I.M.M.-Sem.

6 Verificarea şi rectificarea teodolitului

6.1 Verificarea generală a teodolitului

Această verificare are ca scop să constate următoarele:
- piesele de sticlă ale teodolitului sunt intacte;
- punerea la punct a lunetei se face în condiţii bune;
- dispozitivul optic de centrare funcţionează corect;
- şuruburile micrometrice funcţionează corect pe tot domeniul de
acţiune;
- şuruburile de calare funcţionează corect;
- picioarele culisabile şi şuruburile trepiedului funcţionează corect;

6.2. Verificarea îndeplinirii condiţiilor constructive

Aceste erori, numite şi erori de construcţie ale teodolitului, nu se pot elimina ci
efectul lor poate fi doar micşorat, prin adoptarea unor metode speciale de lucru.
Stadiul actual al tehnicii de realizare a instrumentelor topografice, precum şi
verificarea lor în uzină înainte de livrare, conduc la erori, care sunt în cele mai multe
cazuri mici şi pot fi stăpânite fără probleme prin tehnici de măsurare.

6.2.1 Cercurile gradate să fie perpendiculare pe axele lor constructive

- limbul  VV;
- cercul vertical  OO;
O abatere de la perpendicularitate în limita a 10c nu afectează măsurarea
unghiurilor. La stadiul actual al tehnicii, condiţiile sunt uşor realizabile în uzinele
constructoare.

6.2.2 Axele de rotaţie VV, respectiv OO, să coincidă cu centrele cercurilor

gradate
Excentricitatea axei VV faţă de centrul limbului poartă denumirea de
excentricitate a alidadei în raport cu centrul limbului (centrul alidadei nu coincide cu
centrul limbului).

Figura 13 - Eroarea de excentricitate a alidadei

1
I.M.M.-Sem.2

L - centrul limbului;
A - centrul alidadei;
e - excentricitatea;
ai , bi - citiri pe limb;
În cazul necoincidenţei centrelor limbului şi a cercului alidad, se va măsura
unghiul eronat ω1 în loc de unghiul corect  cu care s-a rotit de fapt suprastructura
teodolitului.
Eroarea care apare, este dată de relaţia:

    1 (6.1)

Din figura 13 rezultă egalitate:

    1   (6.2)

de unde rezultă:

  1       (6.3)

În triunghiurile: Δa1-L-A şi Δb1-L-A se pot scrie relaţiile:

e r e r
 ;  (6.4)
sin  sin( a1  M ) sin  sin(b1  M )

unde M reprezintă valoarea diviziunii de pe limb pe direcţia excentricităţii.

Valorile unghiurilor α şi β fiind foarte mici (excentricitatea fiind foarte mică), se

poate scrie:

e e
 cc   sin( a1  M )   cc ;  cc   sin(b1  M )   cc (6.5)
r r

Rezultă:
 cc 
e
sin(a1  M )  sin(b1  M )  cc (6.6)
r
Din relaţia de mai sus se observă, că influenţa erorii de excentricitate a
cercului alidad în raport cu centrul limbului ia valoarea maximă, când (a1 - M)=100g,
iar (b1 - M) = 300 g, adică direcţiile care se măsoară sunt diametral opuse şi sunt
perpendiculare pe direcţia excentricităţii. Pentru această situaţie rezultă valoarea
erorii:
2e
 cc    cc (6.7)
r

Exemplu:
- pentru e = 0,005 mm şi r = 50 mm, rezultă  cc = 127 cc.

Constatarea erorii: prin citirea valorii unei direcţii la două dispozitive

diametral opuse, care trebuie să difere cu ± 200g ± 2p (unde p = aproximaţia de
citire). Operaţiile trebuie să se repete pe diferite sectoare ale limbului, întrucât
2
I.M.M.-Sem.2

eroarea este variabilă în funcţie de unghiul dintre direcţia excentricităţii şi direcţia

măsurată.
Eliminarea erorii: eroarea fiind o eroare sistematică şi cunoscându-se modul
ei de acţiune, ea poate fi eliminată printr-o metodă de măsurare. Din figură se
observă:
    (6.8)

1 1 1 1
   2  (b2  a2 ) ;   1  (b1  a1 ) (6.9)
2 2 2 2

rezultă:
b1  b2 a1  a 2
  (6.10)
2 2

Se observă, că eroarea de excentricitate a alidadei se elimină prin citirea

valorilor direcţiilor la două dispozitive de citire dispuse diametral opus. La teodolitele
reiteratoare (Wild T2, Wild T3, Theo 010 ş.a.) prin efectuarea coincidenţei imaginilor
diametral opuse înaintea efectuării citirilor, această eroare este eliminată automat.

