Studii Și Cercetări Privind Reciclarea Și Valorificarea Deșeurilor Electrice, Electronice Și Elecrocasnice

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA de ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

Splaiul Independenţei 313, corp J, Sector 6, 060042, Bucureşti, România
http://www.sim.pub.ro
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR
Ingineria Procesării Materialelor
LUCRARE DE LICENȚĂ
STUDII ȘI CERCETĂRI PRIVIND RECICLAREA ȘI VALORIFICAREA
DEȘEURILOR ELECTRICE, ELECTRONICE ȘI ELECROCASNICE
Îndrumător ştiinţific, Absolvent,

Cuprins
Introducere ........................................................................................................... 4
Capitolul 1
Conceptul de reciclare a materialelor metalice .................................................. 6
1.1. Gestionarea şi reciclarea deşeurilor electronice ......................................................................... 7
1.2. Generalitati privind materiale metalice pe plan national si mondial ......................................... 11
Capitolul 2
Ecodesign-ul dispozitivelor electronice ..............................................................26
2.1 .Reciclarea dispozitivelor electronice ........................................................................................... 26
2.2. Politica electronică de gestionare a deșeurilor.............................................................................. 30
2.3. Reciclarea componentelor electronice ......................................................................................... 32
2.4. Puncte de colectare și infrastructură ............................................................................................ 35 2.5.
Procesul electronic de reciclare a deșeurilor ................................................................................ 37
Capitolul 3
Legislatia nationala privind reciclarea materialelor metalice ..........................40
3.1. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice ........................................................................... 40
3.2. Substanţe periculoase ȋn echipamente electrice şi electronice....................................................... 42
3.3.Cadru legislativ general în domeniul mediului .............................................................................. 42
Capitolul....................................................................................................................................
Reciclarea deseurilor electrice, electronice şi electrocasnice..............................................
4.1. Ce sunt DEEE?.....................................................................................................................................................
4.2. Ce să nu faci cu deșeurile electrice?.....................................................................................................................
4.3 Cum scap de aparatele vechi sau deşeurile electrice?............................................................................................
4.4. Cum poluează aparatele electrocasnice mediul înconjurător?...............................................................................
4.5. Unde poți recicla echipamentele electrice și electrocasnice?................................................................................
4.6. SHREDDER – principalul utilaj pentru reciclare.................................................................................................
Concluzii finale.......................................................................................................................
Bibliografie..............................................................................................................................
2
Introducere
Lucrarea face referire la importanţa reciclării deşeurilor provenite de la echipamentele

electrice, electronice si electrocasnice (DEEE) prin prezentarea conceptelor de reciclare a
deşeurilor in vederea utilizarii acestora ca resurse si materii prime cu valoare economică si
ecologica.
De regulă, deșeurile reprezintă etapa finală a ciclului de viață al produsului. Ciclul de viață al
unui produs este perioada de timp de la data fabricării produsului până la data când acesta devine
deșeu.
Reciclarea DEEE este un subiect important nu numai în eliminarea deșeurilor, ci și în

recuperarea materialelor valoroase. DEEE sunt inegale și complexe în ceea ce privește
materialele și componentele. Pentru a dezvolta un sistem de reciclare rentabil și ecologic, este
important să se identifice și să se cuantifice materialele valoroase și substanțele periculoase
pentru a înțelege caracteristicile fizice ale acestui flux de deșeuri.
Obiectivele prioritare de gestionare a deşeurilor electrice, electronice si electrocasnice sunt:
- dezvoltarea de tehnologii curate, cu consumație redusă de resurse naturale;

- dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare,
folosință sau eliminare nu au impact sau au cel mai rău impact posibil asupra creşterii
volumului sau periculozităţii deşeurilor, ori asupra riscului de poluare;
- dezvoltarea unor tehnologii adecvate pentru indepărtarea finală a substanţelor
periculoase din deşeurile destinate valorificării;
- valorificarea materială şi energetică a deşeurilor, prin transformarea acestora in materii
prime secundare sau utilizarea acestora ca sursă de energie.
3
Prevederile legislative impun o nouă abordare a problematicii deşeurilor, plecând de la

necesitatea de economisire a resursele naturale, de reducere a costurilor de gestionare şi de a
găsi soluţii eficiente în procesul de diminuare a impactului asupra mediului produs de deşeuri.
Lucrarea de licenţa „STUDII ȘI CERCETĂRI PRIVIND RECICLAREA ȘI

VALORIFICAREA DEȘEURILOR ELECTRICE, ELECTRONICE ȘI ELECROCASNICE”
este structurată pe patru capitole, fiind precedată de o introducere, iar în final sunt prezentate
concluziile.
Capitolul 1, „Conceptul de reciclare a materialelor metalice” prezinta generăliţi despre

gestionarea si reciclarea echipamentelor electrice, electronice si electocasnice privind materiale
metalice.
În capitolul 2, „Ecodesign-ul dispozitivelor electronice” sunt prezentate procesele ecologice,

aspecte economice şi strategii de reciclare a deșeurilor.
În capitolul 3, „Legislatia nationala privind reciclarea materialelor metalice” sunt prezentate

legi, directive, ordine si hotărâri privind reciclarea echipamentelor electrice şi electronice.
În capitolul 4, „Reciclarea deseurilor electrice, electronice şi electrocasnice” sunt prezentate

