Capitolul 1.

Molecule

Proteine Lipide

Celulã

Hemoglobinã

Apã

ATP ADN

3
 Celule glandulare endrocrine Celule nervoase

Hematii

asigurã elaborarea un neuron poate

hormonilor trãi pânã la 80 de ani
Celule musculare
o hematie trãieºte
120 de zile Celule hepatice

Celulã osoasã
sunt elastice, asigurã
miºcarea
un adevãrat laborator
Celule epiteliale detoxifiant

formeazã scheletul
se împrospãteazã
la 20–30 de zile
vie Celule reproducãtoare

eria
Mat
Celule vegetale Celule de susþinere

asigurã susþinerea
realizeazã procesul organelor plantei
metabolic de fotosintezã
Celule care formeazã vase
Celule absorbante
liberiene ºi lemnoase

asigurã osmoza în rãdãcinã Tipuri de celule care intrã în alcãtuirea materiei vii.
4
Moleculele vieþii
Compoziþia chimicã a materiei vii
Organismele vii, ca forma cea mai evoluatã a materiei, reprezintã sisteme
extrem de complexe, chiar ºi în cazul celui mai mic organism unicelular, în
compoziþia cãrora intrã o serie de elemente chimice, atât din rândul nemetalelor,
cât ºi din cel al metalelor.
În materia vie, elementele nu existã sub formã liberã, ci sub formã de
combinaþii organice ºi uneori anorganice.
Pânã în prezent s-a decelat în organismele vii un numãr de peste 40 de ªtiinþa care aplicã meto-
elemente chimice, dintre care 24 sunt indispensabile vieþii. dele chimice de investi-
În funcþie de cantitatea existentã în organismele vii, aceste elemente se gare în studierea tuturor
împart în: manifestãrilor vieþii se
elemente plastice, macroelemente sau elemente de constituþie (cantitãþi numeºte biochimie. Biochi-
mari): C, H, O, N, P, S; mia are douã direcþii de
oligoelemente sau microelemente (cantitãþi foarte mici): Cl, K, Ca, cercetare: compoziþia chi-
Mg, Si, Br, F, I, Al, Cu, Fe, Zn, Se, Si etc. micã a materiei ºi proce-
În compoziþia elementarã a organismelor animale ºi vegetale intrã aceleaºi sele chimice care au loc în
organismele vii.
elemente chimice, însã în proporþii diferite.
În tabelul de mai jos este prezentat conþinutul mediu de carbon, oxigen,
hidrogen, azot din plantele verzi, din corpul mamiferelor ºi al omului.
Organism Carbon, % Oxigen, % Hidrogen, % Azot, %
Vegetal 54,00 38,00 7,00 0,03
Animal 21,00 62,00 10,001 3,00
Uman 21,15 62,43 9,86 3,10
Compoziþia elementarã a organismelor animale variazã în limite largi
pe scala evolutivã. Compoziþia elementarã a corpului uman este redatã în
urmãtorul grafic:

Compoziþia chimicã a organismului uman raportatã la materia vie.

Dintre toate elementele care se gãsesc în organismele vii, carbonul,
hidrogenul, oxigenul ºi azotul poartã denumirea de elemente vitale, deoarece
prin distrugerea oxidativã a materialului vegetal, ele se eliminã sub formã
de dioxid de carbon, apã ºi azot. Restul elementelor sunt numite elemente
fixe, deoarece prin distrugerea oxidativã a materialului vegetal, ele rãmân
sub formã de compuºi în cenuºã. În cenuºa plantelor au fost identificate mai
multe elemente chimice decât în cea a organismelor animale. Conþinutul de
cenuºã ºi compoziþia acesteia variazã în funcþie de specie, organ, vârstã ºi
perioada de vegetaþie (cenuºa frunzelor conþine Ca, Mg, K, Si etc., iar a
seminþelor mult fosfor).
5
 Activitate de evaluare
Carbonul, constituentul esenþial al materiei vii, se gãseºte în patru mari rezervoare: atmosferã,
hidrosferã (oceane), biosferã ºi litosferã (roci ºi sedimente carbonate, combustibili fosili).
Transformãrile pe care le suferã carbonul în naturã sunt consecinþa urmãtoarelor procese:
– fizico-chimice, între atmosferã ºi oceane;
– biochimice, între atmosferã ºi lumea vie.
Ca urmare a acestor transformãri, un atom de carbon ieºit dintr-un anumit rezervor poate reveni
în acelaºi loc în urma unui proces mai mult sau mai puþin complex. Toate procesele prin care
carbonul trece din atmosferã în ocean ºi apoi în corpurile plantelor ºi animalelor reprezintã circuitul
carbonului în naturã.
Principalul purtãtor al carbonului în naturã este dioxidul de carbon.
Alcãtuiþi un referat în care sã arãtaþi rolul transformãrilor prezentate în figura urmãtoare prin
sãgeþi.

BIOSFERÃ ATMOSFERÃ

Respiraþie Fermentaþie

CO 2 ACÞIUNEA
C organic C mineral OMULUI

HIDROSFERÃ

LITOSFERÃ Utilizarea Utilizarea

calcarului combustibililor
(materiale de fosili
Depozit de cãrbune construcþii)
C organic C mineral
calcar

cãrbune
petrol

Termenii: carbon mineral, carbon organic se referã la prezenþa elementului carbon în compuºi anorganici, respectiv,
organici.

În compoziþia materiei vii se gãseºte un numãr foarte mare de combinaþii anorganice ºi organice.
Apa ºi substanþele minerale fac parte din cele anorganice, iar proteinele, lipidele, glucidele ºi acizii
nucleici, din cele organice. Acestea se gãsesc în proporþii diferite, în funcþie de rolul pe care îl
îndeplinesc, de tipul celulei, de vârstã etc.
6
Apa Amintiþi-vã!
Molecula apei este polarã.
Apa este cea mai rãspânditã substanþã de pe Pãmânt; ea este indispensabilã Moleculele de apã se
leagã prin legãturi de
vieþii. În absenþa apei procesele vitale nu se pot desfãºura. Astfel, un om nu
hidrogen (legãturi inter-
poate trãi fãrã apã mai mult de 5–7 zile. moleculare).
Ea reprezintã în jur de 60% din masa celularã, 90% din plasma sangvinã,
70–85% din creier, 80% din inimã, plãmâni, rinichi, 75% din muºchi, ficat.
Apa participã la organizarea diferitelor structuri biologice; este mediul de
dispersie intracelular unde au loc reacþiile metabolice ºi în acelaºi timp mediul
de transformare a substanþelor necesare proceselor de asimilaþie ºi dezasimilaþie.
Apa are funcþie termoreglatoare; omul nu îngheaþã nici la –20°C datoritã
apei citoplasmatice ºi a sãrurilor dizolvate în ea. Proprietãþile fizice deosebite
ale apei fac ca aceasta sã joace un rol deosebit în procesele termice ale organismului.
De ce un bolnav cu temperaturã peste 40°C trebuie puternic hidratat?
La aceastã temperaturã începe denaturarea proteinelor ºi cresc vitezele
de reacþie. Apa are inerþie termicã mare ºi asigurã absorbþia cãldurii din
organism.
Apa este un bun solvent pentru substanþele ionice (hidrofile) ºi un mediu
de dispersie al diferitelor substanþe.
Unui om îi sunt necesari 2–3 litri de apã pe zi, eliminând aproximativ
1,5–2 litri. Dacã cantitatea de apã consumatã este cu 2% mai micã, apare ªtiaþi cã…
senzaþia de sete; dacã este cu 5% mai micã, apare senzaþia de uscãciune a prima formã de viaþã pe
gurii ºi a limbii, cu 10% mai micã, pielea se usucã ºi apar halucinaþii, iar cu Pãmânt a apãrut în apã
15% mai micã, omul moare. acum 3,5 miliarde de ani?
Cantitatea de apã din organismul uman depinde de vârstã ºi de sex: lichidul amniotic, unde
„începe viaþa” este con-
– este mai mare la organismele tinere (700 mL/kg corp la copii ºi stituit în principal din apã?
450 mL/kg corp la femei);
– este mai micã la organismele în vârstã; procesele metabolice sunt
mai lente odatã cu înaintarea în vârstã.
În organismele vegetale apa are rol asemãnãtor celui din organismul
uman. Apa asigurã transportul sevei brute de la rãdãcini spre frunze ºi a
sevei elaborate de frunze spre zonele de depozitare; uºureazã absorbþia
substanþelor anorganice din sol.
Materia vie conþine ºi o serie de substanþe minerale. Conþinutul de
substanþe minerale din organismul animal, raportat la þesut proaspãt, exprimat Apa mareelor constituie
în procente, este prezentat în tabelul urmãtor: mediul din care mormo-
locul îºi extrage resursele
Substanþã mineralã % Substanþã mineralã % pentru a deveni broascã.

Calciu 1,60 Sulf 0,15

Amintiþi-vã!
Fosfor 1,00 Clor 0,15
Proprietãþile fizice „anormale”
Potasiu 0,20 Magneziu 0,04 ale apei sunt:
Sodiu 0,16 – densitate maximã la 4°C
(apa îºi mãreºte volumul la
Conþinutul de substanþe minerale depinde de vârstã ºi alimentaþie. solidificare, de aceea
gheaþa pluteºte pe apã);
Activitate de evaluare – puncte de fierbere ºi de
topire ridicate;
Organizaþi o dezbatere cu tema: Rolul diferitelor elemente în natur㠖 conductivitate termicã ºi
ºi în organismul uman. Menþionaþi rolul unei alimentaþii echilibrate pentru cãldurã specificã mari;
menþinerea stãrii de sãnãtate. – conductivitate electricã
micã.
7
Compuºi organici cu importanþã biologicã
Plantele verzi, care conþin
clorofilã, pot transforma
„carbonul mineral“ din CO2 în
„carbon organic“.
Modelul moleculei de
glucozã.
Amintiþi-vã!
Glucidele, produºi naturali,
sunt sintetizate de plantele
verzi (conþin clorofilã), cu
ajutorul energiei solare:
luminã
6CO2(g) + 6H2O(l) ——→
clorofilã
→ C6H12O6(s) + 6O2(g)
Din punct de vedere struc-
tural, zaharidele sunt
compuºi cu funcþiuni mixte
polihidroxicarbonilici.
Grupa funcþionalã hidroxil,
—OH, este caracteristicã
alcoolilor; substanþele care
conþin mai multe grupe
—OH sunt polioli.
8
Substanþele organice reprezintã componenta principalã a organismelor
vii. Ele pot fi sintetizate de plante din substanþe anorganice.
Organismul uman nu poate sintetiza toate substanþele organice, dar le
poate procura prin alimentaþie.
Dupã rolul pe care îl îndeplinesc în organismul animal, substanþele
organice se pot grupa în mai multe categorii:
• substanþe cu rol structural ºi energetic (proteine, lipide, glucide);
• substanþe cu rol informaþional (acizi nucleici);
• substanþe cu rol catalitic (enzime);
• substanþe cu rol de reglare (vitamine, anticorpi etc.).
Ne vom ocupa în continuare de substanþele din primele douã categorii.
Proteinele, lipidele ºi glucidele au o semnificaþie dublã pentru organismele
vii. Ele sunt, pe de o parte, cele mai importante ºi rãspândite componente
organice ale materiei vii, iar pe de altã parte, formeazã ºi componentele
principale ale alimentelor. Glucidele, lipidele ºi proteinele furnizeazã
organismelor elementele structurale de bazã ºi energia necesarã tuturor
proceselor specifice vieþii.
Glucide
Glucidele sunt produºi naturali sintetizaþi de plante, cu importanþã vitalã
atât pentru regnul animal, cât ºi pentru regnul vegetal.
Substanþele care aparþin acestei clase sunt cunoscute sub trei denumiri
distincte:
– glucide, denumire recomandatã de IUPAC, care provine de la glucozã
(grec. glykys – dulce), unul dintre reprezentanþii cei mai importanþi ai clasei;
– hidraþi de carbon, nume impropriu, care derivã din faptul cã principalii
reprezentanþi ai clasei au formula generalã Cn(H2O) m;
dacã: n = 05; m = 05 → C 5(H 2O) 5 → C5H12O5, pentozã;
n = 06; m = 06 → C 6(H 2O) 6 → C6H12O6, hexozã;
n = 12; m = 11 → C 12(H2O) 11 → C12H22O11, zaharozã;
n = 06; m = 05 → –C6(H2O)5– –C 6H10O5–, unitate structuralã
a polizaharidelor;
– zaharide (zaharuri), nume care provine de la unul dintre reprezentanþii
importanþi ai clasei – zaharoza.
Dupã comportarea lor în reacþie cu apa (hidrolizã), zaharidele se clasificã în:
monozaharide, nu hidrolizeazã: glucozã, fructozã;
oligozaharide, prin hidrolizã formeazã douã pânã la zece molecule de
monozaharide: zaharozã, maltozã;
polizaharide, prin hidrolizã se descompun în mai mult de zece mole-
cule de monozaharide: amidon, celulozã.
Glucidele alcãtuiesc cantitatea cea mai mare a compuºilor organici naturali.
Glucidele joacã un rol multiplu ºi esenþial în organismele vii. Ele reprezintã
cea mai importantã sursã de energie; formeazã principalele substanþe de
rezervã la plante (amidon) ºi la animale (glicogen), ºi substanþe de susþinere
(celuloza, în regnul vegetal).
 Transformãri biochimice ale monozaharidelor Grupa funcþionalã carbonil,
În organismele vii au loc numeroase ºi variate reacþii chimice însoþite C=O, este caracteristicã
de schimburi energetice. O sursã importantã de energie o constituie compuºilor carbonilici:
transformãrile biochimice ale monozaharidelor, în special ale glucozei. O
Glucoza se gãseºte în sânge, în concentraþie de 0,1 %. Excesul de glucoz㠖 aldehide, R—C ;
R H
se depoziteazã în ficat sub formã de glicogen, care se poate transforma din – cetone, C=O.
nou în glucozã. R'
Concentraþia de glucozã din sânge se numeºte glicemie. Scãderea De reþinut!
concentraþiei de glucozã sub valoarea normalã determinã sindromul de
hipoglicemie, iar creºterea ei peste limitele normale, hiperglicemia. În acest Glicogenul (C6H10O5)n este
o polizaharidã naturalã
caz, apare boala numitã diabet zaharat. specificã organismului ani-
În organismele vii, glucoza poate suferi atât transformãri anaerobe, cât mal. Ea constituie rezerva
ºi aerobe. de zaharidã a acestuia. În
Relaþiile trofice între fiinþele vii ale unui ecosistem asigurã un transfer organism se realizeazã
de materie ºi energie de la producãtori la consumatori. Aceste transformãri echilibrul:
glicogen + H2O
sunt ilustrate în schema de mai jos:

glucozã
Energie care este reglat de doi
luminoasã hormoni: adrenalina ºi
Cãldurã insulina. Adrenalina favori-
zeazã formarea glucozei,
în timp ce insulina deter-
Respiraþie minã formarea glico-
Fotosintezã genului.
Energie chimicã Fermentaþie
stocatã în molecule Glicogenul se mai numeºte
organice amidon animal.

Exemple

glucozã glicinã

Absorbþia materiilor
Mineralizare
prime minerale

Producãtori Consumatori

Ciclul de transformãri reprezentat de procesul de fotosintezã ºi de metabolismul glucidelor

este un exemplu tipic de felul în care în naturã se folosesc resursele existente.
Pe de o parte se consumã CO2 ºi H2O pentru a transforma energia solarã în energie chimicã
ºi oxigen, iar pe de altã parte, organismele produc energie prin transformarea glucidelor în
CO2 ºi H 2O, consumând aceeaºi cantitate de oxigen.

Activitate de evaluare
Interpretaþi relaþiile trofice între fiinþele vii ale unui ecosistem, pe
baza schemei de mai sus. (Alcãtuiþi un referat.)

9

Amintiþi-vã!
Prin fermentaþia glucozei,
sub acþiunea unor enzime,
se obþine alcoolul etilic:
C6H 12O6 →
glucozã
→ 2C 2H5OH + 2CO2
alcool etilic
Aceastã proprietate a
glucozei explicã fermenta-
rea sucurilor dulci din dife-
rite fructe ºi obþinerea bãutu-
rilor alcoolice naturale.
Modelul moleculei de
glucozã.
Organismele vegetale au rolul de a transforma o parte a energiei luminoase
(solare) în energie chimicã. Stocarea energiei chimice se face prin intermediul
glucidelor. Ele sunt transformate în apã ºi dioxid de carbon, cu eliberare de
cãldurã sau orice altã formã de energie.
În cadrul unui ecosistem în echilibru, fluxul de energie întreþine ciclurile
de transformare ale materiei ºi, în particular, cel al carbonului. Toate aceste
transformãri se supun strict legii conservãrii materiei ºi energiei.
Oligozaharide (Oligoglucide)
Oligoglucidele cuprind zaharurile care conþin în molecula lor un numãr
relativ mic (2–10) de monoglucide. Legãtura dintre monoglucide se realizeazã
prin eliminarea unei molecule de apã între douã molecule. Cele mai rãspândite
ºi importante oligoglucide sunt diglucidele, care se obþin din douã molecule
de monoglucide prin eliminarea unei molecule de apã.
– H2O
2C6H12O6 ————→ C12H22O11
O dizaharidã deosebit de importantã este zaharoza.
Zaharoza, numitã ºi zahãr de trestie sau de sfeclã, este foarte rãspânditã
în regnul vegetal (fructe, miere etc.).
Principala proprietate a zaharozei este reacþia de hidrolizã, în urma
cãreia se formeazã o moleculã de glucozã ºi o moleculã de fructozã. Reacþia
decurge în catalizã acidã sau enzimaticã; cea mai eficace enzimã este invertaza
din drojdia de bere: zaharozã + H2O → glucozã + fructozã.
Nutriþioniºtii ºi dieteticienii îºi exprimã adesea îngrijorarea pentru consumul
ridicat de zahãr ºi recomandã reducerea acestuia. Se ºtie cã zahãrul provoacã
carii dentare ºi este un factor major care determinã obezitatea.
Zahãrul este o sursã de energie care se digerã rapid. Nutriþioniºtii spun
adesea cã zahãrul conþine „calorii goale”. Cu toate cã zahãrul contribuie cu
calorii la alimentarea corpului, nu conþine substanþe nutritive ºi nici fibre,
deci nu este sãnãtos.
Zaharoza este digeratã în intestinul subþire sub acþiunea enzimei sucrazã,
ºi este transformatã în glucozã ºi fructozã, care este absorbitã de celule.
Deoarece zaharoza este digeratã rapid ºi absorbitã în fluxul sangvin, creºte
ºi cantitatea de zahãr din sânge.
O alimentaþie sãnãtoasã presupune consumul de glucide din fructe ºi
legume. În tabelul urmãtor este prezentat conþinutul de glucozã, fructozã ºi
zaharozã din unele specii de fructe ºi legume în g/100 g probã.

Modelul moleculei de Specia Glucozã Fructozã Zaharozã

fructozã. ardei 1,41 1,26 0,12
ceapã 2,24 1,83 1,91
fasole verde 0,99 1,34 0,43
morcovi 1,61 1,45 1,76
pepeni 1,60 1,30 9,50
Modelul moleculei de
zaharozã. roºii 0,90 1,42 0,21
varzã albã 1,60 2,02 0,10
banane 3,80 3,80 0,12
caise 1,73 0,87 16,60
10
 Specia Glucozã Fructozã Zaharozã
cãpºuni 2,00 2,10 5,12
mere 1,73 5,91 2,67
pere 2,30 2,50 2,58
portocale 2,30 2,50 5,38
prune 2,74 2,06 3,50
struguri 7,28 7,33 2,78

Polizaharide (Poliglucide)
Polizaharidele sunt glucidele cu structurã macromolecularã rezultatã prin
policondensarea monozaharidelor (pentoze, hexoze).
Lungimea lanþurilor ºi masele moleculare ale polizaharidelor variazã în
limite foarte largi. Unitãþile constituente ale monozaharidelor pot fi legate
liniar sau ramificat în structura unei polizaharide.
Polizaharidele sunt substanþe foarte rãspândite în naturã; în funcþie de
rolul pe care îl îndeplinesc, ele pot fi:
polizaharide de rezervã: amidon, prezent în seminþele plantelor, tuberculi,
rãdãcini, ºi glicogen (amidonul animal), care se gãseºte în ficat ºi muºchi;
polizaharide de susþinere (de schelet): celuloza, care conferã soliditate
mecanicã plantelor.
Amidonul
Amidonul este polizaharida naturalã rezultatã prin policondensarea
α–glucozei, rãspânditã în regnul vegetal, unde constituie substanþa de rezervã
a plantelor ºi se gãseºte sub formã de granule caracteristice fiecãrei specii Modelul moleculei de
amilozã. Amidonul, ca ºi
de plante. Amidonul reprezintã cea mai importantã sursã de glucozã pentru celuloza, este o polizaharidã,
om ºi animale; existã sub douã forme: amilozã ºi amilopectinã. care se deosebeºte prin modul
Amidonul este o pulbere albã, amorfã, insolubilã în apã rece. În apa de legare a unitãþilor structurale.
caldã (90°C), granulele de amidon se umflã datoritã îmbibãrii ºi se sparg,
formând o soluþie lipicioasã ºi vâscoasã, care la rãcire se transformã într-un
gel, numit cocã.
Amidonul se recunoaºte cu o soluþie de iod, cu care formeazã o culoare
albastrã.
Amidonul se gãseºte în fructe, seminþe, tuberculi ºi reprezintã o sursã Modelul moleculei de
potenþialã de glucozã care se obþine prin hidrolizã. amilopectinã cu o structurã
ramificatã ca a amilozei.
Activitate experimentalã
Mod de lucru. Preparaþi o soluþie de amidon (1 g amidon ºi 40–
50 mL apã). Introduceþi soluþia obþinutã într-un balon în care adaugaþi
5 mL soluþie HCl 0,5 M ºi fierbeþi 5–10 minute. Lãsaþi soluþia sã fiarbã
în continuare ºi la fiecare douã minute luaþi câte o probã de 2 mL lichid
cald pe care o rãciþi. În proba astfel obþinutã introduceþi câteva picãturi
de iod în iodurã de potasiu.
Observaþi variaþia culorii soluþiei la patru probe obþinute succesiv.
Concluzie. Modificarea culorii va fi rezultatul hidrolizei amidonului
ºi a formãrii dextrinelor (produºi naturali cu compoziþie neunitarã, solubili
în apã, cu proprietãþi adezive). Verificaþi, în final, hidroliza amidonului
pânã la glucozã cu o soluþie Fehling sau Cu(OH)2 (v p. 16).

11

Celuloza este o poli-
zaharidã constituitã din unitãþi
de glucozã. Macromolecula ei
filiformã este alcãtuitã din
8000–12000 molecule de
glucozã.
Structura celulozei.
12
În organismul uman, hidroliza amidonului pânã la maltozã are loc sub
acþiunea enzimei salivare, care se gãseºte în salivã (amilaza).
În modelarea urmãtoare se prezintã hidroliza amidonului în mediu acid,
comparativ cu hidroliza în mediu enzimatic.
Amidonul este hidratul de carbon care reprezintã rezerva energeticã a
plantelor.
Amidonul din cereale ºi cartofi este extras prin tratare cu vapori de apã
sub presiune, tehnicã prin care se obþine o cocã. Aceasta este transformatã
în glucozã ºi apoi în alcool etilic.
Omul utilizeazã amidonul în alimentaþie. Prin hidrolizã enzimaticã acesta
poate trece în sânge, unde suferã o serie de transformãri biochimice, care
stau la baza metabolismului glucidelor.
Celuloza
Celuloza este polizaharida cea mai rãspânditã în naturã, cu structurã
macromolecularã. Ea constituie materialul din care sunt formaþi pereþii celulelor
vegetale ºi are rol de susþinere (reprezintã aproximativ 50% din masa lemnoasã).
În prezenþa acizilor minerali concentraþi (H2SO4, HCl) sau a unor enzime
existente în tubul digestiv al animalelor erbivore, celuloza este hidrolizatã
ºi de aceea se foloseºte ca hranã pentru animale.
Celuloza nu poate fi asimilatã de animalele superioare deoarece acestea
nu dispun în tubul lor digestiv de enzimele care catalizeazã degradarea ei
pânã la glucozã. Numai rumegãtoarele o pot utiliza dupã hidroliza enzimaticã
care are loc în timpul digestiei. În acest fel, animalele îºi sintetizeazã propriile
glucide.
Lipide
Lipidele sunt substanþe grase care se dizolvã numai în solvenþi organici.
Ele sunt alcãtuite în principal din grãsimi (gliceride), alãturi de care se gãsesc
proteine, vitamine, acizi graºi liberi etc.
Gliceridele, esteri naturali, formeazã rezerva de energie a organismelor
vii; sunt cunoscuþi drept „combustibili moleculari”. Asigurã organismelor o
anumitã independenþã faþã de un aport de hranã redus sau chiar absent
pentru o anumitã perioadã de timp (de exemplu, în perioada de hibernare).
Depozitate în þesutul adipos subcutanat ºi în jurul unor organe mai sensibile
(rinichi, ficat, ochi), lipidele joacã în acelaºi timp ºi un rol de izolant
termic, respectiv de protecþie mecanicã. La pãsãrile acvatice, ele asigurã
impermeabilitatea penajului.
 Alãturi de proteine, lipidele formeazã componentele esenþiale ale structurii
tuturor celulelor, participând la alcãtuirea membranelor celulare, a
mitocondriilor, lizozomilor ºi a reticulului endoplasmatic.
Lipidele servesc în regnul animal ca vehicul ºi loc de depozitare pentru
vitaminele liposolubile (A, D, E ºi K) ºi totodatã ca produºi de plecare în
biosinteza unor vitamine ºi hormoni.
Lipidele provin în cea mai mare parte din alimente, dar pot fi sintetizate
de organismele vii, pornind de la glucide sau de la proteine.
În regnul vegetal, lipidele sunt cunoscute sub denumirea de uleiuri ºi se Modelul glicerinei.
întâlnesc mai ales în seminþele plantelor oleaginoase (soia, floarea-soarelui,
in, cânepã, mãslin, ricin etc.).
Dupã rolul lor fiziologic, lipidele se pot clasifica în:
lipide de constituþie, care se aflã în toate celulele; din punct de vedere Modelul acidului palmitic.
chimic sunt lipide complexe (mai ales fosfolipide); constituþia lor este specificã
tipului de celule;
lipide de rezervã, care se aflã în þesuturile subcutanate adipoase ºi în
Modelul acidului stearic.
þesuturile adipoase periviscerale.
Grãsimile sunt un aliment esenþial. Ele reprezintã pentru animale ºi om
o sursã bogatã în calorii. Dintre alimente, lipidele au cea mai ridicatã valoare
energeticã (38,87 kJ/g faþã de numai 17,14 kJ/g cât au glucidele ºi proteinele). Modelul acidului oleic.
Organismul animal poate face depozite de grãsimi, cu rol de rezervã. Cei mai rãspândiþi acizi
În urma digestiei, organismul animal hidrolizeazã grãsimile cu ajutorul graºi din grãsimi sunt acizii
enzimelor din salivã, suc gastric, bilã, pânã la acizi graºi. Acizii graºi din palmitic, stearic ºi oleic, iar
grãsimi strãbat peretele intestinului ºi se recombinã cu glicerina, resintetizând dintre aceºtia, acizii palmitic
ºi oleic sunt prezenþi în toate
grãsimi. grãsimile.
Plantele sintetizeazã gliceridele din amidon, iar animalele le obþin prin
hranã sau le sintetizeazã din zaharuri. În constituþia grãsimilor solide (în
general, de origine animalã) predominã acidul palmitic (acid saturat). În
constituþia grãsimilor lichide (uleiuri), în general, de origine vegetalã,
predominã acidul oleic (acid nesaturat).
Aproape toate alimentele conþin grãsimi, cu excepþia majoritãþii fructelor
ºi legumelor. Produsele animale, carnea, untura ºi produsele lactate, conþin
aºa-numitele grãsimi saturate. Nucile, peºtele gras, uleiurile vegetale conþin
grãsimi nesaturate. Dieteticienii recomandã un consum mai mare de grãsimi
nesaturate decât saturate. În general, grãsimile saturate determinã creºterea
colesterolului, substanþã produsã în ficat, dar prezentã ºi în unele alimente.
Un anumit nivel al colesterolului determinã sãnãtatea organismului; se Modelul compact al
tristearinei (grãsime).
pare însã cã ficatul este capabil sã producã întreaga cantitate de colesterol
necesarã, fãrã sã fie nevoie sã includem în alimentaþie aceastã substanþã.
Deci, persoanele care au un nivel ridicat de colesterol în organism sunt
sfãtuite sã reducã consumul acestuia.
Întrucât grãsimile furnizeazã o cantitate mai mare de energie decât
glucidele, cantitatea lor în alimentaþia zilnicã trebuie sã fie mai micã. Totuºi,
clima rece sau activitatea intensã accentueazã nevoia de grãsimi. În ge-
neral, cel puþin 15% din caloriile zilnice trebuie sã provinã din grãsimi,
media este 20–30%. Dacã consumul este mai mare decât nevoile organismului,
excesul se depune sub formã de grãsime.
13

ªtiaþi cã… punct de vedere structural, cât ºi funcþional sunt proteinele (grec. protos –
prima polipeptidã naturalã
(nonapeptida) a fost
preparatã, în laborator, în
anul 1954, de Gille de
Vigneaud pentru care a
primit Premiul Nobel?
diversitatea proteinelor
este foarte mare, datoritã
aranjamentelor posibile
între cei 20 de α–amino-
acizi? De exemplu, pentru
o polipeptidã formatã prin
condensarea a 10 amino-
acizi diferiþi, numãrul
aranjamentelor posibile
este 3 628 800.
Reþea de proteine din
citoplasma unui fibroblast
(celule din derma pielii). În
culorile roºu, verde ºi albastru
este redatã suprapunerea a trei
proteine.
ªtiaþi cã… bazelor sau a unor enzime specifice.
insulina, produsã de pan-
creas, este prima proteinã
obþinutã sintetic? O
secreþie insuficientã de
insulinã a pancreasului
provoacã boala numitã
diabet, care determinã
creºterea concentraþiei
glucozei în sânge peste
limita normalã.
14
Proteine
O clasã deosebit de importantã de substanþe din organismele vii atât din
cel dintâi). Rolul structural rezultã din faptul cã celulele tuturor þesuturilor
sunt constituite în primul rând din proteine. Proteinele au funcþii biologice
fundamentale, enzimatice, hormonale, imunologice.
Proprietãþile proteinelor determinã o anumitã organizare celularã, reglarea
activitãþii celulare, creºterea ºi înmulþirea, adaptarea ºi evoluþia, schimburile
cu mediul exterior etc.
Proteinele sunt compuºi macromoleculari naturali rezultaþi prin
policondensarea moleculelor de α–aminoacizi.
Amintiþi-vã!
Aminoacizii sunt substanþe organice cu funcþiuni mixte care conþin în
molecula lor grupe amino, —NH2, ºi carboxil, —COOH, legate de un radi-
cal hidrocarbonat.
Aminoacizii sunt componentele de bazã ale proteinelor ºi joacã un rol
esenþial în desfãºurarea a numeroase procese vitale.
În compoziþia proteinelor se gãsesc patru elemente chimice de bazã:
carbon 50–55 %, hidrogen 6–7 %, oxigen 20–23 %, azot 12–19 %, la care
se adaugã mici cantitãþi de sulf 0,2 %, fosfor 0,1 % ºi uneori fier, cupru,
zinc, magneziu etc.
Diferenþa dintre peptide ºi proteine este greu de stabilit. În mod obiºnuit,
sunt considerate proteine substanþele a cãror masã molarã este mai mare de
10 000 g/mol.
Proteinele pot fi incluse în categoria biopolimerilor.
Fiecare celulã din corpul uman conþine mai mult de 5 000 de proteine
diferite, fiecare îndeplinind o funcþie specificã. În structura acestor proteine
intrã 20 de aminoacizi.
Organismul unei persoane sãnãtoase conþine aproximativ 17% proteine.
Acestea sunt rãspândite în muºchi, oase ºi cartilagii, piele ºi în toate organele
interne (inimã, ficat, rinichi, creier).
În organismele vii proteinele se pot hidroliza sub acþiunea acizilor,
Prin hidrolizã se produce ruperea catenei polipeptidice în fragmente
mici de peptide, prin hidrolizã parþialã, sau în amestecuri de α–aminoacizi,
prin hidrolizã totalã.
În procesul de digestie a alimentelor proteinele sunt hidrolizate enzimatic.
Structura unei proteine se poate stabili cunoscând peptidele ºi aminoacizii
rezultaþi prin hidroliza ei.
Proteinele din alimentaþie au valori biologice diferite, determinate de
prezenþa sau absenþa unor aminoacizi din structura lor.
În funcþie de solubilitatea în apã, proteinele se clasificã în:
insolubile, fibroase sau scleroproteine: cheratina (din lânã, pãr, unghii),
colagenul (componentã de bazã a pielii), fibrina (din firul de mãtase);
solubile, globulare: hemoglobina (din sânge), albuminele (din albuºul
de ou), gluteinele (din cereale).
În funcþie de produºii rezultaþi din reacþia de hidrolizã, proteinele se
clasificã în:
holoproteine, care prin hidrolizã formeazã numai aminoacizi;
 heteroproteine sau proteide, care pe lângã lanþul macromolecular conþin
ºi grupe neproteice (grupe prostetice): fosfoproteide (cazeina din lapte),
lipoproteide, glicoproteide, metaloproteide, nucleoproteide.
În funcþie de valoarea lor biologicã se clasificã în:
proteine complete, care conþin toþi aminoacizii esenþiali în proporþii
care permit sintetizarea proteinelor necesare organismului; acestea se gãsesc
în lapte, brânzã, carne ºi ouã;
proteine parþial complete, care conþin toþi aminoacizii esenþiali, dar
nu în proporþiile optime pentru sinteza proteinelor. Conþinut procentual în
Datoritã calitãþilor lor energetice ºi plastice, proteinele joacã un rol proteine
deosebit în viaþa celulelor, fapt ce impune includerea lor în alimentaþie. Ele soia 36%
rãspund necesitãþilor celor trei funcþiuni fundamentale ale materiei vii: nutriþie, fãinã
creºtere ºi reproducere. Viaþa nu ar fi posibilã fãrã proteine. integralã
Proteinele se gãsesc în carne, peºte, ouã, lapte ºi alte produse lactate, grâu 14%
ciuperci 30%
în nuci, boabe de fasole, mazãre, cereale. Proteinele provenite din surse
spanac 25%
animale (ouã, lapte, carne de pui, peºte) pot fi asimilate mai rapid decât porumb 8%
cele din surse vegetale. Vegetarienii trebuie sã-ºi asigure necesarul de proteine carne
din seminþe de soia, nuci, fãinã de grâu etc. bovine 20%
O alimentaþie echilibratã ar trebui sã conþinã 15–20% alimente bogate ouã 12%
în proteine. Un adolescent are nevoie de 70–100 g proteine pe zi, în timp sânge 20%
ce o femeie adultã are nevoie de 30 g. lapte 3%

Digestia ºi asimilaþia proteinelor

Animalele folosesc proteinele conþinute în hranã. Acestea nu pot fi
utilizate ca atare, deoarece animalele asimileazã doar aminoacizi liberi, nu
ºi proteine. Hidroliza proteinelor are loc în mai multe etape succesive,
fiecare fiind catalizatã de o altã enzimã.
Sucul gastric conþine enzima numitã pepsinã secretatã de mucoasa gastricã,
ce este activã în mediu puternic acid. Produsele digestiei din stomac
(polipeptidele) vin în contact cu alte enzime produse în special de pancreas
ºi sunt deversate în intestin.
Enzimele din intestin sunt active numai în mediu slab bazic. Se formeazã
astfel peptidele, care sunt apoi hidrolizate pânã la aminoacizi de cãtre enzimele
numite peptidaze.
Organismele animale superioare nu pot sintetiza decât anumiþi aminoacizi,
folosind azotul din alþi aminoacizi din hranã ºi unii produºi de descompunere
biochimicã a glucidelor.
Aminoacizii indispensabili pe care organis-
mul nu-i poate sintetiza trebuie sã fie conþinuþi
în hranã în cantitate suficientã. Laptele ºi carnea
conþin toþi aminoacizii indispensabili, în timp
ce unele proteine vegetale nu-i conþin în totalitate.
De aceea este necesarã o alimentaþie echilibratã,
bogatã în proteine.
Spre deosebire de lipide ºi glucide, pe care
organismul le poate înmagazina, proteinele care
depãºesc necesarul se pierd. De aceea este
necesarã prezenþa acestora în alimentaþia zilnicã,
într-o raþie optimã.
15
 Activitate de evaluare
Glucidele, lipidele ºi proteinele sunt cele trei „familii” de molecule
organice care intrã în compoziþia materiei vii, a celulelor. Prezenþa acestor
substanþe poate fi pusã în evidenþã prin reacþii specifice. Analizaþi tabelul
urmãtor ºi realizaþi reacþiile caracteristice.

Elemente Clasã de Exemple Reacþii caracteristice

din compuºi
compoziþie
Glucide C, H, O Monozaharide Glucozã Test Fehling
(zaharide) Fructozã
Dizaharide Zaharozã
Maltozã
Polizaharide Glicogen Test cu soluþie apoasã de iod:
Amidon – coloraþie brun-roºcat cu
glicogen;
Celuloz㠖 coloraþie albastrã cu
amidon.
Lipide C, H, O Gliceride Triolein㠖 Apariþia unei coloraþii în
(esteri ºi Tristearinã prezenþa roºului de Sudan
glicerinã) Fosfoproteide
Steride Precursori – Insolubile în apã
(esteri ai ai acizilor – Translucide
colesterolului) biliari din
ficat
Precursori ai
hormonilor
steroizi ai
suprarenalelor
Proteine C, H, O Aminoacizi 20 de Test cu ninhidrinã:
N, P, S aminoacizi – pozitiv pentru
esenþiali: toate proteidele.
alaninã,
leucinã,
metioninã
Polipeptide ºi Penicilinã Testul biuretului:
Reacþia glucozei cu reactiv proteine Insulin㠖 pozitiv pentru polipeptide
Fehling. ºi proteine;
– negativ pentru aminoacizii
izolaþi.

Testul Fehling
În douã pahare Berzelius preparaþi douã soluþii.
Soluþia A: sulfat de cupru în soluþie apoasã (7 g CuSO4 · 5H2O în
100 mL apã).
Soluþia B: tartrat de sodiu ºi potasiu în soluþie alcalinã (35 g sare
Seignette ºi 1 g hidroxid de sodiu în 100 mL apã).
Într-o eprubetã introduceþi 1 mL de soluþie A ºi 1 mL de soluþie B.
Încãlziþi pânã la fierbere ºi adãugaþi, în picãturã, soluþie apoasã de glucozã
2% (continuând fierberea), pânã la dispariþia coloraþiei albastre a amestecului
ºi separarea completã a unui precipitat roºu de oxid cupros.
Reacþia biuretului
Într-o eprubetã introduceþi 2–3 mL soluþie de proteinã pe care o alcalinizaþi
cu 2–3 mL soluþie de hidroxid de sodiu 20–30%. Peste amestecul format
introduceþi în picãturã o soluþie de sulfat de cupru. Apariþia culorii albastru-
Reacþia biuretului. violet indicã prezenþa proteinei.
16
Acizi nucleici
Din istoricul unei mari descoperiri
În anul 1869, medicul elveþian Mischer ºi-a propus sã analizeze substanþele
care se formeazã în rãnile purulente ce conþin milioane de celule albe –
leucocite – conferindu-le acestora culoarea caracteristicã. Din nucleele
leucocitelor în descompunere, Mischer a reuºit sã izoleze o substanþã pe
care a numit-o nucleinã. Ulterior, el a extras aceeaºi substanþã în urma
spargerii mecanice a celulelor din lapþii de somon, metodã utilizatã ºi astãzi.
S-a concluzionat faptul cã în nucleul tuturor celulelor se aflã nucleina.
La sfârºitul secolului al XIX-lea, chimistul german Altmann constatã
cã nucleina este bogatã în acid fosforic ºi o numeºte acid nucleic. Alþi
chimiºti germani identificã componentele acidului nucleic. La începutul
secolului al XX-lea se stabileºte existenþa a douã categorii de acizi nucleici:
timonucleic (extras din timus de viþel) ºi zimonucleic (extras din drojdia de
bere). Ulterior, acidul timonucleic a fost numit acid dezoxiribonucleic sau Modalitatea de strângere
a ADN-ului în cromozomi.
ADN, iar acidul zimonucleic, acid ribonucleic sau ARN.
Nu dupã mult timp s-a stabilit cã în toate celulele se aflã atât ADN, cât
ºi ARN, iar în anul 1924 s-a dovedit cã ADN se aflã în cromozomi, purtãtorii
genelor. La începutul secolului al XX-lea, Paul Levene, lucrând în laboratoarele
Institutului Rockeffeller, din New York, a descoperit cã ADN este o substanþã
macromolecularã, un polimer natural, alcãtuit din înºiruirea unor monomeri
numiþi nucleotide. Fiecare nucleotidã este alcãtuitã dintr-o bazã azotatã, o
pentoz㠖 dezoxiriboza –, ºi un radical fosfat. Bazele azotate sunt de douã
tipuri:
purinice (adenina – A ºi guanina – G);
pirimidinice (timina – T ºi citozina – C).
Prin unirea succesivã de nucleotide, prin legãturi chimice puternice,
covalente, numite punþi fosfodiesterice, rezultã o catenã sau un lanþ
polinucleotidic care reprezintã de fapt macromolecula acidului dezoxiribo-
nucleic, ADN.
P. Levene a descoperit aceastã structurã macromolecularã a ADN pe
baza unor experienþe riguroase, de hidrolizã a ADN ºi de analizã a substanþelor
obþinute prin hidrolizã. El susþinea faptul cã în macromolecula ADN
nucleotidele cu bazele azotate diferite, A, G, T, C, se repetã monoton la
infinit. Cu o asemenea înºiruire monotonã de monomeri în macromolecula
sa, ADN nu putea constitui substratul chimic al ereditãþii. O substanþã care
Nature este publicaþia în
sã îndeplineascã o asemenea funcþie trebuia sã aibã o structurã în care
care a apãrut pentru prima datã
componentele sã ofere posibilitãþi variate, deoarece caracterele ereditare structura ADN–ului.
sunt de o mare diversitate ºi o diversitate asemãnãtoare trebuie sã aibã ºi
genele determinatoare ale acestora (genele, fiind segmente ale substanþei
ereditare).
O serie de savanþi ai timpului atribuiau proteinelor acest statut de „substrat
chimic al ereditãþii”, deoarece în macromolecula lor, monomerii (aminoacizii)
prezintã o înºiruire de mare diversitate.
17

Rosalind Franklin.
Fotografie obþinutã prin
difracþie cu raze X a macro-
moleculelor ADN.
James Watson ºi Francis
Crick. Descifrarea „secretului
vieþii” s-a produs în ziua de
23 februarie 1953.
18
În anul 1944, O.T. Avery ºi colaboratorii sãi de la Institutul Rockeffeller
au demonstrat cã la bacteria pneumococ, agentul patogen al pneumoniei,
ADN este substratul chimic al ereditãþii, adicã este purtãtorul genelor. Ul-
terior, s-a dovedit cã ADN este substratul chimic al ereditãþii la virusurile
cu ADN, precum ºi la toate fiinþele biologice, de la bacterii la om.
Descifrarea structurii ADN a constituit problema tuturor laboratoarelor
mari din lume. Erwin Chargaff a analizat compoziþia ADN, de la virusuri
la om, ºi a descoperit o lege a echimolaritãþii bazelor azotate purinice ºi
pirimidinice din compoziþia chimicã a ADN – legea lui Chargaff. Potrivit
acestei legi, cantitatea lui A este egalã cu aceea a lui T, dupã cum ºi
cantitatea lui G este egalã cu aceea a lui C, în toate moleculele de ADN,
de orice provenienþã ar fi ele. Aceasta a fost contribuþia lui Chargaff la
biochimia ADN; se puteau explica astfel proprietãþile ADN de substanþã
ereditarã capabilã de a-ºi disipa autoreproducerea.
O contribuþie importantã în stabilirea structurii ADN a avut-o savanta
Rosalind Franklin, care a obþinut cele mai clare ºi mai frumoase fotografii,
prin difracþie cu raze X a macromoleculelor ADN.
În 1953, James D. Watson ºi Francis Crick, lucrând în laboratorul din
Trinity College, din Cambridge, au stabilit modelul dublu elicoidal al ADN,
elicea vieþii, obþinând Premiul Nobel în 1968.
Watson ºi Crick au utilizat tot ceea ce au realizat înaintaºii lor pentru
rezolvarea problemei structurii ADN, inclusiv modelarea chimicã, metodã
propusã de Linus Pauling, prin care a descoperit structura proteinelor. Ei au
utilizat imaginile obþinute de R. Franklin, au aplicat legea lui Chargaff ºi au
constatat cã A se potriveºte cu T, realizându-se o pereche de baze azotate
A-T, unite prin douã punþi de hidrogen. De asemenea, G se potriveºte cu C
ºi se unesc prin trei punþi de hidrogen. Astfel a fost descoperitã cea mai
importantã proprietate a componentelor ADN: complementaritatea bazelor
azotate purinice cu bazele azotate pirimidinice.
În final, Watson ºi Crick au elaborat modelul de „structurã bicatenarã”
a ADN, cea mai mare descoperire a secolului al XX-lea din domeniul biologiei.
Cele douã catene se înfãºoarã una în jurul celeilalte ºi ambele deopotrivã
în jurul unui ax virtual, formând o „coloanã fãrã sfârºit a ereditãþii”.
Informaþia ereditarã, înscrisã în structura ADN, controleazã toate
caracteristicile fiinþei umane. În ADN-ul fiecãrei persoane se aflã cartea sa
de identitate molecularã, deoarece fiecare dintre noi suntem din punct de
vedere al secvenþei de nucleotide un unicat care a început odatã cu apariþia
vieþii pe Pãmânt.
ADN-ul este reþeta organismului care dirijeazã aproape toate aspectele
esenþiale ale vieþii. În cazul în care o bazã azotatã este în mod accidental
sãritã, introdusã sau copiatã imperfect se produc aºa-numitele mutaþii. Acestea
sunt practic ºtergerea unei pãrþi din informaþia aflatã în molecula ADN.
Pe baza unor mutaþii utile s-a desfãºurat întreaga evoluþie a lumii vii,
de la formele cele mai simple, pânã la om, cu adaptarea la cele mai diverse
forme de viaþã.
 Structura ºi funcþiile acizilor nucleici
Acizii nucleici sunt macromolecule prezente în orice celulã vie atât în
nucleu, cât ºi în citoplasmã. Ei apar fie sub formã liberã, fie în combinaþie Bazã azotatã
cu proteine – combinaþii numite nucleoproteine.
Masele moleculare ale moleculelor izolate de ADN pot fi cuprinse între
6 000 000 ºi 120 000 000. Moleculele de ARN pot avea mase moleculare
cuprinse între 20 000 ºi 2 000 000 sau chiar mai mult.
Unitãþile structurale (monomeri) ale ambilor polimeri, ADN ºi ARN,
sunt denumite nucleotide.
Cele douã tipuri de acizi nucleici ADN ºi ARN se deosebesc atât prin
Reprezentarea schematicã
structurã, cât ºi prin funcþii. Cea mai mare cantitate de ADN se gãseºte în
a unei nucleotide.
nucleu ºi cantitãþi reduse s-au identificat în mitocondrii ºi cloroplaste. ADN-ul
conþine informaþia ereditarã a organismelor.
Moleculele de ADN conþin întreaga informaþie geneticã a celulei. De
aceea, este necesar ca înaintea fiecãrei diviziuni celulare ADN-ul sã se
dedubleze, adicã sã formeze o copie identicã, un duplicat al sãu care va fi
transmis celulei fiice ca informaþie geneticã. Prin diviziunea celularã ce
urmeazã, celula fiicã va primi un ADN cu o structurã identicã cu cea din
celula mamã. Acest proces este de o importanþã fundamentalã în transmiterea

Dubla elice a ADN-ului

reconstituitã la calculator. Cu
roºu ºi albastru sunt reprezen-
tate cele douã catene (dezoxiri-
boza ºi acidul fosforic); bazele
azotate din centrul spiralei sunt
reprezentate cu verde-maro.

