Tema 2. Mărimi vectoriale. Operații simple cu mărimile vectoriale.

1. Noțiune de vector. Reprezentarea vectorilor.

2. Operații grafice cu vectori.
3. Operații analitice cu vectori.

1. Noțiune de vector. Reprezentarea vectorilor.

In mecanică există mărimi scalare sau scalari şi mărimi vectoriale sau vectori.
Mărimile scalare (scalarii) sunt complet determinate prin valoarea lor numerică – un număr
pozitiv sau negativ – urmată de unitatea de măsură. Exemple: timpul (10 sec.), distanţa dintre
două puncte (2 m), aria unei suprafeţe (25m2), masa (50kg.), temperatura (-10ºC), lucrul mecanic
(Nm), puterea mecanică (W), energie mecanică (Jouli), etc.
Mărimile vectoriale sunt mărimi caracterizate de patru elemente:
1. Punct de aplicaţie (punctul în care acţionează)
2. Direcţia (suportul pe care acţionează)
3. Sensul (arată orientarea)
4. Valoarea (modulul/mărimea)
Exemple: viteza v, acceleraţia a, impulsul H, forţa F, etc.
Din punct de vedere geometric un vector de un segment de dreaptă orientat iar în reprezentare
grafică este o săgeată (Fig. 1).

Fig.1. Reprezentare grafică a unui vector.

Exista doua moduri de notare a unei mărimi vectoriale. Astfel, in scrierea de mana o mărime
vectoriala se notează printr-o săgeată deasupra literei (𝑎⃗, 𝑏⃗⃗), (𝐴⃗, 𝐵
⃗⃗) care simbolizează mărimea
fizica reprezentată de vectorul respectiv.. In scrierea de tipar o mărime vectoriala este notata cu
litere aldine (îngroșate), (𝒂, 𝒃), (𝑨, 𝑩). Mărimea sau modulul vectorului este notata în felul
următor: ( |𝑎⃗|, |𝑏⃗⃗| ), ( |𝐴⃗|, |𝐵
⃗⃗ |) sau (𝑎, 𝑏), (𝐴, 𝐵).
Vectorul invers: pentru orice vector A se poate defini un vector invers -A.
Vectorul -A are același modul si direcție cu vectorul A, dar are sens invers (fig.2).

Fig.2. Vectorul invers.

 Egalitatea vectorilor: doi vectori A si B ce descriu mărimi fizice similare
(de exemplu forte) sunt considerați egali daca ei au aceiași mărime, aceiași
direcție si același sens; acest lucru se scrie A=B. Este important de remarcat ca
egalitatea vectorilor A si B nu impune condiția ca cei doi vectori sa aibă același
punct de aplicație. Ca urmare, prin translatarea paralela a unui vector se obține un
vector egal cu vectorul inițial, (fig.3).

. Fig.3. Vectorl egali.

Prin operația de translație paralela se obține un vector egal cu vectorul
inițial.
Clasificarea vectorilor în funcţie de punctul lor de aplicaţie:
1º.Vectori liberi, la care punctul de aplicaţie poate ocupa orice poziţie în spaţiu, menţinându-se
aceleaşi: mărimea, direcţia şi sensul, fără ca efectul vectorului să se modifice. Aceşti vectori se
caracterizează prin modul, direcţie şi sens. (Exemple: vitezele şi acceleraţiile unui corp în
mişcarea de translaţie, momentul unui cuplu de forţe.)
2º.Vectori alunecători, la care punctul de aplicaţie se poate deplasa numai pe suportul
vectorului, menţinându-se acelaşi modul şi sensul vectorului. Aceşti vectori se caracteriză prin
modul, direcţie, sens şi dreapta suport. (Exemple: forţele aplicate unui corp rigid).
3º.Vectori legaţi, la care punctul de aplicaţie este bine determinat. Aceşti vectori se
caracterizează prin modul, direcţie, sens şi punct de aplicaţie. (Exemple: momentele polare,
forţele aplicate unui punct material).