6.2.3 Eroarea de excentricitate a axei de vizare (rO nu trece prin centrul de

vizare Cv)

Această eroare produce erori sistematice la măsurarea unghiurilor.

Constatarea erorii: Se vizează două puncte A şi B din teren şi se măsoară
direcţiile spre aceste puncte în ambele poziţii ale lunetei (CS) şi (CD). Se calculează
unghiul din direcţiile măsurate (CS) şi direcţiile măsurate (CD), care trebuie să aibă
aceeaşi valoare ± 2-3σ (σ fiind abaterea standard de măsurare a unei direcţii).

Figura 14 - Eroarea de excentricitate a axei de vizare

Eliminarea erorii - din figura 14 rezultă următoarele relaţii:

3
 I.M.M.-Sem.2

1      ;  2      (6.11)

rezultă unghiul corect:

 2
  1 (6.12)
2
Se constată, că eroarea de excentricitate a axei de vizare este eliminată prin
măsurarea direcţiilor în ambele poziţii ale lunetei, calcularea unghiurilor din valorile
direcţiilor măsurate şi în final medierea valorilor unghiurilor obţinute.

 1  b1'  a1' ;  2  b1"  a1" (6.13)

Ca metoda de lucru pentru eliminarea simultană atât a erorii de

excentricitate a alidadei cât şi a axei de vizare se presupune, că dispunem de un
instrument de măsurare a direcţiilor care culege imaginea din două poziţii diametral
opuse de pe limb:
 1  b1'  a1' ;  2  b1"  a1"
(6.14)
 1  b2'  a 2' ;  2  b2"  a 2"

rezultă:
b1'  b2' a1'  a 2' b1"  b2" a1"  a 2"
1   ; 2   (6.15)
2 2 2 2

Pentru eliminarea simultană a celor două erori constructive se mediază citirile

la dispozitivele diametral opuse, atât în prima poziţie a lunetei (CS), cât şi în a doua
poziţie a lunetei (CD), se calculează unghiurile  1 şi  2 din valorile medii şi în final se
calculează media celor două unghiuri obţinute.

1  b1'  b2' a1'  a 2'

  b1"  b2" a1"  a 2" 
         (6.16)
2  2 2   2 2 
_____________ ____________
(CS) (CD)

6.2.4 Eroarea de divizare a limbului

Această eroare se poate constata prin aducerea originii dispozitivului de citire pe o

diviziune a limbului şi se urmăreşte ca ultima diviziune a dispozitivului de citire să
corespundă cu o diviziune întreagă de pe limb. La stadiul actual al tehnologiei de fabricaţie
şi în special la instrumentele cu cercuri electronice, această eroare are valori neglijabil de
mici. La teodolitele optico-mecanice reducerea influenţei acestei erori se poate realiza prin
măsurarea unghiurilor cu origini diferite (metoda reiteraţiei).

6.3. Verificarea îndeplinirii condiţiilor geometrice

La instrumentele pentru măsurarea direcţiilor orizontale şi a unghiurilor verticale
luăm în considerare axele din figura 15:
- axa VV – axa principală de rotaţie a instrumentului (axa verticală);
- axa OO – axa secundară sau axa de basculare a lunetei;

4
I.M.M.-Sem.2

- axa rO1 – axa de vizare a lunetei;

- axa NN – directricea nivelei torice;
- i-i sau h-h – linia de credinţă a indecşilor de la cercul vertical;
- Vs – Vs – axa nivelei sferice.

Figura 15 - Axele şi planurile de vizare ale instrumentelor pentru măsurarea direcţiilor

Condiţiile geometrice ale axelor:

a) VV să fie verticală.
Această condiţie este realizată indirect, prin calarea instrumentului. Prin această
operaţie se realizează VV  NN. Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la eroarea
de înclinare a axei principale de rotaţie a teodolitului;

b) rO  OO ( axa de vizare r-O1 să fie perpendiculară pe axa secundară O-O).

Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la eroarea de colimaţie.

c) OO  VV ( axa secundară trebuie să fie orizontală).

Neîndeplinirea condiţiei conduce la eroarea de înclinare a axei secundare.

d) linia indecşilor de la cercul vertical să fie într-un plan orizontal sau vertical.
Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la eroarea de index.

6.3.1 Verificarea şi rectificarea condiţiei VV să fie verticală (VV  NN )

Îndeplinirea acestei condiţii se face indirect, prin calarea teodolitului, presupunând
apriori că nivelele instrumentului sunt verificate şi rectificate. Cercurile orizontale fiind din
construcţie perpendiculare pe axa VV, înseamnă că prin orizontalizarea acestora, se
obţine automat şi verticalizarea axei VV.
Constatarea erorii: dacă în urma calării instrumentului se constată că nivelele se
dereglează prin rotirea teodolitului în diferite poziţii, înseamnă că axa VV nu rămâne
verticală, deşi nivelele au fost verificate şi rectificate în prealabil, iar calarea s-a făcut
corect şi cu atenţie.
Rectificarea: se face numai în atelierele specializate, sau la uzinele constructoare.
Eroarea de neverticalitate a axei VV nu se elimină printr-o metodă de lucru.
Din acest motiv:
- operaţia de calare trebuie făcută cu cea mai mare atenţie;

5
I.M.M.-Sem.2

- nivelele teodolitului trebuie verificate şi rectificate înaintea măsurătorilor.

Influenţa erorii de neverticalitate a axei principale de rotaţie VV asupra măsurării
unghiurilor orizontale.
Influenţa erorii este dată de relaţia:

       ' (6.17)

unde: ω – este unghiul măsurat pe limbul orizontal, iar ω' - unghiul măsurat pe
limbul înclinat.

Figura 16. Influenţa erorii de neverticalitate a axei principale de rotaţie asupra măsurării
unghiurilor orizontale

Din triunghiul sferic creat se poate scrie:

sin m sin z sin 

 de unde rezulta : sin m   sin z (6.18)
sin  sin  ' sin  '

De asemenea:

sin m  cos  '  sin   cos z  cos   sin z  cos  (6.19)

Înlocuind (sin m) din relaţia (6.18) în relaţia (6.19) şi luând în considerare că

unghiurile δ şi ε sunt unghiuri foarte mici, rezultă :

sin   cos  '    ctgz  sin  ' cos   sin  '

sin(   ' )  sin   sin    (6.20)
    ctgz  sin  '

6
I.M.M.-Sem.2

Concluzii:
Pentru valori normale ale unghiului zenital 0g ≤ z ≤ 50g rezultă:
- pentru z = 50g ; ε = δ sin ω’ (valoare maximă);
- pentru z = 100g ; ε = 0 (se anulează când luneta este orizontală);
Se remarcă că influenţa erorii creşte odată cu înclinarea lunetei. Când luneta este
aproape orizontală, valoarea erorii este practic nulă.
Pentru reducerea influenţei acestei erori, se recomandă:
- calarea instrumentului să se realizeze cu maximă atenţie;
- pentru evitarea decalării instrumentului în timpul măsurătorilor, aparatul trebuie
să fie instalat în teren stabil;
- în timpul măsurătorilor instrumentul trebuie protejat contra influenţei radiaţiilor
solare, pentru a evita încălzirea neuniformă a suprastructurii instrumentului.

Verificarea şi rectificarea nivelelor teodolitului

A. Verificarea nivelei torice

Verificarea şi rectificarea nivelei torice montate pe cercurile orizontale se face

conform etapelor descrise mai jos (figurii 17):
- se orizontalizează aproximativ cercul orizontal;
- se roteşte suprastructura teodolitului astfel, încât nivela torică să fie pe direcţia a
două şuruburi de calare (exemplu S1 şi S2 din figură);
- se calează nivela torică din şuruburile de calare şi se aduce bula de aer între
repere;
- dacă nivela torică nu este rectificată, atunci directricea nivelei torice va forma un
unghi β cu suportul;
- se roteşte nivela torică în poziţie "cap la cap" (cu 200g);
- în această poziţie directricea va fi înclinată tot cu unghiul β faţă de suport şi cu
2β faţă de orizontala HH;
- deplasarea "d" a bulei de aer faţă de punctul mijlociu al torului corespunde
înclinării directricei NN faţă de orizontala HH cu unghiul 2β;
- rectificarea se face astfel:
 jumătate din dplasare "d / 2" se va anula din şuruburile de rectificare a
nivelei torice Sr1 şi Sr2. Se restabileşte astfel paralelismul dintre
directricea nivelei torice cu suportul;
 celalaltă jumătate a deplasării bulei de aer se va anula din şuruburile de
calare S1 şi S2, realizându-se astfel şi orizontalizarea suportului.
Se va repeta întreaga operaţie de verificare şi eventual de rectificare urmând
aceiaşi paşi, însă pe direcţia a altor două şuruburi de calare.

