
avea diferite forme de varia]ie (fig. 2.46).
– Pentru un semnal asociat circula]iei unui fluid
printr-o conduct`, parametrii semnificativi sunt pre-
siunea [i debitul.
Mesajul reprezint` o mul]ime de caractere [i sim-
boluri destinate transferului de informa]ie de la surs`
(emi]`tor) la destina]ie (receptor).
Codul reprezint` un sistem de reguli [i simboluri
utilizat la \ntocmirea, transmiterea [i convertirea me-
sajelor. }in~nd cont de existen]a unei anumite dua-
lit`]i mesaj - informa]ie, no]iunea de cod se utilizeaz`
[i cu referire la informa]ie.
Se poate spune c` informa]ia reprezint` o no]iune
de maxim` generalitate, care semnific` o [tire, un
mesaj, un semnal etc. \n leg`tur` cu evenimente,
fapte, st`ri, obiecte etc., \n general despre forme de
manifestare a realit`]ii.
Fig. 2.46 Semnal în curent continuu

82
C H I M I A S I S T E M E L O R D E S C H I S E
Lectur`
ENTROPIA {I PROCESELE SOCIALE
O contribu]ie important` la dezvoltarea g~ndirii
economice pe o traiectorie sistemic` global` a
avut-o economistul american de origine rom~n`, N.
Georgescu Rögen, care a demonstrat c`, prin cre[-
terea economic` accelerat`, au fost antrenate con-
sumuri din ce \n ce mai mari de energie [i, concomi-
tent, deversarea \n natur` a unei cantit`]i tot mai
mari de de[euri [i c`ldur`. Produc~nd tot mai mult
ca s` consum`m tot mai mult, la un moment dat,
economi[tii au observat c` bilan]ul nu se face numai
\n cadrul societ`]ii, ci [i \ntre aceasta [i natur`.
Profesorul propune adoptarea unui mod radical
deosebit de a privi procesul economic, adic` o
teorie conform c`reia activit`]ile de produc]ie [i
consum ale omului sunt guvernate de legile ter-
modinamice, conform c`rora energia odat` folosit`
este pierdut`.
Punctul de plecare a teoriei lui G. Röegen este
cea de-a doua lege a termodinamicii sau legea
entropiei.
|n \n]elesul cel mai larg al acesteia, legea
entropiei spune c` energia universului scade \n per-
manen]`. Deci energia nu poate fi reciclat`.
Procesul economic fiind, conform legii entropiei,
irevocabil, savantul american subliniaz` modul \n
care formele actuale de activitate economic` vor
influen]a activitatea economic` a genera]iilor
viitoare [i propune un program bioeconomic mi-
nim, care, \n ciuda caracterului s`u utopic, tra-
seaz` o serie de linii directoare viabile: produce-
rea instrumentelor de r`zboi trebuie interzis`; tre-
buie \ncurajat` o alimenta]ie organic`, cu produse
agricole de bun` calitate; trebuie pus accentul pe
folosirea energiei solare, iar \n lipsa acesteia orice
activit`]i care presupune risip` de energie trebuie
evitate.
N. Georgescu Rögen a legat analiza economic` de
lumea fizic`. Aplic~nd al doilea principiu al termo-
dinamicii la economie, el a contribuit la schimbarea
opticii pur economice, la orientarea economiei \n
direc]ia preocup`rilor pentru conservarea [i
economisirea resurselor de energie, de materii
prime [i spre g`sirea unor solu]ii care s` evite
degradarea mediului.
|n opozi]ie cu societatea entropic`, a ap`rut con-
ceptul de societate antientropic`, adic` s-a propus
trecerea de la societatea industrial`, consumatoare
de resurse materiale, la o societate informa]ional`,
creatoare de inteligen]` uman` [i artificial`.
B I O L O G I C E
SINTEZå
Termodinamica este partea fizicii al c`rei
obiect de studiu \l constituie st`rile de echilibru
ale sistemelor fizice [i propriet`]ile generale ale
proceselor care conduc la aceste st`ri, procese
\n care pot interveni fenomene termice.
Con]inutul termodinamicii este construit pe
cale deductiv`, pornind de la trei principii:
\ntr-un sistem izolat de corpuri energia se con-
serv`; trecerea c`ldurii de la un corp cu o anu-
mit` temperatur` la un corp cu o temperatur`
inferioar` este un proces ireversibil; entropia
oric`rui sistem tinde c`tre o valoare finit` c~nd
temperatura lui tinde c`tre 0.
Entropia este o m`rime fizic` ce m`soar`
gradul de dezorganizare al moleculelor \n tim-
pul unui proces natural.
Legea a doua a termodinamicii este universal
valabil` pentru toate procesele naturale, procese
care sunt de trei mari categorii: procese fizice –
studiate de [tiin]ele fizice (fizica, chimia, geolo-
gia, astronomia etc.); procese biologice – studi-
ate de [tiin]ele biologice (zoologia, fiziologia,
medicina etc.); procese sociologice – studiate de
[tiin]ele comportamentale (psihologia, sociolo-
gia, antropologia etc.).
Timpul este procesul continuu al existen]ei
evenimentelor \n trecut, prezent [i viitor.
Tr`s`turile timpului sunt: durata, succesiunea,
coexisten]a, ritmicitatea, ireversibilitatea,
caracterul absolut [i relativ, infinitatea.
Informa]ia reprezint` fiecare dintre elementele
noi, \n raport cu cuno[tin]ele prealabile,
cuprinse \n semnifica]ia unui simbol sau a unui
grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit,
imagini plastice etc.).
Legat de no]iunea de informa]ie prezint` inte-
res no]iunile: semn, semnal, mesaj, cod.
TEME
R`spunde la urm`toarele întreb`ri:
1) În ce tip de sisteme este valabil principiul al
II-lea al termodinamicii?
2) Ce este un perpetuum mobile?
3) În ce scop a introdus Schrödinger no]iunea de
entropie negativ`?
4) Explic` ireversibilitatea timpului.
5) Care este deosebirea dintre mesaj [i cod?
83
 C A P I T O L U L I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I

Cap. 3
TEORII ALE UNIFICåRII
3.1. Procese corticale
Sistemul psihic uman este un sistem alc`tuit din sub-
sisteme rezultate din interac]iunea unor elemente ca:
procese, func]ii, st`ri, \nsu[iri psihice. De exemplu:
memoria, \nv`]area, g~ndirea, imagina]ia etc., inter-
corelate, formeaz` subsistemul cognitiv, iar acesta, co-
relat cu subsistemul afectiv (tr`iri, emo]ii, sentimente)
[i cu cel volitiv (hot`r~ri, decizii), formeaz` sistemul
de personalitate.
În ce prive[te localizarea cerebral` a psihicului, au
existat dou` modele: un model care sus]ine c` fiecare
func]ie psihic` are o localizare precis` pe cortex. Ca
urmare a acestui model, s-au alc`tuit h`r]i topografice
ale creierului, model care sus]ine ideea echivalen]ei
func]ionale a tuturor forma]iunilor [i a zonelor cere-
brale. Cele dou` modele nu s-au confirmat integral. În
locul lor, a ap`rut modelul localiz`rii dinamice, conform
c`ruia func]iile psihice se împart în dou` grupe: func]ii
psihice localizate precis [i invariabil, care sunt legate
genetic de anumite structuri cerebrale, acelea[i la to]i
oamenii (cum ar fi func]iile senzoriale, cele motorii [i
toate reflexele condi]ionate); func]ii localizate relativ [i
variabil, a c`ror leg`tur` cu diverse structuri cerebrale
nu este programat` genetic [i se formeaz` în on-
togenez`. De aceea, configura]ia acestor zone va fi dife-
rit` la indivizi diferi]i (în aceast` categorie intr` gândi-
rea, limbajul, structurile globale de personalitate).
Ceea ce unific` diferitele procese corticale este un
mecanism fiziologic comun, reprezentat de starea de
excita]ie [i starea de inhibi]ie, ca procese corticale fun-
damentale.

MEMORIA
Memoria este func]ia psihic` de baz`, care face
posibil` fixarea, conservarea, recunoa[terea [i re-
producerea informa]iilor [i a tr`irilor acumulate
anterior.
Memoria este implicat` \n cunoa[tere [i \nv`]are,
\n]elegere [i rezolvare de probleme, inteligen]` [i cre-
ativitate, fiind o capacitate psihic` absolut necesar`,
f`r` de care via]a individului ar fi, practic, imposibil`.

Tipurile de memorie [i particularit`]ile acestora

Criteriul
Tipul de memorie Caracteristici
de clasificare
Timpul de re]inere Memorie momentan` Reprezint` reflec]ia nemijlocit` a imaginii informa]iei, a informa]iei
(iconic`) recep]ionate de organele de sim]. Are o durat` de 0,1-0,5s.
Memorie de P`streaz` informa]ia recep]ionat` un interval scurt de
scurt` durat` timp (\n medie de aproximativ 20 s). Cea mai important`
particularitate a acestei memorii este selectivitatea: din memoria
momentan`, p`trunde \n memoria de scurt` durat` numai acea
informa]ie ce reprezint` un real interes sau o necesitate pentru om.
Memorie operativ` P`streaz` informa]ia pe un anumit termen, predeterminat, necesar
pentru efectuarea unor opera]ii. Durata memoriei operative este de
la c~teva secunde p~n` la c~teva zile.
Memorie de Stocheaz` informa]ii pe un interval de timp aproape nelimitat.
lung` durat` |n practic`, func]ionarea memoriei de lung` durat` este, de obicei,
legat` de g~ndire [i voin]`.
Memorie genetic` Este definit` de genotip [i se transmite ereditar, influen]a omului
asupra acestei memorii fiind foarte limitat`.
Analizatorul Memorie vizual` R`spunde de p`strarea [i de reproducerea imaginilor vizuale [i este
dominant dominant` la om. Ea este nemijlocit legat` de imagina]ie.

84
P R O C E S E C O R T I C A L E

Memorie auditiv` Reprezint` o memorare bun` a diferitelor sunete (muzicale, verbale

O form` a memoriei verbale este memoria logico-verbal`, care este
str~ns legat` de g~ndire, cuv~nt [i logic`.
Memorie motorie Reprezint` memorizarea, p`strarea [i reproducerea a multor mi[c`ri
complexe. Ea particip` la formarea deprinderilor [i aptitudinilor
motorii. Un exemplu de folosire a memoriei motorii este repro-
ducerea \n scris a textelor, ceea ce presupune, de regul`, scrierea
automat` a unor simboluri \nv`]ate c~ndva.
Memorie emo]ional` Este legat` de retr`iri. Memoria emo]ional` st` la baza unei
memor`ri ad~nci (ceea ce provoac` emo]ii se re]ine pe un termen
\ndelungat).
Gradul Memorie con[tient` Realizat` datorit` eforturilor voin]ei.
de implicare Memorie Func]ioneaz` automat, f`r` eforturi. De cele mai multe ori,
a voin]ei subcon[tient` este mai activ` dec~t cea con[tient`.
Prezen]a Memorie logic` Presupune sistematizare, \mp`r]irea materialului de memorat pe
sau absen]a secven]e, pe probleme, introducerea de reguli \n efectuarea repeti-
g~ndirii ]iilor, p`trunderea sensului, a leg`turilor cauzale din acel material.
Memorie mecanic` Admite \nv`]area „pe de rost“, f`r` \n]elegerea sensului celor
memorate.
Memoria evolueaz` odat` cu v~rsta cronologic` sau \n]elesul, semnifica]ia sa logic`. La [colarii mai mari,
cu cea intelectual` a omului. predomin` memorarea logic`.
Astfel, \n perioada pre[colar` se dezvolt` caracterul |ntreaga activitate psihic`, \n care este inclus` [i
voluntar (con[tient) al memoriei. Formarea unor ele- memoria, func]ioneaz` „la \ntreaga capacitate” \ntre 24
mente de memorare inten]ionate, pe baza unui anumit - 35 de ani, iar uitarea, pierderea din materialul memo-
scop dinainte fixat, constituie premisa necesar` pentru rat, are [i un rol pozitiv – se uit` balastul, elementele
activitatea de \nv`]are \n [coal`. neimportante, nepl`cute sau care [i-au pierdut utilitatea.
La v~rst` [colar` mic`, memoria logic` este \nc` Dup` v~rsta deplinei maturit`]i, oamenii \ncep, trep-
insuficient dezvoltat`. {colarul nu este \n stare s` folo- tat, s` uite, \ns`, [i unele elemente utile din materialul
sesc` suficient activitatea g~ndirii \n sprijinul memoriei. memorat (persoanele \n v~rst` \[i amintesc fapte,
Adesea se \nt~mpl` ca, av~nd pe primul plan sarcina \nt~mpl`ri, date, memorate \n tinere]e [i nu-[i mai aduc
memor`rii unui material, copilul s` piard` din vedere aminte de fapte recente, unele petrecute cu o zi \nainte).