Baze pereche dintre ADN ºi

ARN:
ADN ARN
Reprezentarea schematicã a unei porþiuni din molecula ADN-ului: D – dezoxiribozã; Adeninã (A) ↔ Uracil (U)
P – acid fosforic. Timinã (T) ↔ Adeninã (A)
Componenþi Citozinã (C) ↔ Guaninã (G)
ADN ARN Guaninã (G) ↔ Citozinã (C)

Baze purinice Adeninã Adeninã

Guaninã Guaninã
Baze pirimidinice Citozinã Citozinã
Timinã Uracil
Pentoze Dezoxiribozã Ribozã
Acid anorganic Acid fosforic Acid fosforic
19
 douã molecule
ADN identice
o moleculã
ADN

ADN-polimerazã

mitose

celula mamã douã celule fiice

Replica unei spirale ADN sub influenþa ADN-polimerazã. Are loc o reduplicare
semiconservativã: unul dintre cele douã lanþuri polipeptidice ale dublei spirale
ADN nou formatã este de origine paternalã, celãlalt este lanþ nou sintetizat.

caracterelor ereditare. Procesul de legare a nucleotidelor are loc sub acþiunea

unei enzime denumite ADN-polimerazã.
ARN-ul este localizat atât în nucleu, cât ºi în citoplasmã. Rolul sãu
Molecula ADN.
esenþial este de sintezã a proteinelor. În cazul ribovirusurilor materialul
genetic este ARN, iar în cazul adenovirusurilor ºi a bacteriilor ADN-ul este
purtãtorul informaþiei ereditare.
În general, acizii ribonucleici au o structurã monocatenarã, fiind alcãtuiþi
dintr-un singur lanþ polinucleotidic. În celulele eucariote ºi în cele procariote
se gãsesc diferite tipuri de ARN celular, care au funcþii diferite:
ARN-mesager (ARNm) are rolul de a copia informaþia geneticã a unei
catene din molecula ADN pe care o transferã ribozomilor din citoplasmã,
care o traduc într-o secvenþã de aminoacizi;
ARN de transfer (ARNt) se gãseºte în citoplasmã ºi are rolul de a
transporta aminoacizii liberi din citoplasmã în ribozomi;
ARN-ribozomal (ARNr) intrã în alcãtuirea ribozomilor ºi are un rol
important în sinteza celularã a proteinelor.
Informaþia geneticã codificatã pe ADN este transferatã pe un ARN mesager
sintetizat, pornind de la nucleotidele libere din nucleu ºi cu ajutorul enzimei
ADN polimerazã. Sinteza ARN are loc dupã acelaºi mecanism ca ºi reduplicarea
Replicarea dublei spirale ADN. O moleculã bicatenarã de ADN parþial desfãcutã serveºte ca tipar
ADN, dupã modelul semicon-
servativ. pentru sinteza unei catene de ARNm, care rezultã ca o catenã complementarã.
Astfel, unui T din ADN îi corespunde un A din ARNm, unui A din ADN,
un U în ARNm. Însã, în molcula ARNm nou formatã va apãrea în locul lui
T întotdeauna U ca bazã complementarã.
Dupã ce s-a format ARNm (s-a transmis informaþia geneticã din ADN
20
 Lanþ polipeptidic.

Timina T din ADN

devine uracil U în
ARN
Transferul informaþiei de la ADN la proteine.

în ARNm) acesta pãrãseºte nucleul ºi trece în citoplasmã, unde întâlneºte

ribozomii ºi la nivelul lor are loc sinteza proteinelor. Ribozomii sunt particule
subcelulare alcãtuite din ARN ºi proteine.
Ribozomii „citesc numele” aminoacizilor aduºi de ARN-ul de transfer,
care conþine aceleaºi baze azotate ca ARNm. Pentru fiecare aminoacid existã
cel puþin un ARNt special pe care îl „recunoaºte”. Fiecare ARN de transfer
are o secvenþã de trei nucleotide – triplet de baze azotate – denumit codon
care are o deosebitã importanþã în sinteza proteielor. Prin acest triplet,
ARNt recunoaºte din informaþia codificatã de pe ARNm care dintre aminoacizi
trebuie adus, la un moment dat, la locul de sintezã a proteinelor. Pe mãsurã
ce sunt aduºi, aminoacizii se leagã unul de celãlalt, formând astfel molecule
proteice. Astfel ARNt are funcþia de transport ºi de legare a aminoacizilor
în biosinteza proteinelor.
Activitãþi de evaluare
Organizaþi o dezbatere cu tema: Acizi nucleici.
Rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
Prin ce diferã ADN de ARN? Faceþi o deosebire între rolurile jucate
de ARNm ºi ARNt?
Descrieþi modul în care se reproduce ADN.
Cum sunt sintetizate proteinele de celulã?
Ce rol joacã molecula ATP într-o celulã?
Cum se formeazã ea?
21
Ceasul molecular al vieþii
Aristotel (384–322 î.Hr.)
savant ºi filosof grec, nãscut
în Stagora, Tracia, ºi stabilit
în Atena. Discipol al lui Platon
ºi îndrumãtor al lui Alexandru
cel Mare (343 î.Hr) înfiinþeazã
ªcoala filosoficã peripateticã
(345 î.Hr.).
Robert Hooke
(1635–1703) astronom ºi
fizician englez, asistent al
fizicianului Robert Boyle, a
inventat ºi perfecþionat instru-
mente de mãsurare ºi observare
(telescoape, termometre ºi
microscoape).
Microscopul lui Hooke.
22
Teoria celularã
Biologia, în istoria sa milenarã, a evoluat permanent ºi, treptat, a reuºit
sã cuprindã sfere din ce în ce mai largi, sã elucideze multe enigme din viaþa
organismelor vii. Istoria dezvoltãrii gândirii biologice este de fapt istoria
luptei permanente dintre concepþia materialistã ºi concepþiile idealiste din
toate timpurile, luptã care a dus a progresul ºtiinþelor biologice.
Ideea de unitate a fiinþelor vii, de plan unic de organizare a viului, a
existat încã de la Aristotel. Alãturi de Platon ºi Teofrast, Aristotel, cel care
este considerat pãrintele biologiei, susþine cã: „toate animalele ºi plantele,
oricât de complexe, sunt formate din elemente mici, care se repetã în fiecare
dintre ele”.
Descoperirile ulterioare din domeniul fizicii, precum ºi cercetãrile biologice
au netezit calea spre formularea teoriei celulare. Termenul de „celul㔠a
fost introdus pentru prima datã de R. Hooke (1665) pentru a defini micile
„cãmãruþe” pe care le-a observat în structura þesutului suberos analizat la o
plantã, dar cãrora nu le-a putut identifica rolul sau rostul. În 1673, A. van
Leeuwehoek comunicã Societãþii Regale din Londra observaþiile sale realizate
la microscopul construit de el, cu o mãrire de 300 de ori, asupra diverselor
tipuri de celule din structura organelor plantelor, precum ºi celulelor bacteriene,
protozoarelor.
Lui Oken (1805) îi revine meritul de a fi formulat pentru prima datã în
lucrarea „Generation” cã: „toate organismele se nasc din celule ºi sunt
formate din celule sau vezicule”.
Anul 1838 însã este considerat cel mai important din istoria biologiei
celulare. Este anul în care botanistul M. Schleiden ºi zoologul TH. Schwann
elaboreazã teoria celular㠖 una dintre marile descoperiri ale secolului al
XIX-lea.
Principalele idei ale teoriei celulare sunt urmãtoarele:
• corpul plantelor ºi animalelor este format fie din celule, fie din substanþe
care provin din celule;
• celulele au o viaþã individualã proprie, dominatã de viaþa în ansamblu
a organismului;
• într-un organism pluricelular celulele se aflã într-o strânsã inter-
dependenþã funcþionalã, iar viaþa organismului pluricelular reprezintã,
rezultatul activitãþii tuturor celulelor individuale.
Teoria celularã a avut la vremea respectivã un mare succes, dobândind
celebritate în foarte scurt timp. Ea a propulsat cercetãrile din domeniul
anatomiei comparate, histologiei ºi embriologiei, care au cunoscut o mare
dezvoltare; astfel, jumãtatea secolului al XIX-lea marcheazã momentul naºterii
citologiei – ramurã distinctã a biologiei.
Minþile iscoditoare ale numeroºilor naturaliºti din întreaga lume au
contribuit la dezvoltarea cunoºtinþelor despre organizarea ºi funcþiile celulelor,
despre înmulþirea lor, despre rolul nucleului celular în transmiterea ereditarã
a caracterelor º.a.
Similitudine ºi diversitate
Vã propunem în continuare un studiu virtual al celulei, atât din punct
de vedere morfo-structural, cât ºi funcþional.
Experiment virtual
Pentru început accesaþi site-ul www-cellsalive.com.
1) Vizualizaþi din pagina de start secþiunea „Cell Models” urmãtoarele:
Bacterial Cell; Plant and Animal Cell Animation.
2) Identificaþi elementele constitutive ale celulei procariote ºi eucariote
ºi accesaþi link-urile adecvate cãtre informaþii structurale ºi funcþionale
ale componentelor identificate.
3) Realizaþi un tabel (dacã este posibil utilizaþi editorul de texte Microsoft
Word), în care sã inseraþi imagini ale elementelor constitutive, denumirea
lor, precum ºi date reprezentative despre structura ºi funcþia acestora.
Pentru a detalia organizarea ultrastructuralã a citoplasmei vã propunem
sã realizaþi un material asemãnãtor urmãtorului model:

Elemente constitutive Date anatomo-fiziologice Tipuri de celule

Nr. Imagine Denumire Structurã Funcþie Procariote Eucariote
crt. Vegetale Animale
1 Mitocondrii Membranã Respiraþie + sau – + +
dublã, iar în celularã
interior
matricea
2 Reticul Sistem de Rol de – + +
endoplasmatic canalicule transportor
al substan-
þelor
Ribozomi Mici sfere Sinteza – + +
proteinelor
3 Lizozomi Vezicule cu Digestie – + +
enzime intra-
hidrolitice celularã

4 Aparatul Golgi Cisteme ºi Elaboreaz㠖 – +

vezicule produºi de
secreþie

5 Centrozom Microtubuli Rol în – + +

(centru celular) diviziunea
celularã

6 Cloroplaste Membranã Rol în – + +

dublã, iar în fotosintezã
interior
stroma

23
 Sã revenim din lumea virtualã în lumea realã ºi sã identificãm celulele
din urmãtoarele activitãþi experimentale cuprinse în tabelul de mai jos:
Nr. Denumirea Materiale Modul de lucru Analiza Observaþii
crt. activitãþii necesare microscopicã
1 Analiza – fuxinã Puneþi pe o lamã o picãturã de Obiectiv de Se observã numeroase celule
microscopicã bazicã apã, în care imersaþi puþin ma- 10X ºi 90X mici cilindrice, solitare sau
a unor celule – trusã de terial biologic din cultura asociate, mobile, pluriciliate,
bacteriene biologie bacterianã datã; amestecaþi ºi incolore.
– microscop acoperiþi totul cu o lamelã.
optic
– lampã, Ridicaþi lamela ºi adãugaþi o Obiectiv de Imaginile sunt mult mai clare
spirt, picãturã de fuxinã bazicã. 90X datoritã colorãrii citoplasmei
culturã de Încãlziþi preparatul pânã la în roºu.
Bacillus emisia de vapori ºi apoi
subtilis acoperiþi cu lamela.

2 Demonstrarea – bulb de Desprindeþi cu pensa epiderma Obiectiv de Se observã componentele

prezenþei ceapã superioarã de pe foaia de ceapã 10X ºi 20X celulare protoplasmatice ºi
plasmalemei, – microscop ºi montaþi-o între lamã ºi lamelã cele neprotoplasmatice.
a permeabili- optic în picãturã de apã.
tãþii sale – trusã de
Puneþi pe una dintre laturile Obiectiv de Se constatã desprinderea
selective ºi a biologie
lamelei (în contact cu aceasta) 10X ºi 20X treptatã a protoplastului de
vacuolelor – hârtie filtru
o picãturã din soluþia concen- peretele celular (plasmolizã)
– sol. NaCl
tratã de NaCl; facilitaþi pene- datoritã scãderii volumului
– vas cu apã
traþia prin ataºarea unei bucãþi vacuolar prin pierderea
de hârtie de filtru pe latura cantitãþii de apã, prin
opusã a lamelei. fenomenul de osmozã.
Procedaþi în sens invers, Obiectiv de Protoplastul revine la starea
utilizând apã. 10X ºi 20X iniþialã.
3 Evidenþierea – bulb de Desprindeþi cu pensa epiderma Obiectiv de În manºonul plasmatic pari-
formei ºi ceapã superioarã de pe foaia de ceapã 10X ºi 20X etal se observã corpusculi
dimensiunii – microscop ºi montaþi-o între lamã ºi lamelã sferici sau ovoidali mai
nucleelor optic în picãtura de apã, cu o picãturã refringenþi
dintr-o – trusã de de soluþie Lugol. – nuclee
celulã biologie
– soluþie
Lugol
(I + KI)

La ora actualã, celulele sunt studiate în diferite feluri, fapt ce demonstreazã

încã o datã unitatea planului de organizare celularã, unitatea compoziþiei
chimice ºi uniformitatea structurilor subcelulare, atât la indivizii cu organizare
celularã de tip procariot, cât ºi la cei cu organizare de tip eucariot.
Întreaga arhitecturã macromolecularã a celulei orienteazã procesele
fiziologice ºi fizico-chimice celulare, deoarece funcþionând, celula autoconsumã
materialul constitutiv pe care îl reface, structurându-l neîncetat.
Care este finalitatea acestor procese complicate?
Desigur cã prin adaptarea neîncetatã a materiei vii se asigurã existenþa,
perpetuarea ºi perfecþionarea speciilor sub formele în care se prezintã la ora
actualã.
Dacã în activitãþile propuse anterior am pornit de la ideea planului unic
24
de organizare la nivel celular al formelor de existenþã a materiei vii, totuºi
nu putem trece neobservatã diversitatea de forme celulare, în raport cu rolul Amintiþi-vã!
lor fiziologic. Ideea unanim acceptatã astãzi este aceea cã deºi la nivel din studiul biologiei forme
celular existã similitudine între organismele vii, la nivel tisular, datoritã de celule întâlnite la
specializãrii funcþionale, apar numeroase tipuri celulare. organismele procariote ºi
la cele eucariote (protiste,
plante ºi animale).

Evoluþie, îmbãtrânire, moarte Activitate de evaluare

Unitatea de structurã ºi funcþie a individului sub douã aspecte: evoluþia Proiect. Realizaþi o galerie
filogeneticã ºi evoluþia ontogeneticã. de imagini, utilizând site-uri
adecvate sau alcãtuind un
colaj din atlase, sau alte
surse bibliografice.
Evoluþia de la moleculã Prezentaþi colegilor ima-
ginile pe care le consideraþi
la organisme multicelulare reprezentative.

Din studiul manualului ªtiinþe din clasa a XI-a amintiþi-vã etapele evoluþiei
vieþii pe Pãmânt, folosind urmãtoarea schemã:
Stadiul de evoluþie Evenimente moleculare ºi celulare
Sinteza prebioticã a compuºilor organici
(aminoacizi, baze azotate, zaharuri,
nucleotide, acizi graºi etc.)

Condensarea ºi polimerizarea compuºilor

organici (apariþia macromoleculelor)

Apariþia ºi evoluþia Formarea genomului ARN

celulei ancestrale (capacitatea cataliticã ºi autoreplicativã a ARN)

Sinteza proteinelor folosind ARN ca matriþã

Formarea genomului celular ADN

Apariþia procariotului ancestral

Evoluþia celulelor
ºi a organismelor

25
 Concluzie: Din celula ancestralã apare procariotul ancestral, care va
evolua în direcþii distincte: arhebacteriile ºi eubacteriile, pe de o parte, ºi
mai târziu eucariotele monocelulare, pe de altã parte.
Bacteriile sunt ºi la ora actualã cele mai frecvente organisme vii, populând
toate mediile de viaþã. Ele au înveliº ºi un genom de tip ADN (circular sau
liniar); conþin citoplasmã, fãrã a avea un nucleu delimitat de o nucleolemã
(nucleoidul – forma primitivã a nucleului). Se înmulþesc rapid prin diviziune
directã, generând organisme unicelulare. Pot fi anaerobe ºi aerobe.
Apariþia enzimelor ºi a capacitãþii de fotosintezã cu ajutorul clorofilei
duce la punerea în libertate a oxigenului ºi acumularea sa în atmosfera
terestrã (21%); în consecinþã, vor apãrea ºi se vor dezvolta oxidãri complexe,
glicoliza fiind continuatã de respiraþia celularã, metabolizarea piruvatului
realizându-se pânã la produºi finali: dioxid de carbon ºi apã.
Unele celule procariote au putut realiza endosimbioze succesive, care
au generat apariþia celulelor eucariote. Acestea sunt celule cu organizare
complexã, compartimentate, la care transcripþia ADN are loc în nucleu, iar
sinteza proteicã la nivel citoplasmatic.
Odatã apãrutã celula eucariotã, potenþialul evolutiv se mãreºte considerabil.
Pe de o parte are loc evoluþia ca monocelulã a organismelor incluse astãzi
în grupul protistelor, pe de altã parte are loc o specializare funcþionalã a
celulelor, ceea ce va duce la apariþia organismelor multicelulare.

Evoluþia de la celula-ou
la organismul matur biologic
Numãrul mare de celule care constituie arhitectura ºi asigurã
funcþionalitatea organismelor superior organizate reprezintã de fapt copii
ale unei singure celule: celula-ou (zigotul).
Celulele rezultate în urma diviziunii sunt identice din punct de vedere
genetic. În stadiile precoce ale dezvoltãrii, în urma unor fenomene de inducþie
ºi represie sau supresie, celulele se diferenþiazã, dând naºtere unei diversitãþi
de tipuri celulare, având caractere fenotipice specifice diferite.
Aceastã diferenþiere fenotipicã ºi/sau funcþionalã se explicã prin posibilitatea
de activare sau represie a unor gene, ale aceluiaºi genom, în funcþie de stadiul
de diferenþiere ºi de tipul celulei diferenþiate. Sub acþiunea anumitor mecanisme
de control, diferitele gene sau seturi de gene pot rãspunde la semnale specifice
(proteine reglatoare fenotipice). Astfel, diferenþierea celularã constã, în esenþã,
în activarea sau reprimarea secvenþialã a unor gene, realizatã de factori specifici
care regleazã ºi controleazã în mod obiºnuit activarea lor.
Cercetãrile de biologie molecularã au demonstrat cã 90–95% din informaþia
geneticã, existentã în genomul unei celule eucariote, este represatã (acest
fapt demonstreazã cã într-un procent covârºitor informaþia geneticã este
netranscriptibilã ºi nu se exprimã fenotipic). Existã gene funcþionale comune
tuturor tipurilor de celule dintr-un organism, dar ele sunt în mod selectiv
activate sau reprimate, în funcþie de tipul ºi de stadiul de diferenþiere al
celulei respective. Dacã toate genele ar fi transcrise, celulele ar fi identice
atât morfologic, cât ºi funcþional. Realitatea nu este aceasta, deoarece deºi
toate celulele conþin întreg patrimoniul genetic al celulei-ou, existã un mecanism
26
de control care decide ºi menþine expresia unor gene ºi supresia altora, în
funcþie de necesitãþi.
În cursul evoluþiei, organismele s-au dezvoltat în mãrime, în numãrul de
celule specializate, în complexitatea structuralã ºi funcþionalã ºi în precizia
exercitãrii funcþiilor. Astfel, la om existã peste 200 de tipuri celulare (populaþii
celulare) care stau la baza organizãrii nivelurilor supracelulare ale individului
biologic. Indiferent de numãrul tipurilor celulare, la organismele eucariote
pluricelulare a fost necesarã apariþia distinctã a celulelor somatice (celule
diploide) ºi a celor germinale (celule haploide).
Foarte sumar procesul de dezvoltare al unui organism pluricelular eucariot
poate fi schematizat astfel:

Concluzie: Creºterea ºi diferenþierea celularã se desfãºoarã dupã un

program genetic bine stabilit.

Îmbãtrânire ºi moarte celularã

Pe lângã proliferare ºi diferenþiere în organism, celulele a cãror funcþie
este epuizatã sunt înlãturate ºi înlocuite de celule tinere. Procesul de înlãturare
este un proces fiziologic ºi a fost denumit apoptozã. Termenul de apoptozã
este considerat sinonim cu cel de moarte celularã programatã, ceea ce implicã
existenþa unui program genetic letal (set de gene letale). Unii autori considerã
cã termenul de deleþie programatã a celulelor ar fi mai potrivit pentru a
descrie acest fenomen.
În þesuturile vertebratelor s-au descris douã modele de moarte celularã
cu morfologie distinctã: apoptoza ºi necroza, însã mecanismele lor la nivel
molecular nu sunt încã complet înþelese.
Necroza poate fi descrisã ca ºi colapsul metabolic celular ºi apare când
celula nu-ºi mai poate menþine homeostazia ionicã. Pe mãsurã ce nivelurile
de ATP se epuizeazã ºi gradientul ionic transmembranar se disipã, celulele
se umflã ºi organitele intracelulare se dilatã. Iniþial se observã înmuguriri
reversibile ale membranei, modificãri timpurii în conformaþia ºi funcþia
mitocondriilor ºi celula devine rapid incapabilã de a menþine homeostazia.
Depãºind un prag, procesul devine ireversibil. Membrana celularã poate
deveni situsul major al alterãrilor; pierzându-ºi astfel capacitatea de reglare
a presiunii osmotice, celula se umflã ºi crapã. Deteriorãrile membranelor
interne permit eliberarea enzimelor lizozomale, conþinutul celulei este împrãºtiat
în spaþiul tisular înconjurãtor ºi provoacã un rãspuns inflamator nespecific.
27
 Apoptoza este forma de moarte celularã în care procesul este mult mai
subtil. Este adesea echivalatã cu moartea celularã programatã, dar este bine
sã menþinem cele douã concepte distincte. Apoptoza se referã la o serie de
modificãri morfologice pe parcursul procesului de moarte celularã, modificãri
diferite de cele observate în necrozã, fiind asociatã cu procesul normal de
reglare a þesuturilor. La vertebrate, moartea celularã este acceptatã ca un
proces obiºnuit ºi chiar accentuat previzibil, dar „programarea” ei nu se face
în sensul acceptat la nevertebrate, ca o moarte a celulelor individuale, care în
anumite cazuri poate fi apreciatã, cu mare acurateþe, ca fiind programatã. În
ultima vreme suntem forþaþi sã acceptãm observaþia, aparent paradoxalã, cã
moartea celularã este atât programatã, cât ºi stohasticã. De exemplu, pe parcursul
dezvoltãrii populaþiilor de celule B, aproximativ 95% dintre ele vor muri
dintr-o varietate de motive (rearanjament genic imperfect sau absenþa stimulãrii),
dar este imposibil de prevãzut dinainte care dintre ele se va produce.

Ciclul celular de
proliferare

Schema desfãºurãrii ciclului celular care aratã opþiunile unei celule aflate în faza G0.
D1 defineºte perioada pe parcursul cãreia se activeazã noi gene a cãror expresie proteicã este
cerutã pentru inducerea fragmentãrii ADN (faza F). D2 defineºte perioada în care celula se
fragmenteazã în corpi apoptotici.

Moartea celularã fiziologicã este esenþialã pentru dezvoltarea ºi

funcþionarea normalã a organismelor multicelulare. Celulele nonnecesare,
deteriorate ºi potenþial nocive, trebuie înlãturate din microclimatul celular
sãnãtos pentru asigurarea homeostaziei structurale ºi funcþionale a þesutului.
Exemple ale morþii fiziologice au fost observate la aproape toate tipurile
celulare pe parcursul dezvoltãrii ºi maturãrii. Pe parcursul dezvoltãrii
embrionare, modelarea celularã specificã ºi organogeneza sunt asigurate de
un program spaþiotemporal definit genetic de proliferare ºi moarte celularã.
Moartea celularã a fost consideratã la început un proces haotic. Totuºi,
aºa cum o celulã îºi poate echilibra metabolismul, pendulând între anabolic
ºi catabolic, tot astfel un organism multicelular trebuie sã echilibreze ratele
de proliferare celularã ºi de moarte celularã pentru menþinerea homeostaziei.
De asemenea, un organism trebuie sã îndepãrteze celulele senescente, dete-
riorate sau anormale care ar putea sã interfereze cu buna funcþionare a unui
organ sau s-ar putea transforma malign. Ca urmare, alterãrile survenite în
domeniul reglãrii morþii celulare ar putea contribui la patogeneza bolilor
degenerative neoplazice.
28
Materialul genetic
Din activitãþile desfãºurate anterior, aþi observat cã orice celulã este
alcãtuitã din membranã, citoplasmã ºi nucleu. De asemenea, aþi constatat
cã nucleul reprezintã compartimentul celular care încorporeazã genomul
nuclear, deci el conþine aproape întreaga informaþie geneticã. Astfel, el
are rol în:
– pãstrarea în condiþii de securitate a ADN-ului;
– transmiterea nealteratã a informaþiei stocate cãtre descendenþi;
– reglarea ºi controlul activitãþii celulare.
Prin informaþie geneticã se înþelege informaþia codificatã în materialul
genetic cu care este înzestrat orice organism viu (unicelular sau pluricelular) Activitate de evaluare
de pe planeta noastrã. Totalitatea informaþiei genetice dintr-un organism se
Stabiliþi asemãnãrile ºi
numeºte genotip. deosebirile dintre nucleul
Informaþia geneticã este stocatã în structura macromolecularã complexã atomic (studiat în clasele
a acidului dezoxiribonucleic (ADN), care este prezent atât în nucleul fiecãrei anterioare) ºi nucleul
celule (ADN nuclear care are rolul principal în stocarea informaþiei genetice), celular.
cât ºi în afara acestuia (ADN extranuclear).
Întreaga cantitate de material genetic dintr-un organism se numeºte genom.
Existã un genom nuclear ºi un genom celular. Genomul nuclear este reprezentat
de una (la procariote) sau mai multe (la eucariote) macromolecule de ADN 5 1
bicatenar care intrã în alcãtuirea cromozomilor. Numãrul acestora este o 2
caracteristicã de specie, fiind acelaºi pentru toþi indivizii unei specii ºi
pentru toate celulele somatice ale unui organism.
Ansamblul însuºirilor morfologice, fiziologice ºi biochimice ale unui
individ, rezultate din interacþiunea genotipului cu mediul, se numeºte fenotip.
Diferitele caractere individuale sunt rezultatul interacþiunii informaþiei genetice 4 3
din moleculele de ADN nuclear ºi extranuclear cu condiþiile de mediu.
Cercetãrile recente au scos în evidenþã faptul cã aceste interacþiuni nu sunt Nucleu: 1 – membranã
nuclearã; 2 – porii membranei;
suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai trebuie sã 3 – nucleoplasmã; 4 – cromo-
existe undeva un stoc de informaþie. Unii cercetãtori încearcã sã identifice zomi; 5 – nucleol.
noi structuri informaþionale biomoleculare, în timp ce alþii sunt de pãrere cã
aceastã informaþie ar putea avea un suport de o altã naturã (spiritualã).
Deocamdatã nici una dintre aceste versiuni nu a fost demonstratã, dar cercetãrile
continuã.

Manipularea materialului genetic

Ingineria geneticã poate fi definitã drept ansamblul de metode ºi tehnici
prin care este posibilã manipularea materialului genetic la nivel celular ºi
molecular pentru a obþine pe cãi netradiþionale produºi utili omului ºi genotipuri
noi, având la bazã tehnologia moleculelor recombinate (hibride) de ADN.
Ingineria geneticã se profileazã ca direcþie ºtiinþificã ºi tehnologicã în
anii 1970. Apariþia ei a fost determinatã, în primul rând, de aprofundarea
cunoºtinþelor de geneticã la nivel celular ºi molecular, de dezvoltarea
cunoºtinþelor privind materialul genetic al organismelor vii, ca de exemplu,
descoperirea mecanismelor principale de transmitere a informaþiei ereditare.
29

Domeniul în care acþio-
neazã ingineria geneticã este
vast. Firma american㠄Mon-
santo” comercializeazã deja
plante transgenice (transfor-
mate) de cartof, rezistente la
gândacul de Colorado.
Amintiþi-vã!
Genetica este ºtiinþa care
studiazã ereditatea ºi
variabilitatea organismelor.
Gena este unitatea de bazã
structuralã ºi funcþionalã a
materialului genetic repre-
zentat de acizii nucleici.
30
Datoritã cercetãrilor de geneticã molecularã, a fost posibilã cunoaºterea
structurii de profunzime a unor gene ºi genomuri, fapt ce a condus la elaborarea
tehnologiei ADN-ului recombinat ºi la transferul de gene peste barierele de
specie.
Tehnica recombinãrii genetice in vitro cuprinde trei etape principale:
1. extragerea sau sinteza chimicã a ADN-ului din diferite specii;
2. construirea unei molecule hibride (recombinate) de ADN;
3. reintroducerea moleculei recombinate de ADN într-o celulã vie pentru
reproducerea ºi expresia ei.
Pentru transferul genelor de la unele organisme la altele sunt utilizaþi
vectorii (molecule speciale de ADN ce transferã informaþia geneticã dintr-o
celulã în alta) reprezentaþi prin plasmide, virusuri, liposomi, ADN mitocondrial
ºi ADN cloroplastic.
Plasmidele reprezintã niºte molecule inelare de ADN specifice bacteriilor.
Ele pot exista autonom ºi determinã unele caractere ale bacteriilor, cum ar
fi: capacitatea de conjugare, rezistenþa la antibiotice, agresivitatea.
A doua tehnicã de introducere a unei gene într-o bacterie foloseºte ca
vector un bacteriofag, al cãrui genom (10–50 gene) integreazã gena strãinã.
Ea se va sintetiza întocmai ca ºi celelalte gene ale virusului, dacã acesta din
urmã se va replica în celula bacterianã.
Un tip particular de vectori reprezintã liposomii, picãturi foarte mici de
lipide produse artificial, în care pot fi incluse gene, precum ºi diferite
medicamente, enzime etc.
Genomul mitocondriilor ºi cloroplastelor este similar celui bacterian ºi,
ca urmare, se crede cã el va putea fi utilizat pentru transferul unor gene la
organismele eucariote.
Dupã obþinerea moleculelor recombinate de ADN, ele trebuie transferate
în celulele (organismele) procariote sau eucariote pentru funcþionarea lor
ulterioarã (replicarea ºi transmiterea informaþiei ereditare).
De menþionat cã, în cazul operãrii cu genele organismelor eucariote,
genele eucariotelor superioare, de regulã, nu se manifestã în celulele procariote,
iar genele eucariotelor inferioare se manifestã doar parþial. Iatã de ce, în
aceste experimente se acordã o deosebitã atenþie direcþiei transferului de
informaþie ereditarã a moleculelor recombinate, adicã de la celula procariotã
în celulele pro- sau eucariote ºi invers, de la celula eucariotã în eu- sau
procariote.
Moleculele recombinate ale procariotelor funcþioneazã uºor în celule
procariote (în calitate de repliconi).
Sunt descrise ºi cazuri de funcþionare a genelor procariotelor în celulele
eucariotelor, precum ºi invers.
Astãzi se obþin pe scarã largã produse ale organismelor eucariote în
baza bacteriilor (hormoni, interferoni etc.).
Informaþia ereditarã strãinã (a moleculei recombinate), care pãtrunde în
celula (organismul) gazdã, este protejatã pe diferite cãi; în acelaºi timp,
celula-gazdã îºi protejeazã informaþia ereditarã prin diferite mecanisme
(acþiunea anumitor enzime specifice, protecþia mecanicã prin membranele
celulare, acþiunea proteinelor histonice ºi nehistonice, acþiunea interferonului).
Ingineria geneticã. Rezultate
Datoritã cercetãrilor în tehnologia ADN-ului recombinat, au fost elabo-
rate metode de transfer de gene în celulele procariote, care pot sintetiza
multe proteine utile. Astfel, a devenit posibilã producerea ºi chiar
comercializarea pe scarã largã a unor hormoni (insulina, somatostatina,
somatotropina), a interferonului, a preparatelor de diagnosticare etc.
Obþinerea insulinei umane ºi a altor hormoni
Noile tehnologii industriale de obþinere a insulinei umane au fost posibile
odatã cu extragerea genei insulinei (W. Gillbert ºi colaboratorii sãi, 1980)
ºi crearea moleculelor recombinate de ADN în baza plasmidelor.
Datoritã utilizãrii tehnologiei ADN-ului recombinat, se obþin aproximativ
200 grame de insulinã de pe 1 m3 de mediu de culturã, adicã tot atâta cât
se poate extrage din aproape 1600 kg de pancreas de bou sau de porc.
Un hormon de mare importanþã biologicã este hormonul de creºtere
sau somatotropina (HGH – Human Growth Hormone), secretat de lobul
anterior al hipofizei. Molecula hormonului cuprinde 191 de aminoacizi.
Hiposecreþia lui provoacã nanismul hipofizar. Tratamentul cu acest hormon
se realizeazã începând cu vârsta de 4–5 ani pânã la pubertate, în doze de
minimum 6 mg pe sãptãmânã per persoanã. Somatotropina este un hormon
cu o specificaþie înaltã ºi nu poate fi utilizat de la animale. Din hipofiza
Activitate de evaluare
unui cadavru se extrag doar 4–6 mg de hormon, heterogen ºi impurificat.
Iatã de ce, producerea acestui hormon prin tehnici de inginerie geneticã Descrieþi, utilizând imagi-
nea de mai jos, meca-
prezintã un interes deosebit. nismul de apãrare a orga-
Obþinerea interferonilor nismului împotriva agen-
þilor patogeni.
Interferonii sunt produºi de celule specializate pentru lupta împotriva
infecþiilor virale. Ei au fost descoperiþi în 1957 de F. Isaacs ºi I. Lindenmann.
Interferonii reprezintã niºte substanþe proteice (din 146–166 de aminoacizi)
ºi sunt produºi în cantitãþi infime de celula animalã sau umanã, când un 3
virus pãtrunde în organism. 2

Existã mai multe tipuri de interferoni: interferonul leucocitar, interferonul

fibroblastelor ºi interferonul limfocitelor T sau interferonul imun (g).
Ei pot fi obþinuþi prin tehnici clasice (din celulele sangvine ºi din 1 4
5
fibroblaste) ºi prin tehnici de recombinare geneticã.
Pentru a obþine interferon din celulele sangvine sau din fibroblastele 1 – celulã infectatã cu
virus; 2 – intervenþia inter-
cultivate, acestea sunt infectate cu un virus, iar dupã 24 de ore prin centrifugare feronilor = ºi >; 3 – inhibiþia
ºi purificare se izoleazã din mediul de culturã. Dintr-un litru de sânge se replicãrii virale; 4 – stoparea
poate extrage pânã la 1 μg (10 –6 grame) de interferon. intrãrii virusului; 5 – inhibiþia
În 1980, savanþii americani W. Gillbert ºi C. Weissmann ºi japonezul rãspândirii virale.
T. Taniguki au produs interferonul uman cu ajutorul unor colibacili cu genomul
modificat.
Transferul de gene în celulele vegetale ºi animale
Tehnicile de recombinare geneticã permit transferul genelor importante
în celulele de plante ºi animale, iar ca rezultat se obþin plante ºi animale
transgenice.
Pentru realizarea transferului de gene în celula vegetalã este utilizatã
metoda culturilor de celule ºi þesuturi in vitro.
31
Biotehnologii, clonare, ameliorare
Vom crea vaccinuri efi-
ciente ºi tratamente care
sã poatã preveni rãspân-
direa maladiilor care ne
ameninþã odatã cu degra-
darea condiþiilor de mediu?
Amintiþi-vã!
produsele cele mai impor-
tante obþinute prin bioteh-
nologiile moderne!
ªtiaþi cã… linia eritrocitarã, granulocitarã ºi megacariocitarã. De altfel, în 1965 au loc
în anul 1980 a avut loc
primul transfer al unei gene
de la un ºoarece la altul?
Echipa condusã de cãtre
M. Cline a reuºit sã facã
gena transferatã sã func-
þioneze.
în anul 1984, S. Willadsen
a reuºit sã cloneze o oaie,
obþinând astfel o altã oaie
genetic identicã, prin
separarea unui embrion în
celule ºi introducerea
nucleului celulei în ovulele
oii ale cãror nuclee au fost
scoase în prealabil; ulterior
ovulele astfel modificate au
fost implantate în uterul oii,
devenind astfel fetus?
32
Biotehnologiile reprezintã un ansamblu de metode ºi tehnici prin care
utilizând microorganisme (de exemplu, bacterii), se obþin în culturi de celule
vegetale ºi animale substanþe utile necesare în diferite domenii. Aceste
tehnici sunt utilizate cu succes în industria farmaceuticã, medicinã, indus-
tria alimentarã, agriculturã etc. De asemenea, cu ajutorul biotehnologiilor
se pot obþine organisme reprogramate genetic. La ora actualã biotehnologiile
se dezvoltã pe douã sectoare bine definite: clonarea terapeuticã ºi clonarea
reproductivã.
Clonarea terapeuticã se realizeazã cu ajutorul celulelor stem.
Ce sunt aceste celule?
În tratatele clasice de histologie sunt descrie celulele tulpinã sau celule
stem, din mãduva osoasã, care sunt identificate, mai târziu, cu celulele
suºe. Ele sunt cunoscute ca celule multipotente din care se diferenþiazã
primele grefe de mãduvã osoasã la pacienþii cu leucemie.
Descoperirea celulei stem embrionarã are loc în 1981, când s-a reuºit izolarea
de celule de la un embrion de ºoarece, iar cultivarea lor în medii diferite a dus
la formarea mai multor tipuri celulare prezente în ºoarecele adult.
1
3
4
2
1 – ou fertilizat in vitro
2 – stadiul blastocist (5–7 zile) 5
3 – conþinutul celulei stem
4 – celule stem nediferenþiate,
cultivate
5 – celule specializate:
a – globule
b – celule nervoase
c – celule musculare
În 1995, Thomson izoleazã ºi cultivã celule stem embrionare de pri-
mate, iar trei ani mai târziu reuºeºte sã multiplice în culturã celule stem
umane provenite dintr-un embrion în stadiu de blastocist.
Laboratoare din numeroase þãri sunt într-o adevãratã cursã contra
cronometru în obþinerea de linii celulare stabile din care, prin cultivãri în
medii adecvate, sã determine diferenþierea lor în celule specializate, în vederea
folosirii lor pentru refacerea unor þesuturi sau organe bolnave. Mai mult de
zece laboratoare din Australia, Marea Britanie, Japonia, China ºi alte þãri,
au reuºit sã obþinã faimoasele celule tulpinã embrionare („Embryonic Stem
Cells” sau ESC).
Odatã cu obþinerea celulelor ESC, date fiind calitãþile ºi posibilitãþile
de folosire, speranþele în domeniul terapeutic sunt inestimabile. S-a reuºit
diferenþierea lor în celule pancreatice, hepatice, nervoase, miocardice,
musculare º.a.
Celula stem adultã se gãseºte în mãduva osoasã, în sângele ombilical ºi
periferic, dar ºi în numeroase alte þesuturi. Celulele embrionare, care se
gãsesc începând cu primele stadii dupã fecundarea ovocitului de cãtre sper-
matozoid ºi în continuare în fazele succesive de dezvoltare pânã la fetus, au
fost gãsite ºi izolate din lichidul amniotic.
Dependent de capacitãþile de multiplicare ºi specializare, cu posibilitãþi
de a se diferenþia, celulele stem sunt grupate în:
• celule unipotente, care reuºesc sã producã un singur tip de celulã Celule multipotente.
specializatã; de exemplu, celulele suºe ale pielii utilizate în autogrefele
din arsurile extinse;
• celule multipotente, care produc un numãr limitat de tipuri celulare;
de exemplu, celulele stem din mãduva osoasã, formatoare de hematii,
leucocite ºi trombocite;
• celule pluripotente, care produc toate tipurile de celule existente
într-un organism, cu excepþia celulelor placentare; se gãsesc în butonul
embrionar, în stadiu de blastocist;
• celule totalpotente, care sunt apte de a produce un individ complet;
se gãsesc într-un embrion format din 2–8 celule, la trei zile dupã
fecundarea ovulului de cãtre spermatozoid.
În prezent sunt cunoscute ºi bine stabilite urmãtoarele însuºiri ale celulelor
stem:
– pot supravieþui timp îndelungat într-un mediu adecvat;
– pot produce celule diferenþiate sau specializate;
– în cursul evoluþiei se pot asambla, formând „societãþi celulare” care Celule pluripotente.
se structureazã în þesuturi sau organe;
– în procesul de diviziune dau naºtere la douã tipuri de celule: o celulã
suºe ºi o celulã specializatã.
La ora actualã, celula suºe reprezintã o problemã disputatã în mai multe
planuri: politic, etic ºi legislativ.
Perspectivele incomensurabile ale folosirii celulelor stem în medicinã,
fac ca problemele menþionate mai sus sã fie trecute pe plan secund sau, în
orice caz, sã se încerce o rezolvare legislativã.
Celulele stem adulte sunt celule nediferenþiate, capabile sã se dezvolte
ca tipuri de celule caracteristice altor þesuturi; celulele stem hematopoietice
adulte din mãduva osoasã sunt capabile sã dezvolte celule sangvine ºi celule
Celule totalpotente.
imunitare, iar în alte condiþii sunt capabile sã se transforme în celule cu
caracteristici neuronale.
Celula stem adultã are capacitate de autoreînnoire, cu menþiunea cã nu
se replicã timp îndelungat în culturã. Surse de celule stem adulte sunt:
mãduva osoasã, sângele, corneea, retina, osul, muºchiul scheletic, pulpa
dentarã, ficatul, pielea, mucoasa gastrointestinalã ºi pancreasul. Celule stem
adulte au fost identificate în regiunea hipocampului (zona memoriei) din
creier.
33

Cum funcþionazã celulele
stem? Nu secretã hormoni, nu
formeazã straturi protectoare,
nu digerã hranã! Asemeni unei
mici fabrici, împreunã cu
celelalte celule stem, pot gnera
cele 220 de tipuri de celule
necesare individului pentru a
trãi. Fãrã celule stem, embri-
onul nu s-ar putea dezvolta,
adulþii nu ºi-ar putea regenera
sângele ºi þesuturile.
34
Celulele stem adulte sunt rare; se întâmpinã dificultãþi în identificare,
izolare ºi purificare; nu sunt pluripotente ºi au capacitate de reînnoire pe
termen lung.
Celulele stem din mãduva osoasã reprezintã o sursã de un interes deosebit
pentru o serie de boli, în care s-au obþinut rezultate, dar încã nu este evaluat
în totalitate potenþialul lor, cu toate cã sunt cele mai studiate celule stem
adulte. În mãduva osoasã au fost identificate douã tipuri de celule stem
adulte: celule stem hematopoetice, care formeazã celule sangvine ºi imune
ºi celule stem mezenchimale sau stromale, care formeazã celule osoase,
cartilaginoase ºi celule grase (lipocite). Cercetãrile au demonstrat cã în
mãduva osoasã ar exista cel puþin încã douã populaþii de celule stem adulte,
dar care încã nu sunt bine caracterizate.
Perspectivele folosirii celulelor stem embrionare se îndreaptã în douã
direcþii majore:
– medicina regenerativã;
– testarea medicamentelor.
În diabetul de tip 1, a cãrui patogenezã constã în distrugerea celulelor
insulinice de cãtre sistemul imun, terapia prin celule stem embrionare ar
avea avantajul cã acestea pot fi fãcute sã exprime gene compatibile, care ar
putea scãpa detectãrii sistemelor imune; o altã ipotezã de lucru ar fi încapsularea
celulelor stem insulinice într-un material care sã permitã insulinei sã treacã
uºor în sânge, dar în acelaºi timp sã fie inaccesibile sistemului imun.
Boala Parkinson, cel puþin teoretic, prin prisma actualelor cunoºtinþe,
ar fi relativ uºor de tratat, deoarece ar fi vorba de înlocuirea unui singur tip
de celulã dintr-o zonã bine precizatã din creier.
Leziunile mãduvei spinãrii, mai frecvente de naturã traumaticã,
deterioreazã grav un complex de celule (neuroni, oligodendrocite etc.), sinapse
ºi cãi de transmitere a influxului nervos. Experimentele efectuate pe animale
de laborator au demonstrat cã injectarea de oligodendrocite derivate din
celule stem embrionare pot remieliniza axonii, iar ºobolanii astfel trataþi au
redobândit, parþial, funcþiile. Aceste experienþe efectuate în multe laboratoare
din lume au început sã depãºeascã stadiul de speranþã, existând numeroase
succese în terapia unor boli ale sistemului nervos.
Modelul experimental obligatoriu, în studiul ESC umane, impune formarea
unor linii celulare în culturi pure, suficient de numeroase, cu stabilirea
condiþiilor de mediu, reþete speciale ºi precise pentru cultivarea in vitro,
apoi testarea funcþiilor fiziologice ale fiecãrei linii celulare izolate; stabilirea
în timp, de la o generaþie la alta de celule, a funcþiilor acestora. În continuare,
cercetãrile de laborator se vor axa pe urmãtoarele trei probleme:
– demonstrarea eficacitãþii;
– demonstrarea siguranþei;
– prevenirea rezecþiei.
În acest stadiu al investigaþiilor se va proba pe animale de experienþã
– rozãtoare –, iar dupã aceea pe primate – maimuþe. Se vor induce la aceste
animale, boli precum diabet, boala Parkinson etc., evaluându-se integrarea
celulelor injectate în þesuturi ºi reacþia imunitarã.
Demonstrarea siguranþei constã în investigaþii privind posibilitatea
dezvoltãrii unor tumori ºi pericolul transmiterii unor boli infecþioase.
Testarea metodelor de prevenire a rezecþiei, constã în posibilitatea de
folosire a medicamentelor imunosupresive; crearea de celule diferenþiate
izogenice în perspectiva folosirii reprogramãrii nucleare, formarea de linii celulare embrionare care sã
exprime genele primite ºi stabilirea toleranþei imunologice.
Extrapolarea rezultatelor pe pacienþi umani se va face numai dupã ce rezultatele experimentale
vor fi temeinic verificate.
Clonarea reproductivã. În reproducerea animalã, în scopul obþinerii de animale cu înalte performanþe
economice, se practicã:
– reproducerea sexuatã, prin inseminare artificialã ºi prin fecundaþie in vitro;
– reproducerea asexuatã, prin clonare:
– transfer de nucleu embrionar sau adult;
– crearea de animale transgenice: inserarea de gene strãine în patrimoniul ereditar al spermatozoizilor,
al celulelor-ou;
– clonarea unui animal adult deja transgenic sau manipulând direct nucleul unei celule adulte,
transferul nucleului, ceea ce permite obþinerea clonelor transgenice.
Reproducerea asexuatã, prin clonare, a fost verificatã ºi s-a realizat prin biotehnologii care necesitã
încã perfecþionare. Sã nu se uite cã oaia Dolly a fost obþinutã dupã 277 de transferuri, totuºi concluzia
este cã se poate!
Activitate de evaluare
1. Identificaþi tipurile de celule prelevate pentru clonarea reproductivã.
2. Marcaþi principalele momente în evoluþia ontogeneticã a viitoarei clone.