generăliţi, metode de reciclare a aparatelor electrice, electronice şi electrocasnice, cat si
procesele tehnologice de poluare si reciclare ale acestora.
În final sunt prezentate concluzii finale,care evidențiază cele mai importante realizări și
contribuții în domeniu și bibliografie.
4
Capitolul 1
Conceptul de reciclare a materialelor metalice
Reciclarea este o descriere generică a diferitelor activităţi:
- transformarea deșeurile în materii prime pentru a le face competitive cu materialele

naturale în termeni de preț și calitate; valorificarea subprodusele interne sau externe din
activități industriale.
- reciclarea nu este doar o metodă de eliminare a deșeurilor, ci este un pas important în
procesul de obținere a materialelor de bază; cantitatea de materiale reciclate (ca expresie
a ratei de reciclare) poate fi utilizată ca o măsură subtilă a maturității activității
economice.
- reciclarea serveşte la ierarhizarea funcţiei de performanţa a poziţiilor pe care le ocupă
tehnologiile specifice producerii aceloraşi produse.
- politicile de reciclare sunt corect concepute şi aplicate dacă reciclarea este eficientă din
punct de vedere al tuturor aspectelor legate de mediu, economice şi sociale.
Industria metalurgică se confruntă cu probleme majore care nu sunt legate de o criză a

resurselor de materii prime şi energie ci de cerinele stringente pentru protecţia mediului.
Deşeurile sunt substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai
pot fi folosite ca atare, pe care deţinătorul le înlătură, are intenţia sau obligaţia de a le înlătura,
dintre care unele sunt refolosibile.
De regulă, deşeurile reprezintă ultima etapă din ciclul de viaţă al unui produs. Ciclul de viaţă al
produsului reprezintă perioada cuprinsă între data de fabricaţie a produsului şi data la care acesta
devine deşeu.
5
Una dintre cele mai acute probleme legate de protecţia mediului este reprezentată de generarea
deşeurilor în cantităţi mari şi gestiunea necorespunzătoare a acestora.
Conceptul ecologic aplicat domeniului siderurgic implică dezvoltarea unor fluxuri tehnologice
de producţie cu buclă închisă în care nici un deşeu nu trebuie eliminat, toate subprodusele ar
trebui reutilizate continuu şi nici un deşeu nu trebuie evacuat în mediu. În literatura de
specialitate acest sistem se numeste ”waste free steel industry”.
1.1. Gestionarea şi reciclarea deşeurilor electronice
Transformarea deșeurilor într-o resursă este sprijinită prin: punerea integrală în aplicare a
legislației Uniunii în domeniul deșeurilor, care include ierarhia deșeurilor, necesitatea de a
asigura colectarea separată a deșeurilor, obiectivele de reducere a deșeurilor destinate depozitării
etc.; reducerea generării de deșeuri și a generării de deșeuri pe cap de locuitor în termeni absoluți
și limitarea valorificării energetice la materialele nereciclabile și eliminarea treptată a depozitării
deșeurilor reciclabile sau recuperabile. Această secțiune se axează pe gestionarea deșeurilor
municipale pentru care legislația UE stabilește obiective de reciclare obligatorii.
Gestionarea deșeurilor continuă să reprezinte o provocare majoră pentru România. Performanța

țării este în continuare caracterizată de rata foarte scăzută de reciclare a deșeurilor municipale (14
%, care include 7 % din reciclarea materialelor și 7 % din compostare) și prin rate foarte ridicate
de depozitare a deșeurilor, contrar ierarhiei deșeurilor și obiectivelor de reciclare stabilite la
nivelul UE. În plus, ratele de reciclare stagnează din 2013, în timp ce rata de incinerare a crescut
ușor la 4 %. România a raportat Comisiei Europene o rată de tratare a deșeurilor de 70% în 2017.
În ultimele două decenii consumul de echipamente electrice şi electronice a crescut continuu,

iar datorită faptului că în acest domeniu evoluţia performanţelor acestor echipamente este foarte
rapidă, uzura morală a celor care sunt în folosinţă este imediată. În consecinţă şi rata de ieşire din
uz a acestora este mare, astfel cantitatea de deşeuri electronice a crescut exponenţial în ultimul
timp.
6
De exemplu ,215 numărul de computere personale aflate în folosinţă a depășit 1 miliard, iar
majoritatea au ajuns deja la sfârşitul vieţii lor sau vor ajunge în curând . Din statisticile existente,
s-a estimat că, la nivel mondial s-au generat între 20-50 de milioane de tone de deşeuri
electronice.
Un alt exemplu, s-a estimat că peste 500 de milioane de calculatoare au ieşit din uz, dar numai
aproximativ 20 % dintre ele au fost colectate, tratate şi reciclate.
Analizând structura deşeurilor electronice provenite de la calculatoarele personale, fracţiile

metalice reprezintă peste 60 %, (inclusiv fier, cupru, aluminiu, aur şi altele) restul fiind mase
plastice, iar la o reciclare şi valorificare corectă numai 2,70 % din deşeuri devin reziduuri
poluante. Până în prezent doar la nivelul Statelor Unite se apreciază că aproximativ 1 miliard de
calculatoare personale au devenit deșeuri fiind scoase din uz. Aceste deşeuri conţin mai mult
1,814 milioane tone de materiale plastice, 0,454 milioane tone de plumb, 862 tone de cadmiu,
544 tone de crom şi 181,437 kg de mercur. Un alt exemplu se referă la deșeurile de circuite
imprimate, care conțin pe lângă alte materiale și o serie de metale preţioase, și anume: 0,06 %
Ag, 0,023 % Au şi 0,01 % Pt.
Aceasta înseamnă că dintr-o tonă de circuite imprimate reciclate se pot obține 60 g de Ag, 23 g
de Au și 10 g de Pt, prin comparație cu o tonă de minereu aurifer, de unde se extrag între 2 și 4 g
de aur.
Cele prezentate mai sus ne conduc la următoarele concluzii:
- necesitatea reciclării acestor deșeuri devine vitală deoarece volumul acestora creşte rapid.
- faptul că deșeurile electronice conțin o serie de materiale care pot fi valorificate prin
reciclare, procesul de recuperare şi valorificare a acestora are şi o motivaţie economică.
- prin reciclarea și revalorificarea materialelor conținute în deșeurile electronice se elimină