B. Verificarea nivelei sferice

O nivelă sferică este rectificată atunci când planul tangent la punctul mijlociu al
nivelei sferice este paralel cu suportul pe care este montată nivela sferică.
Verificarea şi rectificarea se face conform figurii 18, urmând paşii descrişi mai jos:
- se roteşte suprastructura teodolitului până când nivela sferică se află între două
şuruburi de calare (a se urmării dispunerea şuruburilor de rectificare a nivelei
sferice, faţă de şuruburile de calare);
- se aduce bula de aer în cerculeţul de reper prin acţionarea şuruburilor de calare
S1, S2, şi S3;

7
I.M.M.-Sem.2

Figura 17 – Verificarea şi rectificarea nivelei torice la teodolit

- se roteşte suprastructura teodolitului cu 200g în jurul axei VV;

8
I.M.M.-Sem.2

- dacă bula de aer rămâne în cerculeţul de reper,atunci nivela sferică este

rectificată. Dacă bula de aer suferă o deplasare "d" din cerculeţul de reper,
atunci nivela trebuie rectificată;
- rectificarea nivelei se realizează prin descompunerea deplasării "d" pe două
direcţii perpendiculare, una paralelă cu şuruburile de calare S2 S3 (d1) şi
cealaltă pe direcţia celui de al treilea şurub de calare S1 (d2). Rectificarea se
realizează apoi ca şi la nivela torică, separat pe fiecare direcţie în parte.

Figura 18 – Verificarea şi rectificarea nivelei sferice la teodolit

6.3.2 Eroarea de colimaţie (neîndeplinirea condiţiei rO  OO)

Această eroare apare datorită descentrării reticului (centrul firelor reticulare r nu se

află pe axa optico-geometrică a lunetei). Prin rotirea lunetei în jurul axei secundare OO,
axa de vizare rO nu mai descrie un plan perpendicular pe OO (nu se deplasează în planul
azimutal corect definit), ci descrie un con a cărui generatoare este rO.

Figura 19 - Constatarea erorii de colimaţie

9
I.M.M.-Sem.2

Constatarea erorii: cu luneta aproximativ orizontală se vizează un punct cât mai

îndepărtat şi bine vizibil în ambele poziţii ale lunetei şi se fac lecturile M1 şi M2 pe cercul
orizontal. Dacă M1 = M2 ± 200g ± 2 σ (σ = abaterea standard de măsurare a unei direcţii)
se poate considera că este îndeplinită condiţia rO  OO, iar eroarea de colimaţie nu există.
Dacă condiţia de mai sus nu este îndeplinită, se consideră că eroarea există şi deci
instrumentul trebuie rectificat.

M I  M1   M II  M I  200 g  M 2   (6.21)
Prin medierea citirilor efectuate în ambele poziţii ale lunetei (CS) şi (CD) se
remarcă, că eoarea de colimaţie se eliminată.

2 M I  M 1    M 2  200 g  
M 1  M 2  200 g (6.22)
MI 
2

Dacă considerăm diferenţa citirilor efectuate în ambele poziţii ale lunetei, rezultă:

M 1    M 2  200 g    0 2  M 2  200 g  M 1
M 2  200 g  M 1 (6.23)

2
diferenţa dintre valorile direcţiilor măsurate în ambele poziţii ale lunetei (făcând abstracţie
de cele ± 200g) reprezintă dublul erorii de colimaţie. Această diferenţă este considerată
eroare de colimaţie, numai dacă valoarea ei este mai mare decât toleranţa T  2  3   ,
unde σ reprezintă abaterea standard de măsurare a unei direcţii.

Influenţa erorii de colimaţie asupra lecturilor de pe limb.

Figura 20 - Influenţa erorii de colimaţie asupra lecturilor de pe limb

Din triunghiul sferic se deduce:

sin c sin z sin c
 ; sin   (6.24)
sin  1 sin z
"c" având valoare mică rezultă:

10
I.M.M.-Sem.2

c cc
 cc  (6.25)
sin z

Se remarcă că pentru z=100g influenţa erorii asupra lecturilor pe limb εcc = ccc.
Acesta este şi raţionamentul pentru care se alege un semnal îndepărtat, bine vizibil, situat
pe cât posibil în orizontul instrumentului.
Rectificarea:
Cu luneta în poziţia a doua (CD) se introduce la cercul orizontal valoarea justă
pentru direcţia considerată (MII = M' ± 200g), rezultată prin medierea citirilor din ambele
poziţii ale lunetei. Introducerea valorii juste se face din şurubul micrometric de mişcare a
suprastructurii instrumentului în plan orizontal. Privind prin lunetă, se va constata că firul
reticular vertical s-a deplasat de pe semnalul vizat (Figura 21 a.). Refacerea punctării
corecte (suprapunerea firului reticular vertical peste semnalul vizat) se va realiza din
şuruburile de rectificare ale reticulului s1 şi s2 dispuse în plan orizontal (Figura 21 b.).
Operaţia de verificare şi eventual rectificare se va repeta, fie alegând alt semnal, fie
modificând poziţia originii limbului, până când c  2  3 .

a. b.
Figura 21 - Rectificarea erorii de colimaţie

6.3.3 Verificarea şi rectificarea condiţiei de perpendicularite dintre axa

secundară şi axa principală de rotaţie ( OO  VV )

Eroarea de înclinare a axei de basculare a lunetei OO afectează măsurarea

unghiurilor orizontale, întrucât planul azimutal în care se mişcă axa de vizare,
intersectează axa principală de rotaţie a instrumentului VV sub un unghi "i" şi nu conţine
această axă .

Figura 22 - Eroarea de înclinare a axei de basculare a lunetei OO

11
I.M.M.-Sem.2

Constatarea erorii se face prin mai multe procedee numai după ce au fost
îndeplinite condiţiile geometrice ale axelor descrise în paragrafele anterioare. Cel mai
frecvent se utilizează procedeul vizării unui punct situat la înălţime pe un perete dintr-un
punct de staţie apropiat situat la cca. 20 – 30 m. Vizarea se face în ambele poziţii ale
lunei şi se proiectează punctul de la înălţime (prin rotirea lunetei în plan vertical) pe o riglă
fixată pe perete aproximativ în orizontul instrumentului. Dacă condiţia de
perpendicularitate este îndeplinită atunci citirile efectuate pe riglă în dereptul firului
reticular vertical vor corespunde în limita erorii făcute la punctarea punctului (d < 0.5 mm).

Figura 23 - Constatarea erorii de neperpendicularitate OO  VV

Influenţa erorii OO  VV asupra lecturilor de pe limb:

Figura 24 - Influenţa erorii de neperpendicularitate OO  VV

Din triunghiul sferic VPQ se poate scrie:

sin PQ sin z
 sin PQ  sin   sin z (6.26)
sin  sin 100 g

12
I.M.M.-Sem.2

Din triunghiul sferic rPQ rezultă de asemenea:

sin PQ sin(100 g  z )
 sin PQ  sin i  cos z (6.27)
sin i sin 100 g

Din (6.26) şi (6.27) rezultă influenţa erorii:

sin   sin i  ctgz (6.28)

Unghiurile “ε” şi “i” fiind unghiuri mici, rezulta relaţia finală:

 cc  i cc  ctgz (6.29)
Se remarcă că influenţa erorii asupra lecturilor de pe limb creşte odată cu înclinarea
lunetei şi devine egală cu eroarea de neperpendicularitate la z = 50g. Atunci când luneta
este orizontală, deci z = 100g, influenţa erorii devine egală cu zero. Aceste concluzii
justifică procedeul de măsurare descris mai sus, pentru constatarea erorii.
Rectificarea erorii:
Rectificarea erorii se face din umerii lunetei, ridicând sau coborând unul din
capetele axei de basculare a lunetei. Teodolitele moderne fiind foarte bine etanşate şi
capsulate, rectificarea se face numai în ateliere de specialitate sau chiar la firma
constructoare. La teodolitele moderne, prin montaj, această eroare nu depăşeşte de
regulă ± 20cc.