ÎNVå}AREA
|nv`]area este activitatea psihic` prin care se dob~n-
desc [i se sedimenteaz` noi cuno[tin]e [i comporta-
mente, prin care se formeaz` [i se dezvolt` sistemul de
personalitate al individului uman. |n cadrul procesului
de \nv`]are, sunt integrate celelalte func]ii [i procese psi-
hice (percep]ia, aten]ia, memoria, g~ndirea, motiva]ia,
afectivitatea), care interac]ioneaz` pentru o mai mare efi-
cien]` a înv`]`rii. |nv`]area este posibil` pentru c`
scoar]a cerebral` prelucreaz` diversele informa]ii primi-
te \n a[a fel \nc~t, la o re\nt~lnire cu acela[i stimul,
reac]ia declan[at` s` fie \n concordan]` cu altele similare,
produse anterior.
Substratul morfofiziologic al proceselor de memorare
[i \nv`]are nu este clar precizat. Se pare c` au loc modi-
fic`ri la nivelul sinapselor, prin formarea unor conexiuni,
ca urmare a cre[terii num`rului dendritelor [i a diametru-
lui neuronilor care au fost stimula]i repetat (fig. 3.1). Fig. 3.1 Neuroni

85
 C A P I T O L U L I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I

La ace[ti neuroni se mai observ` [i umflarea termina-

]iilor. Se pare c` se sintetizeaz` proteine instalate la
nivelul sinapselor, proteine specifice informa]iei pe
baza c`reia au fost sintetizate [i, ori de c~te ori apare
informa]ia respectiv`, o vor recunoa[te [i o vor actua-
liza. Alte modific`ri ce apar \n timpul celor dou` pro-
cese privesc celulele gliale [i ARN-ul.
Celulele gliale (fig. 3.2), care sunt prezente \n num`r
mult mai mare dec~t cel al neuronilor, s-ar interpune
\ntre neuroni, form~nd pun]i sinaptice, cu rol de faci-
litare a transmiterii interneuronale.
Aceast` ipotez` este sus]inut` de faptul c`, \n neu-
ronii activa]i, cre[te cantitatea de ARN, iar \n celulele
gliale scade. Prin blocarea sintezei de ARN la animalele
de experien]` (administr~ndu-le unele antibiotice), s-a
Fig. 3.2 Celule gliale (ro[u)
observat c` acestor animale le este afectat` capacitatea
de \nv`]are.
Vedere lateral` Un rol-cheie \n memorie \i revine hipocampului
(zon` din lobul temporal - fig. 3.3) la nivelul c`ruia s-a
pus \n eviden]` existen]a unor circuite „reverberante“:
lan]uri de neuroni form~nd c~te un circuit \nchis.
C~nd un stimul provine din exterior, el oscileaz` mai
multe secunde \n acest cerc – fapt ce ar explica persis-
Amigdala Hipocampus ten]a impresiei. Totodat`, intervenind \n aceast` regiune,
Ventricul lateral leziunile provoac` evidente tulbur`ri ale memoriei.
Talamus Cercet`torii de la Institutul de Cercet`ri Medicale
„Max Planck“ din Heidelberg au dovedit experimental
c` informa]iile noi sunt transferate \ntre hipocamp (aria
\n care este \nregistrat` memoria de scurt` durat`) [i
cortexul cerebral, \n timpul somnului.
|nregistrarea simultan` a poten]ialului membranar al
Neocortex unui neuron hipocampale (cu ro[u \n imagine) [i al unui
Al treilea ventricul Amigdala neuron din cortexul cerebral (albastru) indic` flucta]ii
Hipotalamus aproape simultane, exist~nd o u[oar` \nt~rziere, ca un
ecou (fig. 3.4).
Fig. 3.3 Transmiterea informa]iei în timpul somnului
Potrivit celor descoperite [i \n mod contrar celor pre-
supuse p~n` \n prezent, cortexul cerebral controleaz` \n
mod activ acest transfer.
Modul \n care creierul stocheaz` sau [terge memo-
riile \nc` r`m~ne \n mare m`sur` neexplicat.
{tiai c`…?
Pierderea pe o perioad` lung` sau scurt` de timp a
unor tipuri de memorii se nume[te amnezie.
Recunoa[terea se realizeaz` \n prezen]a stimulului
concret, despre care au fost ob]inute informa]ii, iar
reproducerea se realizeaz` \n absen]a stimulului.
Activitate pe grupe
Organiza]i-v` pe grupe [i ilustra]i, prin exemple din
via]a [colar`, rolul func]iilor [i al proceselor psihice
\n \nv`]are (percep]ia, aten]ia, memoria, g~ndirea,
motiva]ia, afectivitatea).
Fig. 3.4 Poten]iale membranare neuronale

86
P R O C E S E C O R T I C A L E
CON{TIIN}A
Con[tiin]a (lat. conscientia - dup` [tiin]`) este cea
mai \nalt` form` de reflectare psihic` a realit`]ii, proprie
numai oamenilor, produs al activit`]ii creierului, sub
ac]iunea condi]iilor sociale. Con[tiin]a nu a fost niciodat`
pe deplin definit`, deoarece nu a fost \n]eleas` natura ei.
Dificultatea definirii con[tiin]ei provine din faptul c` ea
este pur` subiectivitate [i se manifest` \n experien]ele per-
sonale, nefiind, de regul`, accesibil` altuia.
Freud (fig. 3.5) este cel care, \nainte de anul 1920, a
introdus conceptul de „aparat psihic“ [i care a identificat
trei niveluri ale psihicului, \ntr-o prim` etap` de cercetare:
con[tientul, precon[tientul [i incon[tientul.
Incon[tientul con]ine amintiri „uitate“, incluz~nd do-
rin]e [i impulsuri, [i ac]ioneaz` dup` „principiul pl`cerii“.
Precon[tientul con]ine g~nduri ce nu sunt con[tiente
la un moment dat, dar care la nevoie sunt accesibile,
ac]ion~nd ca un filtru, cenzur~nd dorin]ele inacceptabile.
Con[tientul con]ine g~ndurile [i sentimentele de care
individul \[i d` seama la un moment dat. Func]iile lui prin-
cipale sunt de a r`spunde la realitatea extern`, de a evita
pericolul, de a men]ine un comportament acceptat social.
Dup` 1920, Freud \[i d` seama de anumite limite ale
acestei clasific`ri [i stabile[te o nou` clasificare:
Sinele, echivalent cu incon[tientul, con]ine toate im-
boldurile l`untrice, pulsiunile [i instinctele.
Eul, echivalentul precon[tientului, se dezvolt` pentru
a satisface nevoile sinelui \ntr-un mod acceptabil social.
Supraeul, echivalentul con[tientului, indic` persoanei
ce „ar trebui sau nu ar trebui“ s` fac`.
Con[tiin]a are dou` aspecte:
con[tiin]a social`, format` [i dezvoltat` \n decursul
istoriei societ`]ii, reprezent~nd reflectarea existen]ei
sociale a oamenilor;
SUBCON{TIENTUL
Subcon[tientul cuprinde o sfer` de fenomene psi-
hice ce se desf`[oar` \n afara con[tiin]ei [i care au pu-
tut fi con[tiente anterior sau ar putea deveni con[tiente
ulterior. Se situeaz` sub nivelul con[tient, fiind sediul
ac]iunilor automatizate [i al unor stocuri de cuno[tin]e
acumulate, dar care au sc`pat controlului con[tient.
Raportul dintre con[tient [i subcon[tient este compa-
rabil cu un iceberg, con[tientul fiind partea de deasupra
apei. |n subcon[tient sunt \nregistrate toate datele, \n cel
mai mic am`nunt, \n leg`tur` cu tot ceea ce am tr`it p~n`
acum, precum [i toate calit`]ile de care avem nevoie \n
atingerea oric`rui ]el.
Fig. 3.5 Sigmund Freud (1856–1939)
con[tiin]a individual`, format` [i dezvoltat` \n decursul
ontogenezei fiec`rui om, reprezent~nd reflectarea propriei
sale existen]e, a condi]iilor individuale de via]`, activitate,
educa]ie. Astfel, con[tiin]a individual` se refer` la per-
cep]iile interne (corpul propriu), aspecte ale personalit`]ii
[i ale ac]iunilor sale (con[tiin]a de sine, con[tiin]a moral`,
regulile de etic`).
Fiecare fiin]` dotat` cu sensibilitate poate fi considerat`
con[tient`, \n m`sura \n care percepe lumea \nconjur`toare
[i r`spunde la stimulii ei.
|n domeniul medical, con[tiin]a este una dintre func]iile
vitale, cuprinz~nd reflexele [i capacitatea de mi[care [i
vorbire.
Descifrarea genomului uman va duce \n urm`torii ani la
controlarea de c`tre societate a \ntregului fundament bio-
logic al omului. Modificarea acestuia, nu numai \n scopuri
medicale, ar putea duce la apari]ia con[tiin]e superioare.
S-ar putea atunci ca societatea informa]ional`, care devine
[i o societate a cunoa[terii, s` se transforme \ntr-o societate
a con[tiin]ei.
Aceasta este marea frontier` a omenirii determinat` de
cunoa[terea con[tiin]ei prin [tiin]`.
Se [tie c` exist` oameni care au o memorie fotografi-
c` extraordinar` sau oameni care calculeaz` \n „cap“ mai
repede dec~t un computer. Explica]ia este urm`toarea:
cele dou` emisfere cerebrale ale omului au func]ii
diferite, cea st~ng` este partea analitic`, logic`. |n cursul
evolu]iei, aceasta s-a dezvoltat tot mai mult [i a preluat
un rol de control sau de filtru asupra emisferei drepte,
care este responsabil` de a[a-numita g~ndire holistic`,
adic` imagina]ie, culoare, g~ndire spa]ial`, sentimente,
sensibilitate etc. Majoritatea oamenilor care au a[a-zise
calit`]i excep]ionale sunt \ns` auti[ti. La ace[ti oameni,
emisfera st~ng` nu mai are un rol de filtru [i control asu-
87
 C A P I T O L U L
pra emisferei drepte [i tot ceea ce subcon[tientul a \nv`-
]at \n decursul existen]ei lui poate fi redat f`r` dificul-
tate.
Principalele tr`s`turi ale subcon[tientului sunt:
- men]inerea con]inuturilor \n stare latent`, p~n` c~nd
vor fi reactivate de c`tre con[tiin]`;
- coexisten]a cu con[tiin]a (de obicei, con]inuturile
subcon[tientului sunt o expresie mai concentrat`, mai
condensat`, a con]inuturilor con[tiin]ei);
- filtrarea con]inuturilor care trec dintr-un nivel \n
altul (con]inuturile con[tiin]ei nu trec direct \n incon-
[tient, ci „poposesc“ pentru o perioad` de timp \n sub-
con[tient, la fel petrec~ndu-se lucrurile [i cu con]inu-
GÅNDIREA
G~ndirea reprezint` cel mai \nalt nivel de prelu-
crare [i de integrare a informa]iei despre lumea
extern` [i despre propriul nostru EU. Ea este cea care
ajut` la realizarea saltului activit`]ii de cunoa[tere de la
particular la general, de la accidental la necesar, de la o
simpl` constatare a existen]ei obiectului la interpretarea
[i explicarea lui legic-cauzal`.
G~ndirea se \ntinde pe toate cele trei coordonate tem-
porale: trecut, prezent [i viitor; folose[te informa]ia
despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui;
integreaz` informa]ia despre trecutul [i prezentul obiec-
tului pentru a determina starea lui \n viitor. Ea are astfel
o func]ie creatoare: elaborarea de modele, proiecte [i
planuri, pe baza c`rora se realizeaz` noi obiecte, noi
configura]ii ale mediului \nconjur`tor.
G~ndirea ocup` un loc central \n sistemul psihic
uman, fiind procesul de cunoa[tere de cel mai \nalt rang,
ce asigur` p`trunderea \n esen]a lucrurilor, \n]elegerea
Corp calos
Meninge
Scoar]` cerebral`
Ventriculii I [i II confruntarea lor cu realitatea. Cu ajutorul concretiz`rii,
Ventriculul III
Talamus
Hipotalamus
Mezencefal
Hipofiz`
Punte Ventriculul IV g~ndire – se caracterizeaz` printr-un num`r mare de
Cerebel
Bulb
Vertebr`
M`duva spin`rii
Fig. 3.6 Sec]iune sagital` prin encefal
88
I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I
turile incon[tientului, care mai \nt~i tranziteaz` sub-
con[tientul [i abia apoi p`trund \n con[tiin]`).
Sub influen]a unor factori (timpul scurs \ntre introduce-
rea \n subcon[tient [i evocare, emo]iile puternice)
amintirile, deprinderile sunt modificate de subcon[tient [i
dac`, la un moment dat, con[tientul, „scoate“ la suprafa]`
amintiri, automatisme, deprinderi, acestea nu vor fi abso-
lut identice cu cele care au „intrat“ \n subcon[tient.
{tiai c`…?
Se presupune c` \n 24 de ore con[tientul poate s`
\nregistreze circa 8-16 bi]i, iar subcon[tientul apro-
ximativ 2.000.000 de bi]i!
rela]iilor logice dintre acestea [i interpretarea lor, f`c~nd
posibil` rezolvarea unor probleme complexe.
Spre deosebire de procesele senzoriale care reflect`
\nsu[iri accesibile sim]urilor, g~ndirea reflect` \nsu[iri
esen]iale, ceea ce este comun, constant [i definitoriu
pentru o \ntreag` categorie de obiecte sau fenomene.
G~ndirea opereaz` structural prin intermediul cuv~n-
tului ca simbol abstract [i general cu poten]ial infor-
ma]ional echivalent al no]iunii, care este unitatea de
baz` a gândirii.
Opera]iile fundamentale ale g~ndirii sunt: analiza,
sinteza, compara]ia, generalizarea, abstractizarea [i
concretizarea.
- analiza [i sinteza reprezint` descompunerea [i apoi
recompunerea elementelor unui proces sau ale unui
fenomen;
- compara]ia const` \n stabilirea de raporturi \ntre
dou` sau mai multe grupuri de fenomene, prin sublini-
erea numitorului lor comun [i prin analiza deosebirilor
[i a particularit`]ilor caracteristice fiec`rui grup;
- generalizarea [i abstractizarea sistematizeaz`
materialul \nsu[it [i scot \n eviden]` esen]ialul pe baza
c`ruia se pot face clasific`ri, emite ipoteze, prezenta
teorii;
- concretizarea verific` datele enun]ate teoretic, prin
se pot corecta eventualele erori survenite.
Omul are acelea[i tipuri de neuroni ca celelalte ani-
male. Totu[i, \n ansamblul s`u, creierul uman [i, mai
ales, scoar]a cerebral` (fig. 3.6) – sediul proceselor de
neuroni cuprin[i \n circuite foarte complexe. Fa]` de alte
animale, la om exist` o cre[tere semnificativ` a num`-
rului de neuroni asociativi de tip Golgi, care realizeaz`
o re]ea dens` de leg`turi sinaptice.
Datorit` modific`rii de desf`[urare a proceselor cog-
nitive, pot ap`rea tulbur`ri de gândire.
P R O C E S E C O R T I C A L E

Tulbur`ri de gândire Manifest`ri

Logoreea Persoana expune foarte volubil tot ceea ce-i trece prin minte, f`r` capacitate selectiv`
inhibitorie pentru elaborarea unor prezent`ri clare, concise [i concrete, put~nd ajunge
la „fuga de idei“.

Bradipsia Persoana manifest` lentoare \n desf`[urarea g~ndirii, tulburare care apare \n depresie,
melancolie, \n st`rile de astenie.

Disocia]ia schizogenic` Apar opriri bru[te \n timpul unei expuneri, ideile amestec~ndu-se.
Stereotipiile de g~ndire Persoana repet`, la scurte intervale, unele expresii care paraziteaz` mersul normal al
asocia]iilor [i \ngreuneaz` \n]elegerea con]inutului.