și problemele de mediu, generate de unele materiale conținute în acestea, cum ar fi:
7
materialele de policarbonat, bromul, clorul şi metalele grele ca plumbul, cadmiul și
mercurul.
Găsirea soluţiilor performante din punct de vedere economic şi ecologic pentru fluxurile
tehnologice din industria siderurgică constituie la ora actuală o preocupare majoră. Un
management adecvat în ceea ce priveşte gestionarea şi valorificarea deşeurilor va conduce la
protejarea resurselor naturale şi recuperarea celor consumate astfel putând fi reduse costurile şi
impactul deşeurilor eliminate asupra mediului. Este necesar sa fie promovate tehnologii care să
asigure: gestionarea riguroasă a deşeurilor, depozitarea controlată a tuturor categoriilor de
deşeuri, reducerea la sursă a cantitaţii şi nocivităţii deseurilor produse, reciclarea cât mai
avansată a deşeurilor rezultate prin reintroducerea lor în diverse etape ale fluxului tehnologic,
asigurându-se astfel protejarea resurselor naturale de materii prime şi creşterea gradului de
utilizare a deşeurilor prin transformarea lor în materii prime pentru alte industrii.
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind

colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă
la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății
oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.
Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea
părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și
cu diverse proprietăți (de exemplu radioactivitatea), necesitând metode de tratare specifice
fiecărora.
Piața EEE din România este în creștere din anul 2010. În prezent, există 9 OTR-uri menite să
ducă la îndeplinire obligațiile producătorilor din care doar 5 sunt înființate și controlate de
producători. Acestea se vor confrunta cu provocări puternice, întrucât atingerea țintei naționale
este doar responsabilitatea producătorilor. ținta este de 45% din media EEE puse pe piață în trei
ani anteriori până în 2020 și 65% din 2021 (sau 85% din DEEE generate, dacă Guvernul
României va decide această variantă pe care o permite Directiva DEEE).
8
Legislația prevede un sistem de „predare obligatorie": DEEE ar trebui să fie colectate numai de
operatorii de colectare care au contract cu Producătorii (sau OTR-uri) sau sub contract cu un
operator de tratare care tratează DEEE pentru producători sau OTR-uri. Din păcate, acest lucru
nu se aplică și, din cei peste 800 de colectori și 70 de operatori de tratare autorizați, mare parte
din aceștia colectează și tratează DEEE fără nicio legătură formală sau contract cu producătorii
sau cu OTR-urile. Ceea ce face un OTR se numeste “transfer de responsabilitate”, și totusi – ce
responsabilitati transfera un OTR si ce presupune.
În prezentul cadru legislativ, doar producătorii și OTR-urile sunt supuși unor reglementări
foarte dure cu privire la atingerea țintelor în timp ce dezvoltarea infrastructurii locale de colectare
este un subiect prea puțin luat în considerație. Rezultatele naționale de colectare au înregistrat o
creștere lentă, dar constantă: 65.000 de tone de DEEE au fost estimate a fi colectate și raportate
în anul 2018, adică 3,2 kg [pers. Principalele fluxuri de colectare sunt reprezentate de magazinele
de profil (50% din volumele colectate), campaniile de colectare ale OTR-urilor și centrele de
colectare deșeuri de fier (REMAT), în timp ce de la autoritățile locale provin cantități foarte
mici. La sfârșitul anului 2018, Guvernul, prin AFM, a lansat un program de reînnoire a aparatelor
vechi din gospodării cu altele cu eficiență energetică crescută. Prin acest program vor fi
contabilizate aproximativ 4.000 de tone în anul 2019.
Până în prezent, unul din punctele slabe ale sistemului este reprezentat de cantitățile reduse
provenite de la autoritățile locale, cu foarte puține exemple de soluții adecvate pentru cetățenii
care doresc să se debaraseze corect de DEEE, în timp ce colectorii informali de fier vechi umplu
acest gol iar DEEE-urile strânse pe acest canal nu ajung în fluxurile formale de tratare. Situația
sar putea îmbunătăți odată cu presiunea puternică a guvernului pentru creșterea rezultatelor de
reciclare a deșeurilor municipale.
În ceea ce privește tratarea DEEE, există 76 de unități de tratare autorizate, din care doar 3 au
obținut certificarea WEEELABEX. Mulți dintre operatorii autorizați sunt de fapt operatori ai
fluxurilor de deșeuri de fier vechi iar aceștia se concentrează în principal pe recuperarea
9
materialelor cu valoare economică fără însă a extrage corect compușii periculoși (depoluare) și
fără a raporta mare parte din cantități.
În anul 201 2, Parlamentul European a aprobat textul noii Directive privind deșeurile de
echipamente electrice și electronice (DEEE), inclusiv noile ținte ambițioase de colectare pentru
fiecare stat membru, care vor fi, începând din 2021 pentru România, 65% din cantitatea medie
anuală de echipamente electrice și electronice (EEE) introduse pe piață pe parcursul celor 3 ani
precedenți (65% din cantitatea introdusă pe piață) sau 85% din cantitatea medie anuală de DEEE
generate (85% din cantitatea de DEEE generate).
În anul 201 2, cantitatea raportată de DEEE colectată în România a fost de 23 kilotone,

echivalentul a 1 ,2 kg/persoană. Luând în considerare cantitatea oficială raportată de EEE
introduse pe piață raportată în cei 3 ani precedenți (2009-201 1), un obiectiv de colectare de 65%
ar fi egal cu 87 kilotone, echivalentul a 4,4 kg/persoană. Acest lucru evidențiază clar nevoia și
potențialul de a aduce îmbunătățiri semnificative în sistemul de colectare, pentru a atinge țintele
ambițioase din viitor. Acest studiu oferă, pentru prima dată în România, dovezi care vor sprijini
determinarea, cu mai mare acuratețe, a viitoarelor ținte de colectare precum și metode de
cuantificare a cantității de DEEE generate de gospodăriile particulare. Acest studiu evidențiază
obieceiurile de debarasare a DEEE precum și atitudinile si activitățile din afara fluxurilor oficiale
de colectare și reciclare. Activitățile nedeclarate constituie un procent substanțial din procesarea
DEEE în România.
O combinare a reconstrucției detaliate a unei serii cronologice lungi de date legate de cantitatea
introdusă pe piață pentru diferitele tipuri de EEE, cuantificarea stocurilor de EEE acumulate în
gospodării și crearea de profiluri ale obiceiului de debarasare pentru diferite EEE a făcut posibilă
formularea de estimări consistente pentru DEEE generate anual în România, în conformitate cu
metodologia comună dezvoltată de UNU pentru Direcția Generală Mediu a Comisiei Europene în
201 4. S-au analizat diferitele fluxuri de DEEE, luând în considerare canalele diferite de
debarasare, pentru a evidenția aspectele cheie ale procesului de colectare și gestionare a DEEE,
10
cărora organismele legislative trebuie să le acorde atenție specială la definirea strategiilor viitoare
cu privire la atingerea țintelor de colectare a DEEE.
1.2. Generalitati privind materiale metalice pe plan national si mondial
Materialul reciclat (conform ISO 14021) este acel material care poate fi reprocesat din
materiale recuperabile (regenerabile) prin procese de prelucrare şi transformat într-un produs
finit sau într-un component care urmează a fi încorporat într-un produs finit.
Dezvoltarea industriei în general, și a industriei metalurgice în particular, este condiţionată de

rezolvarea problemelor majore care decurg din relaţia industrie-natură, strict direcţionate pe
protejarea resurselor naturale, energetice şi controlul poluării.
Preocupările urmărite în strategiile de dezvoltare a diferitelor sectoare industriale se înscriu în

două direcţii:
- dezvoltarea tehnologiilor performante în care se reduc substanţial emisiile;
- creşterea randamentelor de recuperare şi reciclare a subproduselor până la valori apropiate

de 100%.
Preocuparea faţă de respectarea cerinţelor legislative privind protecţia mediului şi necesitatea

armonizării proceselor cu cerinţele progresului economic, gestionării raţionale a resurselor
materiale şi energetice, trebuie să conducă la valorificarea deşeurilor prin tehnologii care să ofere
atât din punct de vedere economic cât şi ecologic, soluţia optimă.
Una dintre cele mai acute probleme legate de protecţia mediului este reprezentată de generarea
deşeurilor în cantităţi mari şi gestiunea necorespunzătoare a acestora.
Conform legislaţiei în vigoare şi a experienţei în domeniu, deşeurile pot fi reutilizate de către

agentul economic generator, pot fi tratate şi reciclate sau transferate către o staţie de tratare
(pentru reducerea gradului lor de periculozitate) sau către un incinerator (pentru reducerea
11
volumului). Deşeurile nerecuperabile sunt de obicei, depozitate, dar numai cu ultima opţiune de
eliminare.
În 1991, primul sistem de reciclare DEEE a fost implementat în Elveţia începând cu colectarea
frigiderelor. Peste ani, alte electrice şi electronice au fost adăugate în mod gradat sistemului.
Legislaţia urmată în 1998 şi din ianuarie 2005 a permis reintroducerea tuturor deşeurilor la
vânzări şi altă colecţie fără taxe.
Figura 1.1. Estimarea cantităţilor de DEEE în Germania
12
Figura 1.2. Estimarea cantităţilor de deşeuri în Elvetia
Figura 1.3. Estimarea cantităţilor de deşeuri în Statele Unite ale Americii
13
Uniunea Europeană implementează un sistem numit „Waste Electronical and Electronic