2.Operaţii grafice cu mărimi vectoriale

Suma a doi vectori A si B este definita prin construcția geometrica indicata in Fig.4a. Aceasta
construcție este numita regula paralelogramului pentru adunarea vectorilor. Vectorul C
reprezentând suma A+B are direcția diagonalei mari a paralelogramului definit cu ajutorul
vectorilor A si B, iar direcția este de la originea vectorilor spre vârful paralelogramului. Daca
vectorii nu au același punct de aplicație, atunci se translatează unul dintre vectori paralele cu el
însuși, de exemplu vectorul B, pana in originea vectorului A după care se aplica regula
paralelogramului (Fig.4b) doi vectori se adună pe baza regulii paralelogramului
Fig.4. Suma a doi vectori. (a) Regula paralelogramului si (b) adunarea a doi vectori atunci când
ei nu au aceiași origine.
C2 = A2 + B2 + 2ABcosɑ .
Din punct de vedere practic este mai ușor sa se aplice regula paralelogramului intr-o
varianta modificata. In acest caz vectorul B se translatează paralel cu el însuși pana când originea
lui se suprapune peste vârful vectorului A (Fig.5a). Este ușor de observat ca in aceasta
reprezentare vectorul C este chiar vectorul care se obține unind originea vectorului A cu vârful
vectorului B. Direcția vectorului C este înspre vârful vectorului B. Generalizând aceasta
procedura de adunare a doi vectori pentru cazul mai multor vectori se obține regula poligonului.
Regula poligonului este ilustrata in figura 5b. In acest caz vectorii de adunat sunt puși “cap la
cap”, iar vectorul rezultant se obține unind originea primului vector cu vârful ultimului vector.
Daca ținem cont de regula paralelogramului si a poligonului, atunci este evident ca
operația de adunare vectoriala este asociativa si comutativa, adică

A+B=B+A
respectiv
(A + B) + C = A + (B + C).

Fig.5. (a) regula paralelogramului modificata si (b) regula poligonului de adunare a vectorilor.

Operaţia inversă este descompunerea unui vector după o direcţie. Pentru determinarea valorii
celor două componente se foloseşte teorema sinusurilor. Într-un triunghi o latura supra sinusului
unghiului opus este egală cu cealaltă latură supra sinusul unghiului opus. ΔOAC
(F2/sinα1)=(F1/sinα2)=(F/sin[π-(α1+α2)])

Scăderea vectorilor
Diferența C=A-B dintre doi vectori A si B se definește cu ajutorul regalei
paralelogramului, așa cum este indicat in figura 6. In acest caz vectorul diferența C are direcția
de-a lungul diagonalei mici a paralelogramului construit pe vectorii A si B, iar direcția este
înspre vectorul A. Aplicând teorema lui Pitagora generalizata rezulta pentru modulul vectorului
diferența expresia,
C2 = A2 + B2 - 2ABcosɑ
unde ɑ este unghiul dintre cei doi vectori.

Fig.6. Regula paralelogramului in cazul operației de scăderea a vectorilor.

Operații de înmulțire cu vectori

a) Înmulțirea cu un scalar
Un vector poate fi înmulțit cu un număr real. Sa consideram un vector A si un număr real
pozitiv, c . Multiplicarea vetoului A cu c se notează prin simbolul cA. Mărimea vectorului cA
este egala cu cA, iar direcția si sensul sunt aceleași cu direcția si sensul vectorului A (Fig.6a).
Daca numărul c este negativ, vectorul -cA are sens invers lui A (Fig.6b).
Fig. 7 (a) Multiplicarea cu un număr real pozitiv, c > 0, si (b) cu un număr real negativ , c < 0 .

Proiecția unui vector pe o axă.

Definim proiecția unui vector pe o axă ca fiind un SCALAR, care se obține ducând
perpendiculare din originea şi vârful vectorului, pe acea axă (proiecția ortogonală). Dacă notăm
cu α unghiul dintre vector şi axa respectivă, atunci mărimea proiecției este bcosα, (fig.8).

Figura 8. Proiecţia unui vector 𝑏⃗⃗ pe o axă x.

𝑝𝑟𝑥 𝑏⃗⃗ = 𝑏𝑐𝑜𝑠𝛼

Produsul scalar a doi vectori.

Prin combinarea a doi vectori folosind produsul scalar obținem un scalar (număr). Din Fig.9a se
observă că bcosα este proiecția lui 𝑏⃗⃗ pe direcția lui 𝑎⃗ și 𝒂𝑐𝑜𝑠𝛼 este proiecția lui 𝑎⃗ pe direcția
lui 𝑏⃗⃗
𝑝𝑟 𝑎⃗⃗ 𝑏⃗⃗ = 𝑏𝑐𝑜𝑠𝛼
𝑝𝑟𝑏⃗⃗ 𝑎⃗ = 𝑎𝑐𝑜𝑠𝛼
În mod similar și pentru vectorii 𝐴⃗ ș𝑖 𝐵
⃗⃗ (Fig.9b)
𝑝𝑟 𝐴⃗ 𝐵⃗⃗ = 𝐵𝑐𝑜𝑠𝛼
𝑝𝑟 𝐵⃗⃗ 𝐴⃗ = 𝐴𝑐𝑜𝑠𝛼
 a. b.
⃗⃗
Fig. 9. Proiecţia (ortogonală) a vectorului b (𝐵) pe vectorul ⃗a⃗ (𝐴⃗) şi a vectorului a⃗⃗ (𝐴⃗) pe
⃗⃗
vectorul ⃗⃗ ⃗⃗).
b (𝐵