INTELIGEN}A
Inteligen]a reprezint` capacitatea de a descoperi
propriet`]ile obiectelor [i fenomenelor înconjur`toare,
ca [i rela]iile dintre acestea.
Termenul de „inteligen]`” provine din latinescul „inte-
lligentia”, care inseamn` a rela]iona, a organiza. Deci
inteligen]a poate fi considerat` [i ca facultatea de a rezol-
va probleme noi, pe baza cuno[tin]elor acumulate an-
terior. Terminologia sugereaz` c` inteligen]a dep`[e[te
gândirea, aceasta limitându-se la stabilirea rela]iilor din-
tre însu[irile esen]iale ale obiectelor [i fenomenelor [i nu
a rela]iilor între rela]ii, ca în cazul inteligen]ei.
Sesizarea raporturilor care exist` între obiecte [i
fenomene poate fi senzorial`, caz în care intervin refle-
xele condi]ionate, sau intelectual`, specific` omului, caz
în care intervin limbajul [i conceptele. Inteligen]a este o
calitate a întregii activit`]i mintale, ca expresie a orga-
niz`rii superioare a tuturor proceselor psihice [i se poate
m`sura stabilind coeficientul de inteligen]` (IQ)
Psihologul american L. Thurstone stabile[te mai mul]i
factori ai inteligen]ei, cum ar fi: în]elegerea cuvintelor,
operarea spa]ial`, ra]ionamentul, memoria, capacitatea
de calcul.
Teorii privitoare la inteligen]`:
- teoria bifactorial`, formulat` de C. Spearman, care
stabile[te un factor g (inteligen]a general`) [i mai mul]i
factori s (speciali, care corespund condi]iilor concrete ale
activit`]ii respective – [tiin]ifice, artistice, sportive etc.);
- teoria multifactorial`, elaborat` de L. Thurstone,
care înlocuie[te factorul g cu mai mul]i factori comuni,
numi]i abilit`]i mentale primare (exemple: fluen]` ver-
bal`, memorie, ra]ionament, percep]ie);
- teoria genetic`, elaborat` de J. Piaget, care pune
accent pe geneza inteligen]ei, a c`rei conduit` se ela-
boreaz` de-a lungul a patru stadii;
- teoria inteligen]elor multiple, formulat` de H.
Garden, sus]ine c` exist` [apte forme ale inteligen]ei:
lingvistic`, muzical`, logico-matematic`, spa]ial`,
kinestezic`, intrapersonal` [i interpersonal`;
- teoria inteligen]ei emo]ionale, elaborat` de D.
Goleman.
INTELIGEN}A EMO}IONALå
Inteligen]a emo]ional` reprezint` capacitatea de
identificare [i în]elegere a propriilor emo]ii, dar [i ale
celor din jur [i de a folosi aceste emo]ii cu rezultate
pozitive. Finalitatea ei const` în atingerea scopurilor
personale, cu un minim de conflicte inter- [i intraper-
sonale. Inteligen]a emo]ional` se m`soar` prin coefi-
cientul emo]ional (EQ).
Exist` persoane care au un coeficient de inteligen]`
mediu sau sc`zut, dar reu[esc în carier`, dup` cum exist`
persoane cu un coeficient de inteligen]` ridicat, dar au
e[ec sau stagneaz` în carier`. R`spunsul la acest aparent
paradox este modul în care \[i folosesc inteligen]a
emo]ional`.
Chiar dac` o persoan` are suficiente cuno[tin]e [i idei
inteligente, dac` nu \[i cunoa[te [i nu reu[e[te s`-[i ges-
tioneze emo]iile [i sentimentele, poate \nt~mpina difi-
cult`]i \n \ncercarea de a-[i construi rela]iile cu ceilal]i
sau o carier` profesional` de succes. Persoanele cu un
\nalt grad de autocunoa[tere \[i dau seama de propor]ia
\n care sentimentele lor \i afecteaz`, at~t pe ei, c~t [i pe
cei din jur. Dezvoltarea inteligen]ei emo]ionale ne per-
mite s` ne punem \n valoare aptitudinile intelectuale,
creativitatea. Ne asigur` reu[ita, at~t \n plan personal,
c~t [i \n cel profesional.
Elementele inteligen]ei emo]ionale
Cunoa[terea emo]iilor personale. Cunoa[terea emo-
]iilor personale presupune identificarea [i exprimarea lor
coerent`, \ntr-un context dat. |n orice rela]ie exprim`m
informa]ii, sentimente, fapte, amintiri. Uneori \ns`, ne
este greu s` exprim`m clar ceea ce vrem s` spunem sau
sim]im – nu suntem coeren]i, iar alteori ne este greu s`