Equipament Directive”. Până la sfârşitul lui 2006 (şi cu un an doi întârziere pentru noii membrii
UE) fiecare ţară trebuie să recicleze cel puţin 4 kg de deşeuri electrice pe cap de locuitor.
DEEE este în paralel evaluat ca o resursă pentru material secundar brut şi toxic dacă e tratat
inadecvat.
Problemele de mediu din timpul reciclării DEEE nu sunt legate numai de substanţele
halogenate. Emisiile toxice în aer rezultă, de asemeni, de la reciclarea DEEE care conţin metale
grele cum ar fi plumbul şi cadmiul. Aceste emisii pot fi semnificativ reduse prin operaţii de
pretratare.
Dacă echipamentul electronic este prea vechi pentru a fi refolosit ori este destul de stricat
pentru a fi reparat, poate fi trimis unei companii specializate în dezmembrare de aparatură
electronică, recuperând unele părţi şi vânzând materialele reciclabile.
Multe tipuri de echipamente electronice, cum ar fi computerele, monitoarele, imprimantele şi

scannerele, conţin materiale convenabil de a fi folosite în produse noi. Aceste materiale includ
plastic, sticlă, oţel, cupru, aur, argint şi alte metale. Deoarece operaţiile tipice de reciclare
necesită atât procesării automate cât şi manuale, amândouă fiind costisitoare, este necesar ca
aceste echipamente să fie predate companiilor de specialitate.
În contextul dezvoltării sustenabile creşterea exponențială a cantităţilor de deşeuri electronice,

gestionarea și managementul acestora au devenit probleme majore la nivel global, atât ecologic
cât şi economic. Din datele existente până în prezent, chiar şi în țările industrializate, numai o
parte mică de deşeuri electronice sunt reciclate și valorificate, în funcţie de categoria de produse,
dar cea mai mare parte sunt eliminate la depozitele de deşeuri sau, în funcție de tipul lor, sunt
incinerate. Dar în general, datele statistice precise sunt rare, de exemplu în tabelul 1 sunt
prezentate datele unui raport al industriei de reciclare a echipamentelor electronice (ICER) din
Marea Britanie.
14
Din tabelul 1 (Nivelul de colectare și reciclare a deșeurilor electrice și electronice în Marea

Britanie pentru anul 2009 se poate vedea că pentru electrocasnicele mari și aparate TV cota de
colectare şi reciclare este destul de mare, comparativ cu colectarea și reciclarea pentru
echipamentele electronice de divertisment de dimensiuni mici și a calculatoarelor care sunt încă
relativ reduse.
Tabelul 1.1. Tipul deseurilor
Problematica reciclării și valorificării deșeurilor electronice este dată de structura heterogenă a

acestora, astfel încât compoziţia acestor deşeuri variază de la un produs la alt produs, şi chiar în
aceeaşi categorie de produse. Pentru exemplificare, dacă se analizează un telefon mobil acesta
poate să aibă carcasa, fie din metal, fie din plastic, plus părțile interioare necesare funcționării
sale, de exemplu: ecran, circuite imprimate, cablajul şi bateria.
În figura este prezentat sugestiv conţinutul de materiale dintr-un telefon mobil. Această
structură complexă justifică complexitatea problemelor care se pun la reciclarea și valorificarea
acestor produse la ieșirea lor din uz.
15
Figura 1.4. Materiale componente ale unui telefon mobil
Cu atât mai mult această complexitate crește dacă se ia în considerare că structura deșeurilor
electronice este dată de foarte multe produse, fiecare cu compoziția sa.
Reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) poate fi profitabilă atunci

când marea majoritate a materialelor componente sunt recuperate și valorificate sub o formă sau
alta. În general există diferenţe uriaşe între diferite tipuri de produse şi, în consecinţă, valoarea
economică a diferitelor deşeurilor este diferită din punct de vedere al reciclării. De exemplu,
reciclarea unui telefon mobil este mult mai profitabilă decât a unui uscător de păr, care conţine
materiale mai puţin valoroase pentru a fi recuperate. Însă, valoarea unui astfel de deșeu depinde
atât de valoarea materialelor recuperate cât și de costurile cu tehnologia și echipamentele de
utilizat în proces.
16
La realizarea unui management integrat al deșeurilor electrice și electronice, o componentă

importantă o reprezintă analiza ciclului de viață a diferitelor produse după producerea lor și până
la scoaterea lor din uz.
În figura sunt ilustrate diferitele opțiuni ale evoluției diferitelor produse electronice, cum ar fi
computere şi telefoane mobile, de la fabricația și livrarea lor până la ieșirea lor din uz și
transformarea lor în deșeu .
În fiecare dintre aceste opţiuni sunt, de asemenea, posibile o serie de asocieri ale acestora; de
exemplu, reciclare la ieșirea din uz se poate face corect sau incorect, sau în timpul utilizării unui
produs electronic, acesta poate avea mulți utilizatori, care poate fi vândut sau poate va fi donat
unor alți utilizatori.
Spre deosebire de alte produse, cum ar fi automobilele, în cazul produselor electronice în

general nu există o posibilitate de urmărire a acestor produse pe durata utilizării lor. Astfel,
vânzarea unui produs utilizat se poate face direct, între persona fizice spre exemplu, prin canale
de vânzări pe internet, respectiv indirect, prin intermediul companiilor, care sunt specializate în
vânzarea produselor electronice utilizate.
17
Figura 1.5. Opțiuni ale evoluției diferitelor produse electronice
În multe cazuri o serie de dispozitive electronice, în special cele de dimensiuni mai mici
(telefoane mobile, laptop-uri şi electronice de divertisment), la ieșirea din uz sunt ţinute la
domiciliu din diverse motive sau datorită faptului că din punct de vedere al consumatorului,
valoarea lor reziduală este mică, astfel încât acesta nu este interesat de reciclarea și valorificarea
lor.
Produse obtinute la inceputul ciclului de viata:
- vanzare
- depozitare la domiciliu
- utilizare
- reutilizare
- export
18
Figura 1.6. Cadrul managerial
Este necesar să fie promovate tehnologii care să asigure:
- gestionarea riguroasă a deşeurilor;

- depozitarea controlată a tuturor categoriilor de deşeuri;
- reducerea la sursă a cantităţii şi nocivităţii deşeurilor produse;
- reciclarea cât mai avansată a deşeurilor rezultate prin reintroducerea lor în diverse etape
ale fluxului tehnologic, asigurându-se astfel protejarea resurselor naturale de materii
prime;
19
- creşterea gradului de utilizare a deşeurilor prin transformarea lor în materii prime pentru
alte industrii.
Analiza alternativelor de gestionare a deșeurilor municipale metodologia privind stabilirea

alternativelor obiectivele și țintele privind gestionarea deșeurilor municipale sunt prezentate
în secțiunea precum și în Programul Național de Prevenire a Generării Deșeurilor.
Figura 1.7. Analiza alternativelor de gestionare a deșeurilor
România are a doua cea mai slabă rată de reciclare a deșeurilor din ue.
20
România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata de reciclare a
deșeurilor, de doar 14%, potrivit unui infografic al Monitorului Social. Doar Malta reciclează un
procent mai mic din totalul deșeurilor municipale generate (6%).
Figura 1.8. Rata de reciclare a deșeurilor în Uniunea Europeană
Uniunea Europeană a setat drept țintă pentru 2020 ca fiecare țară să recicleze minim 50% din
deșeurile produse de municipiile sale. România va rata acest obiectiv, capacitatea de reciclare
crescând extrem de puțin în ultimii ani, notează sursa citată.
Spre deosebire de România, alte state din regiune reușesc să recicleze în jur de o treime din
deșeurile municipale – Polonia 34%, iar Bulgaria și Ungaria 35%. Campioana Uniunii Europene
la reciclare este Germania, cu 68% rată de reciclare.
21
Figura 1.9. Rata de reciclare a deșeurilor municipale
În ultimii ani, cantitatea de deșeuri nereciclate a ajuns la cote fără precedent, România
producând potrivit celor mai recente date 4,58 milioane tone de deșeuri municipale nereciclate pe
an – adică 12500 de tone pe zi.
Unele obiective și ținte reprezintă criterii pentru stabilirea alternativelor de gestionare a

deșeurilor municipale, și anume:
- gradul de acoperire cu serviciu de salubrizare 100% - termen 2018;
- reducerea cantității de deșeuri menajere și similare generate pe locuitor în anul 2025 cu

cel puțin 10% raportat la anul 2017;
- creșterea gradului de pregătire pentru reutilizare și reciclare: o la 50% din cantitatea de

deşeuri din hârtie, metal, plastic, sticlă și lemn din deșeurile menajere și deșeurile
similare, inclusiv din servicii publice (Metoda 2 de calcul din Decizia Comisiei
2011/753/UE) – termen 2020;
22
- 0 la 50% din cantitatea totală de deșeuri municipale generate (Metoda 4 calcul din
Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2025;
- reducerea cantității depozitate de deșeuri biodegradabile municipale la 35% din cantitatea

totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 - termen 2020;
- creșterea gradului de valorificare energetică a deșeurilor municipale la 15 % din

cantitatea totală de deșeuri municipale valorificată energetic - termen 2025;
- depozitarea deşeurilor este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor
operaţii de tratare fezabile tehnic - termen 2025;
- depozitarea deșeurilor numai în depozite conforme - începând cu iulie 2017;
- pregătirea pentru reutilizare și reciclarea a minimum 65% din greutatea tuturor deșeurilor
de ambalaje - termen 2025. În vederea determinării investițiilor necesare pentru atingerea
obiectivelor și țintelor sunt definite și analizate trei alternative:
- alternativa „zero” – care presupune doar investițiile existente și cele care urmează a fi
finalizate prin proiectele SMID, inclusiv proiectele fazate și lipsa unui nou plan național
de gestionare a deșeurilor;
- două alternative – care să asigure prin propunerea de noi investiții îndeplinirea

obiectivelor și țintelor de mai sus.
Planificarea gestionării deșeurilor În cele ce urmează se prezintă, pentru fiecare dintre obiective
care reprezintă criterii pentru stabilirea alternativelor, principalele măsuri care pot fi întreprinse,
masuri care vor defini cele doua alternative. Gradul de acoperire cu serviciu de salubrizare 100%.
Implementarea unui sistem eficient de gestionare a deșeurilor municipale este condiționată de

un grad de acoperire cu serviciu de salubrizare la nivel național de 100%. Acest obiectiv va fi
atins odată cu în operare a tuturor proiectelor SMID aflate în implementare. Reducerea cantității
23
de deșeuri menajere și similare generate pe locuitor în anul 2025 cu cel puțin 10% raportat la
anul 2017 .
Acest obiectiv presupune măsuri privind stimularea prevenirii generării deșeurilor, care sunt
prezentate în Programul Național de Prevenire a Generării Deșeurilor .Măsurile sunt aceleași în
cele două alternative și se reflectă în scăderea indicelui de generare a deșeurilor municipale. Ca
urmare a implementării măsurilor de prevenire a generării deșeuri și pregătire pentru reutilizare,
în prognoza de generare a deșeurilor a fost considerată o scădere a indicatorului de generare a
deșeurilor menajere în mediul urban de la 0,66 kg/locuitor x zi în anul 2015 la 0,6 kg/locuitor x
zi în anul 2025, iar în mediul rural de la 0,31 kg/locuitor x zi la 0,27 kg/locuitor x zi. Aceasta
conduce la reducerea indicatorului de generare a deșeurilor municipale de la 228 kg/loc/an în
2017 la 204 kg/loc/an în 2025.
Creșterea gradului de pregătire pentru reutilizare și reciclare la 50% din cantitatea totală de
deșeuri municipale generate prin aplicarea ierarhiei de gestionare a deșeurilor Decizia Comisiei
2011/753/UE de stabilire a normelor și a metodelor de calcul pentru verificarea respectării
obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului
European și a Consiliului (Decizia 2011/753/UE prevede patru metode de calcul a obiectivului de
reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale (Anexa I), precum și materialele din deșeuri
municipale și surse de generare pentru metodele de calcul . Două metode de calcul se raportează
la deșeurile menajere o metodă la deșeuri menajere și similar și o metodă la totalul deșeurilor
municipale . Propunerea de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile din Pachetul
Economiei Circulare prevede pentru calculul obiectivelor pentru anii 2025, respectiv 2030 o
metodă similara Metodei , care se raportează la întreaga cantitate de deșeuri municipale. În
procesul de planificare este prevăzut ca obiectivul sa fie atins etapizat, fiind prevăzute astfel două
ținte: la 50% din cantitatea de deşeuri din hârtie, metal, plastic, sticlă și lemn din deșeurile
menajere și deșeurile similare, inclusiv din servicii publice.
Planificarea gestionării deșeurilor din Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2020,

asigurandu-se conformarea cu prevederile legislative în vigoare la 50% din cantitatea totală de
24
deșeuri municipale generate în conformitate cu prevederile propunerea de modificare a Directivei

2008/98/CE privind deșeurile. Pentru a determina investițiile necesar a fi realizate în vederea
atingerii celor doua ținte trebuie analizata compoziția deșeurilor municipale. Deșeurile care
asigură atingerea primei ținte sunt deşeurile din hârtie, metal, plastic, sticlă și lemn din deșeurile
menajere și deșeurile similare, inclusiv din servicii publice. Măsurile care să conducă la
îndeplinirea primei ținte de reciclare de 50% sunt următoarele:
- Extinderea la nivel național a sistemului de colectare separată a deșeurilor reciclabile

(deşeuri din hârtie și carton; deșeuri de plastic și metal; deșeuri de sticlă și deșeuri de lemn din
deșeurile menajere și deșeurile similare, inclusiv din servicii publice) cu asigurarea unei rate
totale de capturare la nivel național de minim 52% în anul 2020. Rata de capturare este mai mare
decât rata de reciclare deoarece o mică parte din deșeurile capturate nu pot fi reciclate;
- Asigurarea de capacitați de sortare pentru întreaga cantitate de deșeuri reciclabile

colectate separat. Întrucât nu exista alte soluții tehnice pentru atingerea primei ținte aferentă
obiectivului de pregătire pentru reutilizare și reciclare, măsurile de mai sus vor fi aceleași în
ambele alternative. Principalele tipuri de deșeuri municipale care pot contribui semnificativ la
atingerea celei de-a doua ținte sunt atât deșeurile reciclabile (în special din deșeuri menajere,
similare și piețe), cât și biodeșeurile din deșeurile menajere, similare și din parcuri, grădini.
Pornind de la aceste ipoteze a fost estimată compoziția deșeurilor municipale, prezentată în
figura de mai jos.
25
Capitolul 2
Ecodesign-ul dispozitivelor electronice
2.1 .Reciclarea dispozitivelor electronice
Deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) au crescut semnificativ pe plan

mondial în ultimii 40 de ani, dar în special în ultimul deceniu, DEEE prezintă cea mai mare
creștere comparativ cu alte tipuri de deșeuri. Din acest motiv, practicile de afaceri durabile și
reciclarea eficientă a deșeurilor electronice sunt esențiale. Reciclarea reprezintă o mare provocare
pentru societatea de astăzi.
Contrar proceselor de reciclare stabilite, reciclarea deșeurilor metalice ale dispozitivelor

electronice la sfârșitul duratei lor de viață este mult mai complexă. Dispozitivele electronice
conțin multe tipuri de materiale care sunt interconectate și dificil de separat. Eficiența DEEE nu
depinde numai de industria de reciclare, care de multe ori este îndoielică în ceea ce privește
adecvarea mediilor de reciclare și a dispozitivelor.
Pentru eficiența DEEE, sunt, de asemenea, importanți utilizatorii și distribuitorii de dispozitive,

care adesea sunt slab informați cu privire la reciclare, protecția mediului, utilizarea energiei și a
materialelor. În ultimele două decenii, volumul echipamentelor electronice de consum și de
afaceri a crescut foarte mult. În același timp, schimbările rapide ale tehnologiilor de informare și
comunicare, sporirea versatilității dispozitivelor electronice, prețurile scăzute, diminuează durata
de viață a dispozitivului și utilitatea pe termen lung.
Cu toate acestea, dispozitivele, cum ar fi telefoanele mobile, pot avea mai mulți proprietari pe
timpul duratei de viață, înainte de a fi scoase din uz. În 2008, numărul de computere personale a
depășit un miliard și majoritatea au ajuns deja la sfârșitul duratei lor de viață.
26
În consecință, aceasta duce la o creștere enormă a dispozitivelor electronice care sunt sau vor fi
aruncate. Astfel de cantități de deșeuri sunt adesea transportate în depozitele de deșeuri din
lumea a treia. Depozitarea necontrolată prezintă un mare pericol pentru mediul înconjurător și
pentru sănătatea populației. În prezent, termenul de e-deșeuri și când un produs devine deșeu, nu
sunt clar definite. Directiva UE definește deșeurile electronice drept echipamente depășite, care
au nevoie de curent electric sau câmp magnetic pentru funcționare. E-deșeuri sunt, de asemenea,
instrumente de măsurare pentru măsurarea unităților electrice. Prin urmare, experții au propus ca
e-deșeurile să fie caracterizate ca fiind depășite și că e decizia proprietarului de a renunța la
dispozitiv.
Produsul electronic devine deșeu atunci când structura și starea acestuia nu pot oferi scopul
predefinit. Motivele, de ce un produs electronic nu mai este util, pot fi mai multe.
Cel mai adesea, dispozitivul electronic nu este funcțional datorită deteriorării. De asemenea,
este posibil ca tehnologia utilizată să fie depășită sau designul să nu mai fie în tendință. Din
fericire, industria de reciclare consideră că deșeurile eliminate ale consumatorilor sunt
profitabile, deoarece materialele reciclate pot fi vândute pentru reutilizare.
Cantitatea de deșeuri electronice, create de SUA și UE, precum și de țările în curs de
dezvoltare, a crescut considerabil în ultimii zece ani. În funcție de datele furnizate de agenția
americană pentru protecția mediului, în medie, fiecare gospodărie din SUA utilizează 34 de
dispozitive electronice sau electrice. Acest lucru este egal cu mai mult de 5 x 106 tone de deșeuri
electronice pe an. Pentru UE a fost evaluat faptul că fiecare cetățean creează în medie 15 kg de
deșeuri electronice, ceea ce înseamnă 7 x 106 tone de deșeuri pe an.
Ecodesign-ul dispozitivelor electronice reciclarea dispozitivelor electronice.
În cadrul cercetării DEEE, unele componente ale dispozitivelor electronice conțin substanțe
periculoase, cum ar fi mercurul și cadmiul. Ambele substanțe sunt periculoase pentru mediu,
dacă nu sunt manipulate și îndepărtate corect. Unele produse conțin materiale valoroase care pot
fi readuse din nou în ciclul de producție. Controlul asupra cantităților mari de deșeuri electronice,
reciclarea și prelucrarea materialelor pentru reutilizare reprezintă chestiuni cheie din punct de
vedere ecologic și economic.
27
Cu toate acestea, chiar în țările industrializate, doar un procent redus de deșeuri electronice este
reciclat în funcție de categoria de produse. Majoritatea dispozitivelor aruncate sfârșesc într-un
depozit de deșeuri sau sunt arse. Datele statistice precise sunt rare, prin urmare am prezentat
câteva date evaluate.
Tabelul 2.1. Rata reciclari
În tabel, putem vedea că nivelul cotei pentru colectarea televizoarelor și aparatelor de uz casnic
este destul de ridicat, în timp ce cota pentru reciclarea dispozitivelor electronice mici este extrem
de scăzută, doar 4%. Conform aceluiași raport, în 1998, rata scăzută de colectare și reciclare a
cauzat pierderi mari de metale și alte materiale, de exemplu, 2,4 x 106 tone de metale, 0,625 x
106 tone de cupru, 0,33 x 106 tone de aluminiu, 0,23 x 106 tone de sticlă, 0,23 x 106 tone de
plastic. În această evaluare nu sunt incluse metalele rare.
Compoziția deșeurilor electronice variază în funcție de tipul de produs și același lucru se aplică
și compoziției materialelor. Acest lucru este legat de ambiguitățile privind reciclarea telefoanelor
mobile, care s-au extins enorm până în prezent. Un telefon mobil poate avea piese de acoperire
din plastic sau metal. Părțile interioare care sunt necesare pentru funcționalitățile principale pot
fi, de asemenea, similare; acestea sunt afișaje, circuite imprimate și baterii. Un exemplu de
materiale dintr-un telefon mobil este prezentat în imaginea .
Dacă luăm în considerare întregul grup DEEE, compoziția unui telefon mobil este mai
complexă în comparație cu alte dispozitive, ceea ce înseamnă că acesta se abate de la medie.
Împreună, metalele (fierul și oțelul) reprezintă aproximativ jumătate din materiale. Următoarele
grupuri extinse sunt plastic (21%) și metale colorate (13%). Trebuie să observăm că aceste valori
28
pot diferi semnificativ în funcție de modelul produsului. Ca tendință generală, conținutul

metalelor feroase a avut întotdeauna cea mai mare pondere de deșeuri electronice, în timp ce
conținutul de cupru, metale prețioase și alți contaminanți a scăzut.
Toate echipamentele electronice și electrice care sunt pe piață vor fi depășite la unmoment dat
și vor trebui să fie reciclate. Astfel, putem salva resursele neutilizate și putem folosi materialele
deja folosite. Procesul de reciclare poate economisi și energie. Pentru a încetini creșterea
numărului de deșeuri electronice, principalele principii în gestionarea deșeurilor electronice sunt:
Reducerea numărului de dispozitive: Mai puține produse pe piață și cele actuale trebuie
întreținute.
Reutilizarea dispozitivului: Prin donare sau vânzare, putem da dispozitivul pentru reutilizare.
Reciclare: Produse care nu funcționează sau nu sunt utile.
Raportul dintre dispozitivele reciclate și cele conservate la domiciliu este un indicator al

conștientizării generale a consumatorului cu privire la reciclare și