Organismul de Celule diferenþiate

clonat prelevate din
organism se dezvoltã Primul stadiu
în condiþii de de dezvoltare al
laborator embrionului
Implantarea
în corpul
Pipetã de organismului
Fuziunea
sticlã cu purtãtor
diametrul
foarte mic

Celulã fãrã
nucleu

Nucleu Clona se naºte

Celulã
înlãturat
nefertilizatã

Toate aceste etape sunt aleatorii ºi misterioase, ceea ce explicã nivelul încã scãzut al succeselor.
Numeroºi embrioni reconstruiþi nu se dezvoltã. Cauzele sunt necunoscute, putând fi legate de
ciclul embrionar, de starea nucleului ºi a citoplasmei primitoare, de activarea oului pus în joc etc.
Dacã embrionul se dezvoltã ºi se implanteazã, mortalitatea embrionarã ºi fetalã este considerabilã,
poate datoritã efectului tardiv sau perturbãrilor foarte precoce ale dezvoltãrii. Pot interveni perturbaþii
fiziologice ale placentei. Rezolvarea acestor neajunsuri, dat fiind interesul, este o chestiune de timp.
În numeroase þãri clonajul uman reproductiv este prohibit, de altfel Parlamentul European, Consiliul
Europei prin convenþia de la Oviedo, OMS ºi UNESCO au condamnat clonajul reproductiv la om.
35
 Proiectul genomului uman
Ideea de a realiza un proiect având ca scop descifrarea genomului uman
se consemneazã în anul 1981 în SUA, fiind izvorâtã din necesitatea evaluãrii
statutului curent al detecþiei ºi caracterizãrii mutaþiilor în specia umanã.
Multã vreme s-a considerat cã genotipul uman este alcãtuit din
80000-100000 de gene ce însumeazã în jur de 3 miliarde de nucleotide.
Genele umane variazã între limite largi ca lungime, cuprinzând adesea sute
de bare, însã doar aproximativ 10% din genom se ºtie cã include secvenþele
codificatoare (exoni) intercalate cu secvenþe noninformaþionale (introni).
Aflarea de noi informaþii asupra structurii genelor ºi a funcþiilor acestora
impunea o cunoaºtere detaliatã a codului genetic. Astfel a demarat Proiectul
Genomului Uman – Human Genome Project (HGP).
HGP a fost prefaþat de multe încercãri de cartare a genelor umane. Astfel
în 1980, Batstein ºi colaboratorii au realizat harta geneticã de linkage, pe
baza polimorfismului de lungime a fragmentelor de restricþie a ADN uman.
Totodatã au realizat un program de conturare a unei hãrþi genetice umane, în
care sã fie localizate genele responsabile de manifestarea unor boli.
În anul 1983, Schimm ºi Sutcliffe pun la punct o metodã de secvenþiere
a fragmentelor de ADN genomic, în vederea identificãrii rapide de gene,
metodã dezvoltatã în perioada 1991–1995 de cãtre Venter ºi colaboratorii,
protagoniºtii HGP.
Timinã Iniþiat în 1986 în SUA de cãtre Department of Energy (DOE) ºi Na-
Adeninã tional Institutes of Health (NIH), beneficiind de o finanþare considerabilã
Guaninã (3 miliarde dolari), programul a fost estimat sã se întindã pe 15 ani. Obiectivele
Citosinã principale ale acestui program au fost:
D = Dezoxiriboz㠖 sã identifice genele din ADN-ul uman;
(zahãr) – sã determine secvenþa perechilor de baze azotate ce alcãtuiesc ADN-ul
P = fosfat uman, cu precizia de o eroare estimatã / 10000 de baze;
Legãturã de
hidrogen – stocarea informaþiei obþinute într-o bazã de date;
– dezvoltarea metodelor ºi tehnologiilor pentru studiul acestor date;
Modelul ADN-ului. – sã dea rãspunsuri problemelor etice, legale ºi sociale care pot apãrea
în urma studiilor.
Una dintre ideile de bazã era alcãtuirea unei hãrþi a cromozomilor, pe
care sã fie localizate genele, prin identificarea unui marcator genetic la
fiecare douã milioane de baze (în medie). Existã deja bãnci de gene care
deþin la ora actualã complementele unor secvenþe cunoscute de ADN
(marcatori).
Primii doi ani au fost consacraþi gãsirii acestor marcatori-index. Cercetãrile
au avut utilitate imediatã, ducând la crearea unei hãrþi mai detaliate ºi
uºurând munca de cãutare a unei anumite gene.
Acest prim succes a determinat creºterea numãrului de participanþi la
HGP, implicându-se europenii (centrul Sanger din Marea Britanie, laboratoare
din Franþa ºi Germania) ºi Japonia. Odatã cu atingerea acestui scop intermediar
(o „clon㔠a proiectului) s-a stabilit o nouã direcþie de cercetare: identificarea
variaþiilor individuale ale genomului uman. Chiar dacã 99,5% dintre secvenþele
de ADN sunt identice la toatã populaþia, micile variaþii pot avea un impact
major asupra rãspunsului la diferitele boli, rezistenþa la bacterii, virusuri,
toxine ºi substanþe chimice, precum ºi la tratamentele medicamentoase.
Se dezvoltã metode pentru a detecta diferitele tipuri de variaþii.
36
 Cercetãtorii sperã cã aceste studii sã ajute la identificarea corelatã a
genelor asociate cu boli complexe ca diabetul, cancerul, afecþiunile vasculare
ºi unele boli mintale. Aceste corelãri sunt greu de stabilit cu metode tradiþionale
de „vânare” a genelor, deoarece o singurã genã alteratã îºi poate aduce doar
o micã contribuþie la riscul de boalã.
Primul plan cincinal (1990–1995) a fost revizuit în 1993 datoritã
progreselor neaºteptate. Un al doilea plan a stabilit obiectivele proiectului
pânã în 1998. Al treilea ºi cel mai recent a fost stabilit la 23 octombrie
1998 în urma unei conferinþe internaþionale.
Complexitatea extraordinarã a proiectului a fãcut necesarã participarea
cercetãtorilor din domenii variate: biologie, informaticã, chimie, matematicã,
fizicã, inginerie aplicatã etc. Cartarea geneticã la om.
Finalizarea cercetãrilor, estimatã pentru anul 2003, ceea ce ar fi coincis
cu a 50-a aniversare a descoperirii structurii ADN-ului de cãtre Watson ºi
Crick, a fost realizatã în februarie 2001. Publicarea în mediile ºtiinþifice a
secvenþei de draft (schiþã) a genomului uman constituie un moment de referinþã
al cunoaºterii umane.
Aplicaþii prezente ºi potenþiale ale cercetãrilor HGP
Cartarea geneticã la om este un proces complex, care implicã ªtiaþi cã…
multidisciplinaritate. Ea reprezintã apogeul demersului ºtiinþific de analizã analizele asupra deplasãrii
a genomului uman cu profunde semnificaþi ºi implicaþii practice medicale, genetice a secþiunilor
îndeosebi în acordarea sfatului genetic. ADN-ului mitocondrial sau
Medicina molecularã asigurã: a pãrþilor ADN-ului nuclear
– diagnostic îmbunãtãþit; au fost utilizate pentru a
determina evoluþiei spe-
– detectarea din timp a predispoziþiei spre o anumitã boalã; ciilor?
– terapie genicã avansatã;
– control mai eficient al acþiunii medicamentelor.
Bioarheologie, Antropologie, Evoluþionism
– corelarea cu diferite evenimente istorice;
– urmãrirea migraþiilor umane pe baza studierii cromozomului Y;
– noi date despre relaþiile între archaebacterii-eucariote-procariote.
Medicina legalã:
– identificarea suspecþilor pe baza probelor biologice;
– identificarea victimelor catastrofelor/crimelor;
– stabilirea paternitãþii ºi a altor relaþii de rudenie.
Alte domenii ale biologiei:
– gãsirea speciilor în pericol pe baza analizei genetice;
– identificarea bacteriilor/organismelor care pot polua apa, aerul, solul,
hrana;
– compatibilitatea donor-primitor de organe;
– pedigree pentru diferite animale;
– autentificarea vinurilor, a caviarului.
Agricultura, creºterea animalelor, bioprocesare:
– obþinerea de culturi mai rezistente la boli, insecte, secetã;
– animale mai productive ºi mai sãnãtoase;
– biopesticide;
– obþinerea de produse mai nutritive;
– organisme transgenice ºi mutaþii controlate;
– depoluarea zonelor prin cultivarea plantelor modificate genetic ºi
care au capacitatea de a metaboliza toxinele.
37
*Perspectiva creºtinã asupra
ceasului molecular al vieþii
Toma de Aquino (1211–
1274), teolog ºi filosof italian.
Rene Descartes (1596–
1650), filosof ºi om de ºtiinþã
francez.
… pe de o parte am o idee
distinctã ºi clarã a mea
însãmi ca fiinþã cugetã-
toare doar, neîntinsã, iar pe
de altã parte o idee
distinctã a corpului ca lucru
întins doar, necugetãtor, e
sigur cã sunt deosebit cu
adevãrat de corpul meu ºi
cã pot exista fãrã el”.
(R. Descartes,
Meditaþii metafizice)
Moarte cerebralã
* Teme destinate programei cu douã ore sãptãmânal.
38
Pe lângã aspectul biologic al vieþii omului, tradiþia creºtinã vorbeºte
despre prezenþa unui principiu spiritual care animã din interior ºi pãtrunde
trupul în toate elementele sale: sufletul. Moartea este înþeleasã ca îndepãrtare
a sufletului nemuritor de trupul ce se risipeºte în elementele organice din
care este fãcut.
Viaþa ºi moartea în perspectivã
creºtinã
Dumnezeu este izvorul vieþii care îl face pe om din pãmânt ºi îi insuflã
suflare de viaþã pentru ca acesta sã fie viu: „Trimite-vei duhul Tãu ºi se vor
zidi ºi vei înnoi faþa pãmântului… lua-vei duhul lor ºi se vor sfârºi, în
þãrânã se vor întoarce” (Psalmi 103, 30-31). Iov ne spune: „Dacã Dumnezeu
n-ar cugeta decât la sine însuºi ºi dacã ar lua înapoi la Sine duhul sãu ºi
suflarea sa, toate fãpturile ar pieri deodatã ºi omul s-ar întoarce în þãrânã”.
(Iov – 34.14-15)
Fiind create de Dumnezeu printr-un act special atât sufletul cât ºi trupul
au primit în tradiþia creºtinã o apreciere pozitivã.
Toma de Aquino afirmã cã sufletul este unit cu corpul în mod substanþial
ºi nu accidental întrucât este coprincipiu al persoanei, sufletul fiind forma
substanþialã a corpului. Astfel, deoarece corpul uman este animat de un
suflet spiritual, primeºte întocmirea ontologicã a umanitãþii de la început.
Poziþia Sfântului Toma din tradiþia catolicã înlãturã aporiile dualismului
cartezian.
Dualismul cartezian introducea o separaþie între corp ºi suflet; sufletul
are o naturã complet diferitã de a corpului (res cogitans sau substanþa
cugetãtoare este opusã lui res extensa sau substanþa întinsã; sufletul face
parte din res cogitans, pe când corpul face parte din res extensa – a cãrei
trãsãturã este întinderea). Pentru Descartes, atributul esenþial al persoanei
este gândirea, cogito ergo sum, de aici pierderea acestui atribut coincide cu
moartea. În viziunea cartezianã, pierderea gândirii coincide cu moartea, iar
prelungirea funcþionãrii corpului, chiar în stare vegetativã (ca în cazul morþii
cerebrale), nu contrazice defel acest diagnostic, din moment ce trupul este
considerat „o maºinã neînsufleþitã”.
Acest dualism reapare acum ca un dualism creier-trup. În mod analog,
conform vechiului dualism acesta susþine cã adevãrata persoanã umanã este
reprezentatã de creier, faþã de care restul trupului este un simplu instru-
ment. De aceea, atunci când creierul sau partea responsabilã de funcþia
cognitivã a psihicului moare, chiar dacã se pãstreazã încã funcþia vegetativã,
ceea ce rãmâne este considerat doar un cadavru.
Acest lucru este inacceptabil pentru gândirea creºtinã ce priveºte omul
în integralitatea funcþiei sale psihosomatice ca expresie a unei raþiuni di-
vine, raþiunea naturii umane integrale. Trupul este o componentã esenþialã
a identitãþii personale. Identitatea personalã este identitatea întregului or-
ganism, a omului ca trup ºi suflet. De aceea, identitatea personalã nu dispare
odatã cu pierderea doar a funcþiilor cognitive ale persoanei (ca în cazul
morþii cerebrale bazatã pe criteriul cortical), ci cu dispariþia atât a funcþiilor
cognitive ce þin de integritatea creierului superior, cât ºi a funcþiilor vegeta-
tive ce þin de integritatea trunchiului cerebral.
Fiind create de Dumnezeu printr-un act special, sufletul ºi trupul au
primit în tradiþia creºtinã o apreciere pozitivã. Sufletele au fost create simultan
cu corpurile (teoriile dupã care sufletele au preexistat trupurilor ºi au fost
trimise în corpuri pentru pedepsirea lor este strãinã antropologiei creºtine).
Prin urmare, dacã trupul ºi sufletul au o raþiune în Dumnezeu ºi au fost „propriu corpului meu este
create în acelaºi timp, înseamnã cã nu existã douã raþiuni distincte a trupului sã nu existe singur” sau se
ºi a sufletului, ci o singurã raþiune comunã ambelor. Aceastã raþiune comunã poate spune „eu sunt
corpul meu”.
sufletului ºi trupului este raþiunea naturii umane integrale ce tinde spre G. Marcel
Dumnezeu cel infinit.
Aceasta înseamnã cã sufletul nu este legat exclusiv de un anumit organ, „Fiecare element al
ci de întreg trupul. Imaginea clasicã a Pãrinþilor este aceea a analogiei corpului este uman ºi
dintre constituþia dihotomicã a omului cu a fierului înroºit în foc. Precum existã ca atare în virtutea
existenþei imateriale a
focul pãtrunde ºi cuprinde în acelaºi timp fierul întreg, negãsindu-se doar sufletului. Corpul nostru,
într-o parte a sa, astfel este ºi unirea sufletului cu trupul. mâinile noastre, ochii
Omul este persoanã pentru cã a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu cel noºtri existã în virtutea
personal. Dumnezeu l-a creat dupã chipul sãu dãruindu-i virtual prin aceasta existenþei sufletului nos-
tru”.
capacitatea de a tinde spre asemãnarea cu El. Dar nu a creat doar sufletul
J. Maritain
dupã chip, ci întreaga persoanã umanã în unitatea sa psihosomaticã. De
aceea ºi calitatea de persoanã ºi cea de chip nu se referã exclusiv la suflet
ci la suflet ºi trup; ele exprimã realitatea naturii umane integrale. Corp:
Al doilea ax al gândirii tomiste e acela care se bazeazã pe douã prin- • întrupare spaþio-
cipii ale oricãrei fiinþe reale, ºi anume: esenþa ºi existenþa (essentia ed esse temporalã
în termenii sãi). Existenþa nu poate fi înþeleasã decât în interiorul unei • diferenþiere
esenþe, iar esenþa omului este datã de uniunea substanþialã a sufletului spiri- individualã
tual cu corpul ce îºi împrumutã forþa existenþialã de la suflet. • relaþie cu lumea ºi
Pe scurt, putem rezuma semnificaþiile creºtine ale corpului cu urmãtoarele societatea
caracteristici ºi valenþe: întrupare spaþio-temporalã, diferenþiere individual㠕 instrumentalitate
(fiecare individ este unic ºi irepetabil), relaþie cu lumea ºi societatea, • unicitatea ºi
instrumentalitate ºi principiu al tehnologiei. Sã ne reamintim cã tehnica nu irepetabilitatea
este altceva decât o potenþare a corpului (de exemplu, maºina), a senzaþiilor persoanei
sale (tehnologia imaginilor ºi sunetelor) sau chiar a creierului (informaticã).
Dar corpul este ºi limita, semn al limitãrii spaþio-temporale ºi aceasta aduce
cu sine durerea, boala sau moartea.
Persoana este o realitate multidimensionalã prin atributele sale accesibile
cunoaºterii umane. Unicitatea ºi irepetabilitatea persoanei priveºte atât
dimensiunea sa corporalã, cât ºi spiritualã. În unicitatea sa, persoana umanã
este ºi o fiinþã relaþionalã dialogicã, ca purtãtoare a chipului lui Dumnezeu
cel tri-personal. Capacitatea sa relaþionalã se manifestã în cele trei dimensiuni
ale relaþiei cu Dumnezeu, cu cosmosul ºi cu celelalte persoane. Persoana
umanã este, de asemenea, ºi o fiinþã raþionalã, raþionalitate ce-i conferã
capacitatea de a avea conºtiinþã de sine ºi apoi de toate realitãþile înconjurãtoare.
39
Capacitate relaþionalã
„Taina persoanei umane
reflectã taina lui Dumnezeu… fiinþã responsabilã. Dumnezeu a încredinþat omului de la început
Lui Deus absconditus îi
corespunde homo abscon-
ditus, teologiei apofatice îi
corespunde o antropologie
apofaticã.”
Paul Evdokimov
– Viaþa
– Sacrificiul propriei
vieþi pentru un bun
moral superior
– Integritatea vieþii
Blaise Pascal (1623–1662),
filosof, matematician ºi fizician
francez. A avut un spirit
profund religios ºi este unul
dintre cei mai mari antropologi
creºtini.
Potter creeazã terme-
nul bioeticã
Bioetica laicã prezintã
douã riscuri majore
40
Ca fiinþã raþionalã ºi prin aceasta superioarã celorlalte fiinþe create de
Dumnezeu, fiinþa umanã, în calitatea sa de persoanã, este chematã a fi o
responsabilitatea faþã de toate realitãþile create (Geneza 1.28–29; 2; 19).
Din acest fapt derivã importante consecinþe pe plan etic ºi etico-medical.
Primul bine care se prezintã ca esenþial organismului viu este viaþa; ceea ce
atinge viaþa, distruge organismul ca atare, este cea mai mare privaþiune care
poate fi adusã unei persoane. Viaþa fizicã a unei persoane poate fi sacrificatã
sau pusã în pericol doar pentru un bun moral superior care priveºte totalitatea
persoanei sau salvarea altora; este cazul martiriului sau al apãrãrii celor
dragi de un agresor nedrept.
Dacã viaþa este primul bine, o altã valoare importantã este integritatea
ei. Celelalte bunuri ale vieþii de relaþie de tip afectiv sau social trebuie sã
se subordoneze vieþii ºi integritãþii ei. De exemplu, pentru o intervenþie
chirurgicalã se justificã internarea în spital ºi pãrãsirea celor dragi, în schimb
mutilarea sau sterilizarea nu au nici un fel de justificare.
Aceste valori sunt armonizate în ele, conduc la ceea ce moraliºtii numesc
unitotalitate: atunci când una dintre valorile descrise mai sus lipseºte, viaþa
devine apãsãtoare pentru totalitatea persoanei. De aceea, „mortificarea”,
renunþarea la oricare dintre aceste valori necesitã o justificare printr-un
bine superior.
B. Pascal în capitolul „Morala creºtin㔠din Cugetãri, împrumutã de la
apostolul Pavel (I Corinteni) imaginea membrelor ºi a corpului. El scrie:
„Pentru a echilibra iubirea pe care þi-o datorezi þie trebuie sã-þi imaginezi
un corp cu membre… întrucât suntem membre ale totului, ale trupului tainic
care este Biserica lui Dumnezeu”. „Orice iubire ce se manifestã în afarã de
aceasta este ceva nedrept”. Persoana, deºi element generativ al societãþii,
nu se investeºte pe sine în totalitate în ipostazã social-temporarã ºi nici în
cea politicã. Disoluþia persoanei în social ºi în colectivism a reprezentat cea
mai gravã catastrofã a umanitãþii (comunism). Binele comun nu este o medie
statisticã a bunurilor materiale posedate de indivizi, ci o viaþã împlinitã a
unei multitudini de persoane, a totalitãþilor trupeºti ºi spirituale laolaltã.
Având credinþa cã viaþa umanã este darul lui Dumnezeu, responsabilitatea
noastrã va fi pe mãsura credinþei. Spre a scoate în evidenþã responsabilitatea
pe care trebuie s-o avem faþã de viaþã, Sfântul Maxim Mãrturisitorul crede
cã omul „are fiinþã împrumutatã”. Biserica îºi exprimã îngrijorarea ori de
câte ori viaþa este manipulatã în scopuri care nu au nici o legãturã cu viaþa
individualitãþii pe care se intervine (din curiozitate, interes, în numele
progresului ºtiinþific ºi chiar în numele sãnãtãþii altor persoane). Cele mai
uimitoare descoperiri ºtiinþifice din ultima jumãtate de secol sunt cele legate
de manipularea materialului genetic ºi biotehnologie. Marele savant ºi neurolog
american Van Rensselaer Potter, îngrijorat el însuºi de dezvoltarea exponenþialã
a cunoºtinþelor biologice ºi de perfecþionarea biotehnologiei, invitã lumea
la crearea unei noi ºtiinþe a supravieþuirii care sã se fundamenteze pe acordul
dintre cunoaºterea biologicã ºi ºtiinþele umane. El o denumeºte bioeticã.
O bioeticã laicã comportã douã riscuri majore considerã Vasile Rãducã,
secretarul Comisiei de Bioeticã a Patriarhiei Române:
1. Dacã corporeitatea umanã este una între celelalte forme de viaþã
somaticã, bioetica va putea îngãdui ca viaþa umanã sã fie tratatã/manipulatã
ca viaþa oricãrei alte fiinþe sub nivel uman, nesocotind faptul cã fiul lui
Dumnezeu s-a fãcut Om.
 2. Biologia umanã poate fi absolutizatã ºi divinizatã: într-o societate
lipsitã de speranþã în nemurirea asiguratã de Hristos-Dumnezeu (dar cu
posibilitatãþi financiare) existã riscul absolutizãrii propriei noastre biologii
(de exemplu, înverºunarea în terapiile intensive ºi clonarea reproductivã),
omul refuzând pur ºi simplu moartea biologicã.

Eutanasia
Etimologic, cuvântul eutanasie provine din limba greacã, putând fi tradus
prin sintagma o moarte bunã. Spre deosebire de omucidere, eutanasia se
realizeazã de dragul persoanei cãreia i se ia viaþa (de regulã, pentru a fi
scutitã de chinuri insuportabile, atunci când se aflã într-un ultim stadiu al
unei boli incurabile). Eutanasia se poate clasifica în funcþie de decizia
pacientului:
• eutanasie voluntarã;
• eutanasie involuntarã. Eutanasia voluntarã poate
Dupã acþiunea sau lipsa de acþiune a persoanei care efectueazã eutanasia fi înþeleasã ca acþiunea unui
se clasificã în: individ aflat în stadiul termi-
• eutanasie activã; nal al unei boli de a fi asistat
• eutanasie pasivã. medical pentru stingerea
propriei vieþi.
Eutanasia voluntarã presupune îndeplinirea a trei condiþii:
1. sã existe un agent al actului eutanasic ºi un pacient;
2. actul eutanasic sã fie intenþionat (fãcut în mod deliberat) ºi în cunoºtinþã
de cauzã asupra consecinþelor sale posibile;
3. agentul sã acþioneze în vederea apãrãrii interesului ºi spre binele
pacientului. În plus, moartea survine în urma cererii sau consimþã-
mântului explicit al pacientului, cu condiþia ca acesta sã fie în
deplinãtatea facultãþilor sale minale.
Cu alte cuvinte, eutanasia voluntarã este înþeleasã ca o acþiune premeditatã
a unui individ de a se omorî, acþiune ce nu poate fi dusã la îndeplinire decât
cu ajutorul altei persoane.
Eutanasia involuntarã este opusul eutanasiei voluntare, respectiv reprezintã
acþiunea unei persoane care omoarã sau lasã sã moarã o altã persoanã, fãrã
a avea acordul acesteia. Ca încadrare juridicã putem spune cã eutanasia
involuntarã este mai aproape de omucidere, pe când eutanasia voluntarã se
apropie de sinucidere.
Controversele aprinse iscate de eutanasie au fost acelea asupra superioritãþii
unuia dintre cele trei principii fundmentale aplicabile în domeniu:
1. dreptul fiecãrui om la viaþã;
2. dreptul omului de a dispune în mod liber de propria viaþã; Activitate
3. dreptul omului de a nu fi supus unor suferinþe inutile. de evaluare
Biserica creºtinã condamnã eutanasia, considerând viaþa sacrã ºi inviolabilã. Folosind metoda brainstor-
Adepþii eutanasiei susþin superioritatea dreptului omului de a nu fi supus ming-ului, construiþi cât
unor suferinþe inutile în faþa celorlalte douã. mai multe argumente în
Practicile legate de eutanasie sunt interzise în majoritatea covârºitoare favoarea sau pentru
a þãrilor (Olanda a legalizat eutanasia în 2000, iar Belgia a dezincriminat interzicerea eutanasiei.
Constituiþi apoi un comitet
parþial eutanasia în aceeaºi perioadã). Legislaþia României nu îngãduie
de deliberare în aceastã
eutanasia, încadrând-o din punct de vedere juridic fie la infracþiunea de problemã.
determinare sau înlesnire a sinuciderii unei persoane (art. 179 din Codul
Penal) sau infracþiune de omor (art. 174–175 din Codul Penal).
41
Manipularea ºi ingineria geneticã
Rolul crescut al geneti-
cianului în viaþa socialã.
Activitate
de evaluare
Dezbateþi argumente în
legãturã cu principiile
enunþate din perspectivã
creºtinã asupra manipulãrii
ºi ingineriei genetice în
cadrul unei activitãþi pe
grupe. Rezumaþi apoi
argumentele pro ºi contra
în faþa clasei.
42
Prin manipulare geneticã se înþeleg acele intervenþii asupra vieþii (în
special a vieþii copilului care urmeazã sã se nasc㠖 procreaþia artificialã)
care nu implicã intervenþii asupra codului genetic, ci asupra gameþilor ºi
embrionilor pentru a asigura procrearea ºi a realiza experimente.
În schimb, prin inginerie geneticã se înþelege, în sens propriu, totalitatea
tehnicilor menite sã transfere în structura celulei unei fiinþe vii unele informaþii
pe care altfel nu le-ar fi avut.
În viziunera creºtinã, urmãtoarele principii etice trebuie respectate:
1. Salvarea vieþii ºi identitãþii genetice a fiecãrui individ uman.
Orice intervenþie care nu ar presupune suprimarea invidualitãþii fizice
a unui subiect uman, chiar atunci când ar fi doritã pentru a aduce un
beneficiu altor persoane, reprezintã o ofensã adusã valorii fundamentale
a persoanei umane, pentru cã priveazã omul de valoarea fundamentalã
pe care se sprijinã toate celelalte, valoarea vieþii corporale. Folosirea
criteriului calitãþii vieþii (a îmbunãtãþirii sale) pentru a suprima sau
discrimina alte vieþi este inacceptabil.
2. Principiul terapeutic. Este permisã efectuarea unei intervenþii în
beneficiul persoanei pentru a corecta un defect sau pentru a elimina
o boalã, altfel incurabilã.
3. Salvarea ecosistemului ºi a mediului. Creaþia, în viziunea creaþionistã
a Universului, este ordonatã spre binele omului care se aflã în centrul
ei; aceasta nu este un „instrument” al omului, ci un bun care-ºi gãseºte
în Dumnezeu raþiunea de a exista.
4. Diferenþa dintre om ºi alte fiinþe. Diferenþa dintre om ºi alte fiinþe
este realã ºi profundã: omul are conºtiinþã, libertate ºi reflecþie; este
dotat cu spirit.
5. Competenþa comunitãþii. Problema intervenþiei în patrimoniul genetic
al omului ºi al altor fiinþe nu poate fi încredinþatã doar unor experþi,
fie oameni de ºtiinþã, politicieni, ci cere participarea ºi informarea
responsabilã a comunitãþilor deoarece priveºte întreaga umanitate.
Principiul libertãþii ºtiinþei ºi cercetãrii trebuie recunoscut ºi armonizat
cu exigenþele de informare ºi responsabilizare a populaþiei. Avem în vedere
screening-ul genetic, manipularea mediului ecologic ºi intervenþia asupra
genomului uman.
Diagnosticarea prematrimonialã ºi preconceptivã este indicatã în cazul
subiecþilor care s-ar afla în situaþia riscantã de a fi purtãtorii genei responsabile
pentru o boalã geneticã, existând astfel pericolul într-o proporþie de 25% ca
urmaºii sã fie afectaþi (de exemplu, talasemie). Poate fi o alternativã la
avortul selectiv.
Screening-ul genetic asupra lucrãtorilor. Se poate aplica pentru a determina
sensibilitatea lucrãtorului la anumite substanþe, condiþii prezente la locul de
muncã ºi se poate realiza pentru prevenirea apariþiei unei patologii, dar nu
ca mijloc de excludere a lucrãtorilor mai puþin rezistenþi din punct de vedere
genetic.
Terapia geneticã reprezintã introducerea în organisme ºi în celulele
umane a unei gene, adicã a unui fragment ADN care are efectul de a preveni
sau a trata o situaþie patologicã. Se face distincþie între terapia geneticã
asupra celulelor somatice (de exemplu, limfocite, mãduvã osoasã care au
drept efect restabilirea normalitãþii celulelor afectate) ºi terapia geneticã
asupra celulelor liniei germinale (gameþi sau embrioni precoce). În al doilea
caz, modificarea aºteptatã se produce în genomul subiectului care va fi sau
a fost conceput, precum ºi la descendenþii sãi.
Se poate admite terapia geneticã de tip somatic ºi cea de tip germinal
atâta timp cât scopul este cel terapeutic. Se respinge modificarea constituþiei
genetice deoarece este contrarã principiului respectului vieþii ºi identitãþii
biologice, ºi a egalitãþii dintre oameni.
Terapiile experimentale pot sã comporte riscuri: mutaþii dãunãtoare,
fenomene de respingere sau rãspândirea unui vector viral.

Ingineria geneticã alternativã ºi

amplificatoare la om
Alterarea înseamnã producerea unui caracter nou, iar îmbunãtãþirea
sau amplificarea se referã la potenþarea unui caracter deja existent. Existã
patru ipostaze ale ingineriei genetice:
1. corectarea unei deficienþe care pune subiectul în condiþii de inferioritate Activitate
faþã de media statisticã; de evaluare
2. ameliorarea uneia sau mai multor calitãþi ale subiectului peste media Ce efect ar avea crearea
statisticã; unei „rase superioare”?
3. descendenþi superiori faþã de medie în privinþa unor calitãþi (înãlþime, Construiþi în cadrul unor
grupe de lucru un scenariu
forþã, inteligenþã); „science fiction” asupra
4. dotarea omului cu calitãþi strãine speciei umane. viitorului omenirii. Analizaþi
Primul caz coincide cu o formã de terapie, celelalte tipuri de intervenþie apoi scenariile obþinute.
þin mai curând de eugeneticã ºi prezintã multe dificultãþi etice insurmontabile.

Clonarea umanã
Clonarea este definitã ca fiind multiplicarea asexuatã a unui singur
individ în urma cãreia rezultã serii de indivizi identici din punct de vedere
genetic.
În lumea ºtiinþificã existã douã tabere, una care militeazã pentru
introducerea clonãrii umane pe motive umanitare:
– posibilitatea cuplurilor sterile de a avea copii;
– evitarea naºterii copiilor cu boli ereditare;
– obþinerea de organe în vederea transplantului;
– posibilitatea înþelegerii mecanismului unor boli, precum cancerul, ºi
descoperirea unor remedii. Multiplicarea asexuatã.
Cealaltã tabãrã subliniazã:
– existenþa unor ratãri în procesul clonãrii;
– transmiterea unor maladii congenitale;
– costul exorbitant al clonãrii;
– accelerarea procesului de îmbãtrânire;
– reducerea patrimoniului genetic al oamenilor;
– crearea unei subclase genetice;
– efectul psihologic asupra oamenilor;
– distrugerea demnitãþii ºi unicitãþii persoanei umane.
43

Activitate
de evaluare
În scenariile construite an-
terior pe grupe de elevi
introduceþi clonarea în
masã a indivizilor umani.
Ce modificãri aþi constatat
la scenariile voastre? Ce
pericole prezintã clona-
rea?
Organismele modificate
genetic fac parte din ce în ce
mai mult din hrana noastrã
zilnicã.
44
Biserica apreciazã cã prin apariþia clonelor umane ne asumãm rolul
Creatorului – ispita fausticã a zilelor noastre – ceea ce ar avea profunde
consecinþe tragice. Existã numeroase acte normative internaþionale care interzic
clonarea fiinþei umane:
– Articolul 1 ºi 2 din Convenþia asupra drepturilor omului ºi biomedicinei.
– Declaraþia Consiliului Europei referitoare la clonare.
– Rezoluþia Parlamentului European privind clonarea.
– Declaraþia Universalã UNESCO.
– Rezoluþia Adunãrii Mondiale a Sãnãtãþii.
România a ratificat Convenþia europeanã privind protecþia drepturilor
omului ºi a demnitãþii fiinþei umane faþã de aplicaþiile biologiei ºi medicinei
ºi Protocolul adiþional al acesteia referitor la interzicerea clonãrii fiinþelor
umane. Aceastã convenþie a fost ratificatã prin Legea nr. 17/2001 (v. finalul
manualului).
Noul Cod Penal al României incrimineazã crearea ilegalã de embrioni
ºi clonarea în articolul 195; crearea de embrioni umani în alte scopuri decât
procreaþie se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 10 ani ºi cu interzicerea
unor drepturi. De asemenea, legea menþioneazã cã se sancþioneazã cu aceeaºi
pedeapsã crearea prin clonare a unei fiinþe umane genetic identicã cu alte
fiinþe umane vii sau moarte.
Cu toatã cã legislaþia internaþionalã se pronunþã împotriva clonãrii, Marea
Britanie a permis în august 2005 începerea acþiunii de clonare de embrioni
umani, dar numai în scopuri medicale (se umãreºte gãsirea unor metode de
vindecare a unor maladii precum Parkinson ºi Alzheimer).
Organismele modificate genetic
Organismul modificat genetic (OMG) este acel organism care conþine
o combinaþie nouã de material genetic prin biotehnologiile moderne care-i
conferã noi caracteristici.
Conceputã iniþial ca o soluþie pertinentã de rezolvare a foametei în
lume, tehnicile de inginerie geneticã ridicã numeroase probleme etice. Puse
într-o balanþã atât beneficiile, cât ºi efectele adverse cântãresc greu.
Beneficii:
– plante rezistente la secetã ºi dãunãtori;
– cereale cu conþinut ridicat de proteine;
– cereale fãrã gluten;
– orez cu conþinut ridicat de vitamina A;
– seminþe de rapiþã cu acizi graºi care pot fi utilizaþi în regimuri dietetice;
– plante fãrã proteine alergene (kiwi);
– tomate cu coacere în timpul transportului;
– cantitate crescutã de lecitinã în soia.
Efecte adverse:
– eliberarea OMG în mediul înconjurãtor ºi încruciºarea cu specii natu-
rale reprezintã subiectul unor dezbateri aprinse care au în vedere afectarea
omului ºi a celorlalte specii din regnul vegetal sau animal;
– efectul asupra dinamicii ºi diversitãþii genetice a populaþiilor din mediu
ºi a ciclului biogeochimic (reciclarea carbonului ºi azotului prin modificarea
descompunerii în sol a materialului organic);
– diminuarea rezistenþei la agenþi patogeni (transferul de genã care
conferã rezistenþã la antibiotice utilizate în medicina umanã).
 În SUA suprafaþa cultivatã cu plante modificate genetic este de 66%
din total, în timp ce Uniunea Europeanã a adoptat o atitudine mult mai
strictã în privinþa OMG.
În „Catalogul oficial al soiurilor de plante de culturã din România”,
sunt înscrise 10 soiuri de soia modificate genetic, dar numãrul real al acestora
este incert. În România chiar dacã autoritãþile prevãd etichetarea produselor
cu organisme modificate, nu ºtim în ce mãsurã venim în contact cu acestea,
din moment ce detectarea prezenþei ºi a conþinutului acestora în produsele
agricole alimentare ºi furajere nu se poate face, iar pentru moment autoritãþile
dispun de mijloace rudimentare de detecþie.
Se impune înfiinþarea unor laboratoare dotate cu aparaturã corespunzãtoare,
dar trebuie subliniat cã metodele de detecþie a modificãrilor genetice sunt
laborioase ºi foarte costisitoare (tehnica ELISA ºi WESTERN-BLOTT).
Resurse internet http://www.bioresurse.ro/paginiomg/alicatie4.html
http://www.bioresurse.ro/paginiomg/aplicatie5.html
http://www.hc-sc.gc.ca/food-aliment/mh-dm/ofb-bba/nfi-ani/
f_la_tomate_flowr_sawmd.html
http://www.bioresurse.ro/paginiomg/aplicatie8.html
http://www.bioresurse.ro/paginiomg/aplicatie19.html
http://omg.imm.ro/pagina.asp? ID=1

Bioetica ºi tehnologiile de
fecundare umanã
Inseminarea artificialã (IA). Acest tip de inseminare nu prezintã, în gene-
ral, dificultãþi de ordin moral în mãsura în care este vorba de ajutor terapeutic
pentru ca actul conjugal sã fie complet în toate componentele sale.
Prelevarea spermei de la donatorul extraconjugal ºi fecundarea artificialã
eterogenã nu este acceptatã de Biserica creºtinã ca fiind contrarã unitãþii
cãsãtoriei, demnitãþii soþilor, vocaþiei pãrinþilor ºi dreptului copilului de a
fi conceput ºi adus pe lume în cadrul ºi prin viaþa de cãsãtorie. Tehnologiile de fecundare
FIVET reprezintã astãzi unul dintre punctele de frontierã în care ºtiinþa umanã au atins dimensiuni
ºi tehnica, de pe o parte, ºi etica, pe de altã parte, se aflã într-o confruntare fantastice.
dificilã. În SUA, preºedintele a constituit o comisie eticã ºi ºtiinþificã specialã
pentru aceastã problemã; în Anglia a lucrat Comisia guvernamentalã Warnock,
în Consiliul Europei un comitet cu caracter internaþional a fãcut public
documentul „Convenþia pentru protejarea drepturilor omului ºi a demnitãþii
fiinþei umane faþã de aplicãrile biologiei ºi ale medicinei”.
În cazul FIV, fecundarea adicã unirea gameþilor este controlatã ºi condusã
la termen în vitro ºi pe cale artificialã.
Exigenþe etice fundamentale susþinute de Bisericã:
– salvgardarea vieþii embrionului;
– procrearea sã fie rezultatul unirii ºi raportului personal al soþilor legitimi.
În privinþa primei exigenþe cazul FIVET procedeazã la fecundarea mai
multor embrioni pentru a garanta reuºita. Aºa-zisul „surplus” reprezintã o
problemã eticã ºi juridicã: poate fi eliminat, utilizat pentru experimente,
producerea de cosmetice, pentru transferul la altã femeie. Aceastã tehnicã
comportã o pierdere nejustificatã de embrioni umani cãrora bisericile creºtine
le recunoaºte structura ºi valoarea de fiinþe umane.
45

Activitate
de evaluare
Dezbateþi consecinþele
sociale ale cazurilor
posibile prezentate în
grupe de lucru. Prezentaþi
concluziile grupei în plen.
46
Identitatea copilului conceput
Se observã consecinþe atât grave, cât ºi stranii. Copilul se naºte cu altã
identitate biologicã decât cea socialã. Exigenþa cunoaºterii identitãþii biologice
este recunoscutã la nivel juridic în majoritatea þãrilor care au legiferat FIVET:
donatorul este înregistrat centralizat, de unde copilul poate lua referinþe.
Existã:
– cazuri stranii: embrioni implantaþi dupã moartea tatãlui donator
(fecundare omogenã) – „fii din lumea de dincolo” – când tatãl dona-
tor moare înaintea implantului ºi vãduva îºi doreºte un fiu din sperma
tatãlui decedat;
– cazuri posibile: bãncile de embrioni: ejacularea unui bãrbat ar putea
fecunda multe ovule, apoi embrionii implantaþi în femei diverse,
„paternitatea” donatorului trebuie sã rãmânã necunoscutã ºi astfel în
mod teoretic s-ar putea obþine o populaþie cu un numãr de cosangvini
care nu ºtiu cã au o legãturã între ei;
– cazul copilului adoptat de o pereche homosexualã; cazul perechii
de homosexuali bãrbaþi care recurg la mame surogat, în timp ce douã
femei lesbiene ar putea obþine mãcar ipotetic un copil prin procesul
clonãrii cu patrimoniul genetic al cuplului însuºi.
Charles Richert (Premiul Nobel pentru Pace) în lucrarea La selection
humaine (1919) spunea, referindu-se la selecþia pãrinþilor când nu existau
tehnicile actuale de procreare artificialã cã era vorba de un rasism liniºtit.
Astãzi gândirea poate intra în derivã, trecând de la cunoºtinþe biologice
incontestabile la o ideologie care poate fi calificatã ca eugenism radical.
Odatã cu fecundarea în vitro ºi posibilitatea de a selecþiona embrionii prin
tehnicile de diagnozã preimplant se poate înregistra un nou impuls pentru
idei eugeniste. Ne aflãm la al doilea nivel al eugeniei, nu numai prin selecþia
donatorilor, ci prin aceea a gameþilor ºi embrionilor cu succesiva eliminare
a embrionilor care nu posedã caracteristicile cerute.
Mamele „surogat”. Femeile care plãtind sume de bani ºi folosindu-se
de intermedierea unei agenþii au adus la termen, în contul unor terþe, gestaþia
embrionilor fecundaþi în vitro cu ovul ºi spermã de la alte persoane. Existã
cazul mamelor care, deºi aveau proprii copii, au acceptat aceastã sarcinã
pentru a-i da un copil propriei surori sterile sau cazul „mamei închiriate”
care, dupã ce a avut în gestaþie copilul comandat a refuzat sã-l mai dea,
simþindu-l ca fiind propriul copil. Este o manipulare a corporalitãþii copilului
care primeºte patrimoniul genetic de la douã persoane, în timp ce sângele,
nutriþia ºi comunicarea vitalã intrauterinã (cu consecinþe la nivel psihic) le
primeºte de la altã persoanã, de la mama înlocuitoare. Având în vedere
probleme etico-juridice ale maternitãþii „surogat” toate normativele existente
cu excepþia statului Arkansas (SUA) interzic contractele de înlocuire sau le
considerã juridic nonvalide.
 Capitolul 2. Sisteme

Cum se transmite
informaþia în
sistemele „Originea vieþii pare sã fie
un miracol, atât de multe
biologice? sunt condiþiile ce trebuie
Care este rolul reunite pentru a-l realiza.”
ADN-ului? (Francis Crick)

Cum Ce este
funcþioneazã metabolismul?
celulele din Cum are loc
organismele vii? conversia
Care este energiei în
originea vieþii? organismele vii?
„Îndoiala face parte inte-
grantã dintr-o ºtiinþã în
dezvoltare, ea fiind una din
Ce este condiþiile prealabile ale
informaþia? cunoaºterii ºtiinþifice. Sau
vom lãsa poarta deschisã
Ce sunt sistemele îndoielii noastre sau nu
cibernetice? vom avea nici un progres.
Ce este Nu existã cunoaºtere fãrã
întrebare ºi nici întrebare
autoreglarea? fãrã îndoialã.”
(Richard Feynman)

De ce în Existã
percepþia noastrã similitudini în
timpul curge doar circulaþia
înainte? informaþiei în
De ce avem sistemele
amintiri numai din organismelor vii
trecut ºi deloc ºi sistemele
din viitor? computerizate?

„Lumea viitorului va
Cum se însemna o luptã din ce în
stocheazã ce mai acerbã împotriva
informaþia în limitelor inteligenþei umane
sistemele vii? ºi nu un hamac comod în
care sã ne legãm ºi sã fim
Dar în cele serviþi de sclavii noºtri
electronice? roboþi.”
(Norbert Wiener)

47
 Sisteme deschise biologice
„Materia vie este organizatã în sisteme”

Sistemul este o grupare de elemente identice sau diferite, aflate în

interacþiune pentru un interval de timp, datoritã conexiunilor care se stabilesc
între ele. În termeni termodinamici, un sistem este o porþiune de materie
bine individualizatã de tot mediul înconjurãtor. Orice sistem se caracterizeazã
prin conþinut energetic, de substanþã ºi de informaþie. Existenþa în timp ºi
spaþiu a unui sistem este dependentã de gradul sãu de organizare, de capacitatea
lui de a rãspunde la acþiunea factorilor externi, care tind sã-l dezorganizeze.
Dupã Ilya Prigogine sistemele se pot clasifica din punctul de vedere al
relaþiilor cu mediul înconjurãtor, astfel:
• sisteme izolate: nu prezintã nici un fel de schimburi de substanþã sau
de energie cu mediul înconjurãtor; într-un astfel de sistem, energia
totalã a sistemului este constantã;
• sisteme închise: nu prezintã schimburi de substanþã cu mediul, dar
pot avea schimburi energetice ºi de informaþie;
Terra poate fi consideratã
un sistem închis, dacã se face • sisteme deschise: prezintã atât schimburi energetice, cât ºi de substanþã
abstracþie de cantitãþile neîn- cu mediul înconjurãtor.
semnate de materie care cad Un binecunoscut exemplu de sistem deschis este sistemul biologic, care
sub formã de meteoriþi.
are proprietatea de a transforma factorii mediului în factori proprii, specifici.
În acest tip de sistem schimburile cu mediul reprezintã condiþia esenþialã a
existenþei sistemului.
Activitate de evaluare
1. Care sunt cele trei niveluri trofice în lumea vie? Daþi exemple.
2. Care sunt procesele care duc la asigurarea circuitului materiei în
lumea vie? Identificaþi circuite ale elementelor în naturã.
Organismele vii prezintã 3. Care sunt factorii ºi cum influenþeazã ei fotosinteza?
schimburi energetice ºi de
substanþe cu mediul extern.
4. Care este relaþia între producþia de biomasã vegetalã ºi numãrul de
consumatori?

Comunicarea celularã
Aºa cum aþi constatat din studiul biologiei celula este cel mai mic
sistem biologic, fiind unitatea structuralã, funcþionalã ºi geneticã a individului
biologic. De-a lungul istoriei lumii vii s-a realizat o permanentã evoluþie de
la organismele cele mai simple, unicelulare, la organismele complexe,
pluricelulare. Se pune firesc întrebarea: Cum s-a realizat asocierea celulelor?
Pentru a putea rãspunde trebuie sã analizãm treptele parcurse de materia vie
în drumul sãu de la simplu la complex.
Prima etapã a fost reprezentatã de asocierea organismelor unicelulare în
colonii.
Alge Volvox. A doua etapã are ca reprezentant definitoriu grupul de alge Volvox.
O altã etapã, calitativ superioarã în diferenþierea celularã, o constituie
48
dezvoltarea aparatului vegetativ ºi a talului la algele pluricelulare care a
asigurat un potenþial evolutiv superior.
Spre deosebire de plante, celulele animale nu prezintã un perete rigid
ºi nici punþi citoplasmatice. Coeziunea dintre celule este realizatã de o mare
reþea de molecue organice extracelulare care formeazã adevãratul matrix
extracelular.
Comunicarea celularã se realizeazã la toate organismele la nivelul
joncþiunilor intercelulare. Acestea pot fi: de ocluzie (sudeazã membranele),
de ancorare (leagã celulele) ºi de comunicare (prin cuplarea electricã ºi
metabolicã a celulelor cu aceeaºi funcþie).

Membranã celularã.
1 2
Receptori membranari
Membrana celularã prezintã
permeabilitate selectivã: 1 – bi-
Din punct de vedere termodinamic, celula este un sistem deschis, existenþa strat fosfo-lipidic; 2 – proteine
sa fiind condiþionatã de stabilirea unei permanente comunicãri cu mediul de membranã.
înconjurãtor.
Paralel cu asigurarea continuitãþii acestor schimburi, permeabilitatea selectivã
creeazã cadrul favorabil desfãºurãrii unei activitãþi metabolice stabile, atât prin
menþinerea în spaþiul intracelular a unei concentraþii relativ constante de substanþe
organice (metaboliþi ºi electroliþi), cât ºi prin reglarea volumului celular ca
rezultat al interacþiunii celul㠖 mediu. La baza noþiunii de permeabilitate selectivã
stã conceptul de membranã ca barierã a schimburilor celulare.
Traficul de substanþe se desfãºoarã prin membrana plasmaticã, dar ºi
prin membranele interne ce delimiteazã organitele celulare. La nivel de
membranã plasmaticã se disting mai multe mecanisme de transport.
Numãrul receptorilor de pe suprafaþa membranei este de ordinul miilor.
Cunoaºterea receptorilor membranari ºi a mecanismelor în care intervin
are o importanþã fundamentalã în multe ramuri ale biologiei sau medicinei. Amintiþi-vã!
Un exemplu în acest sens îl constituie interacþiunea fizico-chimicã a care sunt mecanismele de
transport membranar.
medicamentelor cu moleculele materiei vii.

Hormoni 1

2
Hormonii sunt mesageri chimici de ordinul întâi. Ei sunt eliberaþi în 3
sânge sau limfã ºi transportaþi spre toate celulele corpului. La nivelul celulei 4
hormonii interacþioneazã cu receptorii biochimici din membranele celulare. 5
În urma acestei interacþiuni rezultã mesagerii chimici de ordinul al doilea 6
(mesagerii secunzi), care produc modificãri metabolice ºi funcþionale celulare. 8
Anumiþi hormoni pot pãtrunde în citoplasmã ºi în nucleu, unde interacþioneazã 7
cu materialul genetic, stimulând sau inhibând sinteza proteinelor ºi a enzimelor.
Hormonii pot fi utilizaþi ºi ca medicaþie de substituþie, în situaþii de Sistemul endocrin uman
hipofuncþie a glandelor endocrine, sau în scop diagnostic; unii hormoni sunt produce peste 20 de tipuri
utilizaþi în tratamentul unor afecþiuni endocrine, cum ar fi glucocorticoizii de hormoni: 1 – hipofizã;
ca antiinflamatori. 2 – epifizã; 3 – tiroidã; 4 – timus;
5 –suprarenale; 6 – pancreas;
Chimia farmaceuticã a sintetizat unii hormoni ºi substanþe cu structurã 7 – gonadã masculinã (testi-
asemãnãtoare hormonilor naturali, posibilitãþile de tratament al afecþiunilor cule); 8 – gonadã femininã
endocrine ºi neendocrine crescând astfel considerabil. (ovare).
49

Gregor Mendel (1822–1884)
întemeietorul geneticii.
1
2 3
4
5
6 Principalele caracteristici ale unei gene sunt:
Codificarea informaþiei
genetice: 1 – membranã plas-
maticã; 2 – citoplasmã; 3 – nu-
cleu; 4 – ADN; 5 – cromozom;
6 – filament de cromatinã.
Cromozomii (gr. chroma –
culoare, soma – corp) repre-
zintã unitãþi structurale com-
pacte, constante, alcãtuite din
acizi nucleici ºi proteine,
vizibili în timpul diviziunii
celulare la o tratare cu
coloranþi bazici. Cromozomii
au un rol deosebit în viaþa
celulei (organismului), deoare-
ce asigurã transmiterea carac-
terelor la descendenþi.
50
Sisteme informaþionale. Cod genetic
Primele observaþii privind ereditatea umanã au fost realizate în Antichitate.
Un merit incontestabil al lui Hipocrate constã în observaþia cã indivizii
umani sunt foarte deosebiþi unul de altul ºi c㠄medicul trebuie sã trateze
bolnavul, nu boala, care se manifestã extrem de diferit de la individ la
individ”.
Primele legi ale ereditãþii au fost descoperite în a doua jumãtate a
secolului al XIX-lea de cãtre Gregor Mendel, considerat a fi unul dintre
fondatorii geneticii ca ºtiinþã. Pe baza unor experienþe de hibridare efectuate
la plante pe timp de mai mulþi ani, el îºi elaboreazã propria teorie asupra
existenþei factorilor ereditari, care ulterior au fost numiþi gene ºi descoperã
primele legi ale ereditãþii. Acestea sunt Legea puritãþii gameþilor ºi Legea
segregãrii independente a perechilor de caractere. Aceste legi sunt valabile
ºi pentru organismul uman.
Noþiunea de genã a fost propusã de W.I. Johannsen (1909) pentru a
desemna unitatea ereditarã de bazã, care este localizatã în cromozomi ºi nu
prezintã subdiviziuni. T. H. Morgan stabileºte cã genele sunt localizate pe
cromozomi ºi ocupã un loc bine definit.
Genele sunt redate prin simboluri din 1–5 litere, care desemneazã succint
caracterul afectat în limbile latinã sau englezã. Tipul normal (sãlbatic) al
caracterului respectiv se noteazã cu semnul „+”. Genele apãrute prin
modificarea genelor normale sunt numite gene mutante. De regulã, genele
sãlbatice sunt dominante (predominã în prima generaþie).
• unitatea funcþionalã (determinã caracteristicile ereditare);
• unitatea mutaþionalã (structura chimicã a genei se schimbã prin mutaþie,
ceea ce duce la apariþia caracterului nou);
• unitatea de recombinare (în cadrul procesului de crossing-over are
loc un schimb de gene corespunzãtoare între cromatidele nesurori ale
cromozomilor omologi).
Purtãtorii materiali ai informaþiei ereditare sunt consideraþi cromozomii.
Codul genetic reprezintã succesiunea tripletelor de nucleotide (ARN),
alcãtuind un codon care codificã un aminoacid. Aceste combinaþii transmit
informaþia geneticã, asigurând sinteza proteinelor.
Codonul este unitatea funcþionalã a codului genetic. El constã dintr-o
secvenþã de trei nucleotide alãturate, care determinã poziþia unui aminoacid
în catena polipeptidicã. Codul genetic este alcãtuit din 64 de codoni. Aceºtia
reprezintã probabilitatea combinaþiilor în grupe de câte trei a celor patru
tipuri de nucleotide. Amintiþi-vã caracteristicile codului genetic.
Biosinteza proteicã are loc în douã etape principale: transcripþia ºi
translaþia, la nivelul cãrora pot acþiona diferite mecanisme de control.
Transcripþia informaþiei genetice constã în transferul informaþiei genetice
din secvenþa de nucleotide a uneia dintre catenele de ADN (de obicei, din
catena 3-5) sau din catena de ARN viral, în catena de ARN-m. Deci, informaþia
geneticã se transcrie dintr-o secvenþã de nucleotide în altã secvenþã de
nucleotide, cu ajutorul ARN-polimerazã (enzimã).
Translaþia informaþiei genetice constã în transferul informaþiei genetice
din secvenþa de nucleotide a ARN-m în secvenþa de aminoacizi din catena
polipeptidicã. Are loc deci traducerea mesajului genetic, dintr-o secvenþã de
nucleotide într-o secvenþã de aminoacizi.