6.3.4 Verificarea şi rectificarea erorii de indice la cercul vertical

Se mai numeşte şi eroare de colimaţie la cercul vertical.
Intervine la măsurarea unghiurilor verticale şi se datoreaza următoarelor cauze:
a) necoincidenţa dintre proiecţia axei de vizare pe cercul vertical cu linia ce
uneşte gradaţiile 0g – 200g (eroarea ε1);
b) indecşii de citire nu se află într-un plan orizontal sau vertical şi deci nu
asigură o linie de credinţă orizontală sau verticală (eroarea ε2).

(CS) (CD)
z = c1 - (ε1 +ε2) z = 400g – [c2 - (ε1 + ε2)]

Figura 25 - Eroarea de indice la cercul vertical

13
I.M.M.-Sem.2

Valorile erorilor individuale ε1 şi ε2 nu pot fi estimate. Prin verificarea erorii de indice

se poate remarca doar efectul comun a acestor doua erori. Din acest motiv se va
considera (ε1 + ε2)= ε → eroare de indice. Este de asemenea de aşteptat, ca efectul
erorilor individuale să nu corespundă cu cel din figura 25, semnele erorilor individuale fiind
diferite.
Prin medierea citirilor din cele două poziţii de măsurare (CS) şi (CD) rezultă:

c1  c 2
z  c1   z  400 g  c 2   z  200 g (6.30)
2

Se remarcă că prin medierea citirilor efectuate în cele două poziţii ale lunetei
eroarea de indice este eliminată.
Constatarea eorii:
Se vizează un obiect îndepărtat bine vizibil în ambele poziţii ale lunetei şi se fac
lecturile c1 şi c2 la cercul vertical. Suma celor două citiri la cercul vertical trebuie să fie
egală cu 400 g  2  3 (σ fiind abaterea standard de măsurare a unui unghi vertical). În
cazul când suma unghiurilor zentitale nu satisface condiţia de mai sus, se consideră că
eroarea de index există, iar diferenţa citirilor efectuate în cele două poziţii ale lunetei ne
conduce la relaţia:

c1    400 g  c 2    0 (6.31)
deci:
c1  c 2  400 g
 (6.32)
2
şi ne exprimă, că diferenţa la 400g a sumei celor două citiri c1 şi c2 efectuate la
cercul vertical, reprezintă dublul erorii de indice.
Rectificarea erorii poate fi abordată în două moduri diferite, în funcţie de modul în
care se face orizontalizarea sau verticalizarea indecşilor de la cercul vertical - cu nivelă
torică zenitală sau cu un compensator.
În cazul instrumentelor cu nivelă torică zenitală, cu luneta în poziţia a doua (CD),
se va introduce la cercul vertical valoarea corectă 400g - z, din şurubul de calare al nivelei
torice zenitale. Se va constata, că nivela torică zenitală s-a decalat. Se va cala nivela
torică zentitală integral din şuruburile de rectificare al acestei nivele.

a. b.
Figura 26 - Rectificarea erorii de indice
14
I.M.M.-Sem.2

În cazul teodolitelor cu compensator la cercul vertical, valoarea corectă pentru

unghiul zenital în poziţia a doua (CD), se va realiza prin acţionarea asupra şurubului
micrometric de mişcare a lunetei în plan vertical. Privind prin lunetă, se va constata, că
firul reticular orizontal s-a deplasat de pe punctul vizat (figura 26 a.). Refacerea punctării
corecte, se va realiza din şuruburile de rectificare al recticulului, dispuse în plan verical s3
şi s4 (figura 26 b.).
Operaţia de verificare şi eventual rectificare se va repeta prin vizarea altui semnal,
până când eroarea de indice   2  3 , sau c1  c 2  400 g  2  3 '' .

6.3.5 Verificarea poziţiei juste a firelor reticulare

Prin gravare este asigurată perpendicularitatea firelor reticulare. Din acest motiv
este suficient, să se verifice poziţia justă a unui singur fir reticular.
Ele trebuie să ocupe însă o poziţie justă, în sensul că firul reticular orizontal să
ocupe o poziţie orizontală, iar cel vertical o poziţie verticală. Verificarea se va realiza
conform schemelor din figura 27.

Figura 27 - Verificarea şi rectificarea poziţiei juste a firelor reticulare

Rectificarea acestei erori şi aducerea reticulului în poziţie corectă, se realizează

prin slăbirea şuruburilor coaxiale cu luneta Sc1+Sc2+Sc3+Sc4, care fixează reticulul cu
diafragma de tubul obiectiv. Se va roti convenabil întregului angrenaj reticul+diafragmă
până când firele reticulare ocupă o poziţie justă, după care se strâng la loc şuruburile
coaxiale cu tubul lunetei.

7. Verificarea şi rectificarea staţiei totale

Ca şi în cazul teodolitului, este necesară o verificare şi o rectificarea generală a staţiei

totale, respectiv să se verifice că piesele de sticlă sunt intacte, că luneta funcţionează
corect, la fel şi şuruburile micrometrice şi de calare funcţionează pe tot domeniul de
acţiune. În funcţie de tipul staţiei totale, se verifică, în cazul în care există, dacă dispozitivul
optic de centrare funcţionează corect. Există staţii totale la care centrarea se face cu
ajutorul unui laser (Leica), dispozitivul optic de centrare fiind eliminat. La această verificare
generală a staţiei totale, se poate verifica starea bateriei (bateriilor) staţiei totale. Se poate
solicita staţiei totale să măsoare în mod continuu către un anumit punct stabilit de operator

15
I.M.M.-Sem.2

şi se poate astfel determina durata de funcţionare a bateriei.

Erorile datorate neîndeplinirii condiţiilor constructive la staţiile totale sunt neglijabil de mici
datorită tehnologiei de fabricaţie, în schimb verificarea îndeplinirii condiţiilor geometrice
rămâne o problemă de actualitate.
Astfel este necesar să se verifice dacă nivelele sferică şi torică funcţionează corect, în
situaţia în care există în forma clasică. Există staţii totale care au înlocuit nivela torică cu
una digitală, păstrând fizic doar nivela sferică, care deseori se regăseşte în ambaza staţiei
totale. Staţia totală permite prezentarea înclinării axei principale pe direcţia axei secundare
şi pe direcţia axei de vizare şi compensarea acestor înclinări în cazul în care se
încadrează în domeniul de lucru al compensatorului.
Necesitatea centrării şi calării staţiei totale cu exactitate este la fel de importantă ca şi în
cazul teodolitului. În situaţia în care staţia totală se decalează pe parcursul măsurătorilor
dintr-un punct de staţie şi iese din domeniul de lucru al compensatorului, nu va mai
efectua măsurătorile solicitate de operator, putând afişa pe display un mesaj de eroare
sau emiţând un semnal acustic la încercarea pornirii unei noi măsuratori.
Toate staţiile totale permit verificarea erorii de colimaţie şi de index. Verificarea acestora
la începutul sesiunii de măsurare este obligatorie. Dacă se fac măsurători zilnice cu staţia
totală, verificarea erorii de index şi de colimaţie este primul lucru ce trebuie executat după
punerea în staţiei a aparatului.
O verificare suplimentară care apare în cazul staţiilor totale este legată de coincidenţa
dintre axa optico-geometrică a lunetei cu axa dispozitivului de măsurare electronică a
distanţei, încorporat în lunetă. Staţiile totale permit verificarea intensităţii semnalului EDM
(Electronic Distance Measurement), iar în cazul unora dintre ele chiar rectificarea
coincidenţei dintre cele două axe de către operator.

În continuare este prezentat modul de verificare a condiţiile geometrice la staţia totală Rec
Elta Zeiss.
Apelarea modulului Ajustare/Pregătire se face din meniul principal al instrumentului.
Modulul Ajustare/Pregătire prezintă următoarel aplicaţii :

Figura 28 - Meniul programului Ajustare/ Pregatire la RecElta®

La selectarea aplicaţiei V-INDEX/HZ-COL. meniul iniţial arată ultima valoare determinată

pentru eroare de index şi de colimaţie.

Figura 29 - Apelarea meniului V-INDEX/HZ-COL

Se apasă tasta ENTER pentru a trece de la meniul iniţial la meniul pentru introducerea
datelor referitoare la numărul punctului măsurat si efectuarea măsurătorii. Pentru o
identificare ulterioara a procedurii, se poate introduce şi o identificare de punct inainte de a
16
I.M.M.-Sem.2

începe măsurarea în prima pozitie a telescopului (Figura 30)

Figura 30 - Introducerea datelor pentru punctul ce va fi măsurat în prima poziţie a lunetei.

După încheierea măsurării in prima poziţie a telescopului, meniul de măsurare cere

masurarea in poziţia 2 (Figura 31).

Figura 31 - Meniul de masurare pentru pozitia 2

În continuare, staţia totală prezintă un meniu cu rezultatul determinării, în care sunt afişate
corecţiile vechi şi noi pentru comparaţie (Figura 32). Operatorul trebuie să decidă care
dintre cele două determinări ar trebui sa fie aplicată pentru măsurătorile ulterioare.

Figura 32 - Rezultatul determinării

Taste funcţiilor:
1. Este reţinută vechea corecţie (de exemplu în caz de determinare incorectă), fără
memorare.
2. Este luată în considerare noua corecţie în măsurătorile ulterioare.
3 Corecţiile de index şI de colimaţie sunt setate la zero.
Tasta MEN permite de asemenea ieşirea din meniu, se reţine valoarea veche şi se revine
la partea de program din s-a făcut apelarea.

Daca corecţia depăşeşte cantitatea de 2’40’’ sau 4c95cc, nu se calculează nicio corecţie şi
se aude un semnal acustic de avertizare.

Figura 33 - Mesaj de eroare

Apelarea meniului Compensator (Figura 28) va afişa componentele determinării centrului

17
I.M.M.-Sem.2

de vizare (Cv) al staţiei totale pe direcţia axei de vizare (SZ) şi pe direcţia axei secundare
(OO) a staţiei totale (SK).

Figura 34 - Componentele centrului de vizare (Cv) al staţiei totale pe direcţia axei de

vizare (SZ) şi pe direcţia axei secundare (SK).

Compensatorul poate fi pornit sau oprit. Când este activat are rolul de a compensa în mod
automat orice înclinaţie reziduală a axei verticale pe direcţia axei de vizare şi pe direcţia
axei secundare.
Daca raza de lucru a compensatorului de ± 2’40’’ este depăşită in timpul efectuării
măsurătorilor, acest lucru va fi indicat pe afisaj.
În cazul instrumentului Rec Elta CMS (tahimetru motorizat) se poate efectua atât o
măsurătoare pentru determinarea poziţiei centrului de vizare (Cv) cât şi o calibrare a
senzorului ţintă pentru vizarea automată cu ajutorul servomotoarelor tahimetrului
motorizat.

Apelarea meniului EDM-SIG (Figura 28) are ca scop verificarea coincidenţei între axa
optico-geometrică a lunetei şi axa optică a modulului de măsurare electronică a distanţei
EDM. Astfel se verifică nivelul de energie reflectat atunci când se vizează prisma cu
ajutorul reticulului telescopului.

Figura 35 - Control automat al semnalului - activat

La activarea meniului EDM-SIG, controlul automat al semnalului este activat. Pentru

verificare, se vizează o ţintă la o distanţă de cel puţin 200 m. Se setează controlul
semnalului la AUTOMATIC:OFF (oprit).

Figura 36 - Control automat al semnalului - dezactivat

Se îndepărtează centrul firelor reticulare ale telescopului de centrul prismei utilizând

şuruburile de mişcare fină în plan orizontal şi vertical. Dacă alinierea este corectă, atunci
semnalul trebuie acum să scadă. Daca nu este afişat nici un semnal sau dacă intensitatea
semnalului creşte, atunci aparatul de măsurat distanţa (EDM) este nealiniat (se abate de
la coaxialitate).
18
I.M.M.-Sem.2

Se mişcă telescopul cu butoanele de mişcare fină până în momentul în care se afişează

un semnal. Se slăbesc cele două şuruburi de blocare exterioare (piuliţe interioare) ale
aparatului de măsurat distanţa cu o cheie tubulară si se rotesc şuruburile interioare până
când se obţine un semnal maxim. Se utilizează şuruburile de ajustare din partea de jos
pentru mişcarea verticală a razei aparatului de măsurat distanţa şi şuruburile de ajustare
din partea de sus pentru mişcarea orizontală.
Se repetă această procedură până când este afişat un semnal maxim atunci cănd centrul
reflectorului este vizat.

19