89
 C A P I T O L U L
\n]elegem ceea ce ni se spune – inten]ia care se ascunde
\n spatele cuvintelor. Aceste situa]ii sunt generatoare de
conflict. Pentru a le evita este important s` putem codi-
fica [i decodifica mesajele transmise, la nivelul verbal
sau nonverbal, astfel \nc~t s` transmitem [i s` \n]elegem
corect sensul mesajelor.
Fig. 3.7 Prietenia - o rela]ie interpersonal` pozitiv`
SOMNUL
Somnul este o stare fiziologic` periodic`,
reversibil`, care alterneaz` cu starea de veghe, fiind
controlat de anumite arii nervoase din hipotalamus.
Somnul se desf`[oar` \n cicluri, fiecare ciclu dur~nd
aproximativ 90 de minute. Se succed patru sau cinci
asemenea cicluri \n timpul nop]ii, sfâr[itul fiec`ruia
a)
b)
c)
d)
Fig. 3.8 Unde cerebrale: a) alfa; b) beta; c) teta; d) delta
90
I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I
Gestionarea emo]iilor. Gestionarea emo]iilor se
refer` la capacitatea noastr` de a alege modalitatea prin
care ne vom exprima \ntr-o anumit` situa]ie. Pentru a ne
gestiona emo]iile este important s` ]inem cont de
urm`toarele aspecte: ce exprim`m, cum exprim`m, c~nd
exprim`m, unde [i cui ne adres`m.
Direc]ionarea emo]iilor c`tre scop. Scopul este cri-
teriul dup` care ne gestion`m emo]iile. Este important s`
]inem cont de ceea ce vrem s` facem sau s` ob]inem, \n
mod concret: durata \n timp – c~nd vrem s` atingem
scopul; participan]i – de cine avem nevoie; strategie – ce
pa[i trebuie urma]i; resurse – de ce avem nevoie.
Empatia. Este capacitatea de a intui sau de a
recunoa[te emo]iile celorlal]i. Empatia nu \nseamn` s`
tr`im emo]iile altor persoane, ci s` le \n]elegem pornind
de la experien]ele noastre.
Capacitatea de a construi rela]ii interpersonale pozi-
tive (fig. 3.7). Acest lucru ne va ajuta s` reducem con-
flictele [i s` comunic`m eficient.
fiind marcat de o scurt` trezire, \n care \ns`, adesea, nu
se p`streaz` nicio amintire.
Manifest`rile electrice ale activit`]ii creierului sunt
undele cerebrale. Aparatul care m`soar` [i \nregistreaz`
aceste unde cerebrale este electroencefalograful ai c`rui
electrozi sunt sensibili la curen]ii bioelectrici ai creieru-
lui. Ace[ti electrozi sunt amplasa]i \n toate p`r]ile crani-
ului, pentru a \nregistra modific`rile din to]i lobii
creierului (frontal, parietal, occipital, temporal).
Tipurile principale de unde cerebrale sunt: alfa (8-12
Hz) – specifice st`rii de veghe; beta (12-30 Hz) – speci-
fice somnului stabil [i profund, f`r` vise, precum [i
transform`rilor meditative ale con[tiin]ei; Teta (4-8 Hz)
[i delta (0,5-4 Hz), ambele specifice st`rii de relaxare a
organismului (fig. 3.8).
Sub aspect neurofiziologic, stadiile somnului descrise
de c`tre cercet`torii americani N. Kleitman [i W.
Dement sunt urm`toarele:
Etapa 1 (somnolen]a). |n acest stadiu precoce, care
poate dura doar c~teva minute, corpul alunec` spre starea
de somn. Majoritatea undelor cerebrale sunt de amplitu-
dine mare, dar slabe.
Etapa 2 (somn u[or). B`t`ile inimii [i respira]ia \nceti-
nesc [i somnul devine mai ad~nc dec~t \n prima etap`.
Undele slabe continu` s` fie emise, cu ocazionale
„v~rfuri“ de unde, denumite [i „fusuri de somn“.
Etapele 3 [i 4 (somn stabil [i profund). Acestea sunt
etapele \n care somnul este cel mai ad~nc [i \n care undele
cerebrale sunt cele mai slabe. |n timpul acestor etape, res-
pira]ia [i b`t`ile inimii scad tot mai mult, iar mu[chii se
relaxeaz`.
P R O C E S E C O R T I C A L E
Visele \ncep s` apar` mult mai des dec~t \n etapele ante-
rioare. Acesta este momentul \n care poate ap`rea vorbitul
prin somn sau somnambulismul.
REM (Rapid eye movement). Aceast` etap` se extinde
pe parcursul nop]ii, pe m`sur` ce se repet` ciclic. Prima
etap` REM poate dura doar 10 minute, \n timp ce ultima
poate dura chiar o or`. |n timpul acestei etape, b`t`ile
inimii se accelereaz`, respira]ia devine superficial`, ochii
se mi[c` rapid, mu[chii sunt relaxa]i, iar visele sunt
intense. |n acest moment, undele cerebrale se aseam`n` cu
cele din timpul mersului.
Somnul cu vise este util, pentru c` în timpul s`u se pro-
duc: modelarea [i remodelarea memoriei (\ndeosebi a me-
moriei de lung` durat`) prin reorganizarea [i formarea de
noi conexiuni neuronale; refacerea sistemul nervos central
dup` eforturile de \nv`]are, dup` situa]iile de stres; restruc-
tur`ri ale amintirilor memoriei.
Dup` cum eviden]iaz` cercet`rile asupra somnului,
absolut to]i oamenii viseaz`. |ns` doar o parte \[i aduc
aminte de visele pe care le au \n timpul nop]ii.
Somnul lent, f`r` vise este cel \n care au loc „odihn`“
propriu-zis` a sistemului nervos central [i regenerarea
for]elor organismului, fizice [i mentale.
Studiile au ar`tat c` sistemul nervos func]ioneaz` cu
randament maxim dup` o noapte de somn. Aceasta explic`
de ce capacitatea de \n]elegere a lucrurilor mai profunde,
[i abstracte, este mai mare diminea]a dec~t seara.
Importan]a somnului reiese [i din faptul c` anumi]i hor-
moni sunt secreta]i \n special \n timpul lui. Hormonul de
cre[tere, de pild`, este produs \n mare parte \n timpul som-
nului lini[tit dinaintea miezului nop]ii. Acest hormon are
rol \n cre[terea organismului (nu \nt~mpl`tor copiii dorm
mai mult dec~t adul]ii), efect ce se exercit` [i asupra
creierului, cresc~ndu-i dimensiunile [i eficien]a. De
COMPORTAMENTUL
Etologia (gr. ethos - morav, logos - studiu) este [tiin-
]a care se ocup` de studiul comportamentului animal
[i interac]iunea acestora cu mediul natural. |n felul
acesta, se pot \n]elege comportamentul instinctiv [i
capacitatea \nn`scut` de a r`spunde \n diverse situa]ii.
Cel care pune bazele acestei [tiin]e, \n anul 1966, este
Konrad Lorenz (1903-1989, laureat al Premiului Nobel).
Acesta a \mbinat studiul animalelor \n mediul lor natu-
ral (care pune \n eviden]` patrimoniul ereditar al speciei,
prin r`spusuri fixe la stimuli ambientali fic[i) cu studiul
de laborator (care pune animalul \n situa]ii noi, pentru a
eviden]ia capacitatea acestuia de a elabora r`spunsuri
diferite la stimuli diferi]i, implicit capacitatea de
\nv`]are [i adaptare a animalului).
|nc` de la na[tere, animalele au instincte, cum sunt: cel
al foamei, al reproducerii speciei (inclusiv cre[terea [i
asemenea, hormonul de cre[tere stimuleaz` transportul
aminoacizilor din s~nge \n ]esutul nervos.
Un alt hormon important este cortizolul. Produc]ia sa
este maxim` \n intervalul dintre miezul nop]ii [i diminea]a
devreme. Cortizolul ne ajut` s` facem fa]` factorilor stre-
san]i, reduc~nd inflama]ia [i oboseala. Cei care se culc`
seara t~rziu nu dau organismului posibilitatea s` se refac`
dup` uzura din timpul zilei [i \[i reduc astfel disponibilul
de energie necesar a doua zi.
{tiai c`…?
Animalele de laborator private de somn mor. Nici
oamenii nu par s` fie imuni la efectele lipsei de somn.
Studiile arat` c`, \n r~ndul oamenilor care dorm mai
pu]in de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9
ore, rata mortalit`]ii este cu 30% mai mare dec~t \n
cazul celor care dorm \n mod obi[nuit 7 - 8 ore.
Nevoia de somn variaz` \ns` \n func]ie de v~rst`. Un
nou-n`scut doarme \n medie 20 de ore pe zi, un copil de
6 ani, 10 ore, unul de 12 ani, 9 ore.
Ritmurile circadiene
Alternan]a noapte-zi, succesiunea anotimpurilor au o
influen]` major` asupra activit`]ii organismelor vii.
Ritmicitatea acestor factori duce la apari]ia ritmurilor bio-
logice (bioritmuri), ca modalitate de adaptare la mediu.
Ritmurile biologice ale omului pot dura: secunde (res-
pira]ia, ciclul cardiac); ore (cicluri metabolice); s`pt`mâni
(ciclul menstrual). Majoritatea ritmurilor din organism se
desf`[oar` pe durata a 24 de ore, fiind ritmuri circadiene.
Un asfel de ritm este alternan]a somn-veghe, care coincide
cu alternan]a noapte-zi. Alternan]a somn-veghe este de
natur` endogen`, dar este puternic influen]at de stimuli
exogeni. Un rol important în reglarea acestui bioritm îi
revine diencefalului [i forma]iei reticulate.
\ngrijirea puilor), al \ngrijirii \nveli[ului exterior al corpu-
lui, precum [i instinctul contactului social.
Aceste instincte apar ca o necesitate vital` a animalu-
lui, independent de faptul c` sunt sau nu stimulate din
exterior (de exemplu, un animal nu trebuie s` vad` hrana
pentru a i se face foame). Un experiment a dovedit exis-
ten]a acestor instincte: o pas`re a fost \nchis`, \nc` de la
na[tere, \ntr-o \nc`pere izolat` acustic [i s-a constatat c`
a \nv`]at s` c~nte f`r` ajutorul cuiva.
În anul 1898, psihologul american Edward Lee
Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau
modul de \nv`]are al animalelor.
|ntr-unul dintre studii, acesta a pus o pisic` \ntr-o cu[-
c`, iar \n afara cu[tii o bucat` de hran`. Apoi a cronome-
trat timpul \n care animalul \nva]` [i reu[e[te s` deschid`
u[a cutiei pentru a ajunge la hran`. Supun~nd pisica
91
 C A P I T O L U L
aceleia[i ac]iuni de mai multe ori, a v`zut c` aceasta
repet` comportamentele care au dus la succes [i iese din
cu[c` din ce \n ce mai repede [i mai u[or. |n urma acestui
experiment, Thorndike a propus o „lege“, conform c`reia
comportamentele urmate de o \nt`rire pozitiv` (recom-
pens`) se vor repeta, iar cele urmate de o \nt`rire negativ`
(ori f`r` \nt`rire), nu vor fi \nv`]ate [i se „pierd“.
|n 1906, psihologul rus Ivan Pavlov (fig. 3.9), care
c~[tigase cu doi ani \nainte premiul Nobel, formuleaz`
unul dintre cele mai importante principii ale \nv`]`rii.
Înainte de
condi]ionare
Mâncare Saliva]ie
Clopo]el Niciun r`spuns
Clopo]el Saliva]ie
+ pavlovian`, pe care o nume[te condi]ionare operant`.
mâncare
Dup`
condi]ionare
Clopo]el Saliva]ie
Fig. 3.9 Experien]e de condi]ionare efectuate de Pavlov
CULTURA
Cultura reprezint` totalitatea valorilor materiale [i
spirituale create de omenire. Totodat`, reflect` [i dez-
voltarea intelectual` a individului, corelat` cu evolu]ia
societ`]ii în care acesta tr`ie[te.
Cultura include cuno[tin]ele, limbajul, tradi]iile, obi-
ceiurile, convingerile unui grup, transmise cu ajutorul
memoriei obiective (c`r]i, reguli, obiecte), dar [i subiec-
tive (imagini, reflexe). Deoarece toate acesta sunt infor-
ma]ie, se poate aprecia c` esen]a culturii este con[iin]a
informa]ional`.
La na[tere, copiii au doar instincte, deci ei trebuie s`
înve]e, s`-[i formeze reflexe condi]ionate, s` se inte-
greze într-un sistem socio-cultural. Transmiterea culturii
se face în cadrul procesului de educa]ie. Educa]ia pen-
tru cultur` este un aspect fundamental al educa]iei, con-
tribuind la structurarea personalit`]ii umane.
{tiai c`…?
Din punctul de vedere al legii entropiei, cultura poate
ac]iona entropic, aduc~nd cu sine un plus de dezor-
dine (de exemplu, cultura tehnologic`) sau poate
92
I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I
Aminte[te-]i!
|n ce au constat experimentele lui Pavlov [i care au
fost concluziile la care acesta a ajuns (fig. 3.9.)?
Acesta este o form` de baz` a ceea ce \n psihologie se
nume[te condi]ionare clasic` (sau pavlovian`), \n care
organismul asociaz` un stimul cu un altul. Ca urmare a
acestei asocieri, acesta va reac]iona la al doilea stimul,
cel asociat, \ntr-un mod similar, cu reac]ia fa]` de primul
stimul. Cercet`rile ulterioare au ar`tat c` acest proces
poate fi baza form`rii unor preferin]e sau a apari]iei unor
temeri, chiar fobii.
Un alt psiholog care a studiat procesul de \nv`]are la
animale (\n anul 1930) a fost Burrhus Frederic Skinner.
El a pornit de la condi]ionarea reflex` a lui Pavlov –
proces de formare a unui nou reflex sau a unei leg`turi
temporare prin asocierea repetat` a unui stimul necon-
di]ionat (sunetul clopo]elului) cu stimulul indiferent
(hrana). Skinner, respect~nd acelea[i condi]ii, a pus în
eviden]` un nou tip de condi]ionare, deosebit` de cea
Este celebr` „cutia lui Skinner“, \n care un [oarece
prime[te hrana dac` ap`s` pe o manet` care deschide
cutia. |n aceste experien]e, animalul trebuie s` emit` un
r`spuns corespunz`tor pentru a produce stimulul de
\nt`rire [i astfel s` primeasc` hrana. Skinner sus]inea c`
principiile \nv`]`rii explic` nu doar comportamentul
animalelor de laborator, dar [i pe cel al oamenilor care
asimileaz` (\[i schimb` comportamentul).
ac]iona negentropic, men]in~nd sau cresc~nd ordinea
în interior (de exemplu, cultura ascetic`).
Civiliza]ia reprezint` nivelul de dezvoltare la care se
g`sesc via]a material`, via]a social` [i via]a moral` a unui
grup social, a unui popor, a unei epoci. Deci civiliza]ia
este un factor de progres, iar cultura unul de stabilitate.
Cu toate acestea, exist` [i \n acest secol colectivit`]i
umane \n care se m`n~nc` cu m~na, se locuie[te \n cor-
turi, igluuri sau case din chirpici, [i aceasta pentru c`
unele grupuri nu vor s` se abat` de la modul de trai al
str`mo[ilor, la care se adaug` [i tradi]iile religioase, de
cultur` etc. Chiar dac` civiliza]ia secolelor al XX-lea [i
al XXI-lea este socotit` ca fiind cea \n care s-au f`cut
cele mai mari descoperiri \n cele mai multe domenii,
individul nu d` \ntotdeauna dovad` de comportament
evoluat. Tr`im \n epoca \n care, dac` excludem adev`rata
educa]ie, l`s~nd s` predomine banii [i tehnica, „bunele
maniere“ fiind pe cale de dispari]ie, risc`m s` revenim la
nivelul „vechilor civiliza]ii“.
P R O C E S E C O R T I C A L E
Activitate pe grupe
Aduce]i argumente pro sau contra ideii: Inteligen]a
emo]ional` – instrument generator de succes \n con-
struirea carierei.
SINTEZå
Memoria este procesul psihic cognitiv superior ce
asigur` continuitate vie]ii [i prin care se \ntip`re[-
te, se p`streaz` [i se reactualizeaz` experien]a noas-
tr`. Este, deci, un proces psihic fundamental.
Prin memorie, se codific`, se \nmagazineaz` [i se
refolosesc, ori de c~te ori este nevoie, informa]iile
acumulate \n cursul vie]ii oamenilor – fie sub
form` de imagini ale obiectelor [i fenomenelor,
ale unor fapte, evenimente [i situa]ii, precum [i
sub form` de scheme, opera]ii, cuno[tin]e, idei,
norme, impresii din diferite domenii de activitate,
ori sub form` de tr`iri afective.
Con[tiin]a este forma cea mai \nalt` de reflectare
psihic` a realit`]ii, proprie numai oamenilor, pro-
dus fie al activit`]ii creierului, fie sub ac]iunea
condi]iilor sociale.
Subcon[tientul cuprinde o sfer` de fenomene psi-
hice desf`[urate \n afara con[tiin]ei [i care au putut
fi con[tiente anterior sau ar putea deveni con[tiente
ulterior. Subcon[tientul este sediul ac]iunilor
automatizate [i al unor stocuri de cuno[tin]e acu-
mulate, dar care au sc`pat controlului con[tient.
G~ndirea exprim` activitatea psihic` cu cel mai
\nalt grad de organizare a opera]iilor de prelu-
crare, interpretare [i valorificare a informa]iilor,
rezultate din procesele de experien]` [i \nv`]are.
Inteligen]a reprezint` capacitatea de a \n]elege
u[or [i bine, de a sesiza ceea ce este esen]ial, de a
rezolva situa]ii sau probleme noi pe baza expe-
rien]ei acumulate anterior.
Inteligen]a emo]ional` este capacitatea personal`
de identificare [i gestionare eficient` a propriilor
emo]ii \n raport cu scopurile personale.
Somnul este o stare fiziologic` periodic`, reversibil`,
care alterneaz` cu starea de veghe, fiind controlat
de anumite arii nervoase din hipotalamus.
Comportamentul intraspecific al animalelor [i
interac]iunea acestora cu mediul natural (at~t la
nivel individual, c~t [i la nivel popula]ional) este
studiat de etologie.
Cultura este totalitatea valorilor materiale [i spi-
rituale create de omenire [i a institu]iilor nece-
sare pentru comunicarea acestor valori, desf`[u-
rate de-a lungul veacurilor.
TEME
I. Completeaz` corect spa]iile punctate:
Dup` durata de timp de re]inere a informa]iei,
memoria poate fi: ……, ……, ……, …… .
Sistemul psihic uman este un sistem alc`tuit din sub-
sistemele: ……, …… .
Opera]iile fundamentale ale …… sunt: analiza, sinteza,
compara]ia, generalizarea, abstractizarea [i concretizarea.
Analiza [i sinteza descompun [i apoi …… ele-
mentele unui proces sau ale unui fenomen.
…… const` \n stabilirea de raporturi \ntre dou` sau
mai multe grupuri de fenomene, prin sublinierea numi-
torului lor comun [i prin analiza deosebirilor [i a par-
ticularit`]ilor caracteristice fiec`rui grup.
II. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care
este fals.
Omul are alte tipuri de neuroni prin compara]ie cu
animalele.
Somnul lent, f`r` vise este cel \n care au loc odihna
propriu-zis` a sistemului nervos central [i regenerarea
for]elor organismului, fizice [i mentale.
Con[tientul con]ine g~ndurile [i sentimentele de care
individul \[i d` seama la un moment dat.
G~ndirea se finalizeaz` prin concepte, judec`]i,
ra]ionamente.
I. Pavlov a pus bazele condi]ion`rii operante.
III. Exemplific` informa]ii p`strate \n fiecare tip de
memorie.
IV. Caracterizeaz` memoria tactil`, pe cea olfactiv`
[i pe cea gustativ`, precum [i impactul lor \n
via]a omului.
V. Coreleaz` diferitele tipuri de memorii cu meserii
pentru a c`ror desf`[urare se pune accent pe ele.
VI. Discut` cu colegii despre urm`toarele afirma]ii
[i argumenteaz`-le.
Inteligen]a unui sistem nu este definit` prin modul \n
care este el alc`tuit, ci prin modul \n care se comport`.
Globalizarea este determinat` ast`zi de Internet [i
este \nso]it` de crearea unei re]ele globale care va
deveni ea \ns`[i o re]ea de inteligen]` artificial`.
VII. Documenteaz`-te [i prezint` un referat cu tema
„Excita]ia [i inhibi]ia, procese corticale funda-
mentale“.
Portofoliu
Inteligen]a artificial` reprezint` capacitatea sistemelor
tehnice evoluate de a ob]ine performan]e cvasiumane.
Documenteaz`-te \n leg`tur` cu domeniile de apli-
care a inteligen]ei artificiale.
93
 3.2. Câmpuri fizice - for]e elementare
CÅMPUL ELECTROMAGNETIC
Aminte[te-]i!
Ce reprezint` c~mpul electric [i c~mpul magnetic?
Care sunt m`rimile fizice vectoriale ce caracterizau
cele dou` c~mpuri?
Experien]ele lui William Gilbert (1600), Hans
Cristian Oersted (1818) [i Michael Faraday (1831) au
permis constatarea existen]ei unei leg`turi foarte puter-
nice \ntre fenomenele electrice [i cele magnetice.
Enun]` principiile de baz` ale electromagnetismului,
folosindu-te de fig. 3.10 [i fig. 3.11.
Fig. 3.10 Spectrul magnetic al unui curent rectiliniu lung Aceste descoperiri au fost redate \ntr-o form` precis`
de c`tre fizicianul englez James Clerk Maxwell (1831-
1879) prin ecua]iile care \i poart` numele.
Maxwell \[i bazeaz` teoria pe urm`toarele afirma]ii:
|n jurul unui c~mp magnetic variabil \n timp ia
na[tere un c~mp electric cu linii \nchise, a c`rui
intensitate este cu at~t mai mare cu c~t c~mpul
magnetic variaz` mai rapid (fig. 3.12);
|n jurul unui c~mp electric variabil, \n timp, ia na[tere
un c~mp magnetic cu linii \nchise, a c`rui intensitate
este cu at~t mai mare cu c~t c~mpul electric variaz`
Fig. 3.11 Tensiunea electromotoare de induc]ie într-un mai rapid (fig. 3.13).
cadru care taie linii magnetice A[adar, spa]iul ocupat de un c~mp electric variabil \n
timp este simultan ocupat [i de un c~mp magnetic
variabil \n timp, deci generarea unuia dintre ele este
datorat` varia]iei celuilalt.
Ansamblul c~mpurilor electrice [i magnetice, care
oscileaz` [i se genereaz` reciproc, se nume[te c~mp
electromagnetic.
Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de
„ecua]iile lui Maxwell“ [i apoi descoperite experimental
de Heinrich Hertz [i reprezint` capacitatea c~mpului
electromagnetic de a se propaga \n spa]iu.
Fig. 3.12 Câmpul electric produs de un câmp magnetic
variabil în timp |ntr-o und` electromagnetic` vectorii oscileaz`
\n plane perpendiculare \ntre ele [i perpendiculare pe
direc]ia de propagare, care oscileaz` sinusoidal \ntre
valorile pozitive [i cele negative cu o frecven]` υ.
Distan]a dintre dou` valori maxime pozitive (sau
negative) se nume[te lungime de und` ( λ ), m`rime
invers propor]ional` cu frecven]a υ.

λ=v.T=v/υ

Τ = 1 / υ = leg`tura dintre perioada [i frecven]a undei.

Fig. 3.13 Câmpul magnetic produs de un câmp electric
variabil în timp

94
 Ansamblul vectorilor formeaz` o und` electro-
magnetic` transversal` (fig. 3.14).
Viteza de propagare a undei electromagnetce \n vid a
fost stabilit` teoretic de c`tre Maxwell. Valoarea ei
coincide cu cea a vitezei luminii \n vid:

unde:
ε0 – permitivitatea electric` a vidului; Fig. 3.14 oscileaz` în faz`, în direc]ii normale
ε0 = 8,856 10-12 F/m; pe direc]ia de propagare
μ0 – permeabilitatea magnetic` a vidului;
μ0 = 4π 10-7 H/m.
Viteza de propagare a undei electromagnetice \ntr-un
mediu oarecare omogen este:

unde:
ε – permitivitatea electric`;
ε = ε0 εr,
εr – permitivitatea electrica relativ`; Fig. 3.15 Transformarea unui circuit oscilant închis e
μ – permeabilitatea magnetic`; într-un circuit oscilant deschis
μ = μ0 μr;
μr – permeabilitatea magnetic` relativ`.
Undele electromagnetice se ob]in cu ajutorul unui ge-
nerator de oscila]ii electromagnetice. Cel mai cunoscut
circuit folosit pentru a radia \n spa]iu unde electromag-
netice este circuitul oscilant deschis (fig. 3.15). Un astfel
de circuit se nume[te dipol (fig. 3.16). Cel mai simplu
circuit oscilant deschis este un fir conductor drept, str`-
b`tut de un curent alternativ de frecven]` mare \n
mijlocul lui intercal~ndu-se o bobin` pentru introducerea
curentului oscilant de frecven]` \nalt`. Antena (fig. 3.17)
este un circuit oscilant deschis (un dipol) folosit pentru a
capta, respectiv pentru a radia unde electromagnetice.
Unda electromagnetic`, indiferent de frecven]`, pre-
zint` urm`toarele propriet`]i: interferen]` (fig. 3.18),
difrac]ie (fig. 3.19), reflexie (fig. 3.20) [i refrac]ie
(fig. 3.21), absorb]ie. Fig. 3.16 Câmpul electromagnetic radiat de un dipol electric

Fig. 3.17 Antene Fig. 3.18 Interferen]`

95
 C A P I T O L U L I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I

Radia]ia electromagnetic` se comport` \n anumite

procese ca un flux de particule (fotoni), de exemplu, la
emisie, absorb]ie [i, \n general, \n fenomene cu o
extensie temporal` [i spa]ial` mic`. |n propagare [i \n
alte fenomene extinse pe durate [i distan]e mari, radia]ia
electromagnetic` are propriet`]i de und`.

Clasificarea undelor electromagnetice

Fig. 3.19 Difrac]ie Undele electromagnetice se pot manifesta \n diverse
forme \n func]ie de frecven]a sau lungimea de und` cu
care radia]ia se repet` \n timp, respectiv \n spa]iu. Spectrul
radia]iilor (undelor) electromagnetice (fig. 3.22) este
\mp`r]it dup` criteriul lungimii de und` \n c~teva domenii:
Radia]ii hertziene cuprind:
- unde radio: unde lungi (λ = 30km–750m);
unde medii (λ = 750m–50m);
unde scurte (λ = 50m–10m);
unde ultrascurte (λ = 10m–30cm).
Undele radio sunt unde electromagnetice care se
Fig. 3.20 Reflexie propag` liber prin aer. Nicola Tesla, un fizician s~rb, a
inventat undele radio, dar existen]a lor a fost promovat`
de Guilermo Marconi, un inventator italian. Aceste
unde au multiple utiliz`ri \n tehnic`. Dintre acestea cele
mai importante sunt: realizarea diferitelor moduri de
telecomunica]ii (telegrafice, radio, telefonice, de
televiziune etc.), descoperirea [i determinarea locului
diferitelor obiecte (radioloca]ia), comanda la distan]`
(radiotelecomanda), determinarea direc]iei \n care se
afl` o sta]ie de emisie (radiogoniometrarea), dirijarea
Fig. 3.21 Refrac]ie avioanelor [i rachetelor (radionaviga]ia).
- microunde se sub\mpart \n: unde decimetrice,
centrimetrice [i milimetrice. Ele sunt generate, ca [i
Radia]ii undele radio, de instala]ii electronice. Acestea sunt folo-
gama site \n telecomunica]ii, \n aparatura radar, \n cercetarea
[tiin]ific` la studiul propriet`]ilor atomilor, ale mo-
leculelor [i ale gazelor ionizate [i \n domeniul casnic.
Radia]ii X
Radia]ii termice
Ultraviolete Acestea sunt produse prin transformarea energiei
interne a oric`rui corp \n energie electromagnetic` [i
cuprind:
Infraro[u Radia]ii - radia]iile infraro[ii (λ = 10-3m–7,8.10-7m) sunt
vizibile
emise \n general de corpuri \nc`lzite [i sunt produse de
Microunde oscila]iile moleculelor, atomilor [i ionilor. |n ultimul
timp s-au realizat instala]ii electronice care emit unde
infraro[ii cu lungimea de und` submilimetric`. Radia]iile
infraro[ii sunt utilizate la telecomanda aparatelor
Unde radio
electronice, pentru efectuarea, la \ntuneric, a unor
fotografii \n infraro[u. Deoarece, la temperatura de 37˚C,
corpul uman emite unde electromagnetice, \n domeniul
infraro[u se pot realiza h`r]i termice ale organismului.
Aceste h`r]i sunt utilizate pentru depistarea tumorilor
Fig. 3.22 Spectrul radia]iilor electromagnetice maligne, deoarece acestea au temperatura mai ridicat`.

96
C Å M P U R I F I Z I C E – F O R } E E L E M E N T A R E

- radia]iile vizibile sau lumina (λ = 7,6.10-7m–4.10-7m) materialul genetic al celulei de ADN. |n cel mai grav
reprezint` radia]iile electromagnetice percepute de ochiul caz, este posibil` moartea celulelor. Efectele cumulate
uman. Ele sunt emise de Soare, stele, arcuri electrice, tuburi \n timp pot produce cancer. |n cazul \n care ac]iunea
cu desc`rc`ri \n gaze, l`mpi cu filamente incandescente. vizeaz` celulele de reproducere, se pot produce muta]ii
Cea mai familiar` aplica]ie \n domeniul vizibil este genetice. Aceast` radia]ie este folosit` \ns` \n scopuri
fotografierea. pozitive: crearea de curent electric sau tratarea cance-
- radia]iile ultraviolete (λ = 3,8.10-7m–6.10-10m) sunt ge- rului prin inser]ia de atomi radioactivi la nivelul tumorii.
nerate de c`tre moleculele [i atomii dintr-o desc`rcare elec- - radia]ia electromagnetic` neionizant` este carac-
tric` \n gaze. Soarele este o surs` puternic` de radia]ii ultra- terizat` de frecven]e mai mici, ceea ce \nseamn` c` nu
violete. Radia]iile din domeniul ultraviolet sunt generatoare are puterea de a modifica structura atomic` a substan-
de ozon prin transferul unei cuante de energie moleculei de ]elor prin care trece, singurul efect fiind cel de cre[tere a
oxigen, prin care acesta se descompune \n oxigen atomic. temperaturii. Din aceast` categorie fac parte: radia]iile
Acesta, la r~ndul lui, se poate recombina cu alte molecule de electromagnetice, lumina vizibil`, radia]ia infraro[ie,
oxigen, d~nd na[tere ozonului. microundele, undele radio [i radia]iile electromagnetice
Radia]iile de fr~nare cuprind: de frecven]` joas`.
- radia]iile X (sau Röntgen) (λ = 10-10m–5.10-12m) sunt
produse \n tuburi speciale \n care electronii accelera]i
bombardeaz` un electrod. Studiul radia]iilor X a jucat un
rol important \n dezvoltarea mecanicii cuantice. Ca mijloc
de cercetare, radia]iile X au permis fizicienilor s`
confirme experimental teoria cristalografiei. Prin metoda
difrac]iei, substan]ele cristaline pot fi identificate, iar
structura lor determinat`. Aceast` metod` poate fi
aplicat` [i la pulberi, care nu au structur` cristalin`, ci o
structur` molecular` regulat`. Folosind aceste mijloace,
se pot identifica compu[i chimici [i se poate stabili
m`rimea particulelor ultramicroscopice.
Prin spectroscopie cu raxe X, se pot identifica
elementele chimice [i izotopii lor. Razele X se utilizeaz`
[i \n industrie, pentru testarea nedestructiv` a unor aliaje
metalice. Pentru asemenea radiografii se utilizeaz` Cobalt
60 [i Caesium 137.
Prin radia]ii X, se testeaz` anumite faze de produc]ie [i
se elimin` defectele. Se folosesc \n determinarea auten-
ticit`]ii unor lucr`ri de art` sau la restaurarea unor picturi. Fig. 3.23 Mamograf
|n medicin`, se folosesc \n radioscopie, radiografie,
mamografie (fig. 3.23 [i fig. 3.24), radiofotografie etc.
- radia]iile γ (λ = 5.10-12m–10-13m) sunt o form` ener-
getic` de radia]ie elecromagnetic` produs` de o descom-
punere radioactiv` sau de alt proces subatomic, cum ar
fi anihilarea unui electron cu un pozitron.
Radia]iile electromagnetice se mai pot clasifica [i
dup` efectele primare pe care le produce la trecerea prin
substan]`. Astfel, se pot stabili urm`toarele categorii:
- radia]ia electromagnetic` ionizant` este acea parte a
spectrului electromagnetic pentru care atomii instabili
emit energie destul de puternic` \nc~t s` poat` distruge
barierele chimice [i disloca particule din atomii prin care
trece (\n general, electroni), transform~ndu-i \n ioni (de
aici [i numele). Din aceast` ramur` fac parte radia]iile X
[i γ. Acestea sunt caracterizate de lungimi de und` mici
[i frecven]e mari. Radia]iile ionizate sunt cele care pot
produce modific`ri prin ruperea leg`turilor chimice \n Fig. 3.24 Mamografie bilateral`

97
 C A P I T O L U L
SINTEZå
C~mpul electromagnetic este ansamblul
c~mpurilor electrice [i magnetice, care oscileaz`
[i se genereaz` reciproc.
Principiile de baz` ale electromagnetismului sunt
urm`toarele:
– un curent electric care trece printr-un conductor
produce un c~mp magnetic cu linii \nchise \n
jurul conductorului;
– \ntr-un conductor care intersecteaz` linii de
c~mp magnetic se induce o tensiune electromo-
toare, deci [i un c~mp electric;
– \n jurul unui c~mp magnetic variabil \n timp ia
na[tere un c~mp electric cu linii \nchise, a c`rui
intensitate este cu at~t mai mare cu c~t c~mpul
magnetic variaz` mai rapid;
– \n jurul unui c~mp electric variabil \n timp ia
na[tere un c~mp magnetic cu linii \nchise, a c`rui
intensitate este cu at~t mai mare cu c~t c~mpul
electric variaz` mai rapid.
Toate undele electromagnetice se propag` prin
vid cu aceea[i vitez`. Valoarea ei coincide cu cea a
vitezei luminii \n vid:
Valoarea maxim` de propagare a undelor
electromagnetice este cea din vid.
|ntr-un mediu oarecare undele electromagnetice
se propag` cu viteza:
unde ε este permitivitatea electric` iar μ este
permeabilitatea magnetic`.
Spectrul undelor electromagnetice se \mparte \n:
unde radio, microunde, unde infraro[ii, unde
vizibile, unde ultraviolete, raze X [i raze γ.
|n func]ie de efectele primare pe care le produce
la trecerea prin substan]`, radia]iile electromag-
netice se \mpart \n: radia]ii electromagnetice io-
nizante [i radia]ii electromagnetice neionizante.
Fotonul este particula elementar` ce interme-
diaz` interac]ia electromagnetic`. El are sarcina
electric` 0 [i masa de repaus 0.
98
I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I
TEME
I. Completeaz` spa]iile punctate:
C~mpurile variabile, ……… [i ………, sunt forme
ale unui singur c~mp, c~mpul ……… .
|ntr-o und` electromagnetic`, vectorii ……… [i
……… oscileaz` \n plane ………. \ntre ele [i ………
pe direc]ia de propagare.
|n vid, viteza de propagare a undei electromagne-
tice este ……… [i este egal` cu ……… .
II. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care
este fals.
Lumina este o und` electromagnetic`.
Telefonul mobil utilizeaz` unde electromagnetice
din domeniul razelor X.
O und` electromagnetic` se produce \ntr-un circuit
oscilant deschis.
III. Localizeaz` pozi]ia \n spectrul electromag-
netic a undelor cu lungimea de und`:
a) 10-4 nm; b) 550 nm; c) 10 m; d) 10-4 m.
IV. Alege varianta corect`:
1) Unda electromagnetic` se propag` în vid cu
viteza:
a) 3 1011 m/s;
b) 300 106 m/s;
c) 4000 m/s;
d) 540 m/s.
2) Leg`tura între frecven]a [i perioada undei este:
a) υ = c/T;
b) T υ = 1;
c) Τ = λ υ;
d) Τ = υ.
Portofoliu
C~mpul electromagnetic poate altera metabolismul
oric`rui organism viu. Documenteaz`-te despre
efectele pe care le produc radia]iile electromag-
netice asupra sistemelor vii.
Telefoanele mobile reprezint`
acum o parte integrant` a teleco-
munica]iilor. Documenteaz`-te
despre efectele asupra s`n`t`]ii.
Documenteaz`-te în leg`tur` cu
utiliz`rile radia]iilor electromagnetice.
Activitate practic`
C`uta]i informa]ii despre elementele componente
ale unei sta]ii de emisie-recep]ie [i încerca]i s`
realiza]i practic un astfel de aparat simplu.
C Å M P U R I F I Z I C E – F O R } E E L E M E N T A R E

CÅMPUL FOR}ELOR NUCLEARE – FOR}E NUCLEARE

Fuziunea
Aminte[te-]i!
De ce putem aproxima nucleul cu o pic`tur` de Deuteriu
Tritiu
lichid?
Cum sunt a[eza]i nucleonii \n modelul p`turilor
nucleare?
|n ce constau procesele de fuziune [i de fisiune
nuclear` (fig. 3.25)?
Nucleul atomic este alc`tuit din nucleoni (neutroni [i
protoni – fig. 3.26).
Neutronul, particul` elementar` cu polaritate neutr`
care face parte din nucleul atomului, este una dintre cele
mai mici p`r]i de materie pe care oamenii de [tiin]` o
pot izola, numit` [i particul` elementar`. Neutronul are
aproximativ 10-13 cm \n diametru [i c~nt`re[te 1,6749 x
10-27 kg.
Protonul, particul` elementar` purt`toare de sarcin`
pozitiv`, este singura particul` elementar` stabil`, acest Masa final` = 4,98
lucru \nsemn~nd c` poate exista de unul singur pentru o
perioad` mare de timp. Sarcina lor pozitiv` este de Fisiunea
1,602 x 10-19 coulomb.
Sarcina este egal` [i de sens opus cu cea a Neutron
electronului. Ei au o mas` de 1,67 x 10-27 kg [i al`turi de lent
neutroni, sunt r`spunz`tori pentru cea mai mare parte
din masa atomului. Atomii con]in un num`r egal de
protoni [i electroni astfel, \nc~t fiecare atom este neutru
din punct de vedere electric.
Înainte de 1961, se accepta ca particule subatomice
doar electonii, protonii [i neutronii. În timp fizicienii au Neutron rapid
demonstrat c` atât neutronii, cât [i protonii sunt forma]i
din particule mai mici care au propriet`]i similare cu ale
nucleonilor. Fizicienii au emis ideea c`, de vreme ce
particulele elementare par a fi înrudite, ele trebuie s` fie
compuse din acelea[i mici „c`r`mizi ale Universului”.
În anul 1964, s-a demonstrat c` nucleonii sunt, de fapt, Masa final` = 235,8
,compu[i, iar constituen]ii lor numi]i quarcuri de c`tre
fizicianul american Murray Gell-Mann, rezist` înc` Fig. 3.25 Procesele de fuziune [i fisiune nuclear`
ipotezei de indivizibilitate.
Exist` [ase tipuri de quarcuri. Fizicienii americani
le-au numit: up, down, charm, strange, top, bottom. De Proton Neutron
precizat c` denumirile în englez` nu fac referire la
comportamentul specific al quarcurilor, ele fiind date
aleator. Protonii [i neutronii sunt forma]i din dou` tipuri
de quarcuri, numi]i up [i down. Protonul este compus
din trei quarcuri, mai exact din dou` quarcuri up [i un
quarc down. Fiecare quarc up transport` o cantitate de
sarcin` electric` pozitiv` egal` cu dou` treimi din
sarcina electric` a electronului (dar de semn opus), iar
fiecare quarc down transport` o cantitate de sarcin`
Fig. 3.26 Structura nucleului
electric` negativ` egal` cu o treime din sarcina electric`
99
 C A P I T O L U L I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I

a electronului. A[adar, sarcina electric` a protonului

fiind unitar` [i pozitiv`, avem: 2/3+2/3-1/3=1.
Neutronul este [i el format din trei quarcuri, mai exact
dou` quarcuri down [i un quarc up, astfel încât sarcina
Electron neutronului fiind neutr` avem: 2/3-1/3-1/3=0 (fig. 3.27).
Quarc Se poate crea particule formate [i din celelalte
quarcuri (charm, strange, top, bottom), dar aceste
particule ar avea o mas` mult mai mare [i s-ar
Neutron dezintegra foarte rapid în protoni [i neutroni.
Nucleu Un quarc nu va exista niciodat` singur, el va fi în
Proton combina]ie cu alte quarcuri deoarece for]a care îi ]ine
Atom lega]i este foarte mare.
Activitate în perechi
Discuta]i despre experien]ele lui Rutherford [i despre
concluziile acestor experien]e, interpret~nd fig. 3.28.
Din experimentul lui Rutherford s-a ajuns la
concluzia c`, la distan]e mici (10-15 m÷10-14 m), \ntre
Fig. 3.27 Structura atomului
nucleoni se exercit` for]e atractive foarte puternice, care
Împr`[tierea compenseaz` [i \ntrec for]ele de repulsie electrostatice
Surs` de
particule alfa particule alfa dintre protoni.
Particule alfa For]ele atractive dintre nucleoni care asigur`
Microscop
coeziunea nucleului se numesc for]e nucleare tari. Ele
sunt for]e de b`taie scurt` (ac]ioneaz` pe distan]e mici,
de ordinul a 10-15 m), se anuleaz` foarte repede cu
Foi]` de aur distan]a, spre deosebire de for]ele coulombiene care se
resimt la distan]e considerabile (for]e de b`taie lung`).
|n consecin]`, for]ele de atrac]ie nucleare vor ac]iona
Ecran numai \ntre nucleonii vecini, iar for]ele de repulsie
Fig. 3.27 Experien]a electrostatice \ntre to]i protonii din nucleu.
lui Rutherford For]ele nucleare sunt cele mai puternice for]e din c~te
se cunosc p~n` acum, nu sunt de natur` electric` [i au
Proton
sarcin` pozitiv` un caracter de satura]ie. Interac]iunea dintre nucleoni se
realizeaz` prin intermediul unui c~mp nuclear.
For]ele nucleare sunt o m`sur` a interac]iunii dintre
nucleoni care se trasmit prin schimb de gluoni (fig. 3.29).
Gluonii sunt particule elementare care intermediaz`
interac]iile tari dintre quarcuri. Gluonul are masa de
Quarc down
repaus nul`, spinul 1 [i este neutru din punct de vedere
electric.
Quarc up Gluoni Suma maselor experimentale mp [i mn ale tuturor
protonilor [i neutronilor este diferit` de masa experi-
mental` a nucleului M.
Diferen]a dintre suma maselor nucleonilor liberi
afla]i \n repaus [i masa nucleului aflat \n repaus se
nume[te defect de mas` [i este egal cu:

Atom
Neutron
sarcin` neutr` Defectului de mas` \i corespunde, conform formulei
lui Einstein, energia numit` energie de leg`tur`.
Fig. 3.29 For]a nuclear` tare
Energia care se elibereaz` la formarea nucleului din
Care particule sunt strâns legate prin for]a nuclear` tare?
nucleoni sau energia necesar` desfacerii nucleului \n

100
C Å M P U R I F I Z I C E – F O R } E E L E M E N T A R E

nucleonii componen]i se nume[te energie de leg`tur` a
nucleului (Wleg).
Energia de leg`tur` a nucleului are expresia:
Energia de leg`tur` a nucleului se m`soar` \n MeV
(1MeV=1,6 10-13J).
Echivalentul \n energie al unit`]ii atomice de mas`
este:
Energia de leg`tur` a nucleului d` o indica]ie asupra
intensit`]ii for]elor nucleare care ]in lega]i nucleonii \n
nucleu. Pentru c` acest` m`rime nu poate explica
instabilitatea nucleelor cu num`r mare de nucleoni [i
nici nu permite s` se compare stabilitatea a dou` nuclee
se introduce alt` m`rime fizic` numit` energie de
leg`tur` pe nucleon.
Energia de leg`tur` pe nucleon (B) se define[te prin
raportul dintre energia de leg`tur` a nucleului [i
num`rul nucleonilor din nucleu.
Faptul c` un atom nu este cea mai mic` particul`
dintr-o substan]` a devenit evident odat` cu descoperirea
radioactivit`]ii.
|n 1896, fizicianul francez Antoine Henri Becquerel a
descoperit c` unele substan]e, precum s`rurile de uraniu,
eman` raze penetrante cu origine necunoscut`. Cu doar
un an mai \nainte, savantul german Wilhelm Conrad
Röentgen anun]ase descoperirea unor raze care puteau
penetra straturi de grafit, pe care le denumise raze X.
Savan]ii Marie [i Pierre Curie au contribuit la
\n]elegerea profund` a substantelor radioactive.
C~ndva, atomul era considerat „c`ramida ultim`“;
apoi s-a constatat c` el are o structur` complex` [i c`,
dac` i se \nl`tur` to]i electronii, r`m~ne „miezul“ sau
nucleul. Dar nucleul s-a putut sparge [i au ap`rut
nucleonii, al`turi de alte entit`]i pe care fizicienii le-au
denumit particule elementare.
Particulele elementare fac obiectul unui capitol de
sine st`t`tor al fizicii, denumit fizica particulelor
elementare, \n care se studiaz` propriet`]ile acestora,
rolul lor \n structura materiei.
Wleg/ A
(MeV)

O valoare mare a energiei de leg`tur` pe nucleon

\nsemn` c` nucleonii sunt puternic lega]i \ntre ei, adic`
nucleul este stabil.
Din grafic (fig. 3.30) se observ` c` nucleele cu mas`
atomic` cuprins` \ntre 40 [i 140 au energia de leg`tur`
pe nucleon maxim` [i în prima aproxima]ie constant`, în
jurul valorii de [i maxim`, aceste nuclee fiind
cele mai stabile. Fierul, , are energia de leg`tur` pe
nucleon maxim`.
La nucleele grele, energia de leg`tur` pe nucleon
scade lent p~n` la uraniu, . Varia]ia energiei de leg`tur` pe nucleon \n func-
Fig. 3.30
|n procesele nucleare, cele mai implicate nuclee sunt ]ie de num`rul de mas` A
cele mai u[oare sau cele mai grele, deoarece sunt cele
mai pu]in stabile.
For]a nuclear` slab` este singura for]` care interac-
]ioneaz` asupra perechilor de particule elementare (\ntre Proton
toate quarcurile [i to]i leptonii).
Are raz` de ac]iune scurt` ( ) [i este de
100.000 ori mai mic` dec~t for]a tare. Aceast` for]` nu
este \n stare s` ]in` unite particulele, av~nd \n vedere
„sl`biciunea“ ei [i permite neutronului s` se scindeze \n
proton, electron [i neutrino (dezintegrarea β ) (fig. 3.31).
For]a nuclear` slab` schimb` un tip de quarc în altul,
este intermediat` de bosonii intermediari vectoriali W+,
W-, Z0 [i guverneaz` modul \n care anumite particule
Neutron Electron
elementare se descompun \n alte particule. For]a nuclear`
slab` provoac` fenomene ca radioactivitatea [i este cauza
Fig. 3.31 For]a nuclear` slab`
care a produs elementele grele aflate pe P`m~nt sau \n
alte p`r]i ale Universului. Compar` for]a nuclear` tare cu for]a nuclear` slab`.

101
 C A P I T O L U L I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I

SINTEZå TEME
Nucleul este format din neutroni [i protoni. I. Completeaz` spa]iile punctate:
For]ele nucleare tari sunt for]ele atractive dintre For]ele nucleare tari au raz` de ac]iune ……, sunt
nucleoni care asigur` coeziunea nucleului. Ele mai …… dec~t for]ele electrostatice coulombiene [i
sunt for]e de b`taie scurt`, sunt cele mai nu depind de …… particulelor.
puternice for]e, nu sunt de natur` electric` [i au II. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care
un caracter de satura]ie. este fals.
For]ele nucleare tari sunt o m`sur` a interac- For]ele nucleare ac]ioneaz` numai \ntre particulele
]iunii dintre nucleoni care se trasmit prin schimb \nc`rcate cu sarcin` electric` pozitiv`.
de gluoni, adic` se realizeaz` prin intermediul Interac]iunea dintre nucleoni se realizeaz` prin
unui c~mp nuclear. intermediul unui c~mp nuclear.
Energia de leg`tur` pe nucleon cre[te rapid cu
Gluonii sunt particule elementare care inter- num`rul de mas`.
mediaz` interac]iunile tari dintre quarcuri. Interac]iunile nucleare nu asigur` stabilitatea
Gluonul are masa de repaus nul`, spinul 1 [i este nucleului.
neutru din punct de vedere electric.
III. Alege varianta corect`:
Quarcurile sunt cele mai mici „c`r`mizi“ de 1) Raza de ac]iune a for]elor nucleare tari este:
materie cunoscute. For]a nucleare puternic` de a) 10-50 m;
atrac]ie este, de fapt, una care atrage quarcurile b) 10-15 m;
unele de altele pentru a alc`tui protonii [i c) 1015 m;
neutronii. Quarcurile unui proton [i ale unui d) 10-2 m.
neutron vor atrage [i quarcurile altui proton sau 2) Raza de ac]iune a for]elor nucleare slabe este:
neutron, form~nd \n acest fel nucleul. a) 10-24 m;
Exist` [ase tipuri de quarcuri: up, down, charm, b) 10-15 m;
strange, top, bottom. c) 102 m;
Energia de leg`tur` a nucleului se exprim` astfel: d) 10-8 m.
IV. R`spunde la urm`toarele \ntreb`ri:
1. Ce propriet`]i ale for]elor nucleare rezult` din
[i reprezint` energia care se elibereaz` la formarea constatarea c` nucleele sunt stabile [i au form`
nucleului din nucleoni sau energia necesar` sferic`?
desfacerii nucleului \n nucleonii componen]i. 2. Cum s-a descoperit c` atomul nu este cea mai
Energia de leg`tur` pe nucleon (B) are expresia mica particul` dintr-o substan]`?
V. Problem`:
1) Calcula]i energia de leg`tur` a nucleului de
deuteriu , cunosc~nd:
[i se define[te prin raportul dintre energia de mH =1,007825 u,
leg`tur` a nucleului [i num`rul nucleonilor din mn=1,008665 u ,
nucleu.
.
Stabilitatea nucleului se m`soar` prin energia de
leg`tur` pe nucleon. O valoare mare a energiei 2) Calculeaz` energia de leg`tur` a nucleului de
de leg`tur` pe nucleon înseamn` c` nucleonii heliu , cunoscând c`:
sunt puternic lega]i între ei, adic` nucleul este
stabil.
= 4,00260u
For]a nuclear` slab` schimb` un tip de quarc \n
altul, determin` dezintegrarea beta, determin` num`rul de protoni este Z = 2
explozia supernovelor [i formarea tuturor [i num`rul de neutroni este A - Z = 2.
elementelor chimice, \n afar` de hidrogen [i
heliu, [i este intermediat` de bosonii
intermediari vectoriali W+,W-, Z0.

102
 CÅMPUL GRAVITA}IONAL

Aminte[te-]i!
De ce cad corpurile?
C`derea corpurilor este un caz particular de efect al
unei cauze generale: atrac]ia dintre corpuri. Atrac]ia se
exercit` at~t \ntre P`m~nt [i corpurile din vecin`tatea
lui, c~t [i \ntre aceste corpuri [i diferitele corpuri cere[ti.
Legile dup` care planetele se mi[c` \n jurul Soarelui
(fig. 3.32) se numesc legile lui Kepler, dup` numele
matematicianului, astronautului [i naturalistului german
Fig. 3.32 Mi[carea planetelor în jurul Soarelui
Johannes Kepler (fig. 3.33).
Legile lui Kepler (fig. 3.34; fig. 3.35) au o importan]`
deosebit` pentru \n]elegerea mi[c`rii corpurilor cere[ti,
de exemplu, a P`m~ntului [i a celorlalte planete \n jurul
Soarelui sau a Lunii [i a sateli]ilor artificiali \n jurul
P`m~ntului.
C~mpul gravita]ional sau c~mpul gravific este
c~mpul generat \n jurul oric`rui corp, indiferent de
forma, natura sau dimensiunile lui. Acest c~mp modi-
fic` unele propriet`]i ale spa]iului din jurul corpului.
Fenomenul de atrac]ie reciproc` dintre corpuri are loc ca
urmare a interac]iunii corpurilor respective cu c~m-
purile care le genereaz`.
Aminte[te-]i
Fig. 3.33 Johannes Kepler (1571–1630) Care este legea atrac]iei universale a lui Newton
(fig. 3.36)?
Un domeniu \n care se ]ine cont de legea atrac]iei
universale este cel de lansare a sateli]ilor artificiali. |n
jurul planetei noastre se rotesc, pe l~ng` satelitul
natural, Luna, [i sateli]i artificiali.
Pentru a plasa un satelit pe orbit`, trebuie s`-i impri-
m`m acestuia o vitez` suficient de mare pentru ca acesta
s` nu cad` pe sol, ci s` descrie o traiectorie circular` \n
jurul P`m~ntului.
|n mi[carea satelitului pe orbit`, for]a gravita]ional`
Fig. 3.34 Prima lege a lui Kepler exercitat` de P`m~nt asupra satelitului joac` rol de for]`
centripet`.

Fig. 3.35 A doua lege a lui Kepler Fig. 3.36 Legea atrac]iei universale a lui Newton

103
 C A P I T O L U L I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I

unde: Msat – masa satelitului;

MP – masa P`m~ntului;
G = 6,673 10-11 N m2 kg-2 – constanta atrac]iei
universale;
R – raza traiectoriei circulare pe care se mi[c` satelitul;
v – viteza satelitului pe traiectoria circular` de raz` R.
Din rela]ia de mai sus rezult` c` viteza satelitului pe
traiectoria circular` de raz` R este:

Fig. 3.37 Isaac Newton (1642–1726)

unde:
– accelera]ia gravita]ional` la distan]a
R de centrul P`m~ntului.

Dac` , atunci \n rela]ia vitezei

\nlocuim

,
2
go= 9,8 m/s accelera]ia gravita]ional` la suprafa]a
P`m~ntului [i rezult`:

,
Aceast` vitez` este numit` prima vitez` cosmic` [i
Fig. 3.38 Maree înalt`, maree joas` este o caracteristic` a c~mpului gravita]ional terestru.
|n`l]imea fa]` de suprafa]a m`rii la care frecarea cu
aerul atmosferic este, practic, nul`, o reprezint` R. De
aceea, la aceast` \n`l]ime, satelitul \[i va men]ine
mi[carea sa cu vitez` tangen]ial` constant`.
Sateli]ii artificiali sunt de multe feluri [i dimensiuni [i
au multe utiliz`ri. Ei sunt folosi]i \n comunica]ii, \n
meteorologie, pentru naviga]ie, pentru cercet`ri [i
experimente [tiin]ifice.
O consecin]` important` a atrac]iei universale
descoperit` de Isaac Newton (fig. 3.37) o reprezint`
mareele. Ele se datoreaz` faptului c` Luna, \n special,
dar [i Soarele, exercit` for]e de atrac]ie asupra m`rilor [i
oceanelor. Apa aflat` pe suprafa]a Terrei, orientat` spre
Lun`, este atras` de for]a de gravita]ie a Lunii. Acela[i
lucru se \nt~mpl` [i pe partea opus` a Terrei, deoarece
for]a de atrac]ie din partea Lunii este mai mic`. Astfel,
apare o cre[tere treptat` a nivelului apei (flux) \n timpul
c`reia nivelul oceanului atinge o valoare maxim` –
maree \nalt` (fig. 3.38.). C~nd nivelul oceanului (m`rii)
scade treptat (reflux) [i apa se retrage de pe f~[ia de
uscat acoperit` la flux nivelul oceanelor ocup` o pozi]ie
Fig. 3.39 Maree moart` cobor~t` – maree joas` (fig. 3.39).

104
C Å M P U R I F I Z I C E – F O R } E E L E M E N T A R E

|n fiecare zi lunar` (24h 50min), au loc dou` fluxuri

[i dou` refluxuri. Fenomenul de maree este influen]at de
viscozitatea apei, de conturul ]`rmurilor [i de forma
fundului oceanului (m`rii). Mareele elibereaz` \n 24 de
ore o energie de aproximativ 1017 J.
|n lume, s-au construit multe centrale care folosesc
aceast` energie curat` – energia mareelor (fig. 3.40).

Aminte[te-]i!
Cum sunt accelera]iile a dou` corpuri care cad liber
de la aceea[i \n`l]ime fa]` de suprafa]a P`m~ntului?
Cum variaz` accelera]ia imprimat` de c~mpul
gravita]ional cu \n`l]imea?
|n ce stare se g`sesc astronau]ii (fig. 3.41)? C~nd se
g`sesc ei \n aceast` stare?
Fig. 3.40 Energia mareelor
Accelera]ia gravita]ional` este mai mare la poli dec~t
la Ecuator, deci ea variaz` cu latitudinea geografic`.
O importan]` teoretic` [i practic` o reprezint` va-
ria]ia accelera]iei gravita]ionale pe m`sur` ce ne apro-
piem de centrul P`m~ntului. Dup` multe cercet`ri, s-a
ajuns la concluzia c` g variaz` direct propor]ional cu
densitatea straturilor P`m~ntului.
Deoarece densitatea straturilor P`m~ntului \n
apropierea suprafe]ei cre[te cu ad~ncimea, rezult` c` [i
accelera]ia gravita]ional` cre[te cu ad~ncimea.
Pentru a m`sura accelera]ia gravita]ional`, s-au
construit balan]e speciale, numite balan]e geologice.
Acestea sunt ni[te dinamometre foarte sensibile (au sen-
sibilitatea de ordinul 10-8 N), fiind folosite pentru a des-
coperi z`c`minte minerale \n subsol. Fig. 3.41 Astronau]i într-o nav` cosmic`
Acolo unde m`sur`torile pentru g vor indica o
valoare mai mare dec~t cea normal`, se vor g`si
z`c`minte metalifere, iar acolo unde valorile lor vor fi
mai mici dec~t valoarea normal`, vor exista z`c`minte
de sare sau de petrol.
|n teoria gravita]ional`, s-a presupus c` exist` o parti-
cul` elementar` – gravitonul – care intermediaz` inte-
rac]ia gravita]ional`.
Prezen]a acestei particule se face \ns` sim]it` prin
diverse modific`ri ale energiei cinetice, ale vitezei, ale
energiei de repaus etc. asupra corpurilor care interac]io- Fig. 3.42 Unde gravita]ionale
neaz` direct sau indirect.
Aceast` particul` elementar` (nu a putut fi vizualizat`
p~n` \n prezent) nu are mas` [i sarcin` electric`, iar
spinul este egal cu 1 sau 2.
Teoretic, s-a demonstrat c`, în mi[carea sa
oscilatorie, gravitonul emite unde gravita]ionale (fig.
3.42). Aceste unde sunt purt`toare de energie infim`.
Frecven]a acestor unde este foarte mare. Pe cale
experimental` a fost pus` \n eviden]` existen]a undelor
gravita]ionale emise de stele neutronice, stelele
supernove [i de stele pulsatoare (fig. 3.43). Fig. 3.43 Pulsar stea ce se rote[te [i emite unde radio

105
 C A P I T O L U L
SINTEZå
C~mpul gravita]ional este regiunea din spa]iu,
limitat` sau nelimitat`, unde \n fiecare punct se
face sim]it` ac]iunea unei for]e gravita]ionale de
atrac]ie determinat` \n modul direc]ie [i sens.
Satelitul (natural sau artificial) este un corp
ceresc care se rote[te \n jurul altui corp ceresc,
\nso]indu-l \n cursul mi[c`rii lui de revolu]ie.
Un satelit artificial al P`m~ntului care se mi[c`
pe o traiectorie \n imediata vecin`tate a su-
prafe]ei lui trebuie s` aib` viteza:
Aceast` vitez` este numit` prima vitez` cosmic`
[i este o caracteristic` a c~mpului gravita]ional
terestru. Sateli]ii artificiali sunt folosi]i în co-
munica]ii (semnale TV, conexiuni la internet, te-
lefonie mobil` etc.), în meteorologie, în navi-
ga]ie, pentru cercet`ri [i experimente [tiin]ifice.
Oscila]ia periodic` a nivelului m`rii [i oceanului,
\n raport cu o pozi]ie medie, datorit` for]ei de
atrac]ie a Lunii, dar [i a Soarelui se nume[te
maree. |ntr-o zi lunar` (24h 50min) au loc dou`
fluxuri [i dou` refluxuri.
Accelera]ia gravita]ional` cre[te odat` cu alti-
tudinea, este mai mare la poli dec~t la Ecuator [i,
la suprafa]a solului, g cre[te cu ad~ncimea.
Gravitonul este particula elementar` ce inter-
mediaz` interac]ia gravita]ional`. Gravitonul
oscil~nd emite unde gravita]ionale.
TEME
I. Completeaz` spa]iile punctate:
C~mpul gravita]ional modific` …… spa]iului din
jurul lui. Accelera]ia gravita]ional` scade cu ……
fa]` de nivelul m`rii [i are …… pentru toate corpurile
aflate \n acela[i loc.
Cre[terea treptat` a nivelului m`rii [i oceanului,
datorat` for]ei de atrac]ie a Lunii [i a Soarelui, se
nume[te …… , iar sc`derea treptat` se nume[te ……
III. R`spunde la urm`toarele întreb`ri:
1. De ce rachetele cosmice se lansez` de la vest la est?
2. De ce este avantajoas` lansarea \n planul Ecua-
torului?
IV. Alege varianta corect`:
1. Prima vitez` cosmic` are valoarea:
a) 79 m/s; b) 2,2 m/s;
106
I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I
c) 7,9 km/s; d) 20 m/s.
2. |ntr-o zi lunar`, au loc:
a) un flux [i un reflux;
b) un flux [i dou` refluxuri;
c) dou` fluxuri [i dou` refluxuri;
d) dou` fluxuri [i un reflux.
Referat
Documenteaz`-te [i prezint` un referat, ale-
g~ndu-]i cu tema „Stea supernov` – stea supus` celor
mai violente explozii”.
Portofoliu
Via]a noastr` ar fi mult mai „s`rac`“ f`r` sateli]ii
artificiali. Documenta]i-v` [i ata[a]i la portofoliu
informa]ii despre utiliz`rile acestora.
|nc`lzirea global` este \n aten]ia speciali[tilor de
mul]i ani, dar p~n` acum ne-am autocompl`cut \n
nep`sare [i ignoran]`. La ora actual`, este \n aplicare
o strategie concentrat` de reducere a emisiilor po-
luante [i de valorificare pe scar` tot mai mare a
energiilor curate sau neconven]ionale. Documen-
ta]i-v` [i ata[a]i la portofoliu informa]ii despre
energia mareelor [i alte surse pentru producerea
energiilor curate.
Activitate practic`
Eviden]ierea influen]ei for]ei de gravita]ie asupra
unor organe vegetative ale plantelor:
Înclin` un ghiveci în care se afl` o plant`. Observ`
ce se întâmpl` timp de o s`pt`mân`. Noteaz`
observa]iile [i explic` motivul modific`rilor
observate.
Se tapeteaz` cu vat` un vas transparent, iar vata
se men]ine umed` permanent. Între pere]ii vasului
[i stratul de vat` se pun boabe de fasole, orientate
în direc]ii diferite. Observ` procesul de germina]ie
[i noteaz` direc]ia în care se orienteaz` r`d`cinile
[i tulpinile. Cum explici orientarea observat`?
C Å M P U R I F I Z I C E – F O R } E E L E M E N T A R E

TEORIA CÅMPULUI UNIFICAT

Deoarece majoritatea descoperirilor gravita]ionale au

fost f`cute \n Univers, a ap`rut o nou` ramur` [tiin]ific`
– astronomia gravita]ional`.
|n fizic`, teoria c~mpului unificat este o \ncercare de
a uni toate for]ele fundamentale [i interac]iunile dintre
particulele elementare \ntr-un singur cadru teoretic.
Ideea a fost avansat` de c`tre Einstein care a \ncercat s` a b
„\mpace“ teoria general` a relativit`]ii cu electromagne-
tismul \ntr-o singur` teorie unic` a c~mpului. Cer-
cetarea s-a dovedit evaziv` [i o teorie a c~mpului uni-
ficat, adesea grandios denumit` Teoria Totului (Theory
of Everything - TOE), a r`mas Sf~ntul Graal pentru
fizicieni, teoria \ndelung c`utat` care voia s` explice
natura [i comportarea \ntregii materii. c d
Teoria c~mpului unificat consider` c` cele 4 for]e For]e fundamentale
Fig. 3.44
fundamentale (fig. 3.44), ca, de altfel, \ntreaga materie,
Denume[te for]ele fundamentale prezentate în imaginea
sunt manifest`ri diferite ale unui singur c~mp
de mai sus.
fundamental. O teorie a c~mpului unificat caut` s`
unifice for]ele fundamentale din natur`, de la cele mai
puternice la cele mai slabe. Toate interac]iunile ce au
loc \ntre particule sunt mijlocite de for]e. La momentul
actual, se cunosc patru for]e fundamentale:
For]a gravita]ional` (fig. 3.45) – guverneaz` mi[-
carea planetelor, a sistemelor solare, a \ntregii materii.
For]a electromagnetic` (fig. 3.46) – guverneaz`
mi[carea electronilor pe orbite, \n jurul nucleelor.
For]a nuclear` slab` – ]ine lega]i protonii [i
neutronii, form~nd nucleele atomilor.
For]a nuclear` tare – ]ine legate quarcurile \n pro-
toni [i \n neutroni.
Dintre cele patru interac]ii fundamentale, dou` ne
Fig. 3.45 Mi[carea sistemului solar guvernat` de for]a
sunt cunoscute din experien]a din via]a de zi cu zi [i au gravita]ional`
f`cut obiectul de studiu al fizicii „clasice”: gravita]ia [i
electromagnetismul. Aceste dou` for]e au \n comun
faptul c` au raz` infinit` de ac]iune [i sunt invers
propor]ionale cu p`tratul distan]ei.
|n mecanica cuantic`, consecin]a este c` particulele
care propag` aceste interac]ii, fotonul pentru electro-
magnetism [i gravitonul pentru gravita]ie (a c`rui
existen]` este \nc` ipotetic`) au masa riguros nul`.
Celelalte dou` tipuri de interac]ii, cea tare [i cea
slab`, nu au fost puse \n eviden]` dec~t \n secolul al
XX-lea, din studiul nucleelor. Pentru a explica
posibilitatea de legare a protonilor [i neutronilor \n
nucleu, a fost necesar` introducerea unei for]e mai
puternice dec~t cea coulombian`, care tinde s` separe
Fig. 3.46 Mi[carea electronilor pe orbite
protonii \ntre ei [i nu ac]ioneaz` asupra neutronilor de
sarcin` nul`. Aceast` for]` nuclear` de raz` mic` de Nume[te for]a care determin` mi[carea electronilor pe
ac]iune (10-15 m) [i de mare intensitate este consecin]a orbite

107
 C A P I T O L U L I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I

macroscopic, for]a slab` se manifest` \n combustia

Nume Mas` Sarcin`
Nume termonuclear` a stelelor, unde ac]ioneaz` \n faza
GeV/c2 electric` ini]ial`, \n care doi protoni fuzioneaz` pentru a forma un
γ nucleu de deuteriu (un proton legat de un neutron), un
g
foton 0 0 electron [i un neutrin. Combustia este continuat` cu
gluon
reac]ii termonucleare \n care intervine [i interac]ia tare.
W- 80.4 –1 Un mare succes al fizicii particulelor a fost unificarea \n
W+ 80.4 +1 acela[i formalism a interac]iilor slab` [i electro-
Z0 91.187 0 magnetic`, care apar astfel ca dou` aspecte ale aceleia[i
for]e. Acest succes teoretic a fost \ncoronat experimental
spin = 0, 1, 2, … de descoperirea particulelor W+, W– [i Z0 [i de studiul
Mas` Sarcin` propriet`]ilor acestora.
Nume La \nceputul secolului al XX-lea, fizicienii cuno[teau
GeV/c2 electric`
numai dou` tipuri de interac]iuni: electromagnetice [i
g gravita]ionale. Primele cercet`ri privind nucleele atomice
gluon 0 0
ar`taser` c` neutronii [i protonii care intr` \n compozi]ia
Fig. 3.47 Bosoni nucleului sunt ]inu]i laolalt` de for]e de zeci de ori mai mari
dec~t cele electromagnetice. Aceste particule sunt legate
\ntre ele prin interac]iuni tari. |n afar` de interac]iunile tari,
s-au descoperit [i for]e mult mai slabe care ac]ioneaz` \ntre
electroni, neutrino [i nucleoni (protoni [i neutroni). Aceste
interac]iuni sunt r`spunz`toare de unele dezintegr`ri
radioactive [i se numesc „slabe”. Ele produc, \ntre altele, [i
transformarea neutrinului liber \ntr-un proton, un electron
[i un antineutrin.
P~n` nu demult, se p`rea c` \ntre cele patru inte-
rac]iuni – tare, slab`, gravita]ional` [i electromagnetic`
– nu exist` nicio leg`tur`. |n ultimele decenii, fizicienii
[i-au \ndreptat eforturile c`tre unificarea lor.
Un pas important \n c`utarea unor cauze unice pentru
fenomene din domenii diferite, \n \ncercarea de a uni
diferitele ramuri ale [tiin]elor fizice, a fost f`cut de Newton.
Fig. 3.48 Laboratorul de cercetare european de lâng` El a demonstrat c` unele fenomene, cum ar fi c`derea
Geneva corpurilor pe P`m~nt, mi[carea Lunii \n jurul P`m~ntului [i
interac]iei tari. {tim ast`zi c` nucleonii (protoni [i mi[carea stelelor sunt determinate de o singur` cauz` –
neutroni) [i multe alte particule descoperite \n cursul atrac]ia cu o for]` invers propor]ional` cu p`tratul distan]ei.
ultimilor 50 de ani nu sunt chiar „elementare”. Ele sunt El a ar`tat c` toate aceste fenomene se pot estima cantitativ
formate din quarcuri, care interac]ioneaz` \ntre ei prin cu ajutorul legilor mecanicii formulate de el.
schimb de gluoni, interac]ie care \i ]ine lega]i. Urm`torul pas, la fel de grandios, l-a f`cut James
Gluonii, care au fost pu[i \n eviden]` \n 1979, au mas` Maxwell. El a ob]inut ni[te ecua]ii uimitoare, care uni-
nul`; totu[i, interac]ia tare este de raz` scurt` de ac]iune, fic` toate fenomenele electricit`]ii, ale magnetismului [i
ceea ce explic` faptul c` nu o putem vedea la scar` ale opticii. Marele fizician german, Ludwig Boltzmann,
clasic` sau cel pu]in atomic`. unul dintre fondatorii fizicii statistice, spunea despre
Cea de-a patra interac]ie este cea slab`, care carac- aceste ecua]ii: „Nu cumva Dumnezeu \nsu[i le-a scris?”.
terizeaz`, de exemplu, dezintegrarea de tip beta a parti- Totu[i, ast`zi [tim c` electrodinamica clasic` dez-
culelor elementare [i a nucleelor. Este, de asemenea, o voltat` de c`tre Maxwell sufer` un e[ec pentru limita
for]` care se manifest` la scar` subatomic`, datorit` cuantic` (pentru momente mari [i transfer de energie).
masei mari a particulelor care o propag`: bosonii O descriere cuantic` complet` a for]ei electromagnetice
intermediari W+, W– [i Z0, care au masa de mai mult de a fost realizat` \n anul 1940, teorie cunoscut` ca electro-
dinamic` cuantic` (QED – quantum electrodynamics).
80 de ori mai mare dec~t cea a gluonului (fig. 3.47).
Aceast` teorie \nf`]i[eaz` interac]iunile dintre particulele
Ace[ti bosoni au fost v`zu]i prima dat` la CERN
\nc`rcate electric mediate de for]e transportate de fotoni.
(fig. 3.48 - marele laborator de cercetare european de
Teoria se bazeaz` pe o simetrie spa]iu-timp a c~mpului,
l~ng` Geneva), \n 1984. Din punct de vedere
considerat` simetrie-etalon. |n 1967, pakistanezul Abdus
108
C Å M P U R I F I Z I C E – F O R } E E L E M E N T A R E

Salam [i americanii Sheldon Glashow [i Steven Weinberg

propun independent o teorie de unificare a electro-
magnetismului [i a for]elor nucleare slabe.
Pentru descoperirea lor, Salam, Glashow [i Weinberg au
primit Premiul Nobel (fig. 3.48) pentru Fizic` \n 1979.
Carlo Rubbia [i Simon van der Meer l-au primit \n 1984. Ei
au fost obliga]i, cercet~nd teoria c~mpului cuantic etalon al
for]elor slabe, s` introduc` o for]` suplimentar` [i au
demonstrat c` interac]iunile slabe au c~mpul etalon struc-
turat identic cu c~mpul electromagnetic. Electrodinamica
cuantic` este, deci, o consecin]` a simetriei spontane \n
care, ini]ial, interac]iunile slabe [i cele electromagnetice
sunt unificate.
Aceast` teorie unificat` a fost guvernat` de modific`rile
celor patru particule: fotonii pentru interac]iunile electro-
magnetice [i particula Z (bosonul Z) [i particulele \nc`rcate
W (bosonii W) pentru interac]iunile slabe. Teoria lor a fost
suportul experimental pentru descoperirea, \n 1983, a
bosonilor Z si W la CERN de c`tre echipa lui Carlo Rubbia.
Urm`torul pas logic spre unificarea for]elor fundamen-
tale ale naturii a fost includerea interac]iunilor puternice
(tari) cu for]ele electromagnetice \n teoria numit` Teoria
Marii Unific`ri (GUT - Grand Unified Theory). Dar este
incert dac` GUT poate oferi o descriere corect` a materiei.

C~teva \ntreb`ri \nc` f`r` r`spuns Fig. 3.48 Premiul Nobel (medalii)
1. De ce patru interac]ii? Nu [tim nimic…, dar vis`m
s` unific`m toate procesele elementare, sub o singur` in-
terac]ie, a[a cum a f`cut Maxwell cu electricitatea [i mag-
SINTEZå
netismul, urmat` mai recent de unificarea electro-slab`. Teoria unificat` a c~mpului (Unified field theory)
2. De ce trei familii? Nici aici nu exist` pe moment un este teoria care descrie toate cele patru for]e [i
r`spuns. Se [tie numai c` exist` „copii” ale materiei toate propriet`]ile materiei \ntr-un cadru unic.
obi[nuite [i c`, p~n` \n prezent, particulele pot fi
clasificate \ntr-un num`r de trei familii.
3. De ce constituen]ii materiei [i particulele care TEME
propag` interac]ia au mase at~t de diferite? Dup` mo-
delul standard al fizicii particulelor, aceste valori sunt Portofoliu
legate de propriet`]ile faimosului boson Higgs, c`utat cu
Einstein, fizician american de origine german`,
asiduitate \n ultimii 15 ani mai \nt~i la LEP, un ac- este cel mai cunoscut om de [tiin]`. A primit
celerator electron-pozitron de la CERN (l~ng` Geneva), Premiul Nobel pentru fizic` \n 1922. Documenta]i-v`
apoi la acceleratorul de protoni-antiprotoni de la despre via]a [i opera lui Albert Einstein.
Fermilab (aproape de Chicago). Se sper` c` acesta va fi
pus \n eviden]` la acceleratorul gigant cu fascicule
\ncruci[ate de protoni, \n prezent \n construc]ie la
CERN, [i care va fi opera]ional din 2007.
4. De ce lipse[te antimateria din Universul nostru
actual? Imediat dup` Big-Bang, a existat la fel de mult`
materie [i antimaterie, care ar fi trebuit s` se anihileze re-
ciproc. Universul nostru este a[adar rezultatul unui mic
dezechilibru ini]ial, care a condus la o mic` supraa-
bunden]` a materiei. Nu se cunoa[te sursa acestui deze-
chilibru, dar studiul interac]iei slabe, prin anumite aspecte
Albert Einstein (1879–1955)
ale sale, ne va permite cu siguran]` s` \n]elegem mai mult.

109
 C A P I T O L U L
Teme recapitulative
I. Completeaz` textul cu no]iunile care lipsesc:
1. „Unitatea de m`sur` a informa]iei se nume[te ……
[i este asociat` realiz`rii unui eveniment dintr-un câmp
de dou` evenimente X = [x1, x2] numite……, deoarece
au probabilit`]ile de realizare p1 = p2 = 1 /2.“
2. „Fenomenul de ireversibilitate, combinat cu
entropia, duce la imposibilitatea p`str`rii …… din
sistem, f`r` a se ac]iona din exterior.“
3. „În orice sistem, deschis (la primirea energiei
solare) sau închis, exist` o cre[tere a entropiei care este
o m`sur` a …… .“
4. „Gazul este un ansamblu de molecule cu mi[care
dezordonat`, care sufer` ciocniri elastice între ele [i cu
pere]ii vasului. Mi[carea fiec`rei molecule luate separat
este reversibil`, dar mi[carea ansamblului moleculelor
este …… .“
II. R`spunde la urm`toarele \ntreb`ri:
1. Care sunt particulele aflate \n nucleul atomului?
2. Care este defini]ia unui izotop?
3. Cum defini]i leg`tura ionic`?
4. Cum defini]i leg`tura covalent`?
5. Pentru ce tip de substan]e este solvent bun apa?
6. Care sunt caracteristicile acizilor gra[i?
7. De ce sunt importante lipidele pentru organism?
8. Ce sunt glucidele?
9. Care sunt alimentele care con]in cea mai mare
cantitate de glucide?
10. Din ce monozaharide se formeaz` maltoza?
11. Care este rolul proteinelor \n organism?
12. Care sunt proteinele din s~nge cu rol de protec]ie?
13. Din ce sunt alc`tui]i acizii nucleici?
14. De ce sunt importan]i acizii nucleici?
15. Care este deosebirea dintre ADN [i ARN?
III. Stabile[te care enun] este adev`rat [i care este fals.
1. B`ncile de gene reprezint` modalit`]i de p`strare a
tuturor genelor unui organism.
2. Combaterea polu`rii cu produse petroliere se poate
face cu ajutorul unor bacterii.
3. Daltonismul este o maladie autozomal` recesiv`.
4. Clonarea la animale se face pornind de la celule
somatice.
5. Atomul este negativ din punct de vedere electric.
6. Leg`tura covalent` se realizeaz` prin cedare [i
acceptare de electroni.
7. Atomii particip` la formarea leg`turilor chimice cu
electronii de pe primul strat.
8. Izotopii sunt specii de atomi cu acela[i num`r de
electroni.
110
I I I – T E O R I I A L E U N I F I C å R I I
9. Dintre lichide, apa manifest` cea mai mare tensiune
superficial`.
10. Între atomii de oxigen [i hidrogen din molecula de
ap` sunt leg`turi covalente polare.
11. Apa este un solvent bun pentru moleculele \n care
sunt leg`turi covalente nepolare.
12. Apa se solidific` la 00C.
13. Lipidele sunt compu[i organici solubili \n ap`.
14. Acizii gra[i con]in catene lungi ramificate.
15. Acizii gra[i pot fi satura]i sau nesatura]i.
16. Lipidele au rol de protec]ie termic` [i mecanic`.
17. Lipidele sunt principala component` a membra-
nelor celulare.
18. Zaharoza este format` din dou` molecule de
glucoz`.
19. Chitina se g`se[te \n peretele celular al ciuper-
cilor.
20. Lactoza este format` dintr-o molecul` de galac-
toz` [i una de glucoz`.
21. Dizaharidele sunt formate din dou` molecule de
monozaharide.
22. Insulina cre[te glicemia.
23. Hemoglobina transport` oxigenul \n sângele
vertebratelor.
24. Hormonul de cre[tere transport` oxigenul \n
mu[chi.
25. Adeninia cu timina sunt baze complementare.
26. ARN-ul este o macromolecul` alc`tuit` dintr-o
singur` caten` polinucleotidic`.
27. Bazele complementare din ARN sunt unite prin
leg`turi de hidrogen.
IV. Alege r`spunsul corect:
1. Nu face parte din structura unui operon:
a) promotorul;
b) nucleosomul;
c) operatorul;
d) genele structurale.
2. ARN t:
a) intr` în alc`tuirea ribozomilor;
b) copiaz` mesajul genetic;
c) are forma unei frunze de trifoi;
d) este material genetic la ribovirusuri.
3. Sinteza proteinelor:
a) are loc în mitocondrii;
b) nu este coordonat` genetic;
c) se realizeaz` cu participarea reticulului endoplas-
mic neted;
d) contribuie la înnoirea zilnic` a 500 g proteine din
organismul uman.
C Å M P U R I F I Z I C E – F O R } E E L E M E N T A R E

Bibliografie
E. Perilleux – Biologie, Edit. Nathan, Paris, 1990
Sandra Gottfried – Biology Today, Edit. Mosby, SUA, 1997
Cecie Starr – Biologia, Edit. Gartzanti, Italia, 1996
R. M. Atlas – Microorganisms in our World, Edit. Mosby, SUA, 1999
O. Arpaci, Musa Ozet, Heather J. Elks – Biology, Surat Publications, Istanbul, 1996
O. Arpaci, S. Teker – College Biology, Surat Publications, Istanbul, 1997
K. M. Van de Graaff, S. Ira Fox, Karen M. Lafleur – Synopsis of Human Anatomy and
Physiology, Wm. C. Brown Publisher, SUA, 1997
Sylvia Mader – Biology, McGraw-Hill, SUA, 1996
Kathleen Talaro, Arthur Talaro – Foundations in Microbiology, Wm. C. Brown Publisher, SUA, 1995
Lilia Alberghina, Franca Tonini – Bilogia dall evoluzione biologica all evoluzione cultulale dell
uomo, Arnoldo Mondadori Scuola, Milano, 2002
Matilda Rosetti - Col]oiu, Niculina Mitrea – Biochimie, Edit. Didactic` [i Pedagogic`, Bucure[ti, 1985
D. G. M`rgineanu – Biofizic` - termodinamic` biologic`, Tipografia Universit`]ii Bucure[ti, 1985
T. Porumb – Elemente de biofizic` molecular`, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1985
I. F. Dumitru, N. Toma – Progrese \n Biotehnologie, Edit. Ars Docendi, Bucure[ti, 2001
V. Laz`r, M. Ni]`, Violeta Bu[e – Lucr`ri practice de biologie, Edit. Arves, Craiova, 2005
A. Ardelean, Ghe. Mohan, G. Corneanu – Biologie - manual pentru clasa a XII-a, Edit. Corint, 2000
G. Moisil – Cui i-e fric` de fizica modern`?, Edit. Albatros, Bucure[ti, 1981
Ghe. Hu]anu – Principii [i legi fundamentale \n fizic`, Edit. Albatros, Bucure[ti, 1983
N. Gherbanovschi, M. Prodan, S. Levai – Fizic` - manual pentru clasa a XI-a, Edit. Didactic` [i
Pedagogic`, Bucure[ti,1983
R. P. Feynman – Fizica modern`, Electromagnetismul, Structura materiei, Edit. Tehnic`,
Bucure[ti,1970
L. C. Epstein – Gândi]i fizica! - Edit. ALL Educa]ional, Bucure[ti, 1995
I. Buget [i colectiv – Compendiu de fizic`, Edit. {tiin]ific` [i Enciclopedic`, Bucure[ti,1988
http://en.wikipedia.org
http://www.physicsclassroom.com
http://scienceworld.wolfram.com/physics
http://homepage.eircom.net/~radphys/links2.htm
http://www.glenbrook.k12.il.us/gbssci/phys/Class/BBoard.html

111
 CUPRINS
Cap. I - MOLECULE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.1. Moleculele vie]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
Apa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Lipide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Zaharuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Proteine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Acizi nucleici: ADN, ARN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2. Ceasul molecular al vie]ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.1. Teoria celular` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Diversitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Evolu]ia formelor de via]` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Îmb`trânire celular` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Moarte celular` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.2.2. Transmitere ereditar` [i maladii ereditare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.2.3. Manipularea materialului genetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
A. Clonarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
B. Biotehnologii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
C. Ameliorare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
D. Proiectul genomului uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
E. B`ncile de gene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Cap. II - SISTEME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.1. Sisteme deschise biologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.1.1. Comunicarea celular` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.1.2. Sisteme informa]ionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.1.3. Starea de s`n`tate [i starea de boal` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.2. Chimia sistemelor deschise biologice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.2.1 Metabolismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.2.2. Analize clinice de fluide biologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
2.3. Entropia sistemelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Entropia [i ireversibilitatea proceselor naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Percep]ia timpului ca m`sur` a ireversibilit`]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Procesele ireversibile [i informa]ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Cap. III - TEORII ALE UNIFICåRII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

3.1. Procese corticale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Memorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Înv`]area . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Con[tiin]a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Subcon[tientul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Gândirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Inteligen]a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Somnul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Comportamentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Cultura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
3.2. Câmpuri fizice – for]e elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Câmpul electromagnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Câmpul for]elor nucleare - for]e nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Câmpul gravita]ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Teoria câmpului unificat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
112