Produsul scalar “c și C” al celor doi vectori se defineşte ca:

𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ = ab cosα = c
𝐴⃗ ∙ 𝐵⃗⃗= C = AB cosα= C.
Acest tip de produs se utilizează pentru a defini mărimi fizice scalare care sunt rezultatul
înmulțiri a doua mărimi vectoriale. Exemplu cel mai comun este lucrul mecanic, care este
produsul dintre forța si deplasare,
⃗⃗ = 𝑝𝑟⃗⃗ 𝐅⃗ ∙ 𝒅
𝐿 = 𝐅⃗ ∙ 𝒅 ⃗⃗ = 𝐹𝑑 cos(𝑭 ⃗⃗ ) = 𝐹𝑆
⃗⃗, 𝒅
𝒅
2 ⃗⃗ = 𝑣 ∙ 𝑣 𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝑣2 ; 𝛼 = 0° ; 𝑐𝑜𝑠0° = 1; 𝑣⃗ 2 = 𝑣 2
𝑣⃗ = 𝑣⃗ ∙ 𝑣⃗ = 𝑣 ∙ 𝑝𝑟 𝑣⃗⃗ 𝑣
2
𝐸 = 𝑚 𝑣 ⁄2
Produsul vectorial a doi vectori.
Prin definiție produsul vectorial (notație × ) a doi vectori 𝑎⃗ ș𝑖 𝑏⃗⃗ care fac între ei
unghiul α este un vector (fig.10)
𝑐⃗ = 𝑎⃗ × 𝑏⃗⃗

Figura 10. Produsul vectorial a doi vectori

care are:
• Mărime:
𝑐 = 𝑎 ∙ 𝑏 𝑠𝑖𝑛𝛼
egală cu aria paralelogramului format din cei doi vectori (Fig11).

Figura 11. Mărimea vectorului produs

vectorial a doi vectori este egal cu aria
paralelogramului format de cei doi vectori.

• Direcție: perpendiculară pe cei doi vectori

• Sens dat de regula: șurubului și a mâinii drepte:

Fig.12. a - Regula mâinii drepte pentru determinarea sensului şi a direcţiei

produsului vectorial a doi vectori. b, c - Regula mâinii drepte.
- produsul vectorial este anticomutativ:
𝑎⃗ × 𝑏⃗⃗ = −𝑏⃗⃗ × 𝑎⃗

3. Operații analitice cu vectori.

⃗⃗⃗ se înțelege un vector 𝒂

Versorul sau vectorul unitate. Prin versorul unui vector 𝑨 ⃗⃗
care are modului egal cu unitatea, (a =1), si are aceiași direcție si sens cu vectorul
⃗𝑨
⃗⃗ (fig.13).
Fig. 13.

⃗⃗ poate reprezentat de
În baza operației de înmulțire a unui vector cu un scalar vectorul 𝑨
⃗⃗ și modulul (scalarul) lui A.
versorul 𝒂
⃗𝑨
⃗⃗ = 𝐴𝒂
⃗⃗

În cazul când un versor aparține unei axe de coordonate va avea direcția de-a lungul
direcției axei si sensul in sensul pozitiv al axei respective. Pentru un sistem Cartezian Oxyz de
coordonate se definesc versorii 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ (fig.14).

Fig.14.

Reprezentarea vectorilor intr-un sistem Cartezian. Operațiile cu vectori pot fi

simplificate foarte mult prin utilizarea componentelor vectorului pe direcțiile Ox, Oy si Oz ale
sistemului Cartezian Oxyz.
Examinăm reprezentarea vectorului 𝑨 ⃗⃗ într-un sistem Cartezian bidimensional xOy cu
originea in originea sistemului de coordinate ( Fig. 15). Conform regulii paralelogramului de
adunare a vectorilor, vectorul ⃗𝑨⃗ poate fi privit ca suma a doi vectori ⃗𝑨⃗x si ⃗𝑨⃗y,
⃗𝑨
⃗⃗ = ⃗𝑨
⃗⃗x +𝑨
⃗⃗y

Fig. 15.
Vectorii Ax si Ay poarta denumirea de componentele vectorului A pe direcțiile Ox si, respectiv,
Oy. Componentele vectorului A pe cele doua direcții pot fi scrise sub forma:Ax=Axi si Ay=Ayj,
unde i si j sunt versorii axelor Ox si Oy
A=Axi+Ayj
⃗⃗ poate fi privit ca suma a trei vectori
Prin analogie, cu cazul spațiului tridimensional, vectorul 𝑨
⃗⃗⃗x, 𝑨
𝑨 ⃗⃗⃗y si 𝑨
⃗⃗𝒛 (fig. 16).
A=Axi+Ayj+Azk

Fig. 16.

Reprezentarea analitica a vectorilor prezintă avantajul ca reduce operațiile dintre vectori

la operații algebrice obișnuite.

Operații cu vectori in reprezentarea analitica.

Operația de adunare. Sa consideram doi vectori A si B care intr-o reprezentare analitica

au expresiile,
A=Axi+Ayj+Azk
B=Bxi+Byj+Bzk.
Suma vectorilor A si B este data de relația:

C=A+B=( Axi+Ayj+Azk) +( Bxi+Byj+Bzk) = (Ax+Bx)i + (Ay+By)j+(Az+Bz)k.

C= Cxi+Cyj+Czk
Astfel, componentele vectorului C pe cele trei direcții se obțin prin sumarea componentelor
vectorilor A si B pentru fiecare direcție in parte
Cx = Ax+Bx
Cy= Ay+By
Cz= Az+Bz
Modulul vectorului C
𝐶 = √𝐶𝑥2 + 𝐶𝑦2 + 𝐶𝑧2
Unghiurile de direcție a vectorului C în raport cu versorii 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ a axelor de coordonate Ox
Oy si Oz
 𝐶𝑥
cos(𝑪, 𝒊⃗) =
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
𝐶𝑦
cos(𝑪, 𝒋⃗) =
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
𝐶𝑧
cos(𝑪, ⃗𝒌⃗) =
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2

Operații de înmulțire.
a. Înmulțirea cu un scalar. Prin înmulțirea unui vector A cu un scalar a rezulta un vector aA a
carui componente sunt egale cu componentele vectorului A înmulțite cu scalarul a:
aA=aAxi + aAyj +aAzk
b. Produsul scalar
Produsul scalar dintre doi vectori A si B reprezentați analitic sub forma
A=Axi+Ayj+Azk
B=Bxi+Byj+Bzk.
se reduce la produsul
scalar dintre versorii axelor Ox, Oy si Oz. Astfel,

A·B = ( Axi+Ayj+Azk )( Bxi+Byj+Bzk )=

= AxBxi·i + AxByi·j+ AxBzi·k +
+ AyBxj.i + AyByj.j+ AyBzj.k+
+ AzBxk·i + AzByk·j+ AzBzk·k.
Ţinând seamă că , 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ sunt versori ortogonali şi din comutativitatea produsului scalar
rezultă:

Se obține
A·B=AxBx + AyBy + AzBz .
 Produsul vectorial. In funcție de componentele vectorilor A si B produsul vectorial AxB poate
fi scris sub forma:

Ţinând seamă că , 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ sunt versori ortogonali , conform produsului vectorial al versorilor

se obţine:

C = Cxi+Cyj+Czk
Componentele modului vectorului C în raport cu axele de coordonate X, Y, Z
Cx = AyBz – AzBy
Cy = AzBx – AxBz
Cx = AxBy – AyBx
Modulul vectorului C
𝐶 = √𝐶𝑥2 + 𝐶𝑦2 + 𝐶𝑧2
Unghiurile de direcție a vectorului C în raport cu versorii 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ a axelor de coordonate Ox
Oy si Oz
𝐴𝑥
cos(𝑪, 𝒊⃗) =
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
𝐴𝑦
cos(𝑪, 𝒋⃗) =
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
𝐴𝑧
⃗⃗) =
cos(𝑪, 𝒌
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
Produsul vectorial poate fi exprimat cu ajutorul determinantului in care prima linie este formata
din versorii i, j, si k, iar linia a doua si a treia este formata din componentele vectorului A si
respectiv B: