Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.

3/2014

JURISPRUDENŢA – IZVOR DE DREPT JURISPRUDENCE - A SOURCE OF

LAW
*
Titu IONAŞCU

Abstract: Practica judiciară, deşi nu este
considerată , în dreptul românesc, izvor de drept, este
considerată ca fiind deosebit de valoroasă în procesul
interpretării şi aplicării legii la cazuri concrete.
Cuvinte cheie: jurisprudenţă, practică
judiciară, competenţă, instanţe judecătoreşti
1. Noţiune
Jurisprudenţa sau practica judiciară
este alcătuită din totalitatea soluţiilor şi
hotărârilor judecătoreşti pronunţate de
către instanţele de toate gradele, prin care
s-au interpretat sau aplicat normele
juridice la diferite situaţii concrete. Din
punct de vedere etimologic, cuvântul
“jurisprudenţă” provine din cuvintele
latine “juris”, insemnând drept şi “dictio”,
semnificând pronunţare, iar la origine,
jurisprudentia” desemna arta şi ştiinţa
juridică, în societatea contemporană.
Jurisprudenţa este un izvor de drept
formal ce include experienţa practică a
organelor judecătoreşti ce aplică dreptul
pozitiv şi căruia îi probează şi legitimează
valabilitatea. Trebuie menţionat faptul că
jurisprudenţa este rezultatul interpretării şi
aplicării dreptului, realizată de organul
judiciar potrivit voinţei legiuitorului care
a edictat norma de drept. În dreptul
românesc actual, prin de finiţie,
jurisprudenţa şi precedentul judiciar nu
constituie izvor de drept pozitiv,
judecătorul având îndatorirea de a se
supune legii şi de a o aplica în litera şi
spiritul ei1.
Jurisprudenţa în raport cu legea,
Titu IONAŞCU**
Abstract: Judicial practice, although it is not
considered in the Romanian law, sources of law, is
considered particularly valuable in the interpretation
and application of the law to specific cases.
Key words: law, judicial practice,
competence, court
1. Concept
Jurisprudence and legal practice
consists of all solutions and judgments by
courts at all levels, which have been
interpreted or applied legal standards
different situations. Etymologically
speaking, the word "law" comes from the
Latin words "juris" means right and
"dictio" signifying references and
originally Jurisprudence " appoint legal art
and science in contemporary society.
Case law is a formal source of law
which includes practical experience
judiciary applying positive law and that
proves it legitimizes validity. It should be
noted that the case is the result of
interpretation and law enforcement,
conducted by the judicial body according
to the will of the legislature that approves
the rule of law. The current Romanian law
by the finite case and judicial precedent is
not a source of positive law, the judge
having the duty to obey the law and to
apply it in letter and spirit 8.
Jurisprudence in relation to the
law, has three forms which distorts or
transforms dead letter law: case law

*
Conf. univ. dr., Departamentul Ştiinţe Juridice, Facultatea de Relaţii Internaţionale, Drept şi Ştiinţe
Administrative, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu
**
Assoc.Proff.Ph.D, Department of Juridical Sciences, Faculty of International Relations, Law and
Administrative Sciences, “Constantin Brâncuşi” University of Tg-Jiu

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
31
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
cunoaşte trei forme care denaturează sau
transformă legea în literă moartă:
jurisprudenţa obligatorie în virtutea legii,
a unei delegări a legii (secundum legem),
care nu poate fi contestată ca izvor de
drept, deoarece puterea ei vine din lege,
aceasta nu modifică şi nu completează
legea, ci doar determină aplicarea ei strict,
jurisprudenţa praeter legem (în
completarea legii), aceasta are rolul de a
completa legea sau de a o suplini acolo
unde există lacune legislative, prin
interpretarea praeter legem, care
constituie un tip de interpretare creatoare
a legii de către judecător; jurisprudenţa
praeter legem, deşi formal se păstrează în
limitele textului legal, practic deformează
conţinutul normei juridice, situându-se la
limita acestuia.
Cu toate că legea nu este
contrazisă, prin interpretarea praeter
legem se modifică, în mod subtil,
conţinutul acesteia. Aceasta nu este
admisă decât în măsura în care textele
legale sunt învechite şi desuete.
Jurisprudenţa contra legem (împotriva
legii) în sistemele moderne de drept nu ar
putea exista. Prin jurisprudenţă contra
legem judecătorul dă legii o interpretare
într-un sens contrar celui avut în vedere de
către legiuitor, iar aceasta este admisibilă
doar în măsura în care normele legale
respective constituie anacronisme, ele
fiind depăşite de dezvoltarea societăţii şi
astfel transformă legea în literă moartă.
2. Evoluţie istorică
Practica judiciară este emanaţia
autorităţii judiciare, fiind anterioară legii
ca izvor de drept. Jurisprudenţa sau
practica judiciară nu a avut acelaşi rol în
toate sistemele de drept, rolul său a variat
de la o epocă istorică la alta, de la o ţară la
alta. În antichitate şi feudalism (la fel ca şi
cutuma), jurisprudenţa a constituit un
izvor de drept important, care s-a diminuat
apoi în epoca modernă în ţările europene o
data cu ponderea creşterii actelor
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
32
required under the law, a delegating law
(secundum legem), which can not be
challenged as a source of law, because its
power comes from the law, it does not
change or supplement the law, but only
determines its application strictly
praeterita case legem (in addition to the
law), it is intended to complement the law
and replace it where there legislative gaps
by praeterita legem interpretation, which
is a kind of creative interpretation of the
law by the judge; legem praeterita case,
although formal kept within legal text
basically distorts the content rule legal
standing to its limit.
Although the law is not
contradicted by praeterita legem
interpretation changes subtly, its content.
This is allowed only to the extent that
legal texts are outdated and obsolete. Case
law contra legem (against the law) in
modern law could not exist. By law contra
legem interpretation of the law the judge
gives a contrary one considered by the
legislature, and this is permissible only if
legal rules that are anachronistic, being
overcome by the development of society
and thus transforming the law a dead
letter.
2. Historical Evolution
Judicial practice is the emanation
of judicial authority, the previous law that
source of law. Jurisprudence and legal
practice had the same role in all systems
of law, its role has varied from one
historical epoch to another, from one
country to other. In antiquity and
feudalism (as is customary) law has been a
important source of law, which then
diminished in modern European countries
along with the percentage growth laws.
In Rome the king was judge and
creator of legal rules while case is an
important source of law, which formed the
basis of evolution right. After creating
royalty decisions Pretoria called edicts,
became mandatory for all judges forming
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
normative.
În Roma regele era judecător şi
creator de norme juridice în acelaşi timp,
jurisprudenţa fiind un izvor de drept
important, ce a constituit fundamentul
evoluţiei dreptului. După crearea
regalităţii, hotărârile pretorilor, denumite
edicte, au devenit obligatorii pentru toţi
magistraţii formând dreptul pretorian,
denumit şi drept onorar ce reprezintă un
izvor formal al dreptului. Odată cu
formarea imperiului, rolul pretorilor
scade, împăratul fiind cel ce face legile.
Astfel, împăratul Iustinian codifică
întregul drept roman şi desfiinţează
puterea creatoare a dreptului pretorian şi a
jurisconsulţilor.
În secolul al XIII-lea au apărut în
Anglia colecţii de jurisprudenţă denumite
reports. În ţările în care dreptul este
reprezentat prin common law (Anglia,
SUA, Canada etc.) există concepţia că
înţelesul dreptului este cel dat de
instanţele judecătoreşti, deci, conţinutul
normelor juridice este determinat în
precedentul judiciar (ex. Hotărârile date
de Consiliul privat al Camerei Lorzilor în
Anglia). În aceste împrejurări, judecătorul
era considerat ca fiind autoritatea care
creează dreptul, care instituie reguli noi de
drept2 cu caracter permanent. În raport cu
aceste reguli, legea era privită ca fiind
auxiliară, subsidiară (legile existente fiind
considerate simple corective ale practicii
judiciare), dreptul comun (common law)
fiind considerat ca având o existenţă
obiectivă chiar dacă nu era exprimat în
acte.
Creşterea puterii monarhului în
ţările din Europa, precum şi creşterea
rolului actelor normative însoţite de
codificări, au redus câmpul de aplicare al
jurisprudenţei (de exemplu, Codul penal al
Germaniei şi Codul civil francez au
interzis aplicarea ei). Jurisprudenţa îşi
pierde treptat rolul de izvor principal de
drept, rămânând un izvor subsidiar de
drept. În timpul Revoluţiei burgheze
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
33
praetorian law, also called as honorary
represents a formal source of law. With
the formation of the Empire, the role
praetors decreases the king is the one who
makes the laws. The entire coding
Justinian Roman law and abolishes the
creative power of praetorian law and
solicitor.
In the thirteenth century arose in
England collection of case law referred
reports. In countries where the law is
represented by the common law (England,
USA, Canada etc.) there is the view that
the right meaning given by the courts, so
the content of legal norms is determined
by case law (eg. Judgments of the Privy
Council of the House of Lords in
England). In these circumstances, the
judge was regarded as authority creates
law which establishes new rules 9 as
permanent. In relation to these rules, the
law was seen as auxiliary subsidiary
(existing laws are considered simple
corrective jurisprudence), common law
(common law) being regarded as having
objective existence even if it was not
expressed in the papers.
Increasing the power of the
monarch in European countries, and the
increasing role accompanied by encoding
laws have reduced the scope of
jurisprudence (eg Criminal Code of
Germany and the French Civil Code
forbade its application). Case law loses its
role as the main source of law, leaving a
subsidiary source of law. During the
French bourgeois revolution, the role of
judicial practice was limited. When
adopting the French Civil Code of 1804,
Portalis said that there should be a law
with the role of fill in the gaps of the law,
while claiming that "all matters must be
regulated by law (...) abandoned
jurisprudence rare and extraordinary and
the contingency of laws. "
With time, some current and legal
schools were ordered to unfavorable
maintaining jurisprudence from formal
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
franceze, rolul practicii judiciare s-a
limitat. Cu ocazia adoptării Codului Civil
francez din 1804, Portalis afirma că
trebuie să existe o jurisprudenţă cu rol de
a umple golurile legii, susţinând în acelaşi
timp că, „toate materiile trebuie
reglementate de legi (...) abandonând
jurisprudenţei cazurile rare şi
extraordinare precum şi cele neprevăzute
de legi”.
Cu timpul, unele curente şi şcoli
juridice s-au pronunţat chiar defavorabil
menţinerii practicii judiciare între
izvoarele de drept formal. Acest lucru era
motivat de faptul că jurisprudenţa opune
rezistenţă la nou, neputând oferi modele
juridice corespunzătoare schimbărilor
sociale. De asemenea, jurisprudenţa îşi
pierde din importanţă şi ca urmare a
dezvoltării activităţii normative a statului.
3. Rolul jurisprudenţei
Dreptul românesc contemporan, nu
acordă practicii judiciare calitatea de izvor
de drept, pentru că, potrivit principiului
separaţiei puterilor în stat şi al legalităţii,
puterea judecătorească nu este competentă
să legifereze (să creeze legea), ci doar să
aplice legea care este edictată de
Parlament (ca putere legislativă în stat).
De altfel, Codul civil român stabileşte
expres interdicţia ca judecătorul să creeze
norme juridice prin hotărârea pe care o
pronunţă. Art.4 din Codul nostru
civil dispune: „puterea judecătorească nu
poate decât să rezolve litigiile între
indivizi, dând hotărâri aplicabile numai
speţei şi fară caracter general şi
permanent 3”.
Obligativitatea magistraţilor de a
soluţiona cauzele numai în baza legii, fară
a crea noi reguli de drept şi fară să fie
ţinuţi de precedentul judiciar, rezultă şi
din dispoziţiile Art. 124, pct. 3 din
Constituţia Românie 4, conform căruia:
judecătorii sunt independenţi şi se supun
numai legii, fară a fi legaţi de hotărârile
pronunţate în cauze similare de alţi
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
34
sources of law. This was motivated by the
fact that resistance to new case law, can
not provide models appropriate legal
social change. Also, the case loses its
importance and due to normative
development activities of the state.
3. The role of jurisprudence
Contemporary Romanian law does
not grant legal practice quality source of
law, because the principle of separation of
powers and the legality, the judiciary is
not competent to legislate (to create law),
but to apply the law that is enacted by the
Parliament (the legislative power state).
Moreover, the Romanian Civil Code
expressly prohibits the judge determines
create legal rules by a judgment which
pronounced. Article 4 of our Code Civil
has "the judiciary can only resolve
disputes between individuals, giving the
ruling applied only case without a general
and permanent 10".
Mandatory magistrates to decide
cases based only on the law, without
create new rules of law and without being
bound by judicial precedent, results from
the provisions of Art. 124, pt. 3 of the
Constitution of Romania 11, that: Judges
are independent and subject only to the
law, without being bound by the
judgments in similar cases by other judges
or even her, and to establish general
provisions that create new legal rules
when solving a reason.
There are cases in judicial practice
for whose solution there legal provisions
or even if there is not sufficient or clear
enough, but the judge is obliged to settle
the principles of law specific and legal
conscience, otherwise is guilty of denial
of justice. In such cases, the judge will
decide after other legal requirements,
without which deciding a case to compel
him or other judges to decide the same in
other case, the respect of the principles
which it stops giving general solutions12.
The judgment of the judge in a case
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
judecători sau chiar de ei, şi fară a putea
stabili dispoziţii generale prin care să
creeze noi norme juridice, cu ocazia
soluţionării unei pricini.
Există însă situaţii în practica
judiciară pentru a căror soluţionare nu
există prevederi normative sau chiar dacă
există nu sunt suficiente sau destul de
clare, dar pe care judecătorul este obligat
să le rezolve conform principiilor de drept
specific şi conştiinţei sale juridice, în caz
contrar se face vinovat de denegare de
dreptate. În astfel de cazuri, judecătorul se
va pronunţa după alte norme juridice, fară
ca ceea ce decide într-o speţă să-l oblige
pe el sau pe alţi judecători să decidă la fel
şi în alte speţe, respectând astfel
principiul care-l opreşte să dea soluţii cu
caracter general5.
Hotărârea pronunţată de judecător
într-o cauză are forţă obligatorie numai
faţă de cauza pentru care s-a dat (numai
pentru speţa respectivă) nu şi pentru alte
cauze similare. În prectica judiciară nu se
creează norme juridice noi , ci numai se
interpretează sau se completează cele
existente sau se adaptează noilor condiţii
de viaţă ale societăţii. Se apreciază că
practica organelor judiciare prezintă o
importanţă deosebită într-un stat de drept,
chiar şi ca izvor subsidiar de drept,
aceasta fiind deosebit de valoroasă în
procesul rezolvării multiplelor probleme
social-economice şi politice.
Din cele prezentate, putem contura
următoarele trăsături caracteristice ale
jurisprudenţei: emană de la o autoritate
publică, respectiv autoritatea
judecătorească, are un caracter oficial,
are forţa juridica obligatorie pentru
cazurile concrete, are formă scrisă, fapt
ce-i conferă precizie, este anterioară legii,
sub aspectul apariţiei sale, are caracter
evolutiv, dinamic, imprimat de nevoile
sociale, a avut un rol creator în drept, are
rol în interpretarea şi aplicarea legii la
cazuri concrete, completează legea când
este lacunară .
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
35
shall be binding only to cause to give (for
the present case in question) not for other
similar cases. The judicial prectica does
not create new legal rules, but only to
interpret or supplement existing ones or
adapt to new conditions life of society. It
is estimated that the practice of judicial
bodies is of particular importance in the
rule of law, even as a subsidiary source of
law, which is particularly valuable in
solving the many problems social,
economic and political.
From the above, we can define the
following features of jurisprudence:
emanating from a public authority or
judicial authority, is of a formal, legally
binding to specific cases, has written,
which gives them accurate, earlier law, in
terms of its appearance, is evolutionary
dynamic printed social needs, had a
creative role in law has a role in the
interpretation and application of the law to
specific cases, completing the law when
incomplete.
Although not receiving the right to
consider the source of contemporary
Romanian as though the judicial activity
of the Constitutional Court can enforce the
Constitution even the legislature,
declaring unconstitutional any act issued
by it. So, by jurisdiction, the
Constitutional Court established a law can
ignore the will of the legislature,
jurisprudence arising important decisions
that can confirm or refute the direct rules
legal persons adopted by the legislative
body. Also decisions of the Court
Supreme Court to resolve appeals on
points of law, the Attorney General's
complaint are general-binding as law, all
courts.
In most cases, courts reach
solutions in the interpretation and
application of legal rules. In case of
conflict between lower courts, the
Supreme Court requires such an
interpretation, the constant and consistent
delivery of solutions (decisions of the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
Deşi nu primeşte în dreptul
contemporan românesc considerarea de
izvor de drept, totuşi activitatea judiciară
a Curţii Constituţionale poate impune
respectarea Constituţiei chiar şi
legiuitorului, prin declararea
neconstituţionalităţii oricărui act emis de
către acesta. Deci, prin competenţa sa,
Curtea Constituţională instituie o certain cases by the courts, given the
jurisprudenţă ce poate nesocoti voinţa
legiuitorului, jurisprudenţă din care
rezultă decizii importante care pot să
confirme sau să infirme în mod nemijlocit,
normele juridice adoptate de forul
legislativ. De asemenea, deciziile
pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie
în soluţionarea recursurilor în interesul
legii, la sesizarea Procurorului General,
sunt general-obligatorii, ca şi legea, pentru
toate instanţele.
De cele mai multe ori, instanţele de
judecată ajung la soluţii unitare în
interpretarea şi aplicarea unor norme
juridice. În cazul existenţei conflictelor
dintre instanţele inferioare, Curtea
Supremă de Justiţie impune acestora o
anumită interpretare, prin pronunţarea
unor soluţii constante şi unitare (decizii
ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie),
acestea find invocate uneori ca precedente
judiciare în activitatea judecătorească.
Deciziile însă, nu completează, nu
dezvoltă legea şi nici nu creează norme
noi de drept, ci doar explică sensul real al
unei norme juridice (îl interpretează);
acestea nu sunt izvor de drept şi nu au
caracter obligatoriu pentru judecători, dar
pot fi avute în vedere, în anumite cazuri,
de către instanţele de judecată, date fiind,
prestigiul şi poziţia organului de la care
emană.
Trebuie menţionat faptul că după
aderarea României la Consiliul Europei (la
2 octombrie 1993) s-a ratificat Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului 6 (20 iunie
1994) astfel că pe lângă adaptarea
legislaţiei interne la prevederile acesteia,
jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg a
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
36
Plenum Supreme Court), they find
sometimes invoked judicial precedent
judicial activity. Decisions, however, not
complete, do not develop the law nor not
create new rules of law, but explains the
real meaning of a legal norm (it interpret);
they are not a source of law and not
binding judges, but may be considered in
prestige and position of authority from
which it emanates.
It should be noted that after
Romania joined the Council of Europe
(the October 2, 1993) has ratified the
European Convention on Human Rights 13
(20 June 1994) so that in addition to adapt
domestic legislation provisions, the case
law of the Strasbourg Court has become
an active stimulus for the national courts,
which are interested to deliver solutions
that not can be challenged by the
Strasbourg Court. Thus, taking into
account by the Court in each process that
is related to a solution already given by
the Court and that could give solving the
case. Romanian Constitutional Court takes
into account the jurisprudence of the
Strasbourg Court14 when ruling on the
constitutionality of laws or provisions of
law, as the Constitutional Court
recognizes the direct applicability of the
European Court of Human Rights.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014

devenit un stimulent activ pentru

instanţele naţionale, ce sunt interesate să
pronunţe soluţii care să nu poată fi
contestate de Curtea de la Strasbourg.
Astfel, se ţine cont de jurisprudenţa Curţii
în cadrul fiecărui proces care are legătură
cu o soluţie deja pronunţată de Curte şi
care ar putea da rezolvare cazului dat.
Curtea Constituţională a României ţine
cont de jurisprudenţa Curţii de la
Strasbourg7, atunci când se pronunţă
asupra constituţionalităţii unei legi sau a
unor dispoziţii dintr-o lege, astfel Curtea
Constituţională recunoaşte aplicabilitatea
directă a jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului.

1 Elena Paraschiv, Izvoarele formale ale dreptului , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p.92
2 Instanţelor anglo-saxone li se recunoaşte puterea de a crea atât norme individuale, aplicabile la cazuri
concrete, cât şi norme generale asemenea legilor, precedentul judiciar fiind obligatoriu, atât în cazul
soluţionat , cât şi în cazuri viitoare , pentru instanţa care l-a creat şi pentru celelalte instanţe care
soluţionează cazuri similare.
3
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1994 ,p.195
4
În Art.124 pct.3 din Constituţia României se stabilesc două cerinţe, care de fapt sunt principial
constituţionale: independenţa judecătorului şi supunerea judecătorului numai legii. A se vedea în acest
sens Ioan Muraru, E.S. Tănăsescu (coordonatori), Constituţia României. Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p.1221-1225.
5 Ion Dobrinescu, Dreptatea şi valorile culturii, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1992, p.44
6 Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Liberalităţilor Fundamentale, cunoscută şi su b

denumirea de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor fundamentale

elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma şi intrat în vigoare pe 3 septembrie
1953.
7 Curtea de la Strasbourg numită şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost creată pentru

sistematizarea procedurii plângerilor în materria drepturilor omului provenite din statele membre al e
Consiliului Europei. Misiunea Curţii este să vegheze la respectarea prevederilor Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului de către statele semnatare.
8 Elena Paraschiv, Formal sources of law, Ed. CH Beck, Bucharest, 2007, p.92
9 Anglo-Saxon courts are recognizing the power to create both individual rules applicable to specific

cases and general rules also laws, judicial precedent is binding both to solve and in future cases, the
court created for other courts that settled similar cases.
10 Nicolae Popa, General Theory of Law, Ed. Actami, Bucharest, 1994, p.195
11 In item 3 Article 124 of the Constitution of Romania to establish two requirements that are actually

constitutional principles: the independence of the judge and the judge obedience only to the law. See this
John Muraru, E. S. Tanasescu (coordinators), Constitution of Romania. Comment on articles, Ed. C. H.
Beck, Bucharest, 2008, p.1221-1225.
12 Ion Dobrinescu, Justice and cultural values, Ed. Romanian Academy, Bucharest, 1992, p.44
13
Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Liberties, known as the European
Convention on Human Rights, is a catalog of fundamental rights developed by the Council of Europe,
signed in Rome on 4 November 1950 and entered into force on 3 September 1953.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
37
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014

14Strasbourg Court called the European Court of Human Rights was created to systematize the procedure
Materr human rights complaints from Council of Europe member states. Its job is to ensure compliance
with the European Convention on Human Rights by the signatory States.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
38