Reglajul genetic al sintezei proteice

Într-un organism, procariot sau eucariot, unicelular sau pluricelular, sinteza
proteicã nu are loc tot timpul. O anumitã genã funcþioneazã discontinuu,
pânã când în celulã se acumuleazã o anumitã cantitate dintr-o substanþã,
dupã care sinteza proteicã înceteazã. Aceastã sintezã este reluatã, atunci
când în celulã scade concentraþia din substanþa respectivã.
Reglajul genetic reprezintã un ansamblu de procese specializate în
coordonarea ºi în reglarea activitãþilor celulare. Celula are posibilitatea de
autoreglare permanentã a activitãþii sale metabolice.
Reglajul genetic la procariote
La procariote reglajul genetic se realizeazã doar la nivelul transcripþiei.
Teoria operonului a fost elaboratã în anul 1961 de cãtre F. Jacob ºi
J.L. Monod.
Operonul este un segment de ADN, alcãtuit din promotor, genã operatoare
ºi gene structurale.
2 3
Procesul de reglaj al sintezei proteice dupã acest mecanism, poartã
1
numele de represie enzimaticã. În acest proces, produsul final al sintezei
proteice regleazã propria sintezã, prin cuplarea sa cu represorul ºi inactivarea
genei operatoare.
Reglajul sintezei proteice prin retroinhibiþie (feedback). Retroinhibiþia
enzimaticã Componentele operonului:
Conform reglajului genetic prin retroinhibiþie (feedback), nu este necesarã 1 – promotor; 2 – genã opera-
existenþa genelor reglatoare, operatoare ºi a represorului. Produsul final al toare; 3 – gene structurale.
sintezei proteice, ajuns la o anumitã concentraþie, va bloca propria sa sintezã
prin cuplarea sa cu una dintre primele enzime ale cãii metabolice. Procesul
de sintezã se va relua la scãderea concentraþiei de produs final din celulã.
Reglajul genetic la eucariote
Toate celulele somatice ale unui organism eucariot conþin acelaºi numãr
de cromozomi, respectiv aceeaºi cantitate de ADN. Cu toate acestea, în
fiecare tip de þesut sau celulã, sunt active numai anumite gene (respectiv
anumite cãi metabolice), în urma diferenþierii ºi specializãrii celulelor ºi
þesuturilor. În acelaºi timp, activitatea genelor nu are loc tot timpul într-un
anumit þesut sau celulã, ci numai atunci când este nevoie de sinteza unei
anumite substanþe. Reglajul genetic la eucariote este mult mai complex
decât la procariote ºi se realizeazã prin diferite mecanisme.
• Reglajul genetic la nivelul fibrelor de cromatinã; diferenþierea ºi
specializarea celulelor ºi þesuturilor.
Acest tip de reglaj genetic, se realizeazã în cursul dezvoltãrii embrionare
la eucariote, fiind implicat în diferenþierea ºi specializarea structuralã ºi
funcþionalã a celulelor ºi þesuturilor unui organism pluricelular.
• Reglajul genetic prin inactivarea unor segmente de cromozomi. Se
poate realiza prin urmãtoarele modalitãþi:
– Reglaj genetic prin inactivarea unui cromozom. Cel mai cunoscut caz,
are loc prin inactivarea unui cromozom X la femelele de mamifere.
Determinismul sexului la mamifere este de tip Drosophila, femelele sunt
51

Gândacul de lãmâi (Plano-
coccus citri) dãunãtor al
plantelor, care se hrãneºte cu
frunze.
Genomul eucariotelor con-
þine toatã informaþia necesarã
creºterii, dezvoltãrii ºi reali-
zãrii funcþiilor specifice
fiecãrei celule.
Planta din stânga imaginii
este etiolatã. Comparaþi-o cu
cea din dreapta. Evidenþiaþi
deosebirile dintre ele.
52
homozigote având doi heterosomi identici, cromozomii XX, pe când masculii
sunt heterozigoþi, având formula geneticã XY.
– Reglaj genetic prin heterocromatinizarea întregului genom, a fost
raportatã a masculii de Planococcus citri (2n = 10).
– Reglaj genetic prin pierderea sau amplificarea unor segmente
cromosomale. Pierderea sau amplificarea unor segmente cromosomale, con-
duce de obicei la dezvoltarea unor organisme anormale.
– Reglaj genetic prin amplificarea selectivã a unor secvenþe de ADN în
diferite tipuri celulare, exemplificat cel mai bine prin amplificarea secvenþelor
implicate în sinteza de ARN-r.
• Reglajul genetic la nivelul transcripþiei ºi translaþiei informaþiei
genetice
Prin acest tip de reglaj genetic se asigurã funcþionarea sau nu a genelor
din regiunile eucromatice ale nucleului, dependent de nevoile celulei ºi
organismului. Reglajul genetic se realizeazã în cinci etape ºi are loc sub
acþiunea mai multor enzime.
– Reglajul genetic la nivelul procesului de transcripþie.
– Reglajul genetic la nivelul maturãrii ARN, prin care sunt selectate
moleculele de ARN precursor care vor parcurge procesul de maturare
(eliminarea intronilor ºi asamblarea exonilor).
– Reglajul genetic la nivelul transportului, prin care sunt selectate
moleculele de ARN-r care vor fi transportate prin porii înveliºului nuclear,
din nucleu în citoplasmã.
– Reglajul genetic la nivelul translaþiei informaþiei genetice.
– Reglajul genetic la nivelul degradãrii moleculei de ARN-m.
• Reglajul genetic prin hormoni, la nivelul transcripþiei
Mulþi dintre hormonii steroizi (estrogen, progesteron, aldosteron,
glucocorticoizi) ºi anumiþi hormoni nesteroidici acþioneazã în mod obiºnuit
asupra transcripþiei.
• Reglajul genetic la nivelul maturãrii ARN-precursor
A fost observat în celulele glandelor salivare ºi în hepatocitele de la
ºoarece; are loc producerea a douã molecule distincte de ARN-m, pornind
de la aceeaºi genã iniþialã care conþine informaþia geneticã pentru sinteza
α–amilazei.
• Reglarea expresiei genelor la plante, prin luminã
Celulele multor specii de plante superioare pierd clorofila ºi culoarea
verde atunci când sunt þinute la întuneric timp de mai multe zile (fenomenul
de etiolare). Procesul de etiolare este cauzat de lipsa enzimei care catalizeazã
sinteza clorofilei. Dacã plantele etiolate sunt reexpuse la luminã, în câteva
ore are loc sinteza a mai mult de 60 enzime fotosintetice, ARN-r cloroplastic
ºi clorofilã.
*Transmitere ereditarã ºi
maladii ereditare
Genetica este ºtiinþa ereditãþii ºi variabilitãþii organismelor. Noþiunea
de ereditate îºi are originea în latinescul hereditas, care înseamnã moºtenire.
Primele observaþii asupra ereditãþii au fost efectuate în Antichitate, cu mulþi
ani înaintea erei lui Christos, atunci când oamenii au reuºit sã creeze primele
soiuri de plante ºi rase de animale.
 Chiar dacã legile mendeliene ale ereditãþii sunt valabile ºi pentru specia
Activitate de evaluare
umanã, datoritã particularitãþilor fiinþei umane, cea mai uzitatã metodã în
genetica umanã este observaþia, ºi nu experimentul, interzis din motive 1. Aþi întâlnit copii cu sindrom
etice. De aceea, una dintre tehnicile cel mai des folosite este urmãrirea unui DOWN (mongoloizi)?
Evidenþiaþi diferenþele
caracter sau a unei afecþiuni genetice de-a lungul a mai multor generaþii. dintre ei ºi ceilalþi copii.
Analiza pedigriului este o astfel de tehnicã, prin care este prezentatã 2. Argumentaþi utilitatea
moºtenirea unui caracter într-un ºir de generaþii succesive. Astfel se poate screening-ului genetic pre-
determina dacã un caracter este dominant sau recesiv, dacã este determinat natal.
de o genã autosomalã sau de o genã plasatã pe cromozomii sexului.
Bolile genetice sunt rezultatul unor mutaþii apãrute la nivelul genomului,
care au manifestãri fenotipice ce constituie simptomele unor boli. Sfaturile
genetice sunt extrem de importante pentru evitarea apariþiei acestor maladii.
Cunoºtinþele actuale de geneticã permit predicþii în ceea ce priveºte riscurile Amintiþi-vã!
apariþiei bolilor genetice, pentru urmãtoarele cazuri:
din studiul istoriei ce familii
– pãrinþii sau ascendenþii lor prezintã boli genetice;
nobiliare au manifestat boli
– existenþa în familie a unui copil afectat de o maladie geneticã; genetice? Care credeþi cã
– existenþa mai multor avorturi spontane, repetate ale femeii; a fost cauza lor?
– cupluri mai în vârstã;
– înrudirea cu persoane care prezintã boli genetice.

Starea de sãnãtate ºi starea de

boalã Activitate de evaluare
Realizaþi un studiu compa-
rativ între un program de
În continuare, vã propunem sã vã formaþi convingerea ºi mai ales sã
viaþã ideal, conform cu
aplicaþi în practicã urmãtoarele recomandãri: recomandãrile specialiºti-
• sãnãtatea trebuie verificatã periodic, iar apariþia unor simptome ce lor ºi programul vostru
anunþã îmbolnãvirea trebuie sã vã determine sã apelaþi la sfaturile ºi obiºnuit de viaþã. Compa-
recomandãrile medicului; raþi concluziile la care aþi
ajuns cu cele ale colegilor.
• anatomia ºi fiziologia corpului nostru trebuie cunoscutã bine, astfel Formulaþi propuneri de
încât sã fie evitate toate acele cauze care pot determina apariþia stãrii de ameliorare a activitãþilor
boalã; voastre zilnice, astfel încât
• acordaþi atenþie exerciþiilor fizice zilnice ºi programului de masã (nu sã puteþi ajunge la pro-
gramul ideal.
întotdeauna „gras ºi frumos” înseamn㠄sãnãtos”);
• nu minimalizaþi importanþa igienei fiecãrui segment al corpului.

Imunitate. Germeni. Anticorpi

Dacã starea de sãnãtate înseamnã absenþa bolii, cum poate organismul
uman sã-ºi menþinã aceastã stare? Care pot fi factorii care sã inducã starea
de boalã?
Rãspunsul la aceste întrebãri îl poate formula parþial imunologia.
Printre mecanismele care genereazã îmbolnãviri sau favorizeazã cronicizãri,
un rol important îl deþine dereglarea rãspunsului imun. Aºa pot fi infestate palmele
noastre. Spãlarea cu apã ºi
Prin imunitate se înþelege lipsa de receptivitate sau rezistenþa specificã sãpun este obligatorie de mai
a unui organism faþã de infecþia cu un anumit agent patogen (lat. immunitas- multe ori pe zi.
atis – scutire de orice obligaþie; scutire de impozite).
Imunitatea este un fenomen specific, pentru cã organismul reacþioneazã
53
la pãtrunderea unui anumit agent patogen sau a unei anumite substanþe strãine (antigen), prin formarea
unei substanþe (anticorp) cu acþiune specificã de neutralizare a agentului patogen sau a substanþei
strãine, prin unirea antigenului cu anticorpul. La baza imunitãþii stã deci unirea antigenului cu anticorpul.
Imunitatea poate fi înnãscutã (rezistenþa sa este nespecificã) sau dobânditã. Ultimul tip se poate
realiza în mod pasiv, prin transfer de anticorpi (de pildã, prin laptele de mamã imunã sau prin seroterapie),
sau în mod activ, prin formarea de anticorpi în organism. Aceºtia pot lua naºtere fie în urma unui
stimul unic ºi puternic (boalã), fie în urma unor stimuli mici ºi repetaþi (vaccinuri).
Germenii sunt microorganisme care, pãtrunse în organism sunt capabile sã determine – dupã un
timp de latenþ㠖 sinteza unor substanþe care vor determina apariþia anticorpilor, cu care reacþioneazã
specific. Aceasta se datoreazã faptului cã sunt substanþe strãine de organism (non-self). În limbajul
curent se foloseºte termenul de alergen pentru antigenele care produc de regulã reacþii generale sau
locale zgomotoase ºi nefavorabile organismului.
Anticorpii reprezintã rãspunsul specific al organismului la pãtrunderea antigenului. Anticorpii
purtau înainte diferite denumiri, dupã fenomenele produse în prezenþa antigenelor respective. Aceste
fenomene (neutralizare, aglutinare, precipitare etc.), sunt de fapt rezultatul unirii specifice antigen-
anticorp.
Anticorpii sunt compleþi când se pot uni cu antigenele prin doi poli (bivalenþi) ºi incompleþi
(blocanþi), când se unesc cu antigenele printr-un singur punct.
Efectele biologice ale complexului antigen-anticorp pot fi multiple: favorabile, indiferente sau
chiar nocive. Printre rezultatele favorabile trebuie citate, în primul rând, acþiunea antimicrobianã ºi
cea antitoxicã, care asigurã rezistenþa ºi imunitatea specificã.
Dar reacþia antigen-anticorp poate produce cele mai variate ºi mai grave tulburãri generale, acestea
constituind fenomene de alergie, de hipersensibilitate. Deci, în unele situaþii, anticorpii pot conduce
la o rezistenþã mãritã, iar în altele, la o sensibilitate sporitã, mergând chiar pânã la hipersensibilitate.
Activitate de evaluare
Ce produse pentru creºterea imunitãþii cunoaºteþi? Care este eficienþa lor? Dar a vaccinurilor?

Vaccinuri
Vaccinurile sunt produse biologice care conþin bacterii vii cu virulenþã atenuatã, bacterii omorâte,
toxine modificate (anatoxine), virusuri infecþioase dar cu o virulenþã atenuatã, respectiv virusuri in-
activate ºi care, introduse pe o cale adecvatã în organismul uman sau animal, stimuleazã reactivitatea
imunitarã, generând o stare de protecþie temporarã faþã de agentul infecþios din care au fost preparate.
Administrarea unui vaccin se face pe baza unei strategii bine definitã. Scopul vaccinãrii poate fi
eradicarea, eliminarea sau limitarea unui proces infecþios.
Vaccinarea în perioada copilãriei se realizeazã numai când copilul este sãnãtos.

Prionii
Prionii sunt particule infecþioase care cauzeazã un grup de maladii neurodegenerative caracterizate
prin degenerarea sistemului nervos central. Sunt lipsiþi de orice tip de acid nucleic ºi pot induce o
serie de maladii atât la om, cât ºi la animale.
Maladiile prionice reprezintã un grup heterogen de disfuncþii neurodegenerative, cunoscute ca
encefalopatii spongiforme transmisibile (TSE), ce au în comun leziuni cerebrale, produse prin
degenerescenþa vacuolarã a neuronilor. Post-mortem se constatã un aspect spongios al creierului,
aspect datorat prezenþei vacuolelor care se gãsesc în special la nivelul substanþei cenuºii, corespunzãtor
corpilor neuronali.
54
 Perioada de latenþã a acestor maladii este variabilã (luni sau chiar zeci
de ani). Odatã instalatã, boala evolueazã spre debilitate mintalã, demenþã,
pierderea controlului motor, imobilizare etc.

Antibioticele
Substanþele cu acþiune antimicrobianã se pot clasifica în douã mari
grupe, în funcþie de toxicitatea lor faþã de organismul gazdã:
1. Dezinfectante (antiseptice) au acþiune nespecificã prezentând efecte
toxice aproximativ egale faþã de agenþii patogeni ºi faþã de celulele organismului
gazdã; din acest motiv ele nu pot fi utilizate decât pentru dezinfecþia mediului,
a vaselor, a instrumentarului medical sau în aplicarea externã la nivelul
tegumentului sau al mucoaselor.
2. Chimioterapicele ºi antibioticele sunt substanþe care introduse în or-
ganism exercitã efecte toxice specifice faþã de anumite microorganisme, paraziþi
sau celule atipice (celulele canceroase, de exemplu), având însã efecte toxice
mult mai reduse sau chiar absente faþã de celulele organismului gazdã. Alegerea unui antibiotic
Diferenþa dintre aceste douã clase de medicamente constã în originea depinde de natura infecþiei ºi
de starea bolnavului.
lor diferitã; chimioterapicele sunt obþinute prin sintezã chimicã, în timp ce
antibioticele sunt produse cu ajutorul unor specii de microorganisme.
În aprecierea eficacitãþii clinice a unui agent antimicrobian trebuie sã
luãm în consideraþie doi factori esenþiali:
– activitatea asupra germenilor patogeni, respectiv spectrul de activitate
ºi apariþia rezistenþei microbiene;
– activitatea asupra organismului gazdã, respectiv efectele adverse.

Drogurile
În accepþiunea clasicã, drogul este substanþa care atunci când este absorbitã
de un organism viu, îi modificã una sau mai multe funcþii. În sens farmacologic,
drogul este substanþa a cãrei folosire repetatã poate crea dependenþã fizicã
ºi psihicã sau tulburãri grave ale activitãþii creierului.
Asumarea responsabilitãþii legate de sãnãtatea personalã presupune
obligaþia de a lua decizii. Trebuie sã vã gândiþi, cunoscând „lumea chimicã”
în care trãim, cum puteþi sã vã controlaþi sãnãtatea ºi durata de viaþã. Astfel,
veþi putea face alegeri raþionale.
Cocaina, nicotina, morfina, amfetaminele sunt droguri. Drogurile diferã
mult prin puterea de acþiune ºi efectul lor asupra organismului. Unele au
efect stimulativ al activitãþii nervoase, altele depresiv, pot diminua durerea
sau pot combate infecþiile. Toate acþioneazã la nivel molecular, de obicei,
afectând o anumitã zonã din corpul uman.
Drogurile sunt substanþe lichide, solide sau gazoase a cãror folosinþã se Floarea de mac, sursa de
transformã în obicei ºi care afecteazã direct funcþionarea sistemului nervos, extragere a morfinei.
schimbã dispoziþia, percepþia ºi/sau starea de conºtienþã.
Tipuri de droguri:
• droguri care inhibã activitatea SNC: opiumul, morfina, heroina,
barbituricele, tranchilizantele;
• droguri care stimuleazã activitatea SNC: cocaina, amfetamina;
• droguri care altereazã starea de conºtienþã: cannabis, LSD;
• inhalanþi: solvenþi organici, lacuri, vopsele (Aurolac), benzine uºoare.
55
Transplanturi. Grefe. Înlocuiri de organe
Transplantul de þesuturi ºi/sau de organe reprezintã o activitate medicalã complexã de înlocuire de
þesuturi ºi/sau organe umane compromise din punct de vedere morfologic ºi funcþional, din corpul unui
subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sãnãtoase.
Legea privind efectuarea prelevãrii ºi trans-
plantul de organe, þesuturi ºi celule de origine
umanã, din 25 Octombrie 2005, stabileºte, în
articolul 2, urmãtoarele:
(1) Organ: parte diferenþiatã în structura unui
organism, adaptatã la o funcþie definitã, alcãtuitã
din mai multe þesuturi sau tipuri celulare, prezentând
vascularizaþie ºi inervaþie proprie.
(2) Þesut: grupare de celule diferenþiatã, unite
prin substanþã intercelularã amorfã, care formeazã
împreunã o asociere topograficã ºi funcþionalã.
(3) Celule, în sensul acestei legi, înseamnã
celulã umanã individualã sau o colecþie de celule
umane, care nu sunt unite prin nicio formã de
þesut.
(4) Prin prelevare se înþelege recoltarea de
organe ºi/sau þesuturi ºi/sau celule de origine umanã
sãnãtoase morfologic ºi funcþional (cu excepþia
autotransplantului de celule stem hematopoietice,
când celulele sunt recoltate de la pacient), în vederea
realizãrii unui transplant.
(5) Prin transplant se înþelege acea activitate
medicalã prin care, în scop terapeutic, în organismul
unui pacient este implantat sau grefat un organ,
þesut sau celulã.
(6) Prin donator se înþelege subiectul în viaþã
sau decedat, de la care se preleveazã organe, þesuturi
ºi/sau celule de origine umanã pentru utilizare
terapeuticã.
(7) Prin primitor se înþelege subiectul care
beneficiazã de transplant de organe ºi/sau þesuturi
ºi/sau celule.
(8) Prin capacitate psihicã se înþelege atributul
stãrii psihice de a fi compatibilã, la un moment
dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor
activitãþi specifice.
Poziþia Bisericii Ortodoxe Române faþã de
transplantul de organe
• Biserica binecuvinteazã orice practicã medicalã
în vederea reducerii suferinþei din lume, prin urmare
ºi transplantul efectuat cu respect faþã de primitor ºi
de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neînsufletit
trebuie sã aibã parte de tot respectul nostru.
• Biserica previne însã pe toþi sã înþeleagã
transplantul ca pe o practicã medicalã menitã
înlãturãrii suferinþei membrilor ei ºi nu ca pe una
care sã alimenteze ideea autonomiei vieþii fizice
ºi a eternizãrii acesteia, în detrimentul credinþei în
viaþa eternã (adevãrata viaþã) ºi neglijându-se
pregãtirea pentru aceasta.
..................................................................................................................................................
• Biserica se opune oricãrei tranzacþii cu organe
umane ºi oricãrei exploatãri a stãrilor de crizã ºi
a vulnerabilitãþilor potenþialilor donatori (lipsa de
libertate psihicã sau fizicã, penuria socialã).
• În privinþa declarãrii morþii reale (pãrãsirea
trupului de cãtre suflet) identificatã cu moartea
cerebralã legal declaratã, Biserica cere respectarea
exactã a criteriilor de diagnosticare a morþii cerebrale
ºi respectiv, legale. Este legiferat ca declararea
morþii cerebrale s-o facã o echipã medico-legalã
neimplicatã în acþiunea de transplant, pe baza
criteriilor clinice ºi de laborator existente.
.................................................................................................................................................
• Creºtinii, fie ei personal medical, donatori,
beneficiari sau intermediari, nu trebuie sã promoveze
ºtiinþa fãrã conºtiinþã eticã ºi responsabilitate faþã
de demnitatea umanã. De aceea, se impune o
permanentã priveghere spiritualã ºi pastoralã, un
discernãmânt spiritual activ privind scopurile
declarate ºi nedeclarate ale transplantului de organe.”
Text aprobat de Sfântul Sinod în sesiunea 15–17 iunie 2004

Activitate de evaluare
Dezbatere. Analizaþi cele douã extrase prezentate. Exprimaþi-vã opinia relativ la transplantul de
organe.
Imaginaþi-vã în rol de primitor de organe, apoi în rol de donator. Exprimaþi ceea ce simþiþi în
fiecare dintre situaþii.

56
Chimia sistemelor deschise biologice
Individul biologic reprezintã forma de bazã a organizãrii ºi existenþei materiei vii. Ca nivel de
organizare a materiei vii, nivelul individual cuprinde indivizi biologici cu grade diferite de complexitate.
Organismul viu se caracterizeazã printr-o serie de proprietãþi fiziologice, ºi anume:
• organizarea structuralã mai mult sau mai puþin complexã, dar caracteristicã, ceea ce a dus la
apariþia unui numãr foarte mare de specii; aceastã proprietate este consecinþa fireascã a unui ºir
de procese fizice, chimice, biologice etc., care se desfãºoarã într-o ordine bine determinatã ºi
conformã informaþiilor genetice cumulate în decursul evoluþiei;
• metabolismul – caracteristica principalã a individului biologic – asigurã schimbul de substanþã
ºi energie între organism ºi mediul sãu de viaþã, menþinerea echilibrului dinamic ºi a integralitãþii
organismelor;
• adaptarea la mediu cuprinde ansamblul reacþiilor sistemului biologic de menþinere a stabilitãþii
sale funcþionale în cadrul modificãrilor mediului înconjurãtor;
• excitabilitatea este proprietatea organismului viu de a rãspunde adecvat ºi adaptativ la acþiunea
stimulilor.
Capacitatea organismului viu, indiferent de gradul sãu de complexitate, de a-ºi menþine în limite
normale constantele mediului intern ºi, în consecinþã, funcþiile vitale, în condiþiile unui mediu extern
variabil, reprezintã homeostazia.
Termenul de homeostazie a fost introdus de cãtre Walter Cannon, fiziolog american, la începutul
secolului al XX-lea. Acesta vorbea despre „înþelepciunea corpului”, încercând sã descrie relativa
stabilitate a parametrilor mediului intern, în condiþiile în care în mediul extern se produc permanent
modificãri. Astfel, se asigurã integralitatea organismului prin autoreglare, acþiunile homeostatice
desfãºurându-se în sensul reglãrii funcþiilor fundamentale ale organismului (nutriþie, relaþie, reproducere),
precum ºi în sensul echilibrãrii acestora cu mediul ambiant.
Activitate de evaluare
Interpretaþi interrelaþiile dintre subsistemele sistemului biologic deschis din schema de mai jos:

Organism

funcþia de nutriþie funcþia de relaþie funcþia de reproducere

creºtere ºi dezvoltare adaptare perpetuarea speciei

sistem sistem sistem sistem sistem organe sistem sistem sistem

digestiv respirator circulator excretor nervos de simþ locomotor endocrin reproducãtor

digestie, vehiculare transport eliminare act reflex transformare deplasare reglare perpetuarea
absorbþie, O2, CO2 substanþe produºi excitaþii adaptare speciei
eliminare toxici în senzaþii
reziduuri

57

Amintiþi-vã!
Prin digestie chimicã se
obþin nutrientele, adicã:
aminoacizi, acizi graºi,
gliceroli, glucozã. Sub
aceastã formã pot traversa
mucoasa intestinalã pentru
a fi absorbite în sânge sau
limfã care le distribuie prin
circulaþie celulelor unde
sunt utilizate ca material
plastic (aminoacizi) sau
energetic.
Amintiþi-vã!
Formarea complexului
enzimã-substrat. Enzima este
lisozima ºi substratul o zaha-
ridã. Fiecare reacþie metabolicã
este catalizatã de o singurã
enzimã. Specificitatea enzime-
lor aratã cã acestea prezintã o
porþiune superficialã, numitã
centru activ, care reacþioneazã
cu moleculele substratului.
58
Procese metabolice
Totalitatea schimburilor de substanþe ºi energie dintre organism ºi mediu,
precum ºi ansamblul proceselor biochimice de asimilaþie ºi dezasimilaþie
care se desfãºoarã în toate fiinþele vii, poartã denumirea de metabolism,
(grec. metabole – schimbare).
Metabolismul asigurã reînnoirea materiei vii, creºterea, dezvoltarea ºi
înmulþirea organismelor, de la cele mai simple la cele mai complexe, precum
ºi producerea energiei necesare funcþiilor vitale.
Conform aspectelor la care se referã metabolismul, se disting mai multe
categorii de metabolism: al unui element (metabolismul calciului, al fierului,
al sulfului etc.), al unei anumite substanþe (metabolismul apei, al hemoglobinei,
al colesterolului etc.), al unui grup de substanþe (metabolismul glucidelor,
al lipidelor, al proteinelor etc.), al tuturor substanþelor utilizate de un orga-
nism (metabolismul global material), al organismului în condiþii de repaus
(metabolismul bazal) sau în condiþii de activitate ºi altele.
Totalitatea transformãrilor chimice pe care le suferã în organism substanþele
provenite din alimente ºi cele proprii organismului (substanþe de constituþie,
de rezervã etc.), atât în sens anabolic (asimilaþie), cât ºi în sens catabolic
(dezasimilaþie) – dupã necesitãþile organismului la un moment dat – poartã
denumirea de metabolism intermediar.
Deci, toate reacþiile chimice care au loc în organismele vii sunt numite
procese metabolice. Sã examinãm câteva dintre acestea, care au loc la digerarea
alimentelor.
Alimentele ajunse în organism trebuie sã fie transformate într-o formã
utilizabilã. În general, aceasta înseamnã descompunerea unor molecule, de
exemplu, ale grãsimilor, amidonului ºi proteinelor, în segmente mai mici.
Astfel de reacþii au loc, de obicei, în aparatul digestiv, sub influenþa unor
enzime digestive secretate în diferite porþiuni ale tubului digestiv de cãtre
glande, ca de exemplu, pancreasul.
Înainte de a intra în fluxul sangvin proteinele sunt hidrolizate pânã la
aminoacizi, iar glucidele sunt hidrolizate la glucozã sau la alte zaharuri mai
simple, capabile sã treacã prin membrana celulei.
În interiorul celulei se aflã, de asemenea, molecule mari, care trebuie
rupte în segmente mai mici înainte ca acestea sã poatã fi folosite efectiv. Un
exemplu îl constituie glicogenul (un polimer al glucozei similar cu amidonul)
pe care celula îl utilizeazã pentru a stoca glucoza pânã când este cerutã de
organism. Ruperea moleculelor mari din celule are loc, de obicei, în lizozomi
ºi pentru fiecare substanþã descompusã este necesarã o altã serie de enzime.
Alimentele care urmeazã sã fie folosite drept combustibili sunt oxidate,
astfel încât sã se formeze ATP (în mitocondrii).
O mare parte dintre alimentele care intrã în celule este folositã pentru
a forma material celular nou, care sã înlocuiascã pãrþile uzate sau distruse,
sau sã formeze componente pentru celulele noi. Întrucât o mare parte din
acest material este de naturã proteicã, celulele trebuie mai întâi s㠄asambleze”
aminoacizii necesari, dintre care unii trebuie formaþi chiar în celulã ºi apoi
sã sintetizeze proteinele cu o structurã complexã (v. p. 21). Sinteza unei
mari pãrþi dintre proteine are loc în ribozomi.
 Activitate de evaluare
Analizaþi desenele ºi alcãtuiþi un referat cu tema: „Digestia chimicã”. Precizaþi rolul enzimelor
în etapele digestiei (bucalã, gastricã ºi intestinalã).
Ã
N
A
R
H

Conservarea energiei în lumea vie

Corpul uman este un sistem termodinamic deschis care îºi asigurã energia
proceselor vitale din surse externe. De aceea, corpul uman este supus legii
universale a dezordinii (a entropiei, subiect care va fi abordat în secþiunea
urmãtoare). Astfel, Erwin Schrödinger afirmã c㠄sistemele biologice se
hrãnesc cu ordinea pe care o iau din mediul din jur”.
Organismul uman ia din mediu o serie de substanþe (alimente, structuri
biochimice) ºi eliminã în mediu produºi metabolici finali (CO2, H2O, uree).
Omul ingereazã zilnic 3–4 kg de alimente ºi lichide, ºi utilizeazã 360 L
de oxigen prin respiraþie. Deci, în sistem intrã 2800 kcal sub formã de
energie chimicã, din care o parte considerabilã se eliminã sub formã de
cãldurã. Aceste schimburi energetice au loc conform principiului universal
al conservãrii materiei ºi energiei.
Sursa energeticã este reprezentatã de legãturile C—H din structura
glucidelor, lipidelor ºi proteinelor. În urma proceselor biochimice cu degajare
de energie, carbonul se eliminã sub formã de dioxid de carbon ºi hidrogenul
sub formã de apã.
Transferul de energie se realizeazã prin procese catabolice (eliberare de Din consumul de alimente,
energie) ºi anabolice (acumulare de energie). apã ºi oxigen, organismul
Schimburile energetice realizate în lumea vie se realizeazã prin intermediul uman îºi produce energia
necesarã.
acizilor nucleici.

59
 Conversia energiei în reacþiile
biochimice
Procesele metabolice care alcãtuiesc metabolismul celular pot fi:
• Reacþii de sintezã (anabolice), în care celulele consumã energie:
– fotosinteza (cloroplastele sunt organite fotocaptatoare);
– sinteza proteinelor (mitocondriile sunt organite de depozitare a energiei
la om ºi la animale).
• Reacþii de degradare (catabolice), în care celulele produc energie prin
nutriþie ºi respiraþie. În decursul metabolismului celular are loc un echilibru
Mitocondrie.
între molecule ADP ºi ATP.

Cloroplastã.

Fotosinteza – formã de înmagazinare a

energiei solare
În plante, prin fotosintezã, se realizeazã sinteza glucidelor din apã ºi
CO2, în prezenþa clorofilei ºi sub acþiunea radiaþiei luminoase. Plantele sunt
Energie
singurele fiinþe de pe Pãmânt care pot transforma energia solarã în energie
cloroplastã
luminoasã chimicã. Prin aceasta, plantele verzi sunt organisme autotrofe, în timp ce
oamenii ºi animalele sunt heterotrofe.
Fotosintezã Glucidele fotosintetizate pot fi condensate în poliglucide sau formeazã,
Sintezã de ca substanþe de susþinere, pereþii celulari ai plantelor (celuloza), sau sunt
glucide
acumulate ca substanþe de rezervã (amidon). Cea mai mare parte a glucidelor
este supusã unui proces de degradare cu eliberare de energie.
Glucozã Amidon
Sintezã de protide Astfel, glucidele joacã un rol important în metabolismul intermediar al
plantelor, prin faptul cã pot fi uºor degradate ºi transformate în alte combinaþii
Amino- ale carbonului cu o importanþã deosebitã pentru plante.
acizi Proteine
Fotosinteza este calea de producere a oxigenului din atmosferã; o mare
Substanþe parte din el este împrospãtat de algele verzi. Astfel, fotosinteza asigurã
minerale
compoziþia chimicã constantã a aerului atmosferic, oxigenul înlocuind dioxidul
Fotosinteza. de carbon produs prin respiraþia vieþuitoarelor, prin arderi sau alte fenomene.
60
Compuºi fosfat-macroergici –
agenþi de conversie a energiei • reacþia 1 este catalizatã de ATPazã;
• reacþia 2 este catalizatã de ATPsinte-
Celula pentru a opera în condiþii bune are nevoie de cantitãþi considerabile tazã;
de „combustibili”. Celulele vii utilizeazã drept combustibili glucoza ºi unii • prin reacþia 1 se degajã 31 kJ la 25°C.
Dacã reacþia are loc la 37°C se degajã
produºi ai descompunerii grãsimilor ºi proteinelor. Prin oxidarea glucozei 42 kJ.
la dioxid de carbon ºi apã celula primeºte o cantitate considerabilã de Energie
energie, dar nu întotdeauna aceasta poate fi folositã în momentul oxidãrii furnizatã prin
glucozei. De asemenea, celula nu poate lãsa prea multã energie sã ajungã reacþii de oxido-
reducere a
în mediul înconjurãtor. Dacã numai jumãtate din energia care rezultã prin substanþelor din
oxidarea glucozei ar fi eliberatã celulei, temperatura acesteia s-ar ridica alimente.
într-atât încât enzimele ar fi inactive. Deci, celula are nevoie de un mecanism
prin care sã capteze ºi sã stocheze energia furnizatã de combustibili, precum
ºi de un alt mecanism prin care sã elibereze aceastã energie atunci când este
nevoie de ea ºi acolo unde este necesarã.
Conversia energiei dintr-o celulã se realizeazã prin intermediul moleculelor Energie
utilizatã de
fosfat macroergice (ADP ºi ATP). Cu toate cã moleculele de ADP ºi ATP au celule pentru
structuri complexe, funcþia lor de conversie a energiei este localizatã în porþiunea diferite funcþii.

de fosfat a moleculelor. În molecula ADP apar douã grupe fosfat, iar în cea
ATP-ul este o moleculã
de ATP, trei. Adãugarea unei a treia grupe fosfat la ADP necesitã o energie bogatã în energie pe care o
considerabilã. Prin urmare, atunci când ADP este transformat în ATP, este poate elibera prin hidrolizã.
nevoie de energie, care se înmagazineazã în ATP-ul format. Dacã celula are
nevoie de energie, ATP reacþioneazã cu apa pentru a da ADP ºi energie. ªtiaþi cã…
ATP + H2O → ADP + H2PO4– + energie George Emil Palade,
medic ºi cercetãtor român
Atunci când celula trebuie sã realizeze o reacþie care absoarbe energie, a obþinut Premiul Nobel în
energia necesarã este furnizatã prin hidroliza ATP la ADP. Când rezerva de 1974 pentru cercetãri în
ATP se micºoreazã prea mult, celula produce o nouã cantitate, oxidând domeniul organizãrii struc-
glucoza sau alte molecule care pot elibera energie. turale ºi funcþionale a
Cea mai mare parte a ATP-ului (circa 90%) este produsã de mitocondriile celulei? În 1953 a desco-
celulei. Ceulele care au necesitãþi energetice mai mari au mai multe mitocondrii perit ribozomii celulari
(sediul sintezei proteinelor)
decât cele care au necesitãþi reduse. ºi în 1974 structura ºi
funcþiile mitocondriilor ca
furnizori de energie a
Consumul energetic prin activitate celulelor.

muscularã
Complexitatea organismului uman face dificilã determinarea precisã a
cheltuielilor energetice ale randamentului diferit al arderilor care au loc în
diferite organe ºi a legilor care guverneazã schimburile energetice.
Energia existentã în alimente (aportul energetic) este egalã cu „energia
consumatã de organism” (pentru metabolismul bazal, pentru diferite travalii,
pentru întreþinere, pentru sinteza de noi substanþe) ºi depozitatã ca „energie
de rezervã”.
Organismul uman poate fi asimilat cu o maºinã termicã în care arderile
sunt lente ºi reglate la un sistem de termostat (care pãstreazã temperatura
mediului biologic la 37°C). Prin procesul de oxidare din organism se elibereazã
energie ºi se formeazã CO2 ºi apã.
Energia chimicã a substanþelor din alimente este utilizatã de organism
astfel: 20% se transformã în travaliu mecanic ºi 80% devine cãldurã care
permite desfãºurarea proceselor vitale ºi se înmagazineazã în organele in-
terne ºi în celule.
61
 carburant Energia înglobatã în ATP este utilizatã în activitatea muscularã,
(benzinã) în termoreglare, pentru sinteza de noi substanþe etc. Cãldura se
cãldurã
pierde prin: „iradiere” (un om dezbrãcat pierde în 24 ore 1800 kcal,
oxigen
în timp ce un om îmbrãcat pierde numai 1200 kcal), prin contact
energie cu alte corpuri, prin evaporarea apei la suprafaþa pielii (prin piele
eliminare
mecanicã se pierde zilnic 85% din cãldura organismului).
CO 2 ºi H2O

carburant Activitate de evaluare

cãldurã Analizaþi „modelele” prezentate alãturat. Prezentaþi mecanis-
(alimente)
energie mele de producere a energiei utilizabile ºi formele de manifestare.
chimicã
oxigen
stocatã Transformarea energiei chimice a alimentelor în energie
mecanicã, electricã, termicã se poate calcula pe baza conservãrii
eliminare energie energiei. Pentru aceasta este necesar sã se cunoascã procesele
CO2 ºi H2O mecanicã metabolice din organism.
Randamentul proceselor biomecanice se poate stabili þinând seama de
„echivalentul energetic al activitãþii fizice”.
Randamentul energiei musculare este în funcþie de lucrul mecanic efectuat.
Astfel, în cursul unei contracþii musculare, pentru deplasarea unui obiect
sau a întregului corp randamentul este mai mare. În timpul efortului creºte
consumul de oxigen care este asigurat de fluxul sangvin din muºchi. Ionii
de calciu sunt cei care asigurã contracþia.

Randamentul proceselor bioenergetice

Cheltuiala energeticã a
organismului în diferite
situaþii.
62
În general, procesele bioenergetice sunt determinate de un consum vizibil
de alimente ºi energie, ºi de un consum invizibil determinat de mediul fizic
ºi social. Astfel, s-a stabilit cã metabolismul poate fi puternic influenþat de
o serie de factori externi, ca de exemplu: alternanþa zi – noapte, lumin㠖
întuneric, câmpul magnetic terestru, intensitatea câmpului magnetic atmosferic
ºi de influenþe de ordin informaþional. Fiecare dintre aceºtia participã
la randamentul energetic al fiecãrui individ ca sistem biologic
fizico-chimic deschis.
Consumul energetic al unei persoane se poate determina; pentru
un adult de 70 kg, care efectueazã o activitate medie, cheltuiala
energeticã este de 2500 kcal/zi (în funcþie de condiþii, aceasta poate
varia între 1500 ºi 9000 kcal/zi). Cheltuiala energeticã nu poate
scãdea sub o anumitã limitã, întrucât chiar ºi în repaus fizic ºi
intelectual în mediu de neutralitate termicã existã un metabolism
bazal care exprimã nevoile minime ale celulei.
Calmul psihic desãvârºit ºi neutralitatea termicã determinã
metabolismul bazal.
În activitãþi sedentare cheltuiala energeticã este ceva mai ridicatã
(metabolism bazal × 1,5).
Metabolismul de activitate, în condiþii de tensiune fizicã ºi psihicã
moderatã, implicã o cheltuialã energeticã mai ridicatã.
În activitãþi sportive, competiþii, tensiunea psihicã ºi fizicã este foarte
mare, deci ºi energia consumatã are valori deosebite.
În concluzie, energia primitã de organism se regãseºte „în lucrul efectuat
de organism”, în „energia cedat㔠de acesta ºi în „energia de rezervã”.
Analize clinice de fluide biologice
Mediul intern este constituit din sânge, limfã ºi lichid interstiþial, la
care se adaugã lichidele cavitãþilor corpului (lichidul cefalorahidian, endolimfa,
perilimfa, umoarea apoasã etc.).
Noþiunea a fost introdusã în fiziologie de Claude Bernard, cu sensul de
totalitatea lichidelor aflate în organism, dar în afara lichidelor intracelulare.
În esenþã, mediul intern creeazã ºi asigurã condiþiile de viaþã celulelor,
realizând independenþa relativã a organismelor superior organizate. Între
diferitele compartimente lichide ale organismului au loc schimbãri permanente
bidirecþionale.

Sângele
Sângele este considerat o varietate de þesut conjunctiv moale, de tip
lichid, care asigurã legãtura între celelalte tipuri de þesuturi.
Rolul sângelui:
• transportã produºii simpli, nespecifici, rezultaþi în urma proceselor Principalele subdiviziuni ale
de digestie, absorbiþi la nivelul diferitelor segmente ale tubului digestiv; lichidelor corpului: 1 – celulã;
• transportã produºii metabolismului intermediar, rezultaþi în urma 2 – capilar sangvin; 3 – vas
limfatic; a – lichidul intra-
proceselor de anabolism sau catabolism, realizate la nivel celular;
celular; b – limfã; c – lichid
• transportã hormoni elaboraþi la nivelul celulelor endocrine din cadrul interstiþial; d – sânge; e – lichid
glandelor endocrine ºi mixte sau din sistemul paracrin; extracelular.
• transportã enzimele (biocatalizatori de naturã protidicã cu acþiune la
nivel celular, subcelular sau supracelular);
• transportã gazele respiratorii: O2 de la organele respiratorii spre celulele
corpului ºi CO2, rezultat în urma metabolismului celular, de la celule,
înapoi la organele respiratorii;
• transportã produºii finali de metabolism, inutilizabili, în exces sau
toxici, cãtre organele excretorii (piele, rinichi etc.);
• intervine în termoreglare prin uniformizarea ºi transportul cãldurii
produse de diferite þesuturi;
• asigurã menþinerea echilibrului acido-bazic, osmotic ºi hidric, Interrelaþia dintre lichidele
participând la reglarea homeostazicã, în interacþiune cu alte sisteme corpului: a – plasmã sangvinã,
ale corpului (digestiv, respirator, excretor, endocrin etc.); 5%; b – lichid interstiþial, 15%;
c – lichid intracelular, 40%;
• participã la apãrarea specificã ºi nespecificã a organismului.
valorile sunt exprimate în
Componentele sângelui. Aproximativ 45% din masa sângelui mamiferelor procente din greutatea corpului
individului biologic;
este reprezentatã de elementele figurate ºi 55% de plasmã. La grupele de
1 – mediu extern; 2 – stomac;
vertebrate inferioare ºi la nevertebrate, proporþia de plasmã, respectiv de 3 – intestin; 4 – plãmâni;
hemolimfã este mult mai mare în comparaþie cu proporþia elementelor figurate. 5 – rinichi; 6 – piele.
Exprimarea în procente a volumului globular se numeºte hematocrit.
Volumul sangvin total (volemia) variazã la om între 6-8% din greutatea
corporalã. Din aceastã cantitate doar 3/5 reprezintã volumul sangvin circulant,
restul volumul sangvin stagnant.
Modificarea volemiei se poate realiza:
– fie în sensul scãderii, determinatã de stãri febrile, vãrsãturi, hemoragii,
subnutriþie etc.;
– fie în sensul creºterii, ca în cazul transfuziilor sangvine.
63
 Plasma sangvinã este un lichid gãlbui, care conþine 90% apã ºi 10%
reziduu uscat, constituit din substanþe organice în proporþie de 9% ºi substanþe
minerale în proporþie de 1%.
Substanþele organice sunt reprezentate prin:
• proteine care îndeplinesc urmãtoarele roluri:
– controleazã schimburile hidrice între diferitele sectoare ale organismului
(plasm㠖 lichid interstiþial);
– transportã diferiþi ioni (Ca2+, Cl–, Cu2+, Zn2+ etc.) sau substanþe (hormoni,
vitamine, colesterol, produºi de catabolism);
– au rol de sistem tampon în vederea menþinerii echilibrului acido-bazic
al sângelui;
– asigurã viscozitatea sangvinã;
– constituie rezerva de proteine a întregului organism;
– participã la apãrarea antiinfecþioasã prin anticorpii specifici;
– îndeplinesc rol de factori ai coagulãrii sângelui etc.;
• lipide: acizi graºi liberi, colesterol, lecitine;
• glucide: glucozã ºi alte monozaharide;
• acid lactic, acid piruvic.
Substanþele minerale sunt de fapt combinaþii chimice anorganice de
tipul: cloruri, sulfaþi, fosfaþi de Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu etc. cu rol în menþinerea
constantã a presiunii osmotice ºi a pH-ului sângelui. Concentraþia lor se
menþine constantã prin mecanisme reglatoare neuro-umorale.
Compoziþia chimicã a plasmei reflectã homeostazia mediului intern. În
tabelul urmãtor sunt incluse valorile de referinþã ale constantelor plasmei,
valori care pot fi modificate de o serie de factori, cum ar fi: metoda de
analizã ºi echipamentul utilizat pentru determinare, vârsta individului, masa
corporalã, sexul, regimul de hranã, tipul de activitate depusã, medicaþia ºi,
bineînþeles, existenþa proceselor patologice din organism.

Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
Amoniac 15–120 μg/dL Indicã funcþionarea ficatului ºi a rinichilor. Creºterea valorilor
(12–65 μmol/L) este întâlnitã în afecþiunile hepatice ºi renale, în anemia hemoliticã
a nou-nãscutului, în afecþiunile cardiace.
Scãderea valorilor este întâlnitã în hipertensiune.
Amilazã 56–190 UI/L Indicã funcþionarea pancreasului exocrin. Creºterea valorilor apare
(25–125 U/L) în afecþiunile pancreatice, oreion, obstrucþia canalelor pancreatice,
în cetoacidozã.
Scãderea valorilor apare în afecþiunile hepatice, în cazul
perforaþiilor intestinale, a infarctului pulmonar, în timpul sarcinii.
Transaminaze 10–40 U/mL Indicã eventualele distrugeri/degradãri celulare. Creºterea valorilor
(TGP; (5–30 U/L) este înregistratã în infarctul miocardic ºi în afecþiunile hepatice
TGO) acute, în starea de toxicitate plasmaticã, în traumatismele musculare.
Scãderea valorilor apare în cetoacidozã.
Uree 7–26 mg/dL Indicã funcþionarea rinichilor.
(2,5–9,3 mmol/L) Creºterea valorilor apare în afecþiunile renale, deshidratare,
obstrucþia cãilor urinare, afecþiuni cardiace congestive, infarct
miocardic, arsuri.
Scãderea valorilor apare în insuficienþa hepaticã, în perioada de
graviditate.
64
 Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
Creatininã 0,5–1,2 mg/dL Indicã funcþionarea rinichilor.
(44–97 mmol/L) Valorile crescute apar în afecþiunile renale ºi în acromegalie
(hipersecreþie de STH la adult).
Scãderea valorilor se înregistreazã în distrofia muscularã.
Bilirubinã totalã: Indicã funcþionarea ficatului, precum ºi nivelul degradãrii
0,1–1,0 mg/dL hematiilor (celule roºii ale sângelui).
(5,1–17,0 μmol/L) Creºterea valorilor bilirubinei directe este înregistratã în
directã: < 0,5 mg/dL afecþiunile hepatice ºi în obstrucþia biliarã. Creºterea valorilor
(< 5,0 μmol/L) bilirubinei indirecte apare în procesele de hemolizã a celulelor
indirectã: 0,2–1,0 mg/dL roºii ale sângelui.
(18–20 μmol/L)
nou-nãscut: 1–12 mg/dL
(< 200 μmol/L)
Bicarbonaþi 22–26 mEg/L Indicã echilibrul acido-bazic al plasmei.
(22–26 mmol/L) Creºterea valorilor apare în alcaloza metabolicã ºi acidoza
Conþinut de în sângele arterial respiratorie.
CO2 19–24 mEg/L Scãderea valorilor va fi înregistratã în acidoza metabolicã ºi
în sângele venos alcaloza pulmonarã.
Presiunea 22–30 mEg/L
parþialã a artere: 33–45 mmHg
CO2 vene: 45 mmHg
Saturaþia 95–98% Creºterea valorilor apare în poliglobulie, iar scãderea în afecþiunile
în O2 pulmonare.
Presiunea 80–105 mmHg Creºterea valorilor apare în hiperventilaþie, poliglobulie, iar
parþialã a scãderea valorilor este înregistratã în anemie ºi hipoxie.
O2

pH 7,35–7,45 Creºterea pH-ului apare în alcaloza metabolicã ºi respiratorie,

iar scãderea în acidozã.
Glucozã 70–120 mg/mL Creºterea valorilor glicemiei este înregistratã în diabetul zaharat,
(3,9–6,1 mmol/L) sindromul Cushing, afecþiunile hepatice, stres, hiperfuncþie hipofizarã
(exces de STH), iar scãderea în boala Addison.
Imuno- 560–1800 mg/dL Indicã rãspunsul imunologic.
globuline G (5,6–18 g/L) Creºterea nivelului se înregistreazã în infecþiile cronice, afecþiunile
(IgG) reumatismale, hepatice, în artrita reumatoidã.
Scãderea nivelului apare în leucemie ºi preeclampsie (formã gravã
de disgravidie manifestatã prin spasme, pierderi de conºtienþã).
IgE 0,01–0,4 mg/dL Indicã rãspunsul alergic al organismului atunci când valorile
(0,1–0,4 mg/L) sunt crescute.
IgA 85–563 mg/dL Creºterea nivelului apare în afecþiunile hepatice, reumatice, can-
(0,85–5,6 g/L) cer, afecþiuni autoimune.
Scãderea nivelului apare în sindroamele de imunodeficienþã ºi
afecþiuni intestinale inflamatorii.
IgM 55–375 mg/dL Valorile cresc în afecþiunile autoimune, artrita reumatoidã, infecþii
(0,5–3,8 g/L) virale ºi micoze, iar scãderea valorilor apare în leucemie.

65
 Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
IgD 0,5–3,0 mg/dL Valorile crescute sunt întâlnite în mieloame ºi în infecþiile cronice.
(5–30 mg/L)
Lipoproteine 400–800 mg/dL Creºterea valorilor se observã în diabetul zaharat, hipotiroidie,
totale: (4,0–8,0 g/L) hiperlipidemie, iar scãderea în hipertiroidie ºi sindromul de
malabsorbþie a grãsimilor.
HDL 25% din lipoproteinele Creºterea nivelului apare în afecþiunile hepatice, iar scãderea
(lipoproteine totale > 55 mg/dL nivelului indicã afecþiuni cardiace, aterosclerozã, malnutriþie.
cu densitate (> 0,1 mmol/L)
mare) < 45 mg/dL
(> 0,1 mmol/L)
LDL 75% din lipoproteinele Creºterea nivelului apare în hiperlipidemie, afecþiuni cardiace,
(lipoproteine totale aterosclerozã, iar scãderea indicã malnutriþie ºi malabsorbþia
cu densitate 60–180 mg/dL grãsimilor.
micã) (< 3,2 mmol/L)
Proteine 6,0–8,0 g/dL Indicã funcþionalitatea ºi integritatea sistemului de apãrare a
totale (60–80 g/L) organismului.
Creºterea valorilor apare în infecþiile cronice, deshidratare, stare
de ºoc, hemoconcentraþie, iar scãderea în malnutriþie, arsuri, diaree,
insuficienþã renalã.
Trigliceride 10–190 mg/dL Creºterea valorilor indicã risc de infarct miocardic, afecþiuni
(0,1–1,9 g/L) hepatice, nefrozã, graviditate.
Albumine 3,2–5,0 g/dL Creºterea valorii indicã deshidratare, iar scãderea nivelului indicã
(32–50 g/L) afecþiuni hepatice, malnutriþie, boala Crohn, nefrozã, lupus sistemic
eritematos.
Acid uric : 2,0–7,3 mg/dL Indicã funcþia renalã.
(0,09–0,36 mmol/L) Creºterea valorilor apare în intoxicaþia cu plumb (saturnism), în
: 2,1–8,5 mg/dL afecþiunile renale, gutã, cancer cu metastaze, alcoolism, leucemie.
(0,15–0,48 mmol/L) Scãderea valorii apare în Boala Wilson.
Acid lactic artere: 3–7 mg/dL Indicã nivelul degradãrilor anaerobe.
(0,3–0,7 mmol/L) Creºterea valorilor apare în insuficienþa cardiacã congestivã, ºoc
vene: 5–20 mg/dL hemoragic, exerciþii fizice intense.
(0,5–20 μmol/L)
LDH (lactat 115–225 IU/L Creºterea nivelului apare în infarctul miocardic, infarctul pulmonar,
dehidro- (0,4–1,7 μmol/L) afecþiuni hepatice, accidente cerebrovasculare, mononucleozã, distrofia
genazã) muscularã, fracturi.
Colesterol < 200 mg/dL Creºterea valorilor apare în diabetul zaharat. Valorile crescute
(< 6,5 mmol/L) anunþã riscul apariþiei aterosclerozei, care determinã îngustarea
lumenului vaselor sangvine cu risc de infarct miocardic, cardiopatie
ischemicã.

Fosfor 2,5–4,5 mg/dL Creºterea nivelului apare în hipoparatiroidism, insuficienþã renalã,

(0,8–1,5 mmol/L) metastaze osoase, afecþiuni hepatice, hipocalcemie.
Scãderea nivelului apare în hiperparatiroidism, hipercalcemie,
alcoolism, hipovitaminoza D, cetoacidozã, osteomalacie.

66
 Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
Potasiu 3,5–5,1 mEg/L Creºterea nivelului apare în afecþiunile renale, boala Addison,
(3,5–5,1 mmol/L) cetoacidozã, arsuri.
Scãderea se înregistreazã în Sindromul Cushing, alcalozã, diaree,
vomã.
Sodiu 136–145 mEg/L Creºterea nivelului apare în caz de deshidratare, diabet insipid,
(136–145 mmol/L) Sindromul Cushing.
Scãderea apare în urma diareei, vomei, arsurilor, bolii Addison;
poate apãrea ºi în caz de edem, insuficienþã cardiacã congestivã,
deficit de secreþie de ADH.

Elementele figurate sangvine sunt reprezentate prin:

• globule roºii (eritrocite sau hematii);
• globule albe (leucocite);
• trombocite – plachete sangvine.
Globulele roºii
• structurã: sunt celule anucleate; prezintã la exterior o membranã
lipido-proteicã pe suprafaþa cãreia se aflã structuri mucopolizaharidice,
care conferã specificitate grupelor sangvine; în interior conþin citoplasma
cu un conþinut bogat în hemoglobinã (pigmentul care conferã culoarea
roºie a sângelui ºi prezintã afinitate pentru gazele respiratorii);
• durata vieþii: aproximativ 120 zile, dupã care sunt distruse, în spe-
cial, în splinã prin hemolizã;
• dimensiuni: 7,2–7,5 μm;
• numãr mediu: 4,5 mil/mm3; Globule roºii.
• funcþie: transportul gazelor respiratorii (O 2 ºi CO 2) sub forma
combinaþiilor chimice labile ale hemoglobinei cu O2 (oxihemoglobina)
ºi CO2 (carboxihemoglobina). Capacitatea hemoglobinei de a forma
aceste combinaþii chimice labile se datoreazã fierului divalent din
structura heteroproteinei, care are proprietatea de a forma compuºi
cu stabilitate scãzutã, fapt deosebit de important din punct de vedere
funcþional, deoarece asigurã utilizarea repetatã a hemoglobinei. În
prezenþa agenþilor reducãtori, fierul din structura hemoglobinei se
oxideazã, trecând în treapta a treia de valenþã, caz în care formeazã
compuºi chimici stabili. Apariþia methemoglobinei sau a carboxi-
hemoglobinei (compuºi chimici stabili) duce la degradarea funcþionalã
a pigmentului respirator ºi implicit a hematiilor afectate;
• valorile normale: sunt prezentate în tabelul urmãtor:
Hemoglobinã : 12–16g/dL Creºterea valorii apare în caz de deshidratare, poliglobulie, insuficienþã
(7,4–9,9 mmol/L) cardiacã congestivã, afecþiuni cronice obstructive pulmonare.
: 14–18 g/dL Scãderea nivelului apare în anemie, hemoragie, cancer, afecþiuni
(8,7–11,2 mmol/L) renale, lupus sistemic eritematos, deficienþã nutriþionalã.
Hematocrit : 37–47% Creºterea în: poliglobulie, deshidratare, insuficienþã cardiacã
: 42–54% congestivã, ºoc, intervenþii chirurgicale.
Scãderea în: anemii, hemoragii, malnutriþie, cirozã, artritã reumatoidã,
afecþiuni ale mãduvei osoase.
Eritrocite : 4,2–5,4 mil/mm3 Creºterea apare în poliglobulia de altitudine, postprandial, iar scãderea
: 4,7–6,1 mil/mm3 în caz de hemoragie, anemie, hemolizã, afecþiuni cronice, carenþe
nutriþionale, leucemie.
67
 Activitate de evaluare
Amintiþi-vã importanþa cunoaºterii grupelor sangvine, studiind urmãtorul
tabel:
Determinare în laborator a grupelor
fãrã aglutinare aglutinare
Grupa Antiglutinogen Aglutiminã Determinism Proporþie Compatibilitate Ser test
(hematii) (plasmã) genetic rasa albã la transfuzie Aglutiminã Aglutiminã Aglutiminã
anti A anti B anti A ºi
anti B
0I – α; β ll 47% donator universal
A II A β L L
A A
41% doneazã cãtre A II
LA l ºi AB IV
B III B α LB LB 9% doneazã cãtre
LB l B III ºi AB IV
AB IV A, B – LA LB 3% primitor universal
(codominanþã)

Activitate de evaluare
Amintiþi-vã importanþa cunoaºterii Rh-ului sangvin.
Globulele albe
• structurã: sunt celule cu membranã subþire ºi elasticã, citoplasmã ºi
un nucleu; sunt clasificate dupã forma nucleului ºi prezenþa granulaþiilor
citoplasmatice în leucocite polinucleare sau granulocite ºi mononucleare
sau agranulocite. Dupã afinitatea granulaþiilor citoplasmatice faþã de
coloranþi, granulocitele polinucleare pot fi: neutrofile (afinitate pentru
coloranþi neutri), eozinofile (afinitate pentru coloranþi acizi) ºi bazofile
(afinitate pentru coloranþii bazici). Agranulocitele mononucleare sunt
reprezentate prin limfocite ºi monocite;
• durata vieþii: de câteva ore pânã la câþiva ani, dupã care sunt distruse
prin hemolizã;
• dimensiuni: 6–20 μm;
• numãr mediu: 4000–8000/mm3;
Globule albe. • funcþie: participã la apãrarea antiinfecþioasã a organismului, prin
diverse mecanisme.
Principalele caracteristici fiziologice ºi patologice ale leucocitelor sunt
prezentate în tabelul urmãtor:

Denumirea
tipului de Parametri fiziologici
leucocit
Neutrofile Reprezintã 55–70% din
totalul leucocitelor;
au capacitatea de a emite
pseudopode ºi de diape-
dezã datoritã chimiotactis-
mului pozitiv pe care îl
manifestã faþã de toxinele
microbiene
68
Proprietãþi
Realizeazã digestia particulelor
microbiene fagocitate, deoarece
posedã un bogat echipament
enzimatic la nivelul citoplasmei.
La locul infecþiei pot fi distruse
de toxine, formând împreunã cu
microbii puroiul.
Parametri patologici
Valorile cresc în caz de stres,
sindrom Cushing, afecþiuni inflama-
torii, cetoacidozã, gutã, infecþii
virale ºi bacteriene. Scãderea
valorilor apare în anemie, afecþiuni
ale mãduvei osoase, boala Addison.
 Denumirea
tipului de Parametri fiziologici Proprietãþi Parametri patologici
leucocit

Eozinofile Reprezintã 1–4% din Datoritã numãrului mare de Creºterea numãrului lor este
totalul leucocitelor enzime pe care le posedã intervin înregistratã în cazul reacþiilor
în bolile parazitare ºi alergice. alergice, în parazitoze, leucemie,
afecþiuni autoimune. Scãderea
nivelului apare în excesul de
adrenalinã.
Bazofile Reprezintã 0,5–1% din Conþin histaminã ºi heparinã Creºterea numãrului lor apare în stadiul
totalul leucocitelor (aceasta având rol în menþinerea tardiv al inflamaþiilor, în afecþiuni
echilibrului fluido-coagulant). mieloproliferative, leucemie. Scãderea
apare în caz de hipertiroidism, stres,
în reacþii alergice.
Limfocite Reprezintã 20–40% din Limfocitele B sintetizeazã anti- Creºterea valorilor apare în infecþiile
totalul leucocitelor; pot fi corpii ºi participã astfel la apãra- cronice bacteriene, oreion, rubeolã,
limfocite B sau T, în rea antiinfecþioasã realizând leucemie limfocitarã, mononucleozã,
funcþie de locul de mecanismul umoral. hepatitã. Scãderea numãrului se
specializare (ganglioni Limfocitele T asigurã imunitatea înregistreazã în imunodeficienþã,
limfatici, respectiv timus) celularã cu rol în reacþii imuno- lupus eritematos, anumite forme de
logice de tip întârziat. leucemie.
Monocite Reprezintã 2–8% din totalul La locul infecþiei „curãþ㔠þesutul Creºterea numãrului apare în afec-
leucocitelor; au capacitate de neutrofile moarte ºi de resturi þiuni inflamatorii, infecþii, tuberculo-
de migrare în þesuturi, unde bacteriene. zã. Scãderea numãrului lor se
fagociteazã intens bacterii înregistreazã în terapia cu steroizi.
ºi resturi celulare

Trombocitele (plachetele sangvine)

• structurã: sunt fragmente celulare provenite din megacariocite (celule
mari formate în mãduva osoasã care se fragmenteazã în momentul
descãrcãrii lor în circulaþia sangvinã); conþin factorii trombocitari ai
coagulãrii;
• durata vieþii: 7 zile;
• dimensiuni: 2–4 μm;
• numãr mediu: 150000–300000/mm3;
• funcþie: participã la coagularea sângelui datoritã conþinutului de factori
ai coagulãrii, precum ºi a unor substanþe biologice active: serotoninã, Trombocite.
histaminã, adrenalinã; au capacitatea de a adera la suprafeþe rugoase
(cum ar fi peretele vascular lezat).
Hemostaza fiziologicã cuprinde ansamblul mecanismelor fiziologice prin
care se realizeazã oprirea hemoragiei interne sau externe, în urmãtoarele
etape:
• etapa vasculoplachetarã determinã oprirea sângerãrii;
• etapa plasmaticã determinã coagularea sângelui
tromboplastina
+ Ca
↓
protrombina din ficat —————→ trombinã activã
↓
fibrogen solubil plasmatic —————→ fibrinã insolubilã
(cheag)
69
 • etapa trombodinamicã determinã retracþia ºi descompunerea cheagului,
urmatã de reluarea circulaþiei.
Trombocite 150000–300000/mm3 Mecanismele de hemostazã ºi coagulare.
Creºterea valorilor apare în poliglobulie, cancer, artritã reumatoidã,
cirozã, traumatisme.
Scãderea valorilor apare în afecþiunile hepatice, anemia hemoliticã,
anemia pernicioasã, purpura trombocitopenicã idiopaticã, lupus
sistemic eritematos.

În concluzie, sângele are o importantã funcþie homeostaticã, prin

participarea sa la realizarea condiþiilor de viaþã ale elementelor organismului;
acest fapt este demonstrat prin rolul sãu de transport, prin sistemele tam-
pon, prin funcþia hemostaticã, precum ºi prin funcþia de apãrare.

Limfa ºi lichidul interstiþial

Mediul intern conþine, pe lângã sânge, care circulã prin sistemul sangvin,
ºi limfa, în cel limfatic, de care nu poate fi separat.
1
2 7 Limfa
3 8 Între celulele care alcãtuiesc organismul se aflã un þesut interstiþial,
4 care face posibile schimburile de substanþe între celule. În acest þesut îºi are
9 originea limfa, un lichid incolor sau uºor gãlbui. Limfa este preluatã de
5 10 capilarele limfatice ºi transportatã prin vase cu diametru din ce în ce mai
11
mare pânã când se formeazã cele douã ducturi limfatice mari: canalul limfatic
drept ºi canalul toracic, ducturi care se vor vãrsa în final în sistemul venos
al marii circulaþii.
6 În compoziþia limfei intrã apã, sãruri minerale, proteine, lipide, precum
ºi substanþe toxice rezultate din arderile celulare. Compoziþia ºi aspectul
acestui lichid variazã în funcþie de regiunea în care se gãseºte. Astfel, limfa
din regiunea hepaticã are o concentraþie mult mai mare de proteine, în
comparaþie cu limfa din regiunea toracicã. La nivelul intestinului, concentraþia
de grãsimi din limfã este mai mare decât în orice altã zonã a organismului.
Sistemul limfatic nu conþine doar capilare ºi vase limfatice, ci ºi organe
Sistemul limfatic: 1 – gan- limfoide, repartizate în diverse regiuni ale corpului. Ganglionii limfatici sunt
glioni cervicali; 2 – ductul
limfatic drept; 3 – ganglioni astfel de organe, situate pe traiectul vaselor limfatice. Ganglionii „curãþ㔠limfa
axilari; 4 – ductul toracic; de substanþele dãunãtoare organismului ºi formeazã prin specializare funcþionalã
5 – ganglionii membrului su- limfocitele cu rol în elaborarea de anticorpi. Astfel au rol de barierã împotriva
perior; 6 – ganglionii mem-
brului inferior; 7 – intrare a infecþiilor. Alte organe limfoide sunt timusul, amigdalele ºi splina, care produc
ductului toracic; 8 – ganglionii de asemenea limfocite – celule cu rol important în sistemul imunitar.
glandei mamare; 9 – ganglionii
lombari; 10 – ganglionii pel- Lichidul interstiþial
vieni; 11 – ganglionii inghinali. Lichidul interstiþial se gãseºte în afara vaselor sangvine, în substanþa
fundamentalã a organismului ºi scaldã toate celulele corpului. Alãturi de
sânge compune lichidul extracelular.
În funcþie de procedeele de mãsurare, reprezintã 12–18 L (15% din
greutatea corporalã).
Lichidul intracelular se gãseºte în interiorul celulei ºi reprezintã
aproximativ 30 L de apã (40% din greutatea corpului). Este cel mai mare
sector de repartizare a apei în organism.
70
Urina
Funcþia de excreþie asigurã eliminarea din organism a produºilor inutili,
în exces sau toxici, contribuind astfel la menþinerea constanþei mediului
intern. La realizarea ei participã urmãtoarele sisteme funcþionale:
• sistemul respirator asigurã eliminarea CO2 ºi a altor substanþe vola-
tile rezultate din metabolism (acetona);
• glandele sudoripare eliminã acizii nevolatili ºi ureea;
• ficatul, organ cu rol central în metabolism, excretã prin bilã substanþe
toxice; 1
• alte glande digestive excretã proteine serice; pot determina devierea
spre acid (acidozã) sau spre alcalin (alcalozã) a reacþiei mediului
intern;
• rinichiul este organul cel mai important însã cu funcþie excretoare ºi
prin aceasta îndeplineºte condiþiile de homeostazie a organismului. 2

În secolul II, Galen precizeazã cã urina este produsã de rinichi; abia

în secolul al XIX-lea apar explicaþiile ºtiinþifice.
În 1842 Bowman, susþinut de Heidenhain, emite teoria filtrãrii prin
membrana glomerularã a tuturor substanþelor uºor difuzabile ºi a secreþiei
substanþelor mai greu difuzabile la nivelul tubilor renali. 3
4
În 1844 Ludwig afirmã cã formarea urinei este exclusiv un proces
Sistemul excretor: 1 – rinichi;
fizico-chimic de filtrare glomerularã a tuturor substanþelor difuzabile ºi 2 – uretere; 3 – vezicã urinarã;
de resorbþie prin difuziune. 4 – uretrã.
În 1917 Cushney susþine caracterul selectiv, biologic activ al resorbþiei,
fãcând comparaþia între concentraþia diferitelor substanþe în sânge ºi în urinã.
La ora actualã cercetãrile moderne biochimice ºi electromicroscopice
au oferit explicaþia satisfãcãtoare asupra funcþiei renale în condiþii normale
ºi patologice.

Principalele funcþii ale rinichiului sunt:

• eliminarea substanþelor inutile, în exces ºi toxice, rezultate din
metabolismul protidic (uree, acid uric, creatininã, sulfaþi, proveniþi
din aminoacizii sulfuraþi, fosfaþi proveniþi din acizii nucleici);
• menþinerea constantã a pH-ului sangvin (7,35–7,40), în timp ce pH-ul
urinei variazã în limite destul de largi (4,7–8,2); Nefronul – unitatea
morfofuncþionalã, la nivelul
• menþinerea constantã a presiunii osmotice a sângelui, datoritã capacitãþii cãruia se realizeazã procesele
rinichiului de a elimina apa în exces. Densitatea urinei oscileazã de formare a urinei.
între 1002 ºi 1040 g/L pe când densitatea plasmei se menþine constantã
în jurul valorii de 1027 g/L;
• menþinerea concentraþiei relative ºi absolute a constituenþilor normali
ai plasmei sangvine, prin reabsorbþia selectivã a unor substanþe utile
organismului (glucozã, vitamine etc.);
• rinichiul are ºi funcþie endocrinã prin producerea eritropoietinei (hormon
cu rol în reglarea eritropoiezei).
În tabelul urmãtor este prezentat conþinutul de substanþe din urinã:
71
 Substanþa Valori de referinþã Indicaþii fiziologice ºi implicaþii clinice
dozatã în SI
Amilazã 3–35 UI/h (6,5–48 U/h) Funcþionarea pancreasului. Creºterea valorilor se înregistreazã în
afecþiunile pancreatice, în colecistite sau în inflamaþii ale glandelor
salivare.
Bilirubinã absentã Funcþionarea ficatului. Creºterea valorilor sau prezenþa sa în urinã
este întâlnitã în afecþiunile hepatice, în obstrucþia cãilor extrahepatice,
determinate de litiaze biliare, inflamaþii, tumori.
Sânge absent Funcþionarea sistemului excretor. Apariþia sângelui în urinã se datoreazã
unor afecþiuni renale, cistitã, anemie hemoliticã, reacþii posttrans-
fuzionale, prostatitã, arsuri.
Acid uric 0,4–1,0 g/24 h Funcþionarea sistemului excretor ºi metabolism. Creºterea valorilor
(1,5–4,0 mmol/24 h) apare în gutã, leucemie, afecþiuni hepatice, gastrice (colitã ulceroasã).
Scãderea: în afecþiuni renale, alcoolism, intoxicaþii.
Urobilinogen < 4 mg/24 h Funcþionarea ficatului. Creºte: în anemia hemoliticã, hepatita A, cirozã,
afecþiuni bilire. Scade: în afecþiuni renale, obstrucþia cãilor biliare.
Volum 1000–2000 ml/24 h Echilibrul hidric ºi electrolitic. Funcþionarea rinichilor. Creºterea
(1,0–20 L/24 h) volumului apare în diabetul insipid, diabetul zaharat, afecþiunile renale.
Scãderea volumului apare în caz de deshidratare, afecþiuni renale,
hipersecreþia de ADH.
Culoare galbenã Coloraþia intensã în deshidratare, iar decolorarea în diabetul insipid,
suprahidratare. Modificarea culorii poate fi determinatã ºi de stadiul
afecþiunilor renale, hepatice, dietã sau medicaþie.
Sodiu 40–220 mEg/24 h Echilibrul hidric ºi electrolitic. Creºterea valorilor apare în deshidratare,
(40–220 mmol/24 h) cetoacidozã, hipersecreþie de ADH, insuficienþã suprarenalianã.
Scãderea nivelului se înregistreazã în afecþiunile cardiace conges-
tive, în insuficienþa renalã, diaree, în insuficienþa corticosuprarenalianã
(prin deficit de aldosteron).
Potasiu 25–120 mEg/24 h Echilibrul hidric ºi electrolitic. Creºterea valorilor se înregistreazã
(25–120 mmol/24 h) în afecþiunile renale, acidoza metabolicã, deshidratare, deficit de
aldosteron, sindromul Cushig. Scãderea valorilor apare în boala
Addison, sindromul de malabsorbþie, insuficienþã renalã acutã,
hipersecreþie de ADH.
Fosfaþi 80–90% reabsorbiþi Funcþionarea paratiroidelor. Creºterea nivelului apare în hiperpara-
tiroidism, uremie, osteomalacie, afecþiuni renale. Scãderea în hipopara-
tiroidism.
Proteine < 8 mg/dl (< 0,8 mg/L) Funcþionarea rinichilor. Creºterea apare în afecþiuni renale, traumatisme,
hipertiroidie, diabet zaharat, lupus eritematos.
Glucozã absentã Apariþia glucozei în urinã pune diagnosticul de diabet zaharat.
Miros aromatic Miros puternic, caracteristic apare în infecþii, cetonurie, fenilcetonurie,
insuficienþã hepaticã.
Uree 25 g/24 h Scade nivelul în insuficienþa hepaticã.

Sucurile digestive
La nivelul sistemului digestiv se secretã sucurile digestive: saliva, sucul
gastric, sucul pancreatic, sucul biliar, sucul intestinal.
Saliva este produsul de secreþie al glandelor salivare mari (parotide,
sublinguale, submaxilare), situate în vecinãtatea cavitãþii bucale ºi a
72
numeroaselor glande salivare mici, diseminate în întreaga mucoasã bucalã;
la om se secretã 1000–1500 mL salivã în 24 ore, debitul salivator crescând
de la 20 mL/orã, în perioadele interdigestive, la 900 mL/orã în cursul digestiei
bucale.
Activitate experimentalã
Pentru a evidenþia faptul cã saliva are în compoziþia sa enzima amilaza
salivarã, cu rol în digestia chimicã a amidonului, realizaþi urmãtorul ex-
periment:
Materiale: o linguriþã de amidon sau fãinã de grâu, câteva eprubete,
pahare Berzelius, soluþie ioduratã, pâlnie, hârtie de filtru, vas pentru baia
de apã.
Mod de lucru. Recoltaþi salivã într-un pahar Berzelius. Preparaþi soluþia
de amidon prin amestecarea amidonului sau a fãinei de grâu cu un pahar
de apã ºi fierbeþi amestecul 5–10 minute; turnaþi soluþia în trei eprubete
(5 mL). Adãugaþi în prima o picãturã de iod ºi obþineþi o coloraþie albastrã;
în a doua eprubetã adãugaþi 1 mL salivã ºi o picãturã de iod ºi veþi obþine
o coloraþie albastrã; în a treia adãugaþi 1 mL salivã ºi dupã 15–20 minute
o picãturã de iod ºi veþi obþine o coloraþie violacee, roºcatã sau gãlbuie.
Concluzii. Amidonul este hidrolizat de amilaza salivarã, dar necesitã
un timp mai îndelungat de contact, dovadã în acest sens este coloraþia
specificã (violacee, roºcatã sau gãlbuie) a amidonului hidrolizat la stadiul
de dizaharidã (maltozã) pus în reacþie cu soluþia ioduratã. De asemenea,
constataþi cã în eprubeta a doua coloraþia este albastrã, caracteristicã
amestecului de amidon cu soluþie ioduratã.

Sucul gastric este elaborat de glandele mucoasei gastrice; un adult

sãnãtos secretã 1500–3000 mL / 24 h. Debitul secretor este crescut în perioadele
de digestie ºi absent în perioadele interdigestive diurne sau nocturne. În
condiþii patologice debitul secretor poate fi crescut (hipersecreþie) sau scãzut
(hiposecreþie) faþã de valoarea normalã, fiziologicã. Este un lichid clar,
incolor sau uºor opalescent cu pH ~ 1,5 ºi cu densitatea 1,002–1,009 g/L,
cu un conþinut de 99% apã ºi 1% reziduu uscat (0,6% substanþe anorganice,
0,4% organice).

Sucul pancreatic – secretat de acinii glandulari ai pancreasului exocrin,

în cantitate de 1000–1500 mL/24 h, este un lichid clar, transparent, uºor
vâscos cu un conþinut de 98,5% apã ºi 1,5% reziduu uscat (substanþe anorganice:
bicarbonaþii ºi organice: enzimele pancreatice).
Dozarea amilazei pancreatice demonstreazã activitatea pancreasului
exocrin.

Sucul biliar, produs de secreþie ºi excreþie al ficatului, este depozitat în

colecist (vezicula biliarã) în perioadele interdigestive ºi evacuat în duoden
în timpul digestiei intestinale. Conþine atât substanþe anorganice (cloruri,
fosfaþi, bicarbonaþi), cât ºi organice (sãruri biliare etc.).
Dozarea bilirubinei din plasmã prin metode biochimice este utilã în
depistarea afecþiunilor hepatice.
Sucul biliar (bila) are rol în emulsionarea grãsimilor.
73
 Activitate experimentalã
Pentru înþelegerea importanþei sucului biliar în procesul de digestie, realizaþi urmãtorul experiment:
Materiale: bilã de porc sau de bou, hârtie de filtru, ulei de ricin, douã eprubete.
Mod de lucru. 1. Tãiaþi hârtia de filtru în douã bucãþi; prima o îmbibaþi cu apã, iar cea de-a
doua cu suc biliar; puneþi puþin ulei pe fiecare bucatã de hârtie de filtru.
Ce observaþi? Uleiul pãtrunde prin hârtia îmbibatã cu bilã ºi nu pãtrunde prin cea îmbibatã cu apã.
2. Introduceþi în eprubete o cantitate micã de ulei de ricin, apoi în prima adãugaþi bilã, iar în
cea de a doua apã; agitaþi eprubetele.
Ce observaþi? Amestecul de ulei ºi bilã formeazã o emulsie durabilã, în timp ce în eprubeta cu
ulei ºi apã cele douã lichide nu se amestecã.
Concluzie. Bila are rol în emulsionarea grãsimilor, ceea ce favorizeazã degradarea lor chimicã
la nivelul intestinului subþire, sub acþiunea enzimelor specifice (lipaza pancreaticã ºi lipaza intestinalã).
Sucul intestinal este produsul de secreþie al enterocitelor (celule ale
pereþilor intestinului subþire), cu o compoziþie greu de stabilit, deoarece
secreþia sa este însoþitã rapid de absorbþie. La om se secretã aproximativ
3000 mL/24 h, cu pH 7,2–7,6 ºi compoziþie similarã lichidului interstiþial
pur. Conþine substanþe organice (enzime cu rol în digestia intestinalã) ºi
substanþe anorganice.
În urma acþiunii sucurilor digestive asupra alimentelor, substanþele organice
din compoziþia acestora sunt transformate în substanþe organice simple,
nespecifice, care se absorb din lumenul intestinal (activ sau pasiv) în sânge
sau în limfã.

Lichidul cefalorahidian (LCR)

Lichidul cefalorahidian este localizat în sistemul meningeal, între arahnoidã
ºi piamater; este un lichid transcelular secretat de plexurile coroide. În
creier ºi mãduva spinãrii nu existã vase limfatice, LCR fiind un corespon-
dent al limfei. La om se formeazã în 24 h, 430–720 mL, volumul total de
120 mL, reînnoindu-se la 4–8 ore.
Rolul funcþional al LCR:
• protector mecanic, formând un strat cu grosime variabilã între organele
SNC (mãduvã ºi encefal) ºi oasele care îl adãpostesc (coloana vertebralã,
respectiv cutia cranianã);
• schimbul de substanþe între vasele cerebrale ºi substanþa nervoasã.
Modificãrile de presiune ºi compoziþie chimicã a LCR au valoare
2 3
diagnosticã.
1

Lichidul amniotic
4
5 Lichidul amniotic este un produs biologic care umple sacul amniotic
constituind mediul ambiant al fãtului, permiþându-i mobilitatea în cavitatea
6 uterinã, dupã ce acesta se detaºeazã ºi rãmâne legat de placentã doar prin
7
cordonul ombilical.
Poziþia fãtului în uterul Rolul lichidului amniotic:
matern: 1 – uter; 2 – placentã;
3 – lichid amniotic; 4 – fãt;
• asigurã protecþia mecanicã fãtului;
5 – cordon ombilical; 6 – vagin; • asigurã nutriþia ºi maturarea fetalã;
7 – cervix. • izoleazã termic fãtul.
74
Entropia sistemelor reale
Entropia
Imaginaþi-vã un pahar cu apã aflat la marginea unei mese. O miºcare a
mesei va determina cãderea paharului cu apã spre podea, unde se va sparge,
iar apa se va împrãºtia pe o întindere mare a podelei. Totul se petrece în
acord cu legile mecanicii clasice. Acestea au însã caracter reversibil în
timp. Încercaþi acum sã vã imaginaþi întâmplarea descrisã în sens invers!
Apa împrãºtiatã pe covor se adunã în paharul refãcut din cioburile
adunate, apoi totul se urcã la loc pe marginea mesei, unde se afla înainte
de cãdere. De unde provine energia necesarã urcãrii paharului pe masã?
Din energia pe care au cãpãtat-o picãturile de apã ºi cioburile împrãºtiate
pe covor. În aceastã stare au o miºcare de agitaþie termicã mai intensã decât
în paharul aflat iniþial pe marginea mesei. Aceastã energie, pe care o putem
numi energie termicã, este egalã de fapt cu energia potenþialã gravitaþionalã
a sistemului pahar cu apã-câmp gravitaþional. Potrivit principiului I al
termodinamicii, care exprimã legea conservãrii energiei, întâmplarea descrisã
este reversibilã, principiul I al termodinamicii fiind simetric în timp. Astfel,
paharul se poate reface, apa poate sãri în el ºi totul se poate urca la loc pe
masã.
Nu existã nimic în fizica
Realitatea nu ne oferã însã spectacole de acest gen, deoarece miºcarea newtonianã care sã facã
de agitaþie termicã a particulelor rezultate din spargerea paharului ºi a picãturilor imposibilã adunarea cioburilor
de apã este perfect dezordonatã ºi în toate direcþiile, astfel încât majoritatea ºi a apei înapoi în paharul aflat
atomilor se vor miºca pe alte direcþii decât pe cea necesarã readucerii lor la marginea mesei.
în sistemul de pe marginea mesei. O coordonare a tuturor acestor miºcãri
nu s-ar putea întâmpla sau încadra la categoria miracole!
În lumea realã funcþioneazã legea cauzei care precede efectul ºi nu
invers, ceea ce necesitã asimetria temporalã.
Pentru a putea înþelege de ce miºcarea perfect coordonatã a cioburilor
ºi a picãturilor de apã s-ar putea produce numai dupã o modificare la scarã
mare a stãrii fizice ºi nu înaintea acesteia, vom încerca sã descriem o mãrime
fizicã numitã entropie.
Entropia este o mãrime fizicã de stare care caracterizeazã gradul de
dezordine energeticã manifestã dintr-un sistem.
Potrivit principiului al doilea al termodinamicii, toate procesele ireversibile
se desfãºoarã în sensul mãririi entropiei sistemului, pânã la atingerea valorii
sale maxime care corespunde stãrii de echilibru. Ea creºte în sensul pozitiv
al curgerii timpului ºi scade în sensul contrar curgerii timpului. Asimetria În absenþa oricãror factori
de constrângere asupra siste-
temporalã a sistemului provine din faptul cã evoluþia acestuia porneºte dintr-o mului, entropia ar trebui sã
stare cu entropie foarte joasã. Viitorul îi rezervã creºterea entropiei. Din creascã în ambele direcþii ale
acest unghi de vedere, putem explica comportamentul lumii reale. Stãrile de sistemului, pornind de la starea
entropie crescutã din viitor sunt „naturale“ ºi uºor de acceptat. Însã stãrile datã. Ori, potrivit experimen-
tului nostru, trebuie sã fi
de entropie foarte micã din trecut pun probleme speciale. Cine a obligat, existat ceva în trecut care sã
spre exemplu, entropia universului nostru sã aibã o valoare atât de scãzutã forþeze entropia sã fie mai
la anumite momente din timpul evoluþiei sale? joasã!
75
 Ruginirea tablei din caroseria automobilelor, descompunerea copacilor
cristal de
gheaþã uscaþi, prãbuºirea clãdirilor vechi reprezintã exemple de entropie în acþiune.
(structurã Pentru a face cuburi de gheaþã în congelator trebuie s㠄pompaþi“ cãldurã
cristalinã)
din incinta acestuia în exterior (cu consum energetic!). Aceastã cãldurã va
duce la creºterea entropiei din încãperea unde se aflã congelatorul. Practic,
veþi micºora entropia din congelator, mãrind-o în acelaºi timp pe cea din
bucãtãrie.
Entropie maximã → dez-
ordine maximã.
Activitate de evaluare
Entropie minimã → dezordine Încercaþi sã vã imaginaþi, prin analogie cu exemplul anterior, modul
minimã. cum acþioneazã entropia la nivel global: Universul.

Noi, fiinþele vii, suntem sisteme cu entropia foarte

scãzutã. De ce? Utilizãm hranã ºi oxigen pentru a
obþine energie. Însã o mare parte din aceastã energie
pãrãseºte corpul fiinþelor vii prin schimbul sub formã
de cãldurã cu mediul extern. Noi, n-am avea nevoie
de mai multã energie decât avem (în perioada adultã!).
Cãldura este cea mai dezordonatã formã a schimbului
de energie, deci cu entropia cea mai mare. Utilizãm
energie de entropie joasã (hranã ºi oxigen) ºi eliberãm
energie de entropie înaltã prin cãldura emisã, prin
Copacii convertesc dezordinea în ordine, cu ajutorul expiraþia dioxidului de carbon, prin excreþii.
Soarelui. Un arþar matur are în jur de 250 kg frunze, Practic, luptãm împotriva principiului al doilea al
care au suprafaþa de câteva sute de metri pãtraþi ºi poate
produce douã tone de zaharide anual. termodinamicii, deoarece pentru a ne menþine în viaþã
trebuie sã ne scãdem entropia, asigurându-ne astfel
organizarea internã. Hrana pe care o consumãm îºi bazeazã
existenþa tot pe surse externe de joasã entropie. Oamenii ºi
animalele consumã plante, care prin procesul de fotosintezã
realizeazã o mare reducere de entropie prin utilizarea radiaþiei
solare. Aceastã radiaþie are entropie relativ joasã, pe care
planeta noastrã ºi locuitorii sãi o re-radiazã în spaþiu într-o
formã de entropie relativ ridicatã. Practic, într-un organism
Fotosinteza are loc în cloroplastele plantelor.
viu, au loc procese de sintezã a compuºilor cu structurã
Aici se converteºte energia solarã în forme complexã care au entropie micã. Sinteza se realizeazã cu
stocabile, precum zaharidele. ajutorul energiei împrumutate din mediu.
Potrivit principiului al doilea al termodinamicii, toate
procesele fizice ºi chimice se desfãºoarã în sensul mãririi entropiei sistemului,
pânã la atingerea valorii maxime a acesteia, valoare care corespunde stãrii
de echilibru. Totodatã, creºterea entropiei se face continuu, în cadrul unor
procese ireversibile. Compuºii structuraþi, precum proteinele, au entropie
scãzutã, iar compuºii simpli, precum apa, dioxidul de carbon, ureea, au
entropie mai mare.
Un organism viu poate utiliza energia rezultatã din reacþia de oxidare
(ardere) a glucozei, unde se formeazã dioxid de carbon ºi apã, produºi de
reacþie cu entropia mai mare decât reactanþii.
Fizicianul Erwin Schrödinger, laureat al Premiului Nobel în anul 1933,
76
a afirmat cã organismul animal ingerã produºi cu entropie scãzutã hrãnin-
du-se cu entropie negativã.
Savantul american Harold F. Blum, profesor la Universitatea Princeton,
a numit cel de-al doilea principiu al termodinamicii drept „sãgeata timpului“,
dat fiind caracterul universal al degradãrii naturale ºi al tendinþei generale
spre o mai mare dezordine.
Activitate de evaluare
Priviþi imaginea din figura alãturatã.
În recipient se gãsesc câteva molecule de gaz monoatomic. Presupuneþi
cã în recipient este o stare avansatã de rarefiere. Stabiliþi sãgeata timpului Recipientele conþin gaz
în aceastã situaþie. monoatomic rarefiat.

Activitate de evaluare
Presupuneþi cã aruncaþi cãrãmizi dintr-un camion. Care dintre
configuraþiile în care ajung cãrãmizile pe sol este cea realã? Cum s-ar Cãrãmizi.
putea ajunge în cealaltã configuraþie?

Activitate de evaluare
În care dintre paharele alãturate vi se pare gradul de dezordine mai
mare?
Moleculele din apã sunt în numãr foarte mare comparativ cu cuburile
Paharul din stânga conþine
de gheaþã, deci au mult mai multe posibilitãþi de a fi aranjate. gheaþã, iar cel din dreapta
conþine apã.

Activitate de evaluare
Descrieþi schimburile energetice care au loc între
elementele din imaginea alãturatã. Explicaþi ce se întâmplã
cu energia provenitã de la Soare în plante. Explicaþi cum
utilizeazã animalele resursele energetice pentru a-ºi asigura
nevoile zilnice.

În ceea ce priveºte originea vieþii pe Pãmânt, „Probabi-

litatea ca la temperaturi obiºnuite un numãr macroscopic
de molecule sã se asocieze pentru a da naºtere unei structuri
foarte ordonate ºi unor funcþii coordonate care caracterizeazã
organismele vii este extrem de micã. Prin urmare, generarea
spontanã a vieþii în forma ei prezentã este foarte improbabilã,
chiar ºi la scara miliardelor de ani în care a avut loc evoluþia
prebioticã“.
(I. Prigogine)
Sistemele aflate în apropiere de echilibru nu pot produce niciodatã gradul
de organizare caracteristic sistemelor vii. Ele se îndreaptã spontan spre un
maxim al entropiei sau al dezordinii.
77
 Entropia ºi percepþia timpului
ca mãsurã a ireversibilitãþii
De ce în percepþia noastrã timpul „curge“
doar spre înainte? De ce avem amintiri numai din
trecut ºi deloc din viitor?
Toate legile mecanicii newtoniene sunt
reversibile: banalele ciocniri se pot întâmpla în
ambele sensuri. Totuºi, ouãle sparte nu se reparã
singure, creºterea plantelor nu mai poate fi datã
înapoi. Timpul pare a avea o sãgeatã, un sens
preferat de a curge, pe o direcþie cu originea
necunoscutã!
În mecanica newtonianã, fenomene precum ciocnirile pot „Orice existã, existã undeva, ºi nimic nu se
avea loc în ambele sensuri ale curgerii timpului. Sunt reversibile
în timp. întâmplã în afara timpului. Astfel, exact aºa cum
poþi trãi fãrã sã pui la îndoialã presupunerile culturii
cãreia îi aparþii, este posibil sã trãieºti fãrã sã-þi pui întrebãri despre natura
spaþiului ºi a timpului. Existã totuºi cel puþin un moment în viaþa oricãrui
copil când îºi pune întrebãri despre timp. Curge el pentru vecie? A fost oare
un prim moment? Va fi un ultim moment? Dacã a existat un prim moment,
atunci cum a fost creat Universul? ªi ce s-a întâmplat cu o clipã mai
devreme? Dar dacã n-a existat un prim moment „înseamnã oare cã totul
s-a întâmplat mai înainte?“ (Lee Smolin „Spaþiu, timp, Univers“).
Acestea ºi multe alte întrebãri se nasc firesc în mintea oamenilor
Va fi oare un ultim moment? dintotdeauna. Unele ºi-au gãsit rãspunsul, altele încã aºteaptã. De-a lungul
vremii au apãrut idei care s-au închegat în teorii din ce în ce mai avansate.
La Newton, timpul ºi spaþiul aveau caracter absolut.
Timpul curge de la trecutul infinit la viitorul infinit, fãrã a fi influenþat
de ceea ce se petrece de fapt. Unitãþile de mãsurã a timpului pot mãsura
schimbãrile petrecute în Univers.
Peste douã sute de ani, Einstein producea o revoluþie în concepþia spaþio-
temporalã, teoria relativitãþii gãsindu-ºi confirmãrile în observaþii astronomice.
Acum timpul nu mai are semnificaþie absolutã ºi nu existã timp în afara
schimbãrii. Ideea de a mãsura cât de repede se modificã ceva, în sens
absolut, nu mai are sens. Timpul este descris numai în termenii modificãrilor
din reþeaua relaþiilor care descriu spaþiul. Timpul devine o mãsurã a schimbãrii.
Curgerea timpului este
Nici spaþiul nu poate exista în afara sistemului de relaþii în evoluþie din
ireversibilã. Univers. Practic, nu existã o scenã fixã pentru tot timpul în care se petrec
evenimentele. Spunem cã teoria relativitãþii generale este independentã de
fundal, spre deosebire de mecanica newtonianã sau electromagnetismul care
depind de fundal.
Urmãtorii ani au adus fizicienilor Schrödinger, Bohr ºi Heisenberg
ºansa de a închega teoria cuanticã, teoria sistemelor atomice. Aceasta schimbã
complet relaþia dintre observator ºi sistemul observat, deºi acceptã ideile
teoriei newtoniene asupra spaþiului ºi timpului.
... dar ideea cãlãtoriei în
Curgerea timpului este una dintre senzaþiile noastre conºtiente; de la un
timp rãmâne. trecut foarte clar spre un viitor incert. De la un trecut inalterabil asupra
78
cãruia nu se mai poate interveni ºi care nu poate fi influenþat în nici un mod
spre un viitor necunoscut. Realitatea trecutului provine din amintirile ºi
mãrturiile noastre, din deducþii bazate pe ele.
În ceea ce priveºte viitorul, vizare a ceea ce nu este încã, deschiderea
cãtre posibil în viziunea lui Heidegger, acesta pare a fi nedeterminat, chiar
dacã de multe ori alegerea asupra evoluþiei pare a fi la discreþie: „Pe mãsura
conºtientizãrii trecerii timpului, cea mai apropiatã parte a acestui vast ºi
aparent nedeterminat viitor se realizeazã în mod constant ca realitate prezentã
ºi astfel îºi face intrarea în trecutul neschimbat.
„Uneori avem senzaþia cã noi am fost chiar personal „responsabili“ de
ceva care a influenþat aceastã alegere a unui viitor potenþial, particular, care Miºcarea rectilinie este
de fapt s-a realizat ºi s-a permanentizat ca o realitate a trecutului. Dar reversibilã. Explozia unei
adesea ne simþim spectatori neputincioºi – poate din fericire eliberaþi de bombe este ireversibilã.
responsabilitãþi – pe mãsurã ce, inexorabil, graniþa trecutului bine determinat
îºi face loc în viitorul incert“. (Roger Penrose)
În viziunea lui Ilya Prigogine, timpul exista deja în stare latentã înainte
de Big-Bang. Veriga lipsã pentru înþelegerea ireversibilitãþii timpului se
datoreazã existenþei în naturã a unei unice scãri temporale. El atribuie ca
sens problemei filosofice „de ce existã ceva mai degrabã decât nimic“,
sensul actual din fizicã al problemei „de ce existã o sãgeatã a timpului?“.
Astãzi, cosmologia acceptã ireversibilitatea timpului, sãgeata timpului
fiind ºansa de a înþelege Universul dintr-o perspectivã care articuleazã timpul
cu veºnicia. Sãgeata este spiralatã.
Planul timpului prezent este
„Cãci la capãtul acestui drum pe parcursul cãruia s-au spulberat, unul reprezentat de o galaxie
dupã altul, atâtea idealuri de eternitate, iar devenirea ireversibilã a luat, la spiralã. Ea are ca origine Big-
toate nivelurile, locul permanenþei, sãgeata timpului se impune ca un nou Bang-ul ºi ca punct final, aºa-
mod de a gândi eternitatea. Tocmai pe ea, care fusese socotitã un simplu zisa moarte entropicã.
reflex al caracterului aproximativ al cunoaºterii noastre, o regãsim de acum
înainte ca pe condiþia, ea însãºi necondiþionatã, a tuturor obiectelor fizicii,
de la atomul de hidrogen pânã la Universul însuºi. Ea e cea care ne permite
sã înþelegem solidaritatea multiplelor temporalitãþii ce compun Universul
nostru, a proceselor ce împãrtãºesc acelaºi viitor ºi poate chiar a însuºi
acestor Universuri pe care le putem gândi acum într-o nelimitatã succesiune“.
(Ilya Prigogine – „Între eternitate ºi timp“)

Informaþia
ºi procesele ireversibile
Informaþia reprezintã o noþiune elementarã, care se poate transmite cu
un minim de energie. Din punct de vedere cantitativ, informaþia reprezintã
mãsura noutãþii conþinutului unui mesaj recepþionat, ceea ce îi conferã
dependenþã de cunoºtinþele receptorului. La ora actualã, teoria informaþiei
este un domeniu de sine stãtãtor. Din punct de vedere istoric a evoluat
rapid, începând de la introducerea termenului de ciberneticã de cãtre fizicianul
André Marie Ampère, în anul 1838. O contribuþie importantã a adus-o
James Clark Maxwell care proiecta în 1871, primul dispozitiv cu feedback Modalitãþi de comunicare
ºi avansa ideea legãturii dintre informaþie ºi entropie. Alte intervenþii a informaþiei.
79

Comunicaþie în sistem
binar.
Transmiterea informaþiei
presupune codificarea la sursã
ºi decodificarea la receptor.
Comunicare la nivel de
reþele de computere, cu sau
fãrã fir.
80
remarcabile în domeniul teoriei informaþiei au avut Ludwig Boltzmann,
Claude E. Shannon ºi Norbert Wiener.
Teoria informaþiei este ºtiinþa care studiazã mãsurarea cantitãþii de
informaþie dintr-un mesaj, transmiterea, prelucrarea ºi conservarea acesteia,
precum ºi exploatarea optimã a sistemelor de comunicaþie.
Conceptul de informaþie este în strânsã legãturã cu aprecierea gradului
de incertitudine caracteristic fenomenelor întâmplãtoare. Pentru a mãsura
acest grad este necesarã raportarea la o unitate de nedeterminare.
Nedeterminarea unitarã se evidenþiazã în experimentele de aruncare a unei
monede, soldate cu douã posibilitãþi egal probabile.
Bit-ul (prescurtarea de la binary digit) reprezintã unitatea de mãsurã
pentru cantitatea de informaþie.
Transmiterea informaþiei
Oamenii au comunicat din cele mai vechi timpuri, utilizând diverse
simboluri, de la desenele rupestre, la sistemele de codificare digitalã a
datelor. Indiferent de natura comunicãrii, orice transmisie presupune ca etape:
• codificarea mesajului la sursã;
• trimiterea sa pe un canal de comunicaþie;
• decodificarea mesajului la receptor pentru a reconstitui mesajul original.
Semnalele transmise pot ajunge la receptor atenuate sau modificate datoritã
perturbaþiilor. Canalele de comunicaþie se caracterizeazã printr-o capacitate
maximã de transmisie, definitã de numãrul maxim de semnale care îl pot
parcurge în unitatea de timp.
Informaþiile pot fi transmise prin voce, prin scriere pe hârtie, sub formã
de scrisoare, prin telefon, radio sau TV (semnale analogice) sau prin e-mail
(semnal digital). ªi în organismele vii se întâlnesc sisteme de transmitere a
informaþiilor. Spre exemplu, vom analiza ceva mai târziu cazul unui act
reflex apãrut atunci când cineva se înþeapã la un deget.
Receptorul din orice sistem de transmitere a informaþiilor (indiferent
dacã el este un calculator, o fiinþã sau sistemul nervos central) trebuie sã
decodifice mesajul ºi sã-l compare cu baza informaþionalã proprie, pentru
a extrage datele utile.
Activitate de evaluare
Analizaþi schema generalã a unui sistem de comunicaþie. Evaluaþi
rolul fiecãrui element.
Comparaþi aceastã schemã cu modelul percepþiei vizuale de cãtre
creierul uman.
 e g
5 b
a c h

d
f

1 4
2
3
1 – tract optic; 2 – corp geniculat lateral; 3 – semnale a – stimul din mediu; b – receptor; c – fibrã nervoasã; d – semnal
optice; 4 – cortex vizual primar; 5 – microelectrod. electric; e – sinapsã; f – corp celular; g – dendrite; h – axon.

Dintre toate componentele sistemului, canalul de comunicaþie este cel mai expus perturbaþiilor
care pot altera integritatea sistemului. Semnalul este purtãtor de informaþie, iar circulaþia sa se face
prin aºa-numiþii vectori energetici ºi naturali. În sistemele biologice, energia purtãtoare de informaþie
este energia de excitaþie. În general, raportul cauzã-efect are valoarea de aproximativ 1011, de circa
un milion de ori mai mult decât raportul dintre energia unei bombe cu hidrogen ºi energia rachetelor
care o transportã. Amplificarea explozivã a efectului faþã de cauzã apare în sistemele biologice unde
reacþia receptorului se bazeazã pe consumul propriei energii. Procesul prin care neuronul emite semnalele
de ieºire se numeºte detonare, deoarece este necesarã depãºirea unui prag de cãtre semnalele de
intrare, pentru ca emisia sã se facã cu intensitate maximã.

Entropia informaþionalã
În anul 1948, inginerul american C. Shannon, unul dintre fondatorii teoriei informaþiei, a stabilit
o legãturã între cantitatea de informaþie ºi entropia informaþionalã. Pornind de la ideea cã sursele de
informaþii genereazã mesaje într-o manierã statisticã, Shannon a stabilit modalitatea de mãsurã a
factorului aleatoriu din sursa de informaþii, astfel încât sã se poatã specifica rata cu care se produce
informaþia. El a propus ca expresie de calcul a cantitãþii de informaþie I, a unui mesaj care se produce
cu probabilitatea p, relaþia:
⎛1⎞
I = log2 ⎜ ⎟ .
⎝ p⎠
În cazul cel mai simplu (aruncarea monedei, spre exemplu), probabilitatea de realizare a mesajului
este 1/2, deci I = log 22 = 1. Utilizarea cazului binar a dus la definirea bit-ului ca unitate de mãsurã
a cantitãþii de informaþie.
Practic, s-a realizat o analogie între entropia termodinamicã ºi entropia informaþionalã, dat fiind
faptul cã atât sistemele termodinamice, cât ºi mesajele se caracterizeazã printr-un grad de organizare,
respectiv de dezordine. Creºterea entropiei informaþionale, fie cã se referã la reducerea informaþiei
structurale a unui sistem viu, fie la reducerea nedeterminãrii unui eveniment, va implica scãderea
entropiei termodinamice ºi invers. Din acest motiv, informaþia a fost numitã negentropie, iar abaterile
de la echilibrul termodinamic se pot aprecia în multiplii de bit.
Entropia informaþionalã H, se calculeazã cu relaþia:
H = – ∑ pi log pi,
i
unde pi este probabilitatea de apariþie a unuia dintre cazurile posibile.
Potrivit estimãrilor efectuate, utilizând formula descrisã anterior, s-a constatat cã o literã dintr-un
text scris poartã o informaþie de 1 – 4 biþi, o paginã tipãritã de 2000 – 3000 de litere are circa 100
biþi, cantitatea de informaþie transmisã în unitatea de timp prin vorbire este de aproximativ 200 biþi/s,
semnalele recepþionate de organismul uman au fluxul de 107 biþi/s, dintre care pe calea analizatorului
vizual circa 2 · 104 biþi/s.
81

Prin utilizarea codificãrii
din prima linie, mesajul din
linia a doua va arãta precum
succesiunea din ultima linie.
Aºa se poate codifica
semnalul electric în sistemul
binar.
1
2
3
5
4 ºi de prelucrare a informaþiei
6 sistem, la cea de comandã. Practic, parametrul reglat va influenþa centri de
7 reglare. În sistemele biologice s-a evidenþiat existenþa unui al doilea mecanism
Sistemul nervos uman:
1 – creier; 2 – sistem nervos
central; 3 – sistem nervos
periferic; 4 – sistem somatic;
5 – sistem nervos autonom;
6 – sistem nervos simpatic;
7 – sistem nervos parasimpatic.
82
Redundanþa. Reprezintã un surplus de informaþie care nu contribuie în
mod necesar la înþelegerea unui mesaj. Ea poate fi consideratã o modalitate
de a asigura transmisia corectã a informaþiilor în condiþii ce predispun la
erori de transmisie, ca de exemplu, în sistemele biologice. Doar o cincime
din ficat acoperã necesitãþile funcþionale bazale, creierul conþine mult mai
mulþi neuroni decât utilizeazã, astfel încât moartea câtorva zeci de mii zilnic
nu afecteazã sensibil activitatea sa pânã la vârste înaintate. Codul genetic
dispune de o redundanþã care poate preveni diverse îmbolnãviri, prin faptul
cã genele sunt formate din câte douã filamente de ADN complementare.
În sistemele numerice, repetarea unor informaþii poate fi exploatatã
pentru comprimarea mesajelor. Aceasta asigurã transmiterea eficientã a
mesajului.
În naturã, redundanþa nu poate fi separatã. O operã de artã care nu ar
conþine informaþii redundante ar fi absolut originalã, dar complet neinteligibilã.
Prea multã redundanþã duce la banalitate, la lipsa valorii estetice. Învãþarea,
în sine, are rolul de a reþine noi informaþii ºi de a transforma informaþia în
redundanþã, în ceva imprevizibil, în ceva ce poate ajuta la prevenire ºi la
anticipare. Redundanþa genereazã mecanismul numit feedbefore care
exploateazã libertatea de alegere dintre mai multe structuri câte ar fi necesare
la un moment dat.
Codificarea informaþiei. Este operaþia de transformare a unui sistem de
semnale în altul. Spre exemplu, un microfon este un traductor de semnale
acustice în semnale electrice. Difuzorul este traductorul care efectueazã
operaþia inversã: din semnale electrice, în semnale acustice.
Codificarea presupune alegerea unui alfabet ºi a unui algoritm de codificare
corespunzãtor.
Modele reale de transmisie
Vã propunem în continuare studiul a douã sisteme cibernetice care
funcþioneazã de cele mai multe ori fãrã cusur: sistemul nervos uman ºi
computerul.
Sistemele cibernetice dispun de autoreglare prin feedback, care reprezintã
un circuit de întoarcere a informaþiei de la componenta de execuþie din
de reglare prin prevenþie a erorilor, numit feedbefore. Corecþia erorilor asigurã
stabilitatea proprietãþilor sistemelor vii, menþinerea constantã a entropiei,
iar prevenþia erorilor permite realizarea unei ordini care tinde spre perfecþiune,
deci reducerea entropiei (negentropie).
Activitate de evaluare
Analizaþi prin comparaþie transmisia informaþiei în sistemul nervos
uman ºi în computere. Evidenþiaþi asemãnãrile ºi deosebirile dintre ele.
Utilizaþi descrierile care urmeazã ale celor douã sisteme propuse.
Vom începe cu transmisia impulsurilor nervoase în timpul producerii
unui act reflex de tipul retragerii mâinii, atunci când cineva se înþeapã la
deget.
Generarea ºi conducerea
impulsurilor nervoase
Vom prezenta modul în care se genereazã ºi se conduce potenþialul de
acþiune.
Excitabilitatea este proprietatea organismului viu de a rãspunde în mod
adecvat ºi adaptativ la acþiunea stimulilor fizici, chimici, biologici, care
produc modificãrile biofizice ºi biochimice reversibile ale organismului.
Acesta este capabil sã ofere rãspunsuri biologice corespunzãtoare (contracþie
muscularã, secreþie glandularã etc.).
Înregistrarea stimulilor interni sau externi se realizeazã la nivelul
membranei celulare. În stare de repaus, membrana este polarizatã electric,
fiind încãrcatã pozitiv pe faþa externã ºi negativ pe faþa internã. Densitatea
cationicã mai mare a Na+ la exteriorul celulei, precum ºi densitatea anionicã
mai mare în interiorul acesteia, face posibilã mãsurarea diferenþei de potenþial
dintre cele douã feþe ale membranei, cu ajutorul voltmetrului electronic sau Montaj pentru înregistra-
a osciloscopului catodic, înregistrându-se astfel potenþialul de repaus. rea potenþialului de acþiune.
Amploarea denivelãrii spotului faþã de linia zero mãsoarã diferenþa de potenþial
dintre feþele membranei, adicã valoarea potenþialului de repaus, care este de
80–90 mV (înregistratã la nivelul axonilor giganþi de la cefalopode: sepie,
caracatiþã).
Potenþialul de acþiune se produce ori de câte ori un stimul (electric,
chimic, fizic, mecanic) acþioneazã asupra membranei celulare, producând
transformãri caracteristice. El reprezintã expresia electricã a stãrii de excitaþie,
a impulsului nervos declanºat de oricare tip de stimul.
În înregistrãrile monografice potenþialul de acþiune cuprinde:
– potenþialul de vârf (spike-ul);
– postpotenþialul negativ (PPN);
– postpotenþialul pozitiv (PPP).
Înregistrarea osciloscopicã
Experiment virtual a potenþialului de acþiune de
membranã: PR – potenþial de
Substratul biochimic – molecular al potenþialului de acþiune
repaus; PL – perioadã de
are la bazã migrãri caracteristice ale ionilor prin membranã; pentru latenþã; PA – potenþial de
a vizualiza procesul accesaþi adresa: http://nerve.bsd.uchicago.edu, acþiune; PPN – postpotenþial
applet-ul: „Sodium Channel Simulation”. negativ; PPP – postpotenþial
Pentru a vizualiza modalitatea în care Huxley a demonstrat generarea pozitiv.
ºi conducerea impulsului nervos prin axonii giganþi de sepie, vã propunem
o serie de experimente virtuale de electrofiziologie pe care le puteþi
efectua cu ajutorul applet-urilor Java, identificate la adresa:
http://nerve.bsd.uchicago.edu
Accesaþi pentru început applet-ul „Cable Properties of the Axon“.
Veþi observa urmãtoarele:
1) prelevarea axonului gigant de sepie;
2) introducerea acestuia în mediul lichidian similar din punctul de
vedere al compoziþiei chimice cu mediul intern al sepiei;
3) montarea unui circuit electric format din doi microelectrozi (unul
pe faþa internã a membranei, celãlalt pe faþa externã), un generator de
curent ºi un osciloscop;
4) vizualizarea reprezentãrilor grafice ale fenomenului de depolarizare
ºi apoi repolarizare a membranei neuronale, evidenþiind astfel modalitatea
în care este generat impulsul nervos ºi apoi propagat.
83

Generarea ºi propagarea
potenþialului de acþiune.
Propagarea potenþialului de acþiune prin neuron poartã
numele de influx nervos ºi se realizeazã prin douã modalitãþi:
1. Propagarea pas cu pas (din aproape în aproape) se
realizeazã la nivelul fibrelor amielinice, astfel: la locul
unde a acþionat excitatorul, regiunea excitatã devine electro-
negativã în raport cu regiunile aflate în repaus, care sunt
electropozitive. Prin acest mecanism apar diferenþe de
potenþial (între zonele vecine), care genereazã curenþii
locali numiþi ai lui Hermann (1885). Depolarizãrile create de curenþii locali
în zonele învecinate celei active sunt urmate de generarea potenþialului de
acþiune ºi propagarea sa.
Instalarea noului potenþial de acþiune în alte zone ale fibrei permite
constituirea de noi circuite locale º.a.m.d.
2. Propagarea saltatorie se realizeazã la nivelul fibrelor mielinice; teaca
de mielinã, din cauza rezistenþei electrice mari, permite propagarea influxului
nervos, doar la nivelul întreruperilor în continuitatea mielinei, adicã la nivelul
nodurilor Ranvier.
Esenþial în propagarea saltatorie este cã schimburile ionice transmem-
branare au loc numai la nivelul nodurilor Ranvier; doar aici se formeazã
curenþii locali depolarizanþi care genereazã potenþial de acþiune ce „sare” de
la un nod la altul. Avantajul acestui tip de propagare constã în creºterea
vitezei de transmitere a impulsului nervos de-a lungul structurii biologice.
Conducerea impulsului de-a lungul fibrelor nervoase se supune urmãtoa-
relor legi:
legea integritãþii anatomice ºi funcþionale;
legea conducerii izolate;
legea conducerii bidirecþionale.
În organism propagarea influxului nervos se realizeazã doar unidirecþional,
datoritã existenþei sinapselor.

Transmiterea sinapticã
Termenul de sinapsã a fost introdus de Ch. Sherrington (1897) pentru
a indica joncþiunea prin contiguitate a doi neuroni diferiþi sau între un
neuron ºi un receptor sau un efector. Funcþional, sinapsele pot fi diferenþiate
dupã mecanismul de transmitere, în: electrice ºi chimice.
Sinapsele electrice. Caracteristic este spaþiul sinaptic îngust
Na
+
(de ordinul zecilor de angströmi), cu rezistenþã electricã redusã
+
K ºi transmitere de la elementul presinaptic la cel postsinaptic cu
Ca
2+

Acetilcolinã ajutorul curenþilor locali. Transmiterea se face rapid, fãrã întârziere

Neuron (mediator importantã ºi fãrã modificãri ale mesajelor.
presinaptic chimic)
Sinapsele chimice. Caracteristic este spaþiul sinaptic mai
larg (de ordinul sutelor de angströmi), în care se elibereazã un
mediator chimic cu rol în depolarizarea elementului postsinaptic.
Cantitatea de mediator chimic eliberatã este direct proporþionalã
cu intensitatea impulsului nevos transmis de-a lungul elementului
Sinapsã chimicã în care se
presinaptic. Astfel se realizeazã transmiterea fãrã modificare a
observã eliberarea acetilcolinei mesajului, doar cu o întârziere sinapticã de 0,4–0,7 ms.
în fanta sinapticã.
84
 Dupã natura stãrii generate în membrana postsinapticã, sinapsele chimice 1
pot fi excitatorii sau inhibitorii. De asemenea, se pot clasifica ºi dupã natura 2
mediatorului chimic eliberat în spaþiul sinaptic, în: 3
colinergice (mediatorul chimic este acetilcolina); 4
adrenergice (mediatorul chimice este noradrenalina ºi adrenalina);
5
alte tipuri (serotonina, dopamina, encefaline, endorfine etc.).
Sinapsele au o serie de proprietãþi fiziologice, cum ar fi:
respectã legea polarizãrii (transmiterea se face unidirecþional de la 6

elementul presinaptic la cel postsinaptic, excepþie fãcând sinapsele electrice 7

cu transmitere bidirecþionalã); 8 9
prezintã întârziere sinapticã; Sinapsa neuronalã: 1 – micro-
prezintã sumaþie temporalã; tubuli; 2 – vezicule sinaptice;
sunt supuse procesului de fatigabilitate; 3 – butoni terminali; 4 – fantã
suferã codificare de tip analogic datoritã posibilitãþii de sumaþie, mesajul sinapticã; 5 – aparat Golgi;
6 – mitocondrii; 7 – dendritã;
fiind alcãtuit din impulsuri modulate în frecvenþ㠖 forma digitalã de codificare; 8 – membranã presinapticã;
au funcþia integrativã: un neuron poate primi multiple mesaje pe cãi 9 – membranã postsinapticã.
presinaptice pe care le însumeazã ºi le prelucreazã caracteritic,
emiþând un mesaj de ieºire, diferit de mesajele de intrare; 1
au funcþia de releu, caracteristicã sinapselor electrice ºi
2
parþial celor chimice; mesajul se transmite nemodificat, sincron a
la un numãr mare de elemente postsinaptice. 3

În concluzie, acþiunea unui stimul asupra materiei vii se b 4

numeºte stimulare, excitaþia reprezentând rãspunsul primar celular c 5

la acþiune agentului stimulator. În organismele superioare
excitabilitatea este dezvoltatã cu deosebire pentru celulele d
sistemului nervos, cu rol în transferul ºi depozitarea informaþiei
în celulele musculare ºi secretorii. e

Actul reflex – procesul fiziologic g 7

6

de rãspuns la acþiunea unui stimul 9

8

Sistemul nervos este atât principala componentã integratoare
a organismului cu mediul, cât ºi a sistemelor de organe în cadrul
organismului; are rolul de a primi ºi de a transmite mesaje,
integrând individul biologic în mediul sãu de viaþã ºi coordonând
activitatea tuturor organelor interne. Sistemul nervos prezintã o
porþiune centralã (sistemul nervos central) ºi o porþiune perifericã
(sistemul nervos periferic). La nivelul sistemului nervos central
sunt localizaþi centri de corelaþie ºi coordonare a mesajelor
transmise de la periferia organismului cãtre organele efectoare,
prin intermediul sistemului nervos periferic.
Indiferent de gradul sãu de organizare, sistemul nervos are
la baza fiziologiei sale actul reflex sau reflexul. Reflexul este
procesul fiziologic de rãspuns la acþiunea unui stimul ºi are ca
substrat material arcul reflex.
Arcul reflex este constituit din:
componenta aferentã formatã din receptor ºi calea aferentã
de transmitere a mesajului;
centrul nervos;
Alcãtuirea sinapsei ºi mecanismul
transmiterii sinaptice: 1 – segment presinaptic;
2 – sinteza enzimelor; 3 – sinteza precursorilor
neurotransmiþãtorilor (mediator chimic);
4 – vezicule; 5 – enzime care degradeazã
mediatorul chimic neutilizat; 6 – receptor
propriu (presinaptic); 7 – fantã sinapticã;
8 – receptor postsinaptic; 9 – segment post-
sinaptic; a – sinteza mediatorului chimic
dintr-un precursor sub influenþa enzimelor
specifice; b – stocarea moleculelor mediator
chimic în veziculele din butonii terminali ai
axonului; c – moleculele de mediator chimic
neînglobate în vezicule sunt degradate de
enzime; d – ajungerea potenþialului de acþiune
la capãtul axonului neuronului presinaptic
determinã fuzionarea veziculelor cu mediator
chimic cu membrana presinapticã; e – spargerea
veziculelor ºi eliberarea mediatorului în fanta
sinapticã; f – difuziunea mediatorului în fanta
sinapticã ºi cuplarea moleculelor cu receptorii
din membrana postsinapticã; g – inactivarea
enzimaticã a mediatorului chimic imediat dupã
depolarizarea membranei postsinaptice.
85
 Rãdãcinã posterioarã componenta eferentã formatã din calea eferentã de
2
6
1 transmitere a mesajului ºi efector.
Organismul este supus în permanenþã unui flux de informaþii.
Arc reflex
Acestea sunt conþinute în natura variatã a stimulilor care pãtrund
Stimul Receptor
Efector
în organism la nivelul receptorilor. De la aceºtia, informaþia
5
Rãdãcinã
ajunge pe calea aferentã la un centru de comandã (centrul nervos)
4 3
anterioarã care prelucreazã informaþia, dupã care o transmite pe o cale
eferentã la organul efector (organul de execuþie). Valoarea
Arc reflex: 1 – pasul 1: aplicarea rãspunsului efectorului este comunicatã centrului pe o cale inversã,
stimulului, activarea receptorului, generarea numitã conexiune inversã (feedback). În felul acesta rãspunsul
potenþialului de acþiune; 2 – pasul 2:
transmiterea potenþialului de acþiune de-a poate fi comparat cu comanda primitã ºi dacã el nu corespunde
lungul neuronului senzitiv; 3 – pasul 3: cu necesitãþile sistemului centrul dã o nouã comandã.
procesarea informaþiei în centrul nervos din
substanþa cenuºie medularã; 4 – pasul 4:
transmiterea potenþialului de acþiune de-a
lungul neuronului motor; 5 – pasul 5:
realizarea comenzii (efectuarea rãspunsului
adecvat informaþiei recepþionate); 6 – con- Receptorii sunt celule specializate în detectarea unor stimuli
ducerea influxului nervos, ascendent spre
cortexul senzitiv. specifici (tact, presiune, cãldurã, luminã etc.), acþionând ca
traductori biologici; ei transformã o formã de energie a stimulului
(pentru care ei sunt sensibili, specializaþi) în impuls nervos care se autopropagã
de-a lungul cãilor nervoase aferente, sub forma potenþialului de acþiune.
Impulsul nervos este echivalentul universal în care este convertitã toatã
informaþia senzitivo-senzorialã, astfel cã în etajele de prelucrare, sistemul
nervos lucreazã numai cu semnale asemãnãtoare din punct de vedere fizic,
indiferent de natura cauzei primare care le-a produs.
Calea aferentã este reprezentatã de fibrele nervoase aferente centrului
nervos care transmit mesajele informaþionale cãtre aceºtia de la receptori;
mesajul este codificat în funcþie de calitate, intensitate, desfãºurare temporalã
ºi distribuþie spaþialã.
Impulsurile nervoase senzitive ajunse la diferite niveluri ale sistemului
nervos central, în funcþie de importanþa lor biologicã, vor fi analizate ºi
prelucrate, transformate în senzaþii corespunzãtoare ºi se vor elabora mesaje
efectoare.
Centrii nervoºi sunt grupãri de neuroni interconectaþi sinaptic cu roluri
esenþiale în desfãºurarea unor reflexe, comportamente, prelucrarea mesajelor
senzoriale, emiterea unor mesaje, comenzi ºi realizarea unor activitãþi asociative.
Neuronii din centrii nervoºi pot fi: senzitivi, motori ºi de asociaþie, alcãtuind
în mod corespunzãtor centrii nervoºi senzitivi, motori ºi de asociaþie. Centrii
nervoºi sunt dispuºi în substanþa cenuºie a sistemului nervos central.
Proprietãþile fiziologice ale centrilor nervoºi sunt:
excitabilitatea care poate fi directã, realizatã de cãtre impulsurile
nervoase de la receptori ajunse la centri pe calea aferentã; indirectã, determinatã
de variaþii ale parametrilor mediului intern; endogenã, spontanã, derulatã în
absenþa vreunui stimul caracteristic din mediu (proprietatea de automatism
a centrilor respiratori, de exemplu);
conductibilitatea care poate fi unilateralã (neuron senzitiv – neuron
motor), întârziatã (datoritã sinapselor chimice, în special), decremenþialã
(din cauza numãrului mare de sinapse din centru este posibilã diminuarea
intensitãþii impulsurilor nervoase);
86
 asigurã facilitarea transmiterii: impulsul transmis creeazã condiþii
favorabile transmiterii impulsurilor ulterioare (mecanismul constã în
intensificarea sintezei de mediator chimic la primul impuls);
asigurã recrutarea: antrenarea unui numãr din ce în ce mai mare de
neuroni dintr-un centru (pe mãsura repetãrii stimulilor);
asigurã potenþarea posttetanicã: starea de facilitare menþinutã dupã
stimularea unui centru;
admit sumaþia temporalã: aplicarea repetatã a unui stimul subliminal,
atinge pragul critic ºi poate descãrca potenþialul de acþiune;
admit sumaþia spaþialã: aplicarea simultanã a mai multor stimuli
subliminali la nivelul mai multor receptori din cadrul aceluiaºi câmp recep-
tor, poate descãrca potenþial de acþiune;
admit postdescãrcarea: continuarea descãrcãrii de mesaje nervoase
de cãtre centrul nervos ºi dupã încetarea excitãrii componentei aferente; un
exemplu de postdescãrcare foarte mare îl constituie circuitele reverberante
(lanþuri neuronale închise);
convergenþa: la un centru sosesc mesaje pe mai multe cãi aferente;
existã posibilitatea ca nu toþi neuronii din centru sã primeascã toate informaþiile,
ci doar o parte dintre ei care vor alcãtui zona de convergenþã cu rol de
facilitare;
tonusul: starea de uºoarã excitaþie permanentã a centrilor nervoºi,
modulabilã între anumite limite;
iradierea: datoritã interconexiunilor dintre centri nervoºi, excitaþia cu
intensitatea adecvatã trece de la un centru la altul (cu cât intensitatea
excitantului este mai mare cu atât amplitudinea rãspunsului este mai mare);
coordonarea: centrii nervoºi care contribuie la efectuarea aceleiaºi
activitãþi alcãtuiesc centrii aliaþi, sinergici;
dominanþa: în cazul în care sunt excitaþi mai mulþi centri nealiaþi,
atunci centrul cel mai puternic excitat are o acþiune dominantã asupra celorlalþi,
atât prin inhibarea lor, cât ºi prin amplificarea sa;
inhibiþia perifericã (SN periferic) sau centralã (SNC) este fenomenul
opus excitaþiei;
inducþia: provocarea de cãtre o stare de excitaþie a unei stãri de
inhibiþie – inducþie negativã sau invers – inducþie pozitivã;
reflectarea: la nivelul centrilor nervoºi are loc un proces de reflectare
a impulsurilor aferente ºi de la nivelul acestora pornesc mesajele efectoare
corespunzãtoare activãrii efectorilor.
În centrii nervoºi se închid:
reflexele înãscute (necondiþionate): reacþii simple, prompte, imediate
la acþiunea stimulilor (de exemplu, clipit);
reflexele dobândite (condiþionate): învãþate în cursul vieþii, ca urmare
a solicitãrilor informaþionale de diverse naturi.
Calea eferentã este reprezentatã de fibrele nevoase efeernte centrului
reflex (nervos) care transportã mesajele efectoare cãtre efectori, determinând
funcþionarea specificã a acestora.
Efectorii sunt muºchii – contracþie, relaxare, ºi glandele – elaborare ºi
descãrcare a produsului de secreþie (exocrinã ºi endocrinã).

87

Aºa aratã componentele unui
computer.
Aºa aratã ceea ce se gãseºte
sub taste.
Aºa aratã interiorul tastaturii.
Magistrale de date – auto-
strãzile din computer.
Placa de bazã cu sloturile
de extensie ºi circuitele inte-
grate.
88
Scurtã cãlãtorie a informaþiei prin
computer
Toate informaþiile (cuvinte, imagini, numere) sunt manipulate ºi stocate
în computer sub formã de numere binare. În sistemul numeric binar existã
numai doi digiþi: 0 ºi 1. Toate informaþiile trebuie sã fie combinaþii diferite
ale acestor digiþi.
Spre a stabili similitudinea între funcþionarea sistemului nervos ºi com-
puter vom încerca sã parcurgem drumul informaþiei provenite de la apãsarea
unei taste, pânã la apariþia ei sub formã graficã pe monitor. Apãsarea tastei
A, spre exemplu, modificã intensitatea curentului electric stabilit prin circuitul
asociat acestei taste. Un microprocesor inclus în tastaturã se anexeazã în
permanenþã circuitelor care conduc spre taste pentru a detecta variaþiile de
curent. El poate preciza când o anumitã tastã a fost apãsatã ºi când a fost
eliberatã. Fiecare tastã are un set unic de coduri de identificare, chiar dacã
ele par a fi identice.
Ulterior, procesul genereazã codul de scanare, un numãr pe care el îl va
stoca în memoria tampon a tastaturii, apoi îl va încãrca într-o conexiune
prin port, unde el poate fi citit de sistemul de intrare/ieºire de bazã (BIOS)
al calculatorului. BIOS-ul va anunþa tastatura sã ºteargã codul de scanare
din memoria tampon, apoi va traduce respectivul cod de scanare într-un cod
ASCII, care poate reprezenta un caracter sau un cod de cheie special. În cod
ASCII, litera A majusculã este reprezentatã de numãrul 65.
Tastatura este un dispozitiv de intrare prin intermediul cãruia putem
comunica cu computerul. Atunci când apãsarea tastei A ia sfârºit, o serie de
biþi de informaþie încep cãlãtoria prin sistemul de autostrãzi, numite magistrale.
Magistrala asigurã transportul datelor între procesor, memorie ºi restul
componentelor. Ea constã dintr-o mulþime de circuite electrice minuscule,
care se numesc trasee, tipãrite pe ambele feþe ale plãcii de bazã, împreunã
cu niºte microcipuri grupate ºi sloturi în care se conecteazã plãcile de
extensie (memorie, placã video, placã audio). În computer se gãsesc în
afarã de magistrala descrisã, a plãcii de bazã, magistralele pentru procesor,
pentru memorie, magistrala serialã universalã etc.
Continuãm drumul spre monitor. Vom ajunge la microprocesor – unitatea
centralã de prelucrare – creierul electronic. Se poate spune cã restul
componentelor, precum memoria RAM, discurile, monitorul, existã pentru a
reduce distanþa dintre noi, utilizatorii, ºi procesor. Practic, informaþia introdusã
în sistem prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului este iniþial transformatã
în semnal electric (analogic), apoi convertitã în semnal digital (pulsuri de
curent) care este transmis microprocesorului prin intermediul magistralei.
Conversia analog-digital se face în dispozitivele de intrare, dupã cum aþi
constatat la microprocesorul tastaturii, iar conversia digital-analog la
dispozitivele de ieºire: monitor, boxe etc.
Imaginaþi-vã microprocesorul ca pe o colecþie imensã de comutatoare,
de fapt o mulþime de tranzistori fixaþi pe o bucatã de siliciu. Ei se pot afla
fizic în douã stãri: deschis sau închis. Imaginaþi-vã cã fiecare dintre ei
comandã aprinderea câte unui led. Utilizând un panou mare cu multe astfel
de leduri comandate de tranzistori aþi putea scrie sau desena imagini. Utilizând
acelaºi tip de comutatoare se pot face ºi operaþii matematice în sistem binar.
Un tranzistor deschis (dezactivat), prin care nu trece curent, reprezintã un
0, iar un tranzistor închis care permite trecerea unui puls de curent, reprezintã
un 1. Curentul care trece printr-un tranzistor ar putea controla funcþionarea
altui tranzistor, dând naºtere unui aranjament numit poartã logicã.
Ansamblul de porþi logice executã instrucþiunile care au fost solicitate.
Acum va interveni memoria RAM (Random Access Memory). Orice activitate
ar executa computerul, el trebuie sã-ºi transfere programe de pe harddisk în
memoria RAM. Înainte ca aceste programe sã poatã utiliza procesorul pentru
a manipula datele, documentul sau fiºierul care va conþine litera A trebuie Procesor.
sã fie stocat, cel puþin momentan, în memoria RAM. Cipul de memorie
RAM primeºte semnale electrice de la sistemul de operare. Fiecare linie de
adresã identificã locaþia de pe cip unde pot fi stocate date. Pulsul electric
va activa un tranzistor conectat la o linie de date din fiecare locaþie de
memorie a cipului RAM, care va încãrca un condensator. La oprirea
calculatorului toate condensatoarele se vor descãrca. Fiecare condensator
descãrcat reprezintã un bit de 0, iar cei încãrcaþi, biþi de 1. Când se doreºte
citirea memoriei, un alt semnal electric este trimis la linia de adresã pentru Faþa interioarã a procesorului.
a comanda descãrcarea condensatoarelor ºi generarea de pulsuri electrice
interpretate ca fiind 1. Combinaþia de 1 ºi 0 din cele opt linii de date
formeazã un byte (octet) de date.
Sã continuãm cãlãtoria! Dupã ce a trecut prin memorie ºi procesor,
„A-ul” nostru se îndreaptã spre dispozitivul de ieºire numit monitor. Aici
existã un convertor digital-analogic pentru semnalele venite de la sistemul
de operare sau de la programele de aplicaþii, în cazul nostru Word-ul.
Monitoarele au câte trei astfel de convertoare, câte unul pentru fiecare Poarta logicã.
dintre culorile primare: roºu, verde, albastru.
Acesta a fost drumul parcurs de litera A, de la tastaturã la monitor,
explicat fãrã a intra în prea multe detalii tehnice!

Modele reale de prelucrare ºi de Memoria RAM.

stocare a informaþiei
Analogia dintre creierul uman ºi computer poate continua. Nu doar la
nivelul transmisiei informaþiei, ci ºi al stocãrii ºi prelucrãrii sale. Acest
subiect este controversat: unii autori considerã cã totul se rezumã doar la
2
existenþa similitudinilor, alþii sunt de acord cã funcþionarea creierelor electronice 1
s-a inspirat din anatomia ºi fiziologia sistemului nervos central. Noi vom
3
analiza modul în care creierul uman ºi sistemele computerizate stocheazã
informaþia.
Evident, elementele lor componente au numãr ºi volum diferit.
4
Creierul uman conþine 1010 neuroni cu dimensiuni microscopice, iar 5
calculatoarele electronice conþin 104 elemente funcþionale cu dimensiuni
mult mai mari.
O altã diferenþã semnificativã ar fi faptul cã procesele nervoase sunt
Creierul uman: 1 – lob fron-
complexe, iar cele care au loc în computere sunt procese fizice simple. tal; 2 – lob parietal; 3 – lob
Neuronii au capacitatea de a stoca mesaje ºi combinaþii de mesaje. occipital; 4 – cerebel; 5 – lob
Acestea pãtrund în neuron prin sinapsele axo-somatice (axo-dendritice) ºi temporal.
pãrãsesc pericarionul pe calea axonicã. Fluxul de transmitere a informaþiei
prin neuroni este estimat a fi de 1000 biþi/s. Creierul uman dispune de
89

Analogia între computer ºi
sistemul nervos uman poate
continua.
Neuron multipolar.
aproximativ 1,4 · 1010 neuroni, care ar putea înmagazina în cursul unei vieþi
medii circa 109 – 1011 biþi. Practic, fiecare neuron ar putea reþine o informaþie
de 1 bit. Informaþiile reþinute în creier provin din moºtenirea geneticã, pe
de o parte ºi din procesul de învãþare ºi de instruire, pe de altã parte.
În ceea ce priveºte stocarea la nivelul celulelor nervoase, nu se cunoaºte
cu exactitate mecanismul. S-au detectat la nivelul neocortexului atât memorie
circulant㠖 cu transmisie în grup de relee, prin circuite de repetitori, cât
ºi memorie fix㠖 cu imprimare ºi substrat gen discul magnetic.
Impulsurile nervoase ce reprezintã codificarea mesajelor primite de la
receptori sunt reþinute în creier la nivelul circuitelor reverberante. Existã
însã ºi alte mecanisme de stocare. Omul nu-ºi pierde memoria dupã o anestezie
totalã care opreºte temporar activitatea bioelectricã a creierului, blocând ºi
funcþionarea circuitelor reverberante.
Persistenþa unor mesaje în circuitele reverberante faciliteazã o acþiune
durabilã în substratul biochimic al memoriei. Existenþa acestui substrat este
doveditã de faptul cã memoria se poate modifica sub acþiunea substanþelor
toxice, precum alcoolul, nicotina etc.
Se pare cã memoria fixã este asiguratã de acizii nucleici care pot stoca
informaþia, dupã modelul de codificare a informaþiei genetice. S-a emis
chiar ipoteza producerii unei forme de ARN care prin proteinele sintetizate
asigurã bazele moleculare ale memoriei.
Hyden (1959) a fost primul care a susþinut cã stocarea ºi revocarea
informaþiei se datoresc formãrii unui ARN specific, ca urmare a excitãrii
neuronului. Formarea ARN-ului nou în timpul învãþãrii este demonstratã ºi
de faptul cã inhibiþia sintezei de ARN prin utilizarea antibioticului Actino-
micina D provoacã tulburarea memoriei.
Dintre macromoleculele care se presupune cã ar participa în cadrul
mecanismelor învãþãrii ºi memoriei, proteinele par a îndeplini condiþiile
unor asemenea substanþe efectoare.
Roy John (1967) a emis o ipotezã conform cãreia impulsurile nervoase
activeazã pãrþi inactive, represate ale genomului. În consecinþã, în structurile
nervoase implicate, se realizeazã sinteza unor proteine specifice, prin
intermediul ARN caracteristic. Aceste noi proteine faciliteazã transmiterea
sinapticã, inducând sinteza unei cantitãþi crescute de mediator chimic sau
modificând proprietãþile membranelor sinaptice. În acest mod la nivelul
creierului se poate naºte un numãr enorm de circuite neuronale specializate.
Prin aceste circuite informaþia este vehiculatã ºi adusã în lumina conºtiinþei.

Acid ribonucleic.
Modele electronice de stocare a
informaþiei
Problema stocãrii informaþiilor pentru accesarea lor ulterioarã este veche
de când lumea. Era computerelor a adus ca soluþii dispozitive de stocare pe
care mulþi dintre noi le utilizãm zilnic.
Hard Disk-ul HD (discul fix) este un disc magnetic pe care se pot
stoca date/informaþii cu vitezã de lucru mare ºi cu capacitate de stocare
peste 3Gb. Caracteristicile care diferenþiazã HD-rile sunt:
Hard-discul magnetic. timpul de acces la date, timpul de acces la un sector (65 la 85 ms);
cu cât viteza de rotaþie este mai mare, cu atât timpul de acces este mai mic;
90
 viteza de transmisie a datelor, cantitatea de informaþii citite ºi transmise
într-o secundã.
Hard disk-ul extern (HD-extern) care poate fi detaºat de calculator,
fãrã a necesita demontarea.
CD-ROM (Compact Disk-Read Only Memory), disc ce permite stocarea
unei mari cantitãþi de date (peste 650Mb). Datele se inscripþioneazã optic ºi
nu mai pot fi ºterse sau modificate. Din punctul de vedere al posibilitãþii de
imprimare existã douã categorii: CD-R imprimabile o singurã datã ºi CD-RW
imprimabile de mai multe ori.
Disc ZIP cu capacitate de memorare de 100-300Mb.
Disc JAZ cu capacitate de memorare de pânã la 1 Gb.
Floppy-disk (discheta) disc magnetic flexibil, portabil cu capacitate
micã (1,44Mb), timp de acces mare, datele nu se pãstreazã un timp prea
CD-ul.
îndelungat. Pentru a se putea folosi trebuie formatatã, astfel încât sã devinã
compatibilã cu sistemul de operare utilizat. Prin formatare se ºterg toate
informaþiile de pe dischetã, se testeazã ºi se marcheazã zonele defecte. Printre
avantajele utilizãrii dischetelor se numãrã: costul de achiziþie redus ºi prezenþa
relativ frecventã a unitãþilor floppy pe computere. Ca dezavantaje ar fi
capacitatea de stocare micã ºi fiabilitatea redusã.
Utilizarea din ce în ce mai frecventã a aplicaþiilor multimedia care
conþin text, graficã, video, sunet, animaþie, filme etc., a impus necesitatea
apariþiei unor medii de stocare portabile, cu capacitate mai mare decât CD-urile.
Astfel, în luna martie 1997 a fost lansat DVD-ul sau Digital Versatile Disk,
dispozitiv foarte asemãnãtor CD-ului, dar cu performanþe superioare. Astfel, Discheta.
ar putea stoca cam opt ore de muzicã pe o singurã faþã în sistem Dolby
Digital (standard utilizat pentru codificarea audio a informaþiei). Monofaþã, monostrat (4,7GB)
DVD playerele sunt compatibile cu CD-urile audio. Pe DVD-uri se pot
înregistra mai multe coloane sonore ceea ce face posibilã subtitrarea în mai
multe limbi sau chiar dublarea lor. Monofaþã, dublu strat (8,5GB)

Cum se stocheazã informaþia pe un DVD

Se utilizeazã acelaºi principiu ca la CD: datele sunt codate sub formã de
mici orificii ºi ridicãturi pe track-urile discului cu o grosime de 1,2 mm; Dublã faþã, dublu strat (17GB)
este creat prin injectarea unui plastic policarbonat sub formã de straturi
succesive acoperite cu un alt strat reflectãtor cu rol protector. Una dintre
deosebiri ar fi cã la DVD-uri se pot crea douã straturi inscriptibile ºi se pot Moduri de inscripþionare pe
utiliza ambele feþe ale discului. Astfel, capacitatea poate ajunge la valorile CD.
din figura urmãtoare, unde sunt prezente secþiunile transversale prin formate
diferite de DVD-uri. Fiecare strat inscripþionabil are o pistã sub formã de
spiralã pe care se stocheazã datele. Ea porneºte întotdeauna din centrul
DVD-ului spre exterior. Cele mai utilizate sunt DVD-urile monofaþã-monostrat
(single-sided, single-layer).
Activitãþi de evaluare
1. Proiect. Alcãtuiþi o prezentare PowerPoint în care sã ilustraþi
fenomenele legate de generarea, transmisia ºi stocarea informaþiei în sistemele
vii ºi în computere.
Matricea neuronal㠖
2. Dezbatere. Exprimaþi-vã ºi argumentaþi ºtiinþific opinia voastrã primul pas în crearea cipurilor
asupra inteligenþei artificiale. Documentaþi-vã asupra testului Turing! implantate în reþele neuronale
Consideraþi cã s-ar putea construi un robot capabil sã simtã durerea! vii.

91
 Virus informatic – disfuncþie
informaticã a sistemului
Dezvoltarea „lumii electronice” a adus cu sine necesitatea protejãrii
datelor. Oamenii au fost capabili sã creeze computerele ºi Internetul, dar
printre noi existã ºi personaje negative care utilizeazã aceste „creaþii” spre
a face rãu. Aºa s-au nãscut viruºii informatici: programe create cu scopuri
distructive care au proprietatea de a se extinde ºi a ca face sistemul de
operare sã funcþioneze necorespunzãtor.
Viruºii informatici constau din seturi de instrucþiuni care se ataºeazã
singure unui program sau sectorului de boot al hard-discului. Pot ataca
fiºierele tip text sau componentele hard ale computerelor. Ei pãtrund în
calculator odatã cu programele descãrcate de pe Internet, prin e-mail sau
Viruºi informatici – pro- prin intermediul dischetelor, CD-urilor, memory-stick-urilor.
grame distructive.
Din lupta împotriva viruºilor s-a nãscut domeniul intitulat: Securitatea
informaþiei.
Cum este mult mai uºor sã previi decât sã tratezi, cea mai simplã metodã
de a proteja un computer este utilizarea unui antivirus. El are menirea de
a descoperi eventualele atacuri spre a stopa pãtrunderea viruºilor în calcu-
lator sau de a elimina eventualii viruºi care au reuºit sã intre în sistem!
Politica de securitate presupune urmãtoarele activitãþi obligatorii:
scanarea regulatã a tuturor fiºierelor din computer;
actualizarea programelor antivirus;
scanarea dischetelor, a CD-urilor înainte de introducerea în calculator;
Securitatea informaþiei. scanarea fiºierelor primite prin e-mail;
evitarea rulãrii programelor cu provenieneþã necunoscutã;
utilizarea funcþiei macro-disable disponibilã în aplicaþiile moderne.

Virusuri – disfuncþii în organismele vii

Deºi ca sistem cibernetic, omul este extrem de perfecþionat, el se poate
îmbolnãvi atunci când mecanismele de reglare nu mai pot face faþã acþiunii
factorilor perturbatori, care prin agresivitate devin patogeni. În cazul unui
atac viral, producþia de anticorpi specifici se face în termen de câteva zile
sau chiar sãptãmâni datoritã inerþiei mari a reacþiilor biochimice.
Bioautoreglarea nu conþine mecanisme feedback supraetajate de verificare
Virusul HIV.
rapidã a rezultatelor acþiunilor programelor genetice. Cu alte cuvinte,
funcþionarea programelor genetice înscrise în structura acizilor nucleici nu
poate fi reglatã pe baza informaþiilor provenite din mediu. Astfel, se poate
explica apariþia bolilor autoimune, maladii în care organismul se mobilizeazã
împotriva sa însãºi, ajungând chiar la autodistrugere.
Activitãþi de evaluare
1. Analizaþi schema transmiterii virusului gripei aviare în sistemul
prezentat. Precizaþi mãsurile de prevenire a rãspândirii virusului H5N1.
Imunizarea organismului. Evaluaþi factorii de risc în apariþia unei pandemii.
92
 Transmiterea virusului gripei aviare

Ce vor înþelege cititorii?

Ce a vrut autorul mesajului?
Cum aº putea transmite mesajul
Livrare fizicã a mesajului Copia pe care o am este
cât mai fidel?
autenticã (fidelã)?

Producãtor Arhivist Arhivã (depozit) Consumator

93
 Capitolul 3. Teorii ale unificãrii

Ce este
subconºtientul? „Întreaga cunoaºtere plu-
Dar inconºtientul? teºte pe o mare fãrã fund.
Trãsãtura distinctivã a
Oare percepþiile evoluþiei viitoare va fi
noastre sunt tocmai unificarea ºtiinþei,
corecte? depãºirea graniþelor istori-
ce dintre diferitele disci-
pline speciale.”
(Werner Heisenberg)

Ce este Ce este „Noi ºtim ce este esenþial

inteligenþa? conºtiinþa? în propria existenþã, iar
Dar inteligenþa Care este rolul
altuia nu trebuie sã-i pese
pentru asta. Ce ºtie un
emoþionalã? sãu? peºte despre apa în care
înoatã?”
(Albert Einstein)

„De ce este de fapt fiinþare

De ce visãm? ºi nu, mai degrabã, Nimic?”
De ce uitãm? (Martin Heidegger)
Ce ne amintim?

Cum putem De ce spaþiul „De unde am apãrut? Cum

a început Universul? De ce
pretinde sã are numai trei e Universul aºa cum e?
cunoaºtem alte dimensiuni Cum va sfârºi?
Universuri? extinse? Întreaga mea viaþã am fost
Suntem în fascinat de marile întrebãri
Cum ar arãta un cu care suntem confruntaþi
pragul unei Univers fãrã ºi am încercat sã gãsesc
revoluþii dimensiuni un rãspuns ºtiinþific la ele.
ºtiinþifice? extinse? Dacã aþi privi cãtre stele,
aºa cum fac eu, ºi aþi
Vom reuºi sã încerca sã gãsiþi sensul a
gãsim o teorie ceea ce vedeþi v-aþi
întreba, la fel ca mine, ce
completã unificatã anume face Universul sã
care sã descrie existe. Întrebãrile sunt
Universul ºi tot limpezi ºi dezolant de
ce conþine el? simple. Rãspunsurile însã
au pãrut întotdeauna sã fie
Ce se aflã în dincolo de puterile noastre.
centrul teoriei M? Pânã acum.”
(Stephen Hawking)
94
Procese corticale
Psihicul uman ºi structura sa
Psihicul, studiat pe larg de voi în clasa a X-a, reprezintã o expresie a
activitãþii nervoase superioare ºi a activitãþii reflexe a creierului. Cercetãrile
experimentale ºi observaþiile clinice au arãtat cã orice intervenþie, orice tulburare
a funcþionãrii mecanismelor neurocerebrale (traumatisme cerebreale, ingerãri
de alcool sau substanþe toxice, droguri) produc tulburãri ale activitãþii psihice.
Starea de excitaþie a celulelor corticale se traduce prin accelerarea vieþii
psihice, prin exacerbarea unor acte comportamentale, în timp ce starea de
inhibiþie a celulelor corticale are ca efect scãderea ritmului activitãþii psihice.
Psihicul uman prezintã interacþiunea ºi unitatea structural-funcþionalã a
trei niveluri integrative principale: inconºtientul, subconºtientul ºi conºtientul.
Inconºtientul reprezintã nivelul primar al organizãrii psihicului structurat
pe baza trebuinþelor biologice înnãscute ºi a mecanismelor reflexe de satisfacere
a lor. Ca urmare este constituit din porniri instinctuale, pulsiuni, trebuinþe,
stãri afective, vise.
Sigmund Freud, creatorul teoriei psihanalitice, considerã inconºtientul
ca fiind sediul dorinþelor ºi actelor refulate (reprimate), al instinctului
erotico-sexual, libidoul. Pentru Freud între inconºtient ºi conºtient existã o
delimitare tranºantã ºi o barierã impenetrabilã. Nu putem avea acces direct Organizarea ierarhicã ºi
polarã a psihicului uman.
la conþinuturile inconºtientului, ci numai indirect prin intermediul manifestãrilor
sale deghizate, simbolice: visele din timpul somnului, ticurile, lapsusurile,
substituþiile ºi inversiunile din vorbire, actele ratate.
Dorinþele care nu pot fi exprimate ºi îndeplinite direct sunt exprimate
sau satisfãcute într-o formã deghizatã, simbolicã (cum se întâmplã în vis)
sau în acte ratate. Prin „acte ratate” Freud înþelege micile „piedici” din
viaþa de toate zilele, cum ar fi neatenþiile, greºelile involuntare, lapsusurile.
Visele au un sens ºi acesta este o dorinþã refulatã. Metoda de descifrare a
viselor este complexã, în mãsura în care visul îndeplineºte dupã Freud o
muncã foarte subtilã de transformare ºi încifrare a elementelor inconºtiete.
Dacã conþinuturile psihice inconºtiente pot deveni conºtiente în urma unei
munci lungi terapeutice prin descrifrare ºi interpretare, conþinuturile psihice
conºtiente, inacceptabile moral, pot deveni inconºtiente în urma unui proces
de reprimare, refulare.
Subconºtientul se aflã sub nivelul conºtiinþei ºi cuprinde memoria potenþialã, Sigmund Freud
(1856–1936).
inclusiv ansamblul de deprinderi ºi operaþii de care dispune subiectul.
Subconºtientul este rezervorul în care se conservã deprinderile, automatismele, Amintiþi-vã!
amintirile, deci toate actele care au trecut odatã prin filtrul conºtiinþei, s-au modelul personalitãþii la
realizat cu efort, dar care se aflã acum într-o stare latentã, virtualã. S. Freud.
– Sinele (Id)
Activitate de evaluare – Eul (Ego)
Amintiþi-vã eforturile din clasa I când aþi învãþat sã citiþi ºi sã scrieþi. – Supraeu (Super-ego)
Explicaþi uºurinþa cu care desfãºuraþi astãzi asemenea activitãþi. Dar scrisul
ºi cititul într-o limbã strãinã? Subconºtientul asigurã utilizarea experienþei
anterioare pentru rezolvarea sarcinilor actuale? Cum?
95

Amintiþi-vã!
Psihicul uman utilizeazã
dispozitive antiredundante:
– selectivitatea percepþiei;
– caracterul selectiv al aten-
þiei
ºi dispozitive antialeatorii:
– raþiunea, adicã organiza-
rea subiectivã, mentalã pe
baza cãreia se adoptã
decizii.
Stãri de afect
Stãri patologice
Raport informaþional
mijlocit prin cunoºtin-
þe prealabile
96
Subconºtientul are o organizare sistemicã apropiatã de cea a conºtiinþei,
el este mai mult orientat ºi compatibil cu conºtientul decât cu inconºtientul.
De altfel, rolul sãu este de a media trecerile de la conºtient spre inconºtient
ºi invers.
Rolul inconºtientului tinde sã fie reconsiderat în psihologia contemporanã.
Considerat de medicul vienez Freud ca un sediu al pulsiunilor oarbe, iraþionale
cu efecte dezorganizatoare ºi inhibitive asupra vieþii psihice, þinând chiar de
patologia mentalã, inconºtientul este vãzut astãzi ca acel nivel al psihicului
care dispune „de o altã organizare, foarte personalã, foarte subiectiv㔠(Paul
Popescu-Neveanu), ca un fel de alter ego, care aduce o altã ordine decât cea
impusã de conºtiinþã, ºi anume aceea a subiectivitãþii intime, izvor dinamizator
al actelor de creaþie. Între conºtient ºi inconºtient existã relaþii circulare în
sensul cã unele conþinuturi conºtiente trec în inconºtient ºi apoi, în urma
germinaþiei ºi transformãrii lor, sã treacã (cel puþin unele) din nou în conºtient.
Activitate de evaluare
Daþi exemple de cazuri în care o problemã v-a frãmântat multã vreme,
aþi „uitat-o” ºi apoi aþi descoperit brusc soluþia sa.
Dominarea conºtientului de cãtre inconºtient apare fie în stãrile de afect
(puternice descãrcãri emoþionale, de scurtã duratã, de exemplu, hohotul de
râs, de plâns etc.) sau în stãrile propriu-zis patologice care presupun o
rãsturnare a raporturilor fireºti, inconºtientul devenind principalul reglator
al conduitei (ca în psihoze, cele mai grave maladii psihice).
Conºtiinþa
Activitate de evaluare
Analizaþi urmãtoarele trei afirmaþii, folosind cunoºtinþele voastre de
psihologie din clasa a X-a.
Conºtiinþa este o sintezã creatoare, o integrare de fenomene psihice
care prin ele însele nu sunt conºtiente, iar unele nici nu devin conºtiente,
dar contribuie la conºtiinþã, sunt un suport al acesteia. (Wundt)
Memoria stã la baza conºtiinþei. (Bergson)
Imaginaþia este o extensie a câmpului de conºtiinþã. (Sartre)
Dupã cum aratã ºi etimologia cuvântului – con-ºtiinþã, con-science,
so-znanie – actul conºtient constituie procesarea unor informaþii de care
subiectul dispune în vederea descifrãrii, înþelegerii, interpretãrii unui nou
obiect sau fenomen întâlnit. Subiectul îºi dã seama de acesta (obiect, persoanã,
situaþie) ºi îl reproduce în subiectivitatea sa sub formã de imagini, noþiuni,
impresii. În virtutea experienþei anterioare obiectul are un ecou informaþional
ºi imediat îºi dã seama ce reprezintã. Chiar ºi atunci când obiectul este nou,
reuºeºte prin comparare, analizã, discernere sã-i identifice mãcar o parte
din trãsãturi ºi astfel sã-l conºtientizeze.
Etimologia cuvântului identificã doar un aspect al conºtiinþei –
conºtientizarea stimulilor interni ºi externi –, dar ignorã faptul cã o altã
funcþie a conºtiinþei este aceea de planificare, iniþiere ºi conducere a acþiunilor
noastre. Fie cã planul este simplu ºi realizat repede (copierea temei în pauzã)
sau complex ºi de lungã duratã (pregãtirea pentru o carierã) acþiunile noastre
trebuie sã fie conduse ºi organizate în acord cu evenimentele din jur. Conºtiinþa
este anticipativã, evenimentele care nu s-au produs încã pot fi reprezentate în Planificare
conºtiinþã. Putem lua în calcul „scenarii” alternative, putem face alegeri ºi Anticipare
prin aceasta deosebirea dintre om ºi animal devine tranºantã, ireductibilã. Transformare
Intenþionalitatea ºi voinþa îºi manifestã prezenþa orientând conºtiinþa
spre scopuri ºi antrenând eforturi voluntare în situaþii dificile. Sub raport
energetic, conºtiinþa este susþinutã de motive ºi emoþii, ºi implicã dimensiuni
afective ºi general motivaþionale.
Activitate de evaluare
Descrieþi o situaþie dificilã în care v-aþi aflat, trãirile, sentimentele ºi
soluþia gãsitã. Arãtaþi modul în care aþi luat deciziile ºi motivele care
v-au condus la acea decizie sau soluþie.
Conºtiinþa reflexivã, specific umanã, are o structurã logico-verbalã: tot
ceea ce este conºtient se conformeazã normelor logice ce permit accesul la
esenþial, general sau categorial. Psihologii susþin cã având o structurã verbalã
în conºtiinþã existã o strânsã legãturã între planul gramatical ºi semantic.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã paºii antrenaþi în învãþarea unei limbi strãine. Arãtaþi
condiþiile necesare învãþãrii acelei limbi pentru exprimarea unei idei simple
(de exemplu, denumirea unui obiect uzual) ºi apoi pentru o idee complexã
(de exemplu, exprimarea unei opinii morale).
Câmpul de conºtiinþã presupune suprapunerea peste câmpul perceptiv a
unui câmp semantic (semnificaþii antrenate de denumiri), ceea ce permite, Integrare verbalã ºi
o tematizare selectivã cu anumite focalizãri. corelarea cu noþiunea
(Rubinstein)
Activitate de evaluare
Coordonare de semni-
Descrieþi experienþa voastrã dintr-o orã de curs în care tematica
ficaþii
prezentatã vã interesa, dar câmpul vostru de conºtiinþã era întrerupt de
(Piaget)
gãlãgia iscatã de unii colegi. Ce calitate trebuie sã aibã atenþia voastrã
pentru a recepta corect mesajele primite?
Conºtiinþa are un caracter procesual, ea se realizeazã prin conºtientizarea
ce se produce în punctele sale cheie, prin salturi sau efecte ale stãrilor de
conºtiinþã. Starea de conºtiinþã este o iluminare bruscã, subiectul îºi dã
seama subit de ceva prin apariþia unei corelaþii între fenomene ºi ele capãtã
semnificaþie.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã momentul când v-a „picat fisa” în timpul unei ore de
curs sau a învãþãrii individuale acasã.
Dacã psihicul uman este, în fapt, un ansamblu de funcþii ºi procese
psihice senzoriale (senzaþii, percepþii, reprezentãri), cognitive (gândire,
memorie, limbaj, imaginaþie) ºi reglatorii (motivaþii, afectivitate, voinþã) ce Jean Piaget
(1896–1980), filosof, socio-
se aflã în interacþiune ºi sunt dispuse ierarhic, conºtiinþa este expresia log ºi psiholog elveþian.
activitãþii întregului sistem psihic pentru cã toate funcþiile participã la
conºtiinþã. Conºtiinþa este o sintezã, o integrare de fenomene psihice care
97
Concluzii prin ele însele nu sunt conºtiente, iar unele dintre ele nici nu devin
conºtiente, dar contribuie la conºtienþã, sunt un suport al acesteia.

Mecanisme Comunicarea ºi limbajul

reglatoare Atenþia
Voinþa

Mecanisme
informaþionale Mecanisme
de prelucrare stimulator
superioarã energizante
Gândirea Motivaþie
Memoria Afectivitate
Imaginaþia Mecanismul cel mai înalt ºi
integrator

Personalitatea umanã

Somnul ºi visele
Se spune cã o persoanã trãieºte o stare modificatã de conºtiinþã atunci
când funcþionarea sa mentalã pare schimbatã sau ieºitã din comun. Unele
stãri modificate de conºtiinþã, ca somnul ºi visele, sunt trãite de toatã lumea,
Stãri modificate de altele apar în condiþii speciale, ca meditaþia, hipnoza sau drogurile.
conºtiinþã: Deºi la prima vedere somnul pare sã aibã puþine în comun cu starea de
• somn veghe, între cele douã fenomene existã similitudini. În starea de vis gândim,
• vise deºi tipul de raþionament este foarte diferit de cele realizate în starea de
• hipnozã veghe; ne putem aminti unele vise aºa cum ne amintim evenimente din
• meditaþie starea de veghe ºi nu suntem în întregime insensibili la mediul înconjurãtor
(ceasul deºteptãtor ºi scâncetul copilului pentru pãrinþi).

Fazele somnului
Cercetãrile psihologilor începute în anii ’30 au dus la descoperirea unor
tehnici de mãsurare a profunzimii somnului ºi la stabilirea momentelor când
apar visele. Aceste cercetãri mãsoarã schimbãrile electrice la nivelul scalpului
ºi miºcãrile oculare care apar în timpul viselor. Înregistrarea graficã a
5 stadii ale somnului schimbãrilor electrice ºi a undelor cerebrale se numeºte electroencefalogramã
REM (sau somn para- (EEG). Undele cerebrale înregistrate atestã existenþa a 5 stadii ale somnului:
doxal) patru de profunzimi diferite ºi un al cincilea cunoscut sub numele de somn
cu miºcãri oculare rapide – REM – Rapid Eye Movement. Când o persoanã
închide ochii ºi se relaxeazã, undele cerebrale caracteristice sunt numite
alfa (8–12 hertzi/cicli pe secundã). Când individul adoarme, undele cerebrale
devin mai puþin regulate ºi scad în amplitudine. Faza a doua este caracterizatã
de apariþia unor fuse ºi de o creºtere ºi scãdere bruscã, ºi ocazionalã a
amplitudinii EEG (numitã complex K). Fazele 3 ºi 4, caracteristice pentru
98
un somn profund, sunt marcate de unde lente, cunoscute sub numele de
unde delta.

stare de
veghe
unde β

Dupã aproximtiv o orã de somn se produce o nouã schimbare: EEG unde α

devine foarte activã (chiar mai activã decât atunci când persoana este treazã)
stadiul 1
ºi se detecteazã miºcãri oculare rapide atât de pronunþate încât se pot vedea

somn NREM
complex K
ochii persoanei adormite miºcându-se în spatele pleoapelor închise. Acest stadiul 2 fusuri

stadiu este cunoscut sub numele de somn REM, iar celelalte patru stadii sub stadiul 3
numele de somn non-REM (NREM). Stadiul 4 al stãrii de somn este cel mai
relaxant ºi apar undele cele mai regulate ºi mai adânci. Aceasta se coreleazã stadiul 4

REM
cu afirmaþia subiectului cã dormea foarte adânc ºi s-a trezit cu greu. Pe de
altã parte, indivizii care se aflau în stadiul 2 au afirmat cã dormeau iepureºte
Starea de veghe (relaxat
ºi le-a fost foarte uºor sã se trezeascã. ºi cu ochii închiºi) este
În timpul unei nopþi obiºnuite majoritatea oamenilor trece prin cinci sau caracterizatã de unde alfa.
ºase cicluri succesive de somn. În primele douã cicluri se trece treptat de Stadiul 1 este o tranziþie de
la veghe la stadiile de somn
la nivelul 1 la nivelul 4. Observaþi din figura alãturatã cã stadiile mai profund. Stadiul 2 este definit
profunde (3 ºi 4) au apãrut în prima parte a nopþii, iar cea mai mare parte de prezenþa fusurilor ºi a
a somnului REM în ultima parte. Acesta este pattern-ul tipic: stadiile profunde complexelor K (creºteri ºi
scãderi bruºte ale undelor
tind sã disparã în a doua jumãtate a nopþii, pe când faza REM se repetã
cerebrale). Stadiile 3 ºi 4 sunt
periodic. De obicei, existã patru sau cinci perioade REM distincte pe parcursul marcate de prezenþa undelor
unei nopþi de 8 ore. delta în proporþii diferite (mai
În timpul somnului NREM miºcãrile oculare sunt absente, ritmul car- numeroase în stadiul 4 decât
în 3).
diac ºi respirator scade considerabil, muºchii sunt relaxaþi ºi metabolismul
cerebral se reduce. Dimpotrivã, în timpul somnului REM ritmul cardiac ºi
Stare
metabolismul creierului cresc comparativ cu starea de veghe. Somnul NREM de
este caracterizat de un corp foarte relaxat, în timp ce somnul REM este veghe
REM
caracterizat de un creier care pare foarte treaz, într-un corp virtual paralizat,
creierul fiind izolat în mare parte de canalele sale senzoriale ºi motorii.
Trecerea de la veghe la somn ºi durata acestora pe parcursul unei zile
poartã numele de ritmuri circadiene (circa – aproximativ, dies – zi).
Aproximativ 90% dintre adulþi dorm între 6 ºi 9 ore pe noapte, cei mai
mulþi dormind între 7½ ºi 8 ore pe noapte. Studiile fãcute pe eºantioane de
studenþi au arãtat cã între 20% ºi 40% trag câte un pui de somn în timpul O persoanã tânãrã a
zilei, dacã rãmân în urmã cu somnul. parcurs succestiv stadiile 1-4
Ritmurile circadiene, numite ºi ritmuri diurne, sunt controlate de ceasul în prima orã de somn. Durata
somnului REM creºte în ul-
biologic intern: de exemplu, expunerea la luminã semnaleazã creierului tima parte a nopþii, iar stadiile
reducerea secreþiei de melatoninã, un hormn care induce somnul. S-au fãcut 3 ºi 4 dispar.
experimente cerându-le subiecþilor sã trãiascã o perioadã de timp într-un
mediu în care nu existau posibilitãþi de apreciere a duratelor (camere închise, Ritm circadian
lipsite de luminã sau alþi stimuli externi). Deºi ciclurile urmate de aceºti
subiecþi au fost de 25 de ore, ei ºi-au pãstrat pattern-ul general al perioadelor
active ºi pasive. Probleme legate de ritmurile diurne le-au prezentat oamenii
care lucreazã în ture. Cei care lucreazã constant o perioadã lungã în tura de
noapte au constatat cã la ei se inverseazã ritmurile diurne cu cele nocturne
ºi cã sunt mai activi când alþi oameni dorm. Cele mai dificile tipuri de
program sunt cele în care individul lucreazã douã sãptãmâni într-o turã, alte
douã într-o altã turã ºi urmãtoarele douã într-o a treia turã. Cu un astfel de
99

Funcþiile visului
conºtient
subconºtient
inconºtient
Descrierea psihicului
uman de cãtre Freud.
În timpul somnului REM
creierul devine foarte activ
ºi conºtientul observã o
micã parte din modificãrile
ºi restructurãrile informa-
þionale care au loc. Creierul
încearcã sã interpreteze
informaþiile ca ºi cum
stimulii vin din exterior
creând acele tipuri de
pseudoevenimente care
caracterizeazã visele.
Crick ºi Mitchison
neurobiologi
Evans – rol organiza-
tor al visului
100
program corpul începe sã se acomodeze la noul orar, pentru ca apoi sã-l
modifice din nou, ceea ce genereazã stres ºi ineficienþa persoanelor în cauzã.
Decalajul de fus orar în cazul deplasãrii de pe un meridian pe altul
conduce pe individul în cauzã la stãri de obosealã, migrene. Problema
decalajului de fus orar nu este legatã de durata somnului, ci, mai curând,
de adaptarea la noul fus orar care dureazã aproape douãsprezece zile.
Au fost elaborate diverse teorii în ceea ce priveºte motivele pentru care
visãm. Una dintre cele mai celebre teorii aparþine lui Freud: „Orice vis este
realizarea unei dorinþe”. Dar aceastã dorinþã este întotdeauna mai mult sau
mai puþin deghizatã. Visul aratã, dupã Freud, faptul cã inconºtientul cu
ajutorul preconºtientului este capabil de operaþii de transpunere ºi deghizare,
adesea foarte complexe. Prin acestea visul constituie, pentru Freud, calea
privilegiatã, „calea regalã”, pentru a accede la cunoaºterea mecanismului
inconºtientului ºi pentru a dovedi indiscutabil existenþa lui. Interpretarea
unui vis va consta în trecerea de la conþinutul manifest la ideile latente.
Freud analizeazã simbolismul visului. El crede cã mecanismele esenþiale ale
deghizãrii sunt urmãtoarele: visul condenseazã mai multe evenimente în
unul singur ºi deplaseazã sarcina emoþionalã a unei idei asupra altei idei.
Descifrarea visului se aseamãnã cu cea a unei limbi. Se descompune povestirea
în diferitele sale elemente constitutive, apoi se încearcã sã se gãseascã
amintiri, idei, reprezentãri, comparaþii care se asociazã în mod liber cu
fiecare dintre termenii visului. Aceasta este tehnica asociaþiilor libere.
Freud ºi-a fondat o mare parte din teoria sa psihanaliticã pe interpretarea
viselor. În teoria sa despre personalitate el a înfãþiºat mintea ca pe un aisberg
cu o singurã parte – eul, la nivel conºtient, ºi celelalte douã pãrþi – sinele ºi
supraeul – îngropate în inconºtient.
Deoarece sinele ºi supraeul se manifestã continuu prin solicitãri care
încearcã sã ajungã la eu, acesta trebuie sã se autoprotejeze. Exigenþele
sinelui ºi ale supraeului sunt considerate prea ameninþãtoare ca sã fie admise
de conºtient. Chiar ºi în vis aceste solicitãri trebuie sã fie fãcute într-o
formã deghizatã. Elaborarea visului este termenul utilizat de Freud pentru
a descrie deghizarea acestor dorinþe ºi impulsuri.
Totuºi, alþi cercetãtori au pus la îndoialã aceste idei. Dacã rolul visãrii
este de a satisface dorinþe inconºtiente, atunci e foarte greu de explicat de
ce copiii ºi animalele viseazã atât de mult. Dupã Freud, cel puþin la copiii
foarte mici nu s-au format încã traumele ºi dorinþele ascunse pe care ei
trebuie sã le reprime ca sã nu poatã fi decelate de conºtient – ºi totuºi copiii
viseazã mult.
Evans susþine cã visarea permite creierului sã ordoneze ºi sã organizeze
o multitudine de impresii senzoriale primite în timpul zilei pentru a alege
pe cele ce vor fi uitate de cele care vor fi rememorate ulterior. Aceasta ar
putea explica constatãrile cã indivizii privaþi de somn devin paranoici ca ºi
când nu ar mai putea vedea lucrurile în perspectivã. Mulþi dintre voi au avut
experienþa de a adormi cu o problemã în minte ºi au constatat adesea cã
aceasta pãrea mai puþin dificilã dimineaþa. Se crede cã prin capacitatea de
a organiza gândurile ºi de a uita lucrurile nerelevante, ne este favorizatã o
perspectivã asupra lucrurilor, în timpul somnului ºi a viselor.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã vise ºi nopþi care corespund prin conþinutul lor acestor
teorii.
Memoria constructivã
Efort de a înþelege

Deºi toatã lumea crede cã poate reactualiza exact informaþia, acest lucru
se întâmplã, de fapt, foarte rar. Deoarece încercãm sã dãm sens lumii din
jur, amintirile noastre tind sã se ajusteze ºi dacã informaþia nu se potriveºte
exact, atunci o transformãm pânã când se potriveºte (fãrã ca acesta sã fie
un lucru conºtient, intenþionat). Acest proces a fost numit efort de a înþelege
de cãtre psihologul Bartlett care a cercetat memoria activã. Noi încercãm
sã dãm sens lucrurilor pe care ni le reamintim, ajustându-le la informaþiile
de care dispunem deja – schemele noastre preexistente. Un celebru studiu
al acestui psiholog, care investiga procesele memoriei în viaþa cotidianã,
foloseºte o metodã cunoscutã, numitã reproducere serialã. În „Rãzboiul
fantomelor”, povestire care trebuie repovestit㠄din gurã în gur㔠era vorba
iniþial de douã triburi de indieni din America de Nord în care apãreau ºi Bartlett (1886–1969),
spiritele ancestrale ale strãmoºilor. Bartlett a constatat cã, adesea, la a patra psiholog englez cunoscut
sau a cincea repovestire, povestea era cu totul alta decât cea iniþialã. pentru studiile sale asupra
memoriei.
Activitate de evaluare
Creaþi o scurtã povestire, relataþi-o unui coleg ºi apoi comparaþi
povestirea iniþialã cu cea relatatã de ultimul coleg în jocul vostru: „telefonul
fãrã fir”.

Cum opereazã memoria?

Cercetãrile aratã cã indiciile sunt importante în reactualizare ºi cã diferite
informaþii pot fi acumulate pe cãi diferite: reprezentare iconicã (sub forma
unei imagini senzoriale, ca niºte tablouri) sau reprezentare simbolic㠖
capacitatea de a stoca informaþii sub formã de simboluri. Pe mãsurã ce
creºtem, reprezentãrile devin preponderent simbolice, iar cuvintele, simboluri
foarte puternice, au în spate concepte. Modalitãþile diferite pe care le utilizãm
în codificarea informaþiei pot influenþa performanþa destocãrii.
Craik ºi Lockhart au realizat în 1972 un experiment care a ilustrat clar Amintiþi-vã!
Memoria constã în întipã-
importanþa prelucrãrii informaþiei. Ei au dat subiecþilor împãrþiþi în trei rirea, pãstrarea ºi reactua-
grupuri o listã de cuvinte, fãrã a le indica cã este un experiment legat de lizarea experienþei anteri-
memorie. Primul grup a fost întrebat despre reprezentarea vizualã a cuvintelor: oare. Caracteristici:
dacã erau scrise cu litere mari sau mici. Al doilea grup a fost chestionat • activã
despre felul în care se pronunþã cuvintele respective: dacã, de exemplu, ar • situaþionalã
• selectivã
rima unele cu altele. Al treilea grup a fost întrebat despre semnificaþiile • relativ fidelã
cuvintelor: despre sensul lor în diferite propoziþii. Mai târziu subiecþilor li • mijlocitã
s-a cerut sã-ºi aminteascã lista de cuvinte. • inteligibilã
Rezultatele au fost spectaculoase: cei care au fost întrebaþi cum aratã
cuvintele ºi-au amintit 15% dintre ele. Cei condiþionaþi auditiv ºi-au amintit
în medie 35%, iar cei cãrora li se puseserã întrebãri despre semnificaþia Niveluri de prelucrare
cuvintelor (condiþionaþi semantic) ºi-au amintit în medie 70% dintre cuvintele
pe care le-au vãzut.
Craik ºi Lockhart au explicat rezultatele experimenale din perspectiva
nivelurilor de codificare. Cei care au rãspuns la întrebãri referitoare la
101

Amintiþi-vã!
Intelectul este un sistem de
activitãþi ºi procese psihice
superioare (inteligenþã,
gândire, memorie, imagi-
naþie, limbaj) care depã-
ºeºte experienþa senzo-
rialã, se dezvoltã plenar, la
nivel uman, uzând de pro-
prietãþi specifice creierului
uman ºi se dezvoltã numai
prin modelare, culturã ºi
integrare socialã.
Caracter mediat
Mediatori: limbaj, semne,
simboluri
Caracter generic categorial
Opereazã nu numai asupra
realului, ci ºi asupra
posibilului
Asigurã caracterul rever-
sibil al timpului psihic
Se desfãºoarã în plan men-
tal supraordonat câmpu-
lui senzorial ºi autonom
faþã de acesta
Învãþare prin metoda în-
cercare-eroare
102
aspectul cuvintelor nu au realizat o prelucrare prea laborioasã a informaþiei
de vreme ce subiecþii le aveau în faþã ºi citeau. În schimb, cei întrebaþi cum
se pronunþã cuvintele trebuiau sã converteascã imaginea vizualã în una
auditivã pentru a putea pronunþa cuvintele ºi apoi a construi rime. Aceasta
presupune o prelucrare mai intensã a informaþiei. În cel de-al treilea caz
pentru a rãspunde la întrebãri legate de sensul cuvintelor nu era suficient ca
subiecþii sã priveascã doar cuvintele, ei trebuiau sã se gândeascã la semnificaþia
lor ºi sã vadã în ce fel de propoziþii au sens. Ca urmare, ei trebuiau sã
prelucreze informaþia la nivelul cel mai complex. Teoria nivelurilor de
prelucrare explicã de ce ne amintim de anumite lucruri ºi de altele nu. Când
suntem atenþi ºi ne concentrãm asupra a ceva, atunci ne ºi gândim la acel
ceva ºi realizãm o prelucrare intensã a informaþiei.
Activitate de evaluare
Încercaþi sã reþineþi un numãr de telefon prin: a) o simplã privire a
numerelor; b) o privire ºi o pronunþare a numelor; c) acordând semnificaþie
cifrelor aºezate în ordine douã câte douã (de exemplu: ultimile douã cifre
ale anului naºterii dvs, al mamei, tatãlui, surorilor sau fraþilor, evenimente
istorice contemporane sau antice etc.). În care caz aþi reuºit sã memoraþi
mai eficient numerele de telefon?
Gândirea ºi creativitatea
S-au fãcut cercetãri asupra persoanelor foarte creative ºi a modalitãþilor
în care îºi desfãºoarã activitatea. În descrierea activitãþilor savanþilor, artiºtilor
ºi a oamenilor de ºtiinþã au apãrut trei etape. Mai întâi existã o perioadã lungã
de formare a deprinderilor – cum ar fi învãþarea instrumentului respectiv, sau
studiul ºtiinþific al disciplinei respective, prin care individul se familiarizeazã
perfect cu domeniul în cauzã. Aceasta este urmatã de incubaþie, în care conºtientul
nu este solicitat, dar în care conºtientul continuã sã prelucreze ideile. Multe
persoane par sã parcurgã aceastã etapã ca ºi cum ar fi un for interior care
le-ar „dicta” creaþia, dar nu sunt familiarizaþi cu ea ºi care îi conduce într-o
direcþie. A treia perioadã este o perioadã de activitate foarte intensã în care
individul încearcã sã materializeze sau sã exprime ideile, teoriile care i s-au
clarificat perfect. Un lucru ce pare sã caracterizeze indivizii foarte creativi
este acela cã odatã ce au început sã lucreze la creaþia lor, fie aceasta o teorie
sau o operã de artã, simt foarte limpede ce trebuie sã facã ºi ºtiu precis dacã
se îndreaptã într-o direcþie bunã sau nu. Deseori ei nu se opresc pânã când
nu simt cã totul e perfect, lucru pe care îl pot recunoaºte chiar dacã nu ºtiau
foarte bine ce aveau de fãcut la început.
Alþi psihologi vãd acest gen de creativitate ca pe un proces de tip
special care nu are de-a face cu gândirea obiºnuitã, a cãrei principalã
caracteristicã este rezolvarea de probleme.
Thorndike a conceput în 1898 o „cutie problem㔠proiectatã pentru a
vedea felul în care pisicile inventeazã metode de a evada. Pisica era închisã
în cutie ºi dacã trãgea o anumitã sfoarã care atârna, cutia se deschidea.
Thorndike a descoperit cã pisicile învaþã sã evadeze din cutie printr-un
proces sistematic de încercare-eroare – în timp ce exploreazã cutia ating
sfoara cu laba ºi scapã. Când vor fi reintroduse în cutie, pisicile agaþã
sfoara într-un timp mai scurt, ce scade de la o zi la alta, pânã când ajung sã
evadeze aproape imediat ce au fost închise. Thorndike considera cã aceastã
metodã a încercãrii ºi erorii stã la baza majoritãþii formelor de învãþare, fie Învãþarea prin insight
animale sau umane. Un alt experiment a fost realizat în 1925 de cãtre Köhler.
Cimpanzeilor le-a fost prezentatã o problemã care consta în atingerea unui
fruct ce se afla la distanþã, fie suspendat de tavanul cuºtii, fie în exterior, dar
prea departe de barele cuºtii pentru a fi atins. Lor li se punea la dispoziþie
materialul de care aveau nevoie pentru rezolvarea problemei: beþe, care puteau
fi utilizate pentru a trage fructul, sau cutii, care puteau fi stivuite pentru a se
urca pe ele.
La început cimpanzeii au sãrit sau s-au întins dupã fruct, dar fãrã niciun
rezultat. Dupã câteva încercãri au pãrut descurajaþi ºi pãreau cã au abandonat,
deºi se mai uitau din când în când la fruct.
Dupã un timp, cimpanzeii au sãrit brusc ºi au început sã mute cutiile
sau sã ia bãþul ºi sã-l împingã printre bare. Deci, au „intuit” cumva natura
problemei ºi ceea ce era necesar pentru a o rezolva. Kohler susþine cã
aceastã învãþare prin descoperire o utilizeazã multe fiinþe umane pentru
rezolvarea problemelor, când înþeleg brusc tipul problemei ºi cerinþele sale.
Scânteia de intuiþie implicatã deseori e exprimatã de interjecþia Aha!, deoarece
ni se întâmplã brusc sã înþelegem care este rezolvarea.
Alþi psihologi au cercetat stilurile de gândire implicate în rezolvarea
problemelor: gândirea convergentã ºi gândirea divergentã. Gândirea
convergentã presupune o concentrare strictã asupra unei anumite probleme
ºi cãutarea rãspunsului corect, în timp ce gândirea divergentã presupune o Stiluri de gândire
abordare mult mai liberã, cu posibilitatea gãsirii unei varietãþi de rãspunsuri
la orice problemã datã. S-a constatat cã existã o puternicã corelaþie între
tipurile de materii la care un copil e bun la ºcoalã ºi tendinþa spre gândire
divergentã sau convergentã. Cei caracterizaþi preponderent de o gândire
divergentã sunt, în general, mai buni la materiile umaniste, cum ar fi literatura
sau istoria, în timp ce elevii caracterizaþi de o gândire convergentã sunt, de
obicei, mai buni la materiile ºtiinþifice.
Activitate de evaluare
Câte utilizãri puteþi imagina pentru o cãrãmidã? Încercaþi sã le notaþi
pe o foaie de hârtie. O persoanã cu o gândire convergentã gãseºte 4–5
utilizãri, în timp ce o persoanã cu o gândire puternic divergentã în jurul
a 15–20.
Un alt mod de abordare a rezolvãrii de probleme folosit pe larg în Brainstorming
afaceri sau în cercurile manageriale este brainstorming-ul.
Într-o asemenea întâlnire li se sugereazã participanþilor o problemã, de
exemplu a duce un numãr de obiecte de pe un mal al râului pe altul, fãrã
un mijloc de transport convenþional, iar modul de rezolvare trebuie sã fie cât
mai original. Toate ideile, toate impresiile sunt înregistrate fãrã a fi cenzurate,
încurajând astfel originalitatea rãspunsurilor. Atmosfera în asemenea echipe
devine foarte destinsã, cooperarea creºte la fel ca ºi buna dispoziþie. Indiferent
de poziþia în firmã, toatã lumea are ºansa de a participa la luarea deciziilor.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã o problemã pe care aþi rezolvat-o folosind metoda
brainstorming-ului (chiar dacã nu cunoºteaþi denumirea sa) într-un cerc
de prieteni. A fost în acelaºi timp amuzant, iar soluþia gãsitã a fost
originalã?
103
 Originalitatea în rezolvarea de probleme este o chestiune foarte serioasã.
Oamenii au tendinþa de a lucra dupã niºte tipare prestabilite ºi deseori
abordeazã rigid problemele. Unul dintre aceste blocaje este numit fixitatea
funcþionalã. Subiecþii nu reuºesc sã rezolve o problemã deoarece au tendinþa
de a-i privi componentele din perspectiva funcþiilor lor uzuale, în loc sã le
priveascã din perspectiva proprietãþilor lor concrete. Un exemplu ar putea
fi problema aranjãrii a ºase chibrituri în patru triunghiuri echilaterale. Încercaþi
sã rezolvaþi aceastã problemã.
Psihologii gestaltiºti susþineau cã existã principii înnãscute de gândire
Principiul închiderii
ºi cã oamenii au tendinþa de a analiza problemele prin anumite structuri
(gestalturi), ceea ce ajutã la rezolvarea problemelor de rutinã, dar poate
genera o abordare rigidã a lucrurilor.
Un asemenea principiu înnãscut este principiul închiderii ºi poate fi
gãsit în cercetãrile lor asupra percepþiei ºi gândirii. Principiul închiderii
reprezintã tendinþa pe care o avem de a vedea lucrurile ca unitãþi complete,
bine delimitate. Avem tendinþa ca anumite semne sã le unim în loc sã
vedem linii sau forme incomplete, sau dacã ni se dã o mulþime de puncte
vom tinde sã le organizãm în modele. Deºi acest lucru este de obicei un
avantaj pentru percepþia noastrã, deoarece ne permite sã distingem rapid
lucrurile când vedem pãrþi incomplete ale acestora, poate fi un dezavantaj
în rezolvarea de probleme.
O problemã bine cunoscutã utilizatã de psihologii gestaltiºti este problema
celor nouã puncte (figura alãturatã).
Uniþi toate punctele cu patru linii drepte, fãrã sã treceþi peste aceeaºi
linie de douã ori sau sã luaþi creionul de pe hârtie.
Acest lucru poate fi realizat doar ieºind din pãtratul punctelor propriu-zise,
dar cei mai mulþi oameni nu procedeazã astfel. Conform principiului închiderii,
ei tind sã caute soluþia în pãtratul „închis” al punctelor, chiar dacã nu li s-a
cerut acest lucru.
Tolman (1930) considerã cã, în mare parte, învãþarea noastrã se realizeazã
Hãrþi cognitive prin construirea unor hãrþi cognitive pe care le putem utiliza apoi în situaþiile
în care trebuie sã acþionãm. Aceste hãrþi vor fi extinse ºi dezvoltate prin
intermediul interacþiunii cu mediul înconjurãtor ºi deci majoritatea cunoºtinþelor
nu sunt în mod necesar utilizate imediat în comportamentul nostru, ci contribuie
ulterior la ameliorarea ºi utilizarea acestor hãrþi în scopuri mai adecvate.
În perioada în care în psihologie domina abordarea behavioristã bazatã
pe reacþia stimul-rãspuns ºi pe argumentul cã orice învãþare produce o
modificare în comportament, Tolman are meritul de a fi arãtat experimetal
cã unele tipuri de gândire – cel puþin în formarea hãrþilor cognitive – au un
rol important.
Teoria dezvoltãrii cognitive elaboratã de J. Piaget în 1952 explicã felul
în care asimilãm concepte, prin formarea de scheme. Pentru el inteligenþa
este o formã superiorã de adaptare optimã eficientã la situaþii noi, problematice
prin restructurarea datelor experienþei. Adaptarea se realizeazã cu ajutorul
a douã procese complementare: asimilarea care presupune aplicarea schemelor
cognitive de care dispune subiectul la noi obiecte ºi informaþii (rezolvarea
problemelor de matematicã pe baza teoriei) ºi acomodarea – restructurarea
schemelor cognitive de care dispune subiectul (de exemplu, restructurarea,
modificarea imaginii despre sistemul planetar în acord cu descoperirea cã
nu Soarele se învârte în jurul Pãmântului, ci invers). Pentru Piaget importanþa
104
dezvoltãrii intelectuale prin formarea ºi dezvoltarea schemelor constã în a Rezolvarea problemei de la
permite indivizilor sã se adapteze la mediu. pagina anterioarã.
Datoritã acestui lucru Piaget a considerat cã nu este posibil, de fapt, sã
se separe conceptul de modalitatea în care indivizii le utilizeazã în interacþiune
cu mediul – nu avem de-a face cu concepte abstracte în existenþa noastrã de
zi cu zi, ci avem tendinþa sã le utilizãm în scopuri specifice.

Inteligenþa
ºi inteligenþa emoþionalã?
Psihologul francez A. Binet este primul care a construit prima „scarã Amintiþi-vã!
metricã a inteligenþei” compusã din 30 de itemi. testul de inteligenþã din
Din aceastã cauzã, el este considerat astãzi „pãrintele psihometriei”. clasa a X-a.
Ulterior s-au elaborat mai multe teste de mãsurare a inteligenþei care þineau
seamã de vârsta mentalã ºi cronologicã a copiilor. Ele urmãreau depistarea
fie a copiilor cu nivel de inteligenþã redus (vârsta mentalã rãmasã în urma
vârstei cronologice), fie prezentau un nivel de inteligenþã foarte ridicatã
(vârsta mentalã mult mai dezvoltatã decât cea corespunzãtoare vârstei
cronologice).
Howard Gardner (1993) a creat teoria inteligenþelor multiple ca pe o
provocare directã la ceea ce le numeºte viziunile „clasice” asupra inteligenþei
ca fiind o capacitate de a gândi logic. Gardner a fost uimit de multitudinea
rolurilor pe care adulþii le au în viaþa de zi cu zi, roluri care depind de o
varietate de aptitudini la fel de importante ca ºi gândirea logicã, dar diferite
de ea. El defineºte inteligenþa ca „aptitudinea de a rezolva problemele sau
de a aranja produsele care sunt consecinþa unei definiri culturale particulare
sau a unei comunitãþi”. Aceste inteligenþe multiple permit fiinþelor umane Alfred Binet (1857–1911),
psiholog francez.
sã-ºi asume diverse roluri ca medici, fermieri, dansatori, ºamani în diferite
culturi (v. culturã ºi relativism cultural). Binet a atras atenþia cã
testele sale nu trebuie
Pentru Gardner inteligenþa este un potenþial al cãrui prezenþã permite percepute ca o modalitate
accesul unui individ la formule de gândire adecvate pentru diferite tipuri de mãsurare a inteligenþei
specifice de conþinut, care inevitabil diferã de la o culturã la alta. în general. Avertismentele
sale au fost ignorate de
Existã ºapte tipuri de inteligenþã care nu depind una de cealaltã, fiecare
unii psihologi sau educa-
funcþionând în creier ca un sistem separat (sau modul) dupã reguli proprii. tori.
Acestea sunt: (1) inteligenþa lingvisticã, (2) inteligenþa muzicalã, (3) inteligenþa
logico-matematicã, (4) inteligenþa spaþialã, (5) inteligenþa corporal-kinestezicã, Amintiþi-vã!
(6) inteligenþa intrapersonalã ºi (7) inteligenþa interpersonalã. În sens sociologic cultura
Gardner analizeazã fiecare tip de inteligenþã din puncte variate de vedere: reprezintã toate modurile
operaþiile cognitive implicate, aspectul extern al persoanelor supradotate ºi de gândire, de comporta-
ment ºi de producþie trans-
a altor indivizi excepþionali în domeniul respectiv. El cerceteazã ºi cazuri mise de la o generaþie la
de afecþiuni ale creierului care pot afecta un tip de inteligenþã fãrã sã aibã alta prin comunicare sau
vreun efect asupra altora. În plus, el observã cã aptitudinile adulþilor în orice alt mijloc, cu excepþia
diferite culturi reprezintã combinaþii de inteligenþe variate. Cu toate cã toþi codului genetic.
oamenii normali pot dezvolta toate tipurile de inteligenþã într-o oarecare
mãsurã, fiecare individ este caracterizat de o combinaþie unicã de inteligenþe
relativ puternice ºi scãzute, ceea ce ajutã la explicarea diferenþelor individuale.
105

Howard Gardner (1943–)
este actualmente profesor la
Universitatea Harward ºi
Bosto. El este autorul teoriei
inteligenþelor multiple.
„Inteligenþa este abilitatea de
a rezolva probleme sau de a
crea produse care sunt
valoroase într-una sau mai
multe culturi”.
Gardner-Frames of mind.
The teory of multiple intelli-
gences
106
Activitate de evaluare
Pe baza rezultatelor obþinute la ºcoalã la diverse discipline ºi a testãrilor
la care aþi fost supuºi, încercaþi sã determinaþi combinaþia dvs. unicã de
inteligenþe relativ puternice ºi scãzute.
S-a observat cã testele IQ convenþionale sunt bune previziuni pentru
examenele la universitate, dar sunt mai puþin valabile pentru prezicerea
succesului de mai târziu de la locul de muncã sau avansarea în carierã.
Inteligenþa interpersonalã poate explica motivul pentru care unii oameni cu
rezultate foarte bune la ºcoalã (sau facultate) au rezultate mediocre în viaþã
sau câteodatã eºueazã, în timp ce alþii, elevi mai puþin buni, devin lideri în
domeniile lor de activitate ºi stârnesc invidia multora.
Prin urmare, Gardner a cerut ºcolilor sã fac㠄evaluãri corecte ale
inteligenþei” în cadrul lor pentru a permite copiilor demonstrarea aptitudinilor
în afara testelor scrise, cum ar fi asamblarea unor angrenaje pentru a demonstra
aptitudinile spaþiale.
În concluzie, pentru Gardner inteligenþa este capacitatea de a rezolva
sau de a crea probleme care au valoare într-o anumitã culturã. În aceastã
viziune, marinarul polinezian care are capacitatea de a naviga dupã stele,
atletul care realizeazã performanþe sau liderul politic carismatic care reuºeºte
sã mobilizeze mulþimi de oameni în vederea realizãrii unui proiect social
sunt tot atât de inteligenþi ca un om de ºtiinþã sau un artist.
O bunã parte a teoriilor asupra inteligenþei studiate de voi în clasa a X-a
reprezintã în general viziunile culturilor europeanã ºi nord-americanã. Alte
culturi pun accentul mai mare pe inteligenþa socialã. De exemplu, în Africa
participarea responsabilã în cadrul familiei, cooperarea ºi supunerea sunt la
fel de importante ca ºi inteligenþa. În Zimbabwe cuvântul inteligenþã ngware
denotã prudenþã în relaþiile sociale. În China sau Taiwan cunoaºterea de
sine ºi competenþele sociale sunt componente importante ale inteligenþei. În
toate aceste culturi se recunoaºte însã ºi importanþa aptitudinilor cognitive.
Inteligenþa emoþionalã
Inteligenþa emoþionalã a fost definitã ca fiind instanþa capabilã de a
controla ºi regla propriile sentimente ºi pe cele ale celorlalþi ºi de a ne dirija
gândurile ºi acþiunea.
Daniel Goleman propune urmãtoarele competenþe emoþionale ºi sociale
de bazã ca fiind foarte utile în activitãþile profesionale:
• Conºtiinþa de sine sau percepþia propriilor emoþii, sentimente, reacþii
sau capacitãþi. A ºti ceea ce simþim la un moment dat ºi a ne lãsa ghidaþi
de preferinþele noastre în luarea deciziilor; a ne evalua cu realism abilitãþile,
a cultiva continuu încrederea în sine.
• Stãpânirea de sine sau echilibrul interior. A „dialoga” cu emoþiile
noastre în aºa fel încât sã ne uºureze activitatea în curs, în loc de a interfera
cu ea; a fi constructiv ºi a ne urmãri obiectivele fãrã a aºtepta rezultate
imediate, a ne putea redresa dupã momente de depresie.
• Motivaþia. A asculta de cele mai autentice preferinþe ale noastre pentru
a ne ghida scopurile propuse, pentru a ne ajuta sã luãm hotãrâri, sã progresãm
ºi sã perseverãm în ciuda frustrãrilor ºi a eºecurilor.
 • Empatia. A resimþi emoþiile ºi sentimentele celorlalþi oameni, a putea
privi lucrãrile ºi din punctul lor de vedere, a cultiva relaþii amicale ºi a
„intra în rezonanþ㔠cu o diversitate de oameni.
• Sociabilitatea. A întreþine relaþii armonioase cu ceilalþi; a interpreta
corect situaþiile ºi interrelaþiile sociale, a proceda întotdeauna cu tact, a ºti
sã convingi ºi sã conduci, sã negociezi, sã aplanezi conflicte, sã cooperezi
ºi sã lucrezi în echipã.
Adele B. Lynn crede cã inteligenþa emoþionalã este prost înþeleasã,
deoarece mulþi oameni cred cã ea este echivalentã cu aptitudinile sociale.
Deºi ºi aptitudinile sociale fac parte din modelul propus de autoare pentru
inteligenþa emoþionalã, ea crede cã partea cea mai mare a inteligenþei emoþionale
priveºte lumea noastrã interioarã. În modelul ei cu urmãtoarele cinci
Comunicarea nonverbalã
componente: conºtiinþa de sine ºi autocontrolul, empatia, stãpânirea scopului, asigurã peste 50% din
ºi a viziunii au legãturã cu lumea noastrã interioarã ºi ele trebuie conside- conþinutul mesajului în relaþiile
rate ca având o importanþã maximã. În schimb, celelalte douã: abilitatea interumane „face–face”.
socialã ºi influenþa personalã formeazã relaþiile noastre cu lumea exterioarã.
Deºi recunoaºte faptul cã toate cele cinci componente sunt legate între ele
ºi se dezvoltã pe baza celei de lângã ele, ea considerã cã în primul rând
„cunoaºterea de sine ºi autocontrolul deschid uºile cãtre inteligenþa emoþionalã”.
Activitate de evaluare
Imaginaþi situaþii în care componentele inteligenþei emoþionale vã
ajutã sã rezolvaþi probleme în viaþa cotidianã ºi la ºcoalã. De ce tip sunt
aceste probleme?

Comportamentul
Noþiunea de comportament a fost elaboratã ºi introdusã în psihologie de Behaviorism
ºcoala behavioristã. Behaviorismul neagã cu o mai micã sau mai mare insistenþã
orice relevanþã a conºtiinþei pentru înþelegerea comportamentului uman.
Comportamentul este privit în termenii unei reacþii identificabile la stimulii
interni sau externi mãsurabili. Rãspunsul la stimuli, cu alte cuvinte
comportamentul, poate fi manipulat prin recompense sau diferite forme de Condiþionare
descurajare–proces cunoscut sub numele de condiþionare. Aºadar, behaviorismul
este atât o orientare teoreticã, cât ºi o tehnicã folositã pentru a schimba
comportamentele percepute ca necorespunzãtoare.
Behaviorismul apare la începutul secolului al XX-lea ca reacþie la Introspecþionism
introspecþionismul dominant. Introspecþionismul s-a concentrat asupra studiului
conºtiinþei prin intermediul autoexaminãrii; subiecþii descriau stãrile lor de
conºtiinþã, amintirile, trãirile intime, emoþiile; ei alcãtuiau un fel de jurnal
intim. Behavioriºtii susþin cã introspecþia nu inspirã încredere, deoarece
rapoartele obþinute de la subiecþi sunt vagi ºi neobiective, iar datele astfel
culese nu se pot verifica în mod independent. Behavioriºtii cred cã nu se
poate cunoaºte cu adevãrat decât ceea ce este observat prin intermediul
simþurilor ºi singura preocupare a psihologului trebuie sã fie comportamentul
observabil, testat în experimente controlate.
Dacã comportamentul este definit ca ansamblul reacþiilor ºi acþiunilor
107
 care pot fi direct observate, atunci toate segmentele corpului apar în acest
caz ca verigi de execuþie care realizeazã miºcãri pe baza comenzilor primite
de la creier.
Mecanismul reacþiilor comportamentale este reflex, adicã o interacþiune
între centrii nervoºi senzitivi care recepteazã ºi prelucreazã acþiunea stimulilor
externi ºi cei motorii care emit semnalele de comandã. De exemplu, o cerinþã
simplã, cum ar fi „Dã-mi mingea!”antreneazã schema alãturatã de acþiune.
Comportamentele prezintã un registru foarte întins de forme diferite.
Dupã nivelul de complexitate, comportamentele pot fi: simple (cazul reacþiei
de retragere a mâinii la contactul cu o suprafaþã încinsã, apãsarea butonului
de aprindere a unui bec) ºi complexe (rezolvarea unei probleme, confecþionarea
unei rochii).
Dupã gradul de reprezentare (integrare) reflexã comportamentele pot fi
cu mecanism de tip reflex necondiþionat (reacþii motorii de apãrare) ºi cu
mecanism de tip reflex condiþionat (reacþiile salivare la vederea mâncãrii
preferate).
Dupã prezenþa sau absenþa intenþiei ºi a controlului voluntar, comporta-
mentele sunt neintenþionate-involuntare ºi intenþionate-voluntare.
Primele se declanºeazã ºi se desfãºoarã automat, de îndatã ce stimulul
a acþionat, în timp ce ultimele se declanºeazã în urma unei deliberãri ºi sub
control voluntar.
Activitate de evaluare
Daþi exemple de comportamente neintenþionate ºi intenþionate (voluntare).
Dupã nivelul psihic de integrare, comportamentele pot fi: inconºtiente
(visele, lapsusurile, inversiunile, ticurile) ºi conºtiente bazate pe analizã ºi
evaluare criticã, planificare, programare, control.
La om comportamentele conºtiente se impun ca dominante ºi definitorii.
Orice act comportamental uman are o mediere psihicã internã:
• Imagine senzorialã a stimulului
• Reacþie emoþionalã la stimul (plãcere, satisfacþie sau aversiune)
• Motivaþie(trebuinþã, interes)
• Planificare mentalã
• Reglaj voluntar sau involuntar

Cultura ºi relativismul cultural

Prin culturã înþelegem ansamblul modelelor de gândire, atitudine ºi
acþiune ce caracterizeazã o populaþie sau o societate, inclusiv materializarea
acestora în lucruri. Cultura cuprinde, deci, componente ideale(credinþe, norme,
valori, simboluri, modele de acþiune) ºi componente materiale(unelte, locuinþe,
îmbrãcãminte, mijloace de transport).
Cultura conþine un set de comportamente standardizate pentru a
Civilizaþia americanã. interacþiona cu ceilalþi membrii ai societãþii. Ea prescrie felul în care oamenii
trebuie sã se comporte cu membrii familiei sau cu vecinii ºi ce atitudine
trebuie sã adopte la o cãsãtorie sau o înmormântare, cum trebuie sã se
poarte un individ când este insultat sau lãudat.
Cultura reprezintã pentru membrii unei societãþi ceva normal, de la
sine înþeles. Când un european se confruntã cu alte culturi, el constatã cã
108
ceea ce i se pãrea normal în societatea sa este considerat straniu în alte
societãþi ºi invers.
Cea mai simplã caracteristicã a unei culturi este denumitã trãsãturã.
Cultura materialã include trãsãturi precum: maºina, cãruþa, ºoseaua. Cultura
nematerialã are drept trãsãturi: scrierea de la dreapta la stânga, înclinarea
capului la salut, diverse expresii emoþionale. Activitate de evaluare
Trãsãturile culturii se asociazã ºi se combinã între ele, formând complexe Identificaþi complexul cul-
tural specific României de
culturale. astãzi ºi comparaþi-l cu cel
Analiza trãsãturilor ºi complexelor culturale pune în evidenþã o mare din perioada comunistã.
diversitate de la o culturã la alta. Aceastã diversitate culturalã pare a fi atât (Apelaþi la amintirile
de mare încât antropologii s-au întrebat dacã existã trãsãturi culturale comune pãrinþilor sau ale bunicilor).
tuturor societãþilor. Aceste trãsãturi comune majoritãþii sau chiar totalitãþii
culturilor privesc doar soluþiile comune ridicate de dimensiunea biologicã
a omului.
În schimb, valorile sunt variabile de la o societate la alta ºi chiar de-a
lungul istoriei unei societãþi. Aceeaºi valoare poate fi urmãritã prin norme
diferite. Pentru fiecare societate se poate alcãtui o listã de valori împãrtãºite
de majoritatea membrilor acelei societãþi. Unele valori pot pãrea mai dezirabile
decât altele. Ordinea acordatã valorilor ca importanþã dã o scalã sau un
sistem de valori care poate varia mult de la o societate la alta ºi chiar de
la un grup social la altul, în cadrul aceleiaºi societãþi.

Viaþã confortabilã Bucurie Dragoste

(o viaþã prosperã) a te simþi bine (intimitate sexualã ºi spiritualã)

Viaþã interesantã Lumea frumuseþii Securitate naþionalã

(o viaþã activã) (în naturã ºi / sau artã) (protecþie împotriva agresiunii)

Lume a pãcii Libertate Plãcere

(absenþa conflictelor) (absenþa constrângerilor) (o viaþã agreabilã de petreceri)

Egalitate, fraternitate Armonie interioarã Salvare

(egalitate de ºanse pentru toþi) (absenþa conflictelor interioare) (sensul vieþii eterne)

Securitate familialã Respect de sine Prietenie

(a avea grijã de cei iubiþi) (stimã ºi dragoste) (intimitatea relaþiilor)

Realizare de sine Recunoaºtere socialã Înþelepciune

(împlinirea posibilitãþilor) (respectul ºi admiraþia altora) (înþelegere profundã a vieþii)

Listã de valori propusã de Claude Paris.

Cultura se dobândeºte prin convieþuire socialã. Un copil nãscut în Africa
Saharianã, dar crescut de la o vârstã fragedã într-o metropolã europeanã
aparþine culturii care l-a adoptat. Pielea neagrã sau pãrul creþ nu îl fac mai
puþin european.
Reîntors în þara pãrinþilor sãi se va simþi strãin, deºi biologic nu se
deosebeºte de ceilalþi locuitori ai þãrii respective.
Concluzie. Cultura oferã oamenilor posibilitãþi multiple de adaptare la
mediul natural ºi este rezultatul creativitãþii la nivel social. Animalele nu
supravieþuiesc decât în niºele lor ecologice. Omul poate supravieþui la
tropice sau poli, datoritã achiziþiilor culturale. Culturã africanã.
109
Câmpuri fizice – forþe elementare
Amintiþi-vã!
legea atracþiei universale
formulatã de Newton, în
1687. El a introdus noþiu-
nea de gravitaþie uni-
versalã, aceeaºi cu atrac-
þia terestrã care determinã
cãderea corpurilor spre
suprafaþa Pãmântului.
Câmpul gravitaþional terestru.
Amintiþi-vã!
... ºi enunþaþi legea lui Cou-
lomb care guverneazã
interacþiunile particulelor
purtãtoare de sarcinã
electricã.
Amintiþi-vã!
... ºi descrieþi pe scurt cum
interacþioneazã magneþii ºi
conductoarele parcurse de
curent electric.
Apariþia câmpului mag-
netic în jurul conductorilor
parcurºi de curent electric.
Explicaþi mecanismul propa-
gãrii undelor electromagnetice.
110
Câmpul electromagnetic
Vom face apel la cunoºtinþele voastre din clasele anterioare, de la Fizicã,
în ceea ce priveºte interacþiunile prin câmpuri fizice.
Newton a intuit existenþa câmpului gravitaþional: „faptul cã un corp
poate acþiona asupra altuia la distanþã, fãrã mijlocirea unui corp oarecare
este pentru mine o absurditate... Gravitaþia trebuie cauzatã de un agent
acþionând dupã anumite legi”. Este ceea ce azi numim câmp ºi reprezintã
o formã de manifestare a materiei care existã peste tot în spaþiu ºi timp.
Câmpul gravitaþional reprezintã zona spaþialã unde se manifestã interacþiuni
de tip gravitaþional. Legile atracþiei universale reprezintã baza teoriei clasice
a gravitaþiei. În concepþia newtonianã asupra lumii se considerã cã particulele
mici acþioneazã una asupra alteia prin forþe care au efect la distanþã.
Forþele cu care se descriu interacþiunile din electricitate ºi magnetism
au fost studiate de cãtre W. Gilbert în 1600 ºi de B. Franklin în 1752 care
a observat cã sunt similare forþelor gravitaþionale, în sensul cã scad cu
inversul pãtratului distanþei.
Numai cã în acest domeniu apar ºi forþe de respingere. Aceste motive
au permis tratarea electricitãþii ºi a magnetismului în spiritul concepþiei
newtoniene.
Michael Faraday a fost primul care a pus sub semnul întrebãrii tratarea
newtonianã a fenomenelor din electricitate ºi magnetism. El a pus problema
tratãrii câmpurilor ca pe niºte obiecte fizice reale care se pot chiar „împinge”
unele pe altele prin spaþiu dând naºtere unor unde. Mai mult a avansat ideea
cã ºi lumina ar putea consta din astfel de unde. Aºa a apãrut contradicþia
cu teoria lui Newton, în care câmpurile sunt tratate ca fiind niºte artificii
matematice.
Lui James Clark Maxwell îi revine meritul de a închega în teoria
câmpului electromagnetic, rezultatele avansate de-a lungul vremii de cãtre
A. Ampère ºi M. Faraday. El a propus modificarea ecuaþiilor legilor câmpurilor
electric ºi magnetic, modificare nesugeratã de rezultatele experimentale dar
conformã cu ele. Potrivit teoriei electromagnetismului, câmpurile electric ºi
magnetic oscileazã ºi se genereazã reciproc, propagându-se astfel sub formã
de unde electromagnetice. Maxwell a descoperit cã undele electromagnetice
se propagã cu viteza luminii. Ecuaþiile propuse de Maxwell explicã fenomenele
de interferenþã ºi polarizare a undelor electromagnetice.
Existenþa acestor unde a fost stabilitã experimental de fizicianul german
Heinrich Hertz în anul 1888. În dezvoltarea teoriei câmpului electromag-
netic asistãm la interacþiunea beneficã a ideilor formulate de fizicieni celebri,
precum Ampère, Faraday, Hertz ºi Maxwell.
Lui Maxwell îi revine meritul de a fi dat un nou sens noþiunii de câmp
în fizicã, aceea de realitate, de entitate de sine-stãtãtoare, de transportor de
energie, fãrã transfer de substanþã.
Câmpul forþelor nucleare
Vom continua „cãlãtoria” noastrã în timp pentru a vedea cum a progresat
ºtiinþa în secolele al XIX-lea ºi al XX-lea. Aþi învãþat anul trecut la ªtiinþe
modul în care au evoluat modelele atomice ºi nucleare. Aþi studiat
radioactivitatea ºi reacþiile nucleare.
Studiul nucleelor atomice, al stabilitãþii acestora, a necesitat explicaþii
referitoare la legarea protonilor ºi a neutronilor în nucleu. Se ºtie faptul cã
protonii se resping electrostatic, având sarcinã electricã pozitivã. Este deci
necesarã existenþa unei forþe care sã compenseze respingerea electrostaticã.
Aceasta a fost numitã forþã nuclearã. Ea are razã de acþiune micã, de Interacþiune la nivelul
ordinul 10–15 m, are intensitate mare ºi este o mãsurã a interacþiei tari. De nucleului atomic.
aceea, materia nuclearã este foarte densã. Dacã substanþa din corpul omenesc
ar fi comprimatã pânã ar atinge densitatea materiei nucleare, ea nu ar ocupa
un spaþiu mai mare decât gãmãlia unui ac. Ne-am putea imagina materia
nuclearã ca fiind formatã din mici picãturi de lichid, extrem de dens, care
fierbe, violent. Aceasta din cauzã cã nucleonii se rotesc în interiorul nucleului
cu viteze de circa 4000 de mile pe secundã.
Forþele nucleare, numite ºi forþe tari, se manifestã între nucleoni aflaþi
la distanþe de ordinul a douã-trei diametre nucleonice, unde au caracter
atractiv. Dacã distanþa dintre nucleoni scade sub aceastã valoare, forþele
nucleare devin repulsive, astfel încât nucleonii nu se pot apropia mai mult.
Studiul atomilor ºi al nucleelor atomice oferã o imagine a materiei
concentrate în picãturi minuscule, separate prin distanþe enorme. În zonele
vaste dintre nucleele masive, compuse din particule care se deplaseazã cu
viteze incredibile se aflã electronii. Ei conþin o micã fracþiune din masa
totalã, dar conferã materiei aspect compact. Sunt legãturile necesare construcþiei
structurilor moleculare.
Structurile moleculare ºi atomice pot fi distruse atunci când li se comunicã linguriþã
energie termicã puternicã, atingându-se temperaturi de ordinul miilor de de sare
Kelvin. Universul se aflã în cea mai mare parte a sa într-o stare diferitã de de
bucãtãrie
cea descrisã anterior. În centrul stelelor sunt îndeplinite condiþiile necesare
întreþinerii reacþiilor nucleare. Ele au loc ca urmare a combinaþiilor dintre cristale
interacþiuni nucleare ºi gravitaþionale. Procesele nucleare care au loc în de NaCl

Soare reprezintã sursa de energie necesarã menþinerii vieþii pe planeta noastrã. structura
cristalului
Reþineþi!
Forþele nucleare asigurã edificiul nucleului, au razã de acþiune foarte
scurtã ºi intensitate mare. atom

Activitate de evaluare
nucleu
Scrieþi un eseu pe baza unei cãlãtorii imaginare pornind de la sarea atomic
de bucãtãrie dintr-o linguriþã spre domeniul microscopic al cunoaºterii
noastre. Urmãriþi etapele din imagine. Ele prezintã componente ale materiei nucleon
pe care le-aþi studiat anul trecut.

quarc

111
 Particulele elementare
În anul 1930, Bothe ºi Becker au observat cã atunci când se bombardau
Amintiþi-vã! þinte de beriliu cu particule α rapide, materialul bombardat emitea ceva
Carbon 14 Azot 14 Antineutrino
particulã sau undã electromagneticã, a cãrei putere de penetrare era mult
Electron mai mare decât cea a particulelor α incidente. Ulterior, J. Chadwick a ajuns
la concluzia cã aceste particule emise sunt neutre din punct de vedere elec-
tric, au masa aproximativ egalã cu a protonului ºi le-a numit neutroni.
Carbon 10 Bor 10 Neutrino
Pozitron În dezintegrãrile β apar particulele ~ν ºi ν neutre din punct de vedere
electric, cu masa de repaus zero. Existenþa lor a fost întãritã pentru a respecta
legea conservãrii energiei în astfel de reacþii. Pozitronul e+ a fost prima
antiparticulã descoperitã în fizicã. Interacþiunea dintre un pozitron ºi un
În dezintegrarea β– sunt
emiºi electroni de cãtre nuclee, electron se numeºte anihilare de perechi.
împreunã cu o particulã numitã Multã vreme s-a crezut cã nucleonii sunt particule elementare. Reacþiile
antineutrino ~ ν . În dezin- de dezintegrare au demonstrat cã nu este aºa.
tegrarea β+ se emit pozitroni În prezent se considerã cã particulele fundamentale din care este construit
ºi neutrino ν.
Universul se grupeazã în douã mari familii: quarcii ºi leptonii.
De reþinut!
Particula elementarã (sau
Reþineþi!
fundamentalã) este o Leptonii sunt particule ale materiei care pot interacþiona numai slab.
particulã simplã, lipsitã de Electronii, miuonii, tauonii ºi neutrinii sunt leptoni.
structurã. Nu este consti- Quarcii sunt particulele componente ale nucleonilor. Au sarcina electricã
tuitã din alte particule mai fracþionarã. Ei pot interacþiona slab, tare ºi electromagnetic.
mici.
Toatã materia din Univers este constituitã pe baza particulelor elementare
din prima generaþie: electroni, e-neutrino, quarci up ºi down. Particulele din
Dezintegrare α generaþiile II ºi III se dezintegreazã rapid.

Dezintegrare β
Interacþiunile particulelor
capturã
electronicã elementare
Interacþiunile particulelor elementare sunt descrise în continuare în ordinea
Nucleele pot emite descrescãtoare a intensitãþii lor.
particule α, electroni, pozitroni.
Interacþiunea tare este specificã ciocnirilor în care intervin mezonii,
nucleonii ºi hiperonii. Durata lor este de ordinul 10–24–10–20 s. Pentru a
explica interacþia tare se atribuie quarcilor ceea ce se numeºte sarcina de
culoare, pe scurt culoare.
Quarci

Existã trei sarcini de culoare: roºu, verde ºi albastru, fãrã legãturã cu

culorile vizibile. Antiquarcii au anticulori: cyan (antiroºu), magenta (antiverde)
ºi galben (antialbastru). Interacþiunea tare între cuarci se face prin schimb
de cuante de câmp electromagnetic, numite gluoni. Ei sunt similari fotonilor,
Leptoni

cuantelor câmpului electromagnetic.

În acord cu teoria interacþiunilor lor, quarcii nu pot exista liberi, ci
numai combinaþi împreunã cu alþi quarci, în particule fãrã sarcinã de culoare
Familii ºi generaþii de
(de exemplu, mezoni ºi barioni.
particule elementare. Interacþiunile electromagnetice sunt de circa 137 de ori mai slabe decât
interacþiunile tari. Sunt specifice particulelor cu sarcinã electricã. Durata
112
lor este de circa 100 de ori mai mare decât a interacþiunilor tari. Toþi quarcii
ºi toþi leptonii pot interacþiona electromagnetic.
Interacþiunea slabã este responsabilã de dezintegrarea quarcilor ºi a
leptonilor din generaþiile II ºi III, în quarci ºi leptoni din generaþiile anterioare.
Pentru descrierea sa se asociazã particulelor elementare proprietatea numitã
aromã (flavour). Mecanismul interacþiei slabe se bazeazã tot pe schimb de
cuante de câmp, în acest caz particulele: W+, W– ºi Z numite bosoni (W este
iniþiala de la weak). Primele au sarcinã electricã, ultimele nu au. Interacþiile
slabe sunt specifice dezintegrãrilor β ºi dezintegrãrilor unor particule elementare
Protonul este compus din
instabile. Durata acestor interacþii este de ordinul 10–9–10–6 s. Bosonii W ºi 2 quarci up ºi un quarc down.
Z au masa de 80 de ori mai mare decât masa protonului. Ei au fost „vãzuþi”
pentru prima datã la CERN (laboratorul de cercetãri nucleare de lângã Geneva),
în 1984.
Din punct de vedere macroscopic, forþa slabã se manifestã în combustia a b
termonuclearã a stelelor, unde acþioneazã în faza iniþialã, în care doi protoni
fuzioneazã pentru a forma un nucleu de deuteriu, un electron ºi un neutrin.
Interacþiunea gravitaþionalã ridicã probleme fizicienilor pentru cã, c d
deocamdatã, nu poate fi tratatã în formalismul teoriei cuantice a câmpurilor, Modelarea interacþiunii
asupra cãreia vom reveni, teorie care se aplicã cu succes în cazul celorlalte elementare: a – forþa nuclearã
asigurã stabilitatea nucleului;
interacþii. În fizica particulelor elementare gravitaþia joacã un rol minor, b – interacþiunea electromag-
având intensitatea foarte slabã. Practic, la scarã subatomicã, ea poate fi neticã asigurã stabilitatea
neglijatã. Vom preciza totuºi cã propagatorul câmpului de interacþie în cazul atomului; c – interacþiunea
gravitaþiei se numeºte graviton, existenþa sa fiind deocamdatã ipoteticã. slabã se manifestã în dezinte-
grãri radioactive; d – inter-
În tabelul prezentat în continuare veþi gãsi o sintezã a forþelor existente
acþiunea gravitaþionalã asigurã
în naturã. stabilitatea sistemului solar.
Forþele fundamentale din naturã
foton
virtual
Tip Intensitatea forþei Particule asociate Loc de
(în ordine manifestare Interacþiune Interacþiune
descrescãtoare) electromagneticã slabã

Forþã tare ~ 1 Gluon Înveliº

(nuclearã) (fãrã masã) atomic între quarci
între
nucleoni
Forþã ~ 10–3 Fotoni Înveliº Interacþiune tare
electromagneticã (fãrã masã) electronic Exemple de interacþiuni
Forþa slabã ~ 10–5 Bosoni grei Radioactivitate ale particulelor elementare.
(nuclearã) dezintegrare β
Greutate ~ 10–38 Graviton Corpuri celeste

Interacþiunea se face prin schimb de particule.

Viitorul fizicii depinde de studiul particulelor elementare. Am progresat
mult, dar avem o serie de întrebãri care nu-ºi gãsesc rãspunsul. De ce
masele particulelor sunt cuantificate? La fel sarcina lor electricã. De ce
materia nu este continuã ºi constã din particule indivizibile?
113

De reþinut!
Teoria unificatã este orice
teorie care descrie toate
cele patru forþe fundamen-
tale ºi toate tipurile de
materie într-un cadru
unitar. Modelul standard al
particulelor elementare
este o teorie care unificã
trei dintre cele patru forþe
fundamentale (mai puþin
cea gravitaþionalã). Modelul
standard al cosmologiei
este teoria Big-Bang-ului,
completatã cu înþelegerea
modelului standard al fizicii
particulelor elementare.
Tendinþa cãtre o deschidere unificatã a interacþiunilor din naturã.
114
Unificarea interacþiunilor din
naturã
Unificarea acestor procese elementare într-o singurã interacþiunea, aºa
cum a fãcut Maxwell cu electricitatea ºi magnetismul, apoi cum s-a întâmplat
ulterior cu unificarea teoriei electromagnetice cu interacþiunea slabã, rezultând
teoria electroslabã, este un vis mai vechi al omenirii. Teoria unificãrii
interacþiunii electromagnetice ºi a interacþiunii slabe, cunoscutã ºi sub numele
modelul Weinberg-Salam-Glashow, pleacã de la ipoteza cã interacþiunea
slabã este rezultatul unui schimb de particule virtuale, numite boson W sau
a unei particule care intermediazã interacþiunile fãrã schimb de sarcinã
electricã. Raza de acþiune a acestei forþe este invers proporþionalã cu masa
particulei de schimb. Cei trei autori ai acestor teorii, laureaþi ai Premiului
Nobel în anul 1979, considerã cã atât interacþiunea electromagneticã, cât ºi
cea slabã sunt manifestãri ale schimbului de bosoni între particulele care
interacþioneazã. Fotonul este particula de schimb în interacþiunea
electromagneticã, iar bosonii W+, W – ºi Z în interacþiunea slabã. Se lucreazã
încã la unificarea interacþiunii electroslabe cu interacþiunea tare într-o
aºa-numitã teorie a marii unificãri.
În tentativa de a închega o teorie superunificatã s-a ajuns la pasul final:
o teorie unitarã, o teorie care sã unifice concepþia radicalã asupra spaþiului
ºi a timpului cu noul tip de relaþie observator-sistem observat, din mecanica
cuanticã. Aceastã nouã teorie ar trebui sã se numeascã teoria cuanticã a
gravitaþiei. Se doreºte pratic, extinderea teoriei cuantice, care momentan
explicã ce se întâmplã la nivel atomic ºi subatomic, cãtre o teorie a gravitaþiei.
La momentul actual, gravitaþia este explicatã în cadrul teoriei generalizate a relativitãþii, ca fiind o
manifestare a structurii spaþio-temporale. Altfel spus se lucreazã de ceva vreme la unificarea teoriei
relativitãþii generalizate cu teoria cuanticã spre a elabora teoria cuanticã a gravitaþiei. Se aºteaptã de
la ea noi rãspunsuri asupra originii misterioase a Universului, asupra apariþiei vieþii în Univers. Ea va
îngloba cunoºtinþele despre particulele elementare ºi forþele exercitate între ele, cu teoria cosmologicã.
Se aºteaptã practic crearea unui cadru teoretic unic, în care sã putem sã explicãm ce se petrece
atât în microunivers cât ºi în macrounivers.
Activitãþi de evaluare
1. Eseu. Imaginaþi-vã o cãlãtorie având ca punct de plecare Galaxia noastrã ºi ca punct terminus
un electron dintr-un grãunte de nisip. Descrieþi ceea ce întâlniþi în cãlãtoria voastrã, utilizând
termenii ºtiinþifici întâlniþi în lecþiile precedente.
FIZICA PARTICULELOR ASTROFIZICA
ELEMENTARE

Acceleratoare Microscoape Ochiul Lunete Telescoape optice;

de particule liber radiotelescoape
Frontierele fizicii.
Singularitate
Temperatura (K)

epoca gravitaþiei cuantice Dupã ce scrieþi eseul realizaþi un poster

care sã ilustreze cãlãtoria între frontierele fizicii.
epoca marii unificãri
2. Dezbatere. Comentaþi cu ajutorul
epoca electroslabã diagramei alãturate modul în care teoriile
unificate explicã etape din evoluþia Universului.

decuplarea neutrinilor

formarea protonilor
forþa gravitaþionalã
super- ºi a neutronilor
gravitaþie forþa electroslabã forþa slabã
forþa
unificatã forþa electromagneticã anihilarea foton-pozitron
forþa nuclearã tare
gravitoni sinteza H ºi He
fotoni
neutrini-antineutrini
gãuri
leptoni electroni
negre electroni/pozitroni decuplarea fotonilor
protoni
quarci 76%
neutroni hidrogen
24 % heliu formarea planetelor, a stelelor
ºi a galaxiilor

Vârsta Universului
115

Înaintea Big-Bang-ului
Universul prezintã o alurã
simetricã cu cea de dupã
momentul zero.
Pânã în prezent se cunosc
5 modele variabile într-un
spaþiu unic cu 10 dimensiuni
(9 spaþiale ºi una temporalã).
Ele sunt manifestãri ale
teoriei M.
Unele corzi se închid în
bucle, altele rãmân deschise.
Loop Quantum Gravity
este o încercare de a dezvolta
o teoria cuanticã a gravitaþiei
bazatã pe formularea geome-
tricã a lui Einstein.
116
*Teoriile cosmologice ºi
gravitaþia cuanticã
Aºteptãm de la gravitaþia cuanticã împlinirea unui vechi vis al ºtiinþei:
un cadru teoretic care sã ofere explicaþii ºi predicþii oricãrui fenomen.
Dupã cum aþi învãþat în clasa a 11-a, la ªtiinþe, în teoria generalizatã
a relativitãþii se afirmã cã spaþiu-timpul sfârºeºte la Big-Bang, iar fizica pur
ºi simplu nu gãseºte (deocamdatã!) explicaþia a ceea ce s-a întâmplat la
momentul zero! Potrivit cercetãrilor Ashtekar, Pawlowski ºi Singh, unul
dintre „efectele” gravitaþiei cuantice ar modifica fundamental situaþia, atribuind
gravitaþiei efecte repulsive în „vecinãtatea” Big-Bang-ului. Astfel, fizica
cuanticã ar putea efectua predicþii fãrã a-ºi mai pierde valabilitatea. Istoria
Universului prezintã o ramur㠄pre Big-Bang” unitã cu altã ramur㠄post-
Bing-bang” prin intermediul unei „punþi cuantice”. Fizicienii autori ai acestei
idei revoluþionare au plecat de la modelul cosmologic standard al Universului
ºi de la gravitaþia cuanticã bazatã pe bucle.
Care este de fapt problema? Plecând pe calea mecanicii cuantice spre
dimensiuni din ce în ce mai mici, fizica particulelor elementare a reuºit
unificarea a trei dintre cele patru forþe fundamentale din Naturã, excepþie
fãcând gravitaþia. Drumul s-a împotmolit la pragul scãrii Planck. Din încercarea
de cuantificare a gravitaþiei s-au nãscut teoria corzilor (teoria superstringurilor),
teoria cuanticã a buclelor ºi teoria branelor.
Teoria corzilor (string theory) a plecat de la teoria cuanticã a particulelor
elementare pentru a se întâlni cu teoria einsteinianã a relativitãþii care trateazã
gravitaþia necuantic. Dar, joncþiunea lor nu este complet implinitã, deoarece
corzile sunt tratate ca ºi entitãþi în spaþiu-timpul care nu este continuu la
nivelul scãrii Planck. În teoria corzilor, materia „dispare”, la un ultim nivel
nu mai existã particule, ci numai vibraþii ale spaþiului, asemãnãtoare corzilor
de vioarã. Combinaþiile acestor vibraþii în spaþii n-dimensionale dau naºtere
(la scarã foarte micã!) particulelor pe care le cunoaºtem. Cu cât este mai
micã lungimea de undã a unei corzi cu atât este mai mare masa particulei.
Teoria este dependentã de spaþiu-timp.
Teoria cuanticã a buclelor (loop quantum gravity) este a doua teoria
importantã a gravitaþiei cuantice. Ea porneºte de la teoria generalizatã a
relativitãþii în care tinde sã înglobeze cuanticul. Teoria este independentã
de spaþiu-timp. La scara Planck, spaþiul este întocmit de o reþea de bucle
discrete. Ea a fost iniþiatã în anul 1985. Unul dintre inventatorii sãi este Lee
Smolin.
Potrivit opiniilor cercetãtorilor Lee Smolin ºi Brian Green (inventator
al teoriei stringurilor) cele douã teorii ar trebui unificate. Spaþiu-timpul
cuantificat în teoria buclelor ar trebui sã fie suportul pe care se propagã
particulele de spaþiu (cuante de spaþiu) cãrora le-ar trebui atribuit caracter
de bucle.
În prezent, comunitatea ºtiinþificã înclinã spre a admite existenþa mai
multor Universuri. Totalitatea lor se numeºte Multivers. În Multivers ar
putea exista universuri paralele care ar asculta de aceleaºi legi fundamentale,
ar avea acelaºi tip de particule, dar fiecare s-ar gãsi în spaþiul ºi în timpul
sãu. La fel de bine, universurile constituente ar putea fi complet diferite,
fiecare cu propriile legi, cu spaþiul ºi cu timpul sãu.
Existenþa acestui ansamblu de universuri este postulatã (din 1995) de
cãtre astrofizicianul Martin Rees. În ceea ce priveºte gravitaþia, este posibil
ca unele universuri sã aibã gravitaþie puternicã, sau sã nu aibã deloc. Este
posibil sã mai existe vreun univers care sã susþinã complexitatea.
Oare este posibilã existenþa vieþii într-un alt astfel de Univers?
Rãmâne (încã!) o problemã esenþialã care îºi cautã rãspunsul!
O fi singurul Univers?
Odatã cu aceste probleme apare ºi cea a dimensiunilor spaþiului. Bunul
nostru simþ ne face sã afirmãm cã trãim într-un spaþiu cu trei dimensiuni.
Îi adãugãm a patra dimensiune, timpul, ºi îl numim spaþiu-timp.
Oare greºim? Este posibil ca doar atât sã fie accesibil simþurilor noastre?
Noi ne putem deplasa doar în trei dimensiuni spaþiale, dar ele ar putea
fi mai multe în n-spaþiu. Realitatea fizicã cere prin teoriile actuale introducerea
unor dimensiuni suplimentare pentru a explica fenomenele ce se petrec în
Univers.
În 1919, matematicianul german T. Kaluza anunþa cã într-un spaþiu cu
cinci dimensiuni, ecuaþiile electromagnetismului, ale lui Maxwell, rezultã
direct din ecuaþiile lui Einstein, ale teoriei generalizate a relativitãþii. Iniþial, Rãsucirea dimensiunilor
ipoteza a fost consideratã o speculaþie matematicã, pur teoreticã. În 1926, suplimentare.
fizicianul olandez O. Klein avanseazã ideea potrivit cãreia noi nu putem
percepe dimensiunile suplimentare din cauzã cã ele sunt rãsucite în ele Amintiþi-vã!
însele astfel încât au dimensiuni inaccesibile bunului nostru simþ.
Câte dimensiuni are spaþiul? Câte sunt perceptibile?
În 1930 Schrödinger ºi Dirac puneau bazele mecanicii cuantice, teoria
microuniversului, în care particulele interacþioneazã între ele prin schimb
de pachete de energie, intitulate cuante.
Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg aratã cã putem determina
cu precizie ori viteza, ori poziþia unei particule, dar nu putem avea precizie
în determinarea simultanã a amândurora. Acest principiu conferã mecanicii Practic, gângania care
cuantice caracter probabilist. merge pe firul lung ºi subþire
„Atunci când o gânganie oarbã se târãºte pe suprafaþa unei ramuri curbate nu poate percepe grosimea
firului, ea reprezentând în acest
ea nu observã cã drumul pe care l-a parcurs este într-adevãr curb. Eu am caz o dimensiune suplimentarã
avut norocul sã observ ce n-a observat gângania”. rãsucitã în ea însãºi.
(Albert Einstein)
Cercetãtoarea L. Randall crede cã spaþiu-timpul poate fi extrem de de
format, astfel încât o dimensiune suplimentarã, chiar extinsã, nerãsucitã, sã
nu poatã fi detectatã. Deformarea spaþiu-timpului face ca gravitaþia sã nu
fie la fel de eficientã. În lumea noastrã gravitaþia ar putea fi responsabilã
de faptul cã nu putem detecta dimensiunile suplimentare. „Elementul cheie
în cercetarea noastrã asupra dimensiunilor suplimentare îl constituie un obiect
numit branã (brane), un ingredient de bazã în teoria stringurilor. Branele
sunt obiecte echivalente membranelor în spaþiul cu mai multe dimensiuni,
care obligã particulele ºi forþele sã rãmânã în ele – cu excepþia gravitaþiei, Gravitaþia cuanticã îºi
propune unificarea principiilor
care este foarte diferitã de celelalte forþe.” mecanicii cuantice cu teoria
Reþineþi! Termenul branã vine de la (m-brane, unde formulã este numãrul relativistã a garvitaþiei. Rezul-
de dimensiuni ale spaþiului. De la analogia cu me-m-brana vine denumirea tatul sãu: o teoria în care sã
se gãseascã explicaþii pentru
de branã). Teoria lor se numeºte teoria M. toate fenomenele din micro-
Aceste particule ºi forþe pot cãlãtori de-a lungul dimensiunilor branei, ºi din macrounivers.
117

Potrivit lui Horava ºi
Witten, Universul nostru ar fi
rezultatul coliziunii a douã
brane în momentul Big-Bang.
„Crearea cuanticã a brane-
lor e oarecum asemãnãtoare
formãrii bulelor de abur în apa
care fierbe.
Principiul de incertitudine ar
permite lumilor-brane sã aparã
din nimic, ca bulele, brane
reprezentând suprafaþa bulei, iar
spaþiul cu dimensiunile supli-
mentare interiorul bulei. Bulele
foarte mici ar tinde sã colapseze,
dispãrând, doar o bulã care creºte
prin fluctuaþii cuantice, dincolo
de o dimensiune criticã, ar con-
tinua foarte probabil sã creascã.
Fiinþele care locuiesc pe brane –
suprafaþa bulei – ar crede cã
universul e în expansiune. Ar fi
ca ºi cum am picta galaxiile pe
suprafaþa unui balon pe care apoi
l-am umfla. Galaxiile s-ar
îndepãrta una de alta, dar nici
una dintre ele n-ar putea fi
consideratã centrul expansiunii.
Sã sperãm cã nu existã
cineva, cu un ac cosmic, care
sã dezumfle balonul”.
(Stephen Hawking –
„Universul într-o coajã de
nucã”)
118
dar nu se pot deplasa în lungul unei direcþii perpendiculare pe ele. Încercaþi
sã vã imaginaþi o branã bidimensionalã (doi-branã), o coalã de hârtie pe
care forþele ºi particulele nu pot acþiona decât pe suprafaþa ei ºi nu pe o
direcþie perpendicularã pe ea.
Noþiunea de branã ne duce imediat la ideea de lumi ale branelor
(braneworlds), în care Universul nostru existã numai pe suprafaþa uneia
dintre brane (o 3-branã). În acest scenariu gravitaþia se poate împrãºtia în
toate dimensiunile posibile, dar restul componentelor Universului nostru –
atomi, stele, electromagnetism – sunt silite sã rãmânã pe branã”. (Lisa Randall)
Privit din aceastã perspectivã, Universul nostru, lumea noastrã
tridimensionalã este una dintre multele posibile, o lume scufundatã în alta
cu mai multe dimensiuni spaþiale.
Se pare cã dintre combinaþiile posibile au rezistat timpului branele cu
trei ºi cu ºapte dimensiuni extinse, ceea ce conferã misterul numerelor 3 ºi
7. Dimensiunile suplimentare pot fi „abordate” doar de cãtre gravitaþie, care
în Universul nostru este o forþã extrem de slabã. Într-o lume cu mai multe
dimensiuni, ea ar scãdea mult mai rapid, proporþional cu distanþa la puterea
numãrului de dimensiuni.
Activitate de evaluare
Cum vã imaginaþi o astfel de lume cu 7 dimensiuni, în lumina teoriei
branelor? Scrieþi un eseu pe aceastã temã. Intitulaþi eseul: „Cum vãd eu
lumea cu ºapte dimensiuni”.
Reþineþi! Teoria M este deocamdatã doar în stadiul unei colecþii de
modele matematice.
O confirmare experimentalã a acestei teorii se aºteaptã în urmãtorii ani.
Se urmãreºte punerea în evidenþã a particulelor Kaluza-Klein, particule capabile
sã se deplaseze în dimensiunile suplimentare, de o mie de ori mai mici
decât protonul ºi înzestrate cu masã în universul tridimensional. Dacã
acceleratorul de particule de la CERN, a cãrui punere în funcþiune este o
chestiune de ordinul sãptãmânilor (aprilie 2007), va evidenþia existenþa acestor
particule, teoria branelor se va dovedi un succes.
Suntem în pragul unei revoluþii ºtiinþifice?
Stephen Hawking este de pãrere cã: „Mai existã încã o mulþime de
lucruri despre Univers pe care nu le ºtim sau pe care nu le înþelegem. Dar
progresele remarcabile realizate mai ales în ultima sutã de ani trebuie sã ne
insufle încrederea cã o înþelegere completã nu poate fi mai presus de puterile
noastre. Nu putem fi condamnaþi sã orbecãim pentru totdeauna în întuneric.
Vom rãzbate ºi vom formula o teorie completã a Universului. În acest caz
vom fi cu adevãrat Stãpânii lui”.
Experiment virtual
Cunoscãtorii de limba francezã vor gãsi la adresa:
http://cosmobranche.free.fr/UniversDimensions
un film documentar ºtiinþific care prezintã evoluþia teoriilor cosmologice
cãtre teoria superunificãrii.
 Parlamentul României a adoptat
Legea nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea
Convenþiei Europene pentru protecþia drepturilor omului ºi
a demnitãþii fiinþei umane faþã de aplicaþiile biologiei ºi
medicinei, Convenþiei privind drepturile omului ºi biomedicina,
semnat la Oviedo la 4 aprilie 1997 ºi a Protocolului adiþional
la Convenþia europeanã pentru protecþia drepturilor omului
ºi a demnitãþii fiinþei umane faþã de aplicaþiile biologiei ºi
medicinei, referitor la interzicerea clonãrii fiinþelor umane,
semnat la Paris la 12 ianuarie 1998.
Capitolul IV. Genomul uman
Articolul 11. Nediscriminarea
Orice formã de discriminare împotriva unei persoane
pe motivul patrimoniului sãu genetic este interzisã.
Articolul 12. Testele genetice predictive
Nu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor
genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul
drept purtãtor al unei gene purtãtoare de boalã, fie spre
a depista o predispoziþie sau o susceptibilitate geneticã la
o boalã, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea
ºtiinþificã legatã de scopurile medicale ºi sub rezerva unui
sfat genetic adecvat.
Articolul 13. Intervenþia asupra genomului uman
O intervenþie destinatã sã modifice genomul uman
nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice
sau terapeutice ºi numai dacã nu are drept scop introducerea
unei modificãri în genomul descendenþilor.
Articolul 14. Nealegerea sexului
Utilizarea tehnicilor de procreaþie asistatã medical nu
este admisã pentru alegerea sexului viitorului copil decât
în scopul evitãrii unei boli ereditare grave legate de sex.
Capitolul V. Cercetarea ºtiinþificã
Articolul 15. Regula generalã
Cercetarea ºtiinþificã în domeniul biologiei ºi medicinei
se exercitã liber, sub rezerva dispoziþiilor prezentei convenþii
ºi a altor dispoziþii juridice care asigurã protecþia fiinþei umane.
Articolul 16. Protecþia persoanelor pe care se fac
cercetãri
Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoanã
decât dacã sunt întrunite cumulativ urmãtoarele condiþii:
(i) nu existã nici o metodã alternativã la cercetarea
pe fiinþe umane, de eficacitate comparabilã;
(ii) riscurile la care se poate expune persoana nu
sunt disproporþionate în comparaþie cu beneficiile potenþiale
ale cercetãrii;
(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanþa
competentã dupã ce a fãcut obiectul unei examinãri
independente asupra pertinenþei sale ºtiinþifice, inclusiv
al unei evaluãri a importanþei obiectivului cercetãrii, precum
ºi al unei examinãri pluridisciplinare a acceptabilitãþii
sale pe plan etic;
(iv) persoana pe care se fac cercetãri este informatã
asupra drepturilor sale ºi asupra garanþiilor prevãzute prin
lege pentru protecþia sa;
(v) consimþãmântul prevãzut la art. 5 a fost dat în mod
expres, specific ºi a fost consemnat în scris. Acest
consimþãmânt poate fi retras în orice moment, în mod liber.
Articolul 17. Protecþia persoanelor care nu au
capacitatea de a consimþi la o cercetare
1. O cercetare nu se poate face pe o persoanã care
nu are, conform art. 5 capacitatea de a consimþi, decât
dacã sunt întrunite cumulativ condiþiile urmãtoare:
(i) sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la art. 16
subparagrafele (i) ºi (iv);
(ii) rezultatele cercetãrii au potenþialul de a produce
beneficii reale ºi directe pentru sãnãtatea sa;
(iii) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate
comparabilã pe subiecþi capabili sã îºi dea consimþãmântul;
(iv) autorizarea necesarã prevãzutã la art. 6 a fost
datã specific ºi în scris;
(v) persoana în cauzã nu are obiecþii.
2. În mod excepþional ºi sub condiþiile de protecþie
prevãzute de lege, atunci când cercetarea nu are potenþialul
de a produce rezultate benefice direct pentru sãnãtatea
persoanei în cauzã, o astfel de cercetare poate fi autorizatã
numai dacã sunt întrunite condiþiile enunþate la paragraful
1 (i), (iii) ºi (v), precum ºi urmãtoarele condiþii suplimentare:
(i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o
îmbunãtãþire semnificativã a înþelegerii ºtiinþifice a stãrii,
bolii sau tulburãrii persoanei, la obþinerea în final a unor
rezultate care sã dea posibilitatea unui beneficiu pentru
persoana în cauzã sau pentru alte persoane din aceeaºi
categorie de vârstã, sau care suferã de aceeaºi boalã ori
tulburare, sau care se aflã în aceeaºi stare;
(ii) cercetarea prezintã doar un risc minim ºi o povarã
minimã pentru persoana în cauzã.
Articolul 18. Cercetarea pe embrioni în vitro
1. Atunci când cercetarea pe embrioni in vitro este
permisã de lege, aceasta va asigura o protecþie adecvatã
embrionului.
2. Este interzisã crearea de embrioni umani în scopuri
de cercetare.
Capitolul VI. Prelevarea de organe ºi þesuturi de
la donatorii vii în scopul transplantãrii
Articolul 19. Regula generalã
1. Prelevarea de organe sau þesuturi de la o persoanã
în viaþã în scopul transplantãrii se poate face numai în
interesul terapeutic al primitorului ºi numai atunci când
nu existã þesuturi sau organe adecvate disponibile de la o
persoanã decedatã ºi nici altã metodã terapeuticã alternativã
de o eficacitate comparabilã.
2. Consimþãmântul necesar, astfel cum este prevãzut
de art. 5, trebuie sã se fi dat expres ºi specific, fie în
scris, fie în faþa unei instanþe oficiale.
Articolul 20. Protecþia persoanelor care nu au
capacitatea de a-ºi da consimþãmântul la prelevarea organului
1. Nu se poate face nici o prelevare de organ sau de
þesut de la o persoanã care nu are capacitatea de a-ºi da
consimþãmântul conform art. 5.
2. În mod excepþional ºi în condiþiile prevãzute de
lege, prelevarea de þesuturi regenerabile de la o persoanã
care nu are capacitatea de a-ºi da consimþãmântul poate
fi autorizatã, dacã sunt reunite urmãtoarele condiþii:
(i) nu existã donator disponibil care sã aibã capacitatea
de a-ºi da consimþãmântul;
(ii) primitorul este fratele sau sora donatorului;
(iii) donarea trebuie sã fie de naturã sã salveze viaþa
primitorului;
(iv) autorizarea prevãzutã la paragrafele 2 ºi 3 ale
art. 6 s-a dat specific ºi în scris, conform legii ºi cu aprobarea
instanþei competente;
(v) donatorul potenþial în cauzã nu obiecteazã.
Capitolul VII. Interzicerea câºtigului financiar ºi
utilizarea unei pãrþi a corpului uman
Art. 21. Interzicerea câºtigului financiar
Corpul uman ºi pãrþile sale nu trebuie sã fie în sine
sursã de câºtig financiar.
119
Cuprins
Capitolul 1. Molecule
Materia vie ................................................................................. 4
Moleculele vieþii ........................................................................ 5
Compoziþia chimicã a materiei vii ..................................... 5
Apa .................................................................................... 7
Compuºi organici cu importanþã biologicã ................... 8
Glucide ........................................................................... 8
Lipide ........................................................................... 12
Proteine ........................................................................ 14
Acizi nucleici .............................................................. 17
Ceasul molecular al vieþii ...................................................... 22
Teoria celularã ..................................................................... 22
Similitudine ºi diversitate .................................................. 23
Evoluþie, îmbãtrânire, moarte ............................................ 25
Evoluþia de la moleculã la organisme multicelulare ... 25
Evoluþia de la celula-ou la organismul matur
biologic ............................................................................. 26
Îmbãtrânire ºi moarte celularã ...................................... 27
Materialul genetic ............................................................... 29
Manipularea materialului genetic ................................. 29
Ingineria geneticã. Rezultate ......................................... 31
Biotehnologii, clonare, ameliorare ................................... 32
Proiectul genomului uman ................................................. 36
*Perspectivã creºtinã asupra ceasului molecular al vieþii . 38
Viaþa ºi moartea în perspectivã creºtinã .......................... 38
Eutanasia .............................................................................. 41
Manipularea ºi ingineria geneticã ..................................... 42
Ingineria geneticã alternativã ºi amplificatoare la om .. 43
Clonarea umanã ................................................................... 43
Organismele modificate genetic ........................................ 44
Bioetica ºi tehnologiile de fecundare umanã .................. 45
Identitatea copilului conceput ........................................... 46
Capitolul 2. Sisteme
Sisteme deschise biologice .................................................... 48
Comunicarea celularã ......................................................... 48
Membranã celularã. Receptori membranari ................ 49
Hormoni ........................................................................... 49
Sisteme informaþionale. Cod genetic ............................... 50
Reglajul genetic al sintezei proteice ................................ 51
*Transmitere ereditarã ºi maladii ereditare ..................... 52
Starea de sãnãtate ºi starea de boalã ............................... 53
Imunitate. Germeni. Anticorpi .......................................... 53
Vaccinuri ............................................................................... 54
Prionii 54
Antibioticele ......................................................................... 55
Drogurile .............................................................................. 55
Transplanturi. Grefe. Înlocuiri de organe ........................ 56
Chimia sistemelor deschise biologice .................................. 57
Procese metabolice .............................................................. 58
Conservarea energiei în lumea vie ................................... 59
Conversia energiei în reacþiile biochimice .................. 60
120
Fotosinteza – formã de înmagazinare a energiei
solare ................................................................................ 60
Compuºi fosfat-macroergici –
agenþi de conversie a energiei ...................................... 61
Consumul energetic prin activitate muscularã ............ 61
Randamentul proceselor bioenergetice ........................ 62
Analize clinice de fluide biologice .................................. 63
Sângele ............................................................................. 63
Limfa ºi lichidul interstiþial .......................................... 70
Urina ................................................................................. 71
Sucurile digestive ................................................................ 72
Lichidul cefalorahidian (LCR) ...................................... 74
Lichidul amniotic ............................................................ 74
Entropia sistemelor reale ........................................................ 75
Entropia ................................................................................ 75
Entropia ºi percepþia timpului ca mãsurã
a ireversibilitãþii .................................................................. 78
Informaþia ºi procesele ireversibile .................................. 79
Transmiterea informaþiei .................................................... 80
Entropia informaþionalã ................................................. 81
Modele reale de transmisieºi de prelucrare
a informaþiei ......................................................................... 82
Generarea ºi conducerea impulsurilor nervoase ......... 83
Transmiterea sinapticã .................................................... 84
Actul reflex – procesul fiziologic de rãspuns
la acþiunea unui stimul .................................................. 85
Scurtã cãlãtorie a informaþiei prin computer .............. 88
Modele reale de prelucrare ºi de stocare a informaþiei 89
Modele electronice de stocare a informaþiei .............. 90
Virus informatic – disfuncþie informaticã a sistemului . 92
Virusuri – disfuncþii în organismele vii ...................... 92
Capitolul 3. Teorii ale unificãrii
Procese corticale ...................................................................... 94
Psihicul uman ºi structura sa ............................................ 94
Conºtiinþa ............................................................................. 95
Somnul ºi visele .................................................................. 97
Fazele somnului .............................................................. 97
Memoria constructivã ...................................................... 100
Cum opereazã memoria? ............................................. 100
Gândirea ºi creativitatea .................................................. 101
Inteligenþa ºi inteligenþa emoþionalã? ........................... 104
Inteligenþa emoþionalã ................................................. 105
Comportamentul ............................................................... 106
Cultura ºi relativismul cultural ...................................... 107
Câmpuri fizice – forþe elementare ..................................... 109
Câmpul electromagnetic .................................................. 109
Câmpul forþelor nucleare ................................................. 110
Particulele elementare ....................................................... 111
Interacþiunile particulelor elementare ................................. 111
Unificarea interacþiunilor din naturã .............................. 113
*Teoriile cosmologice ºi gravitaþia cuanticã ................. 115
Suntem în pragul unei revoluþii ºtiinþifice? .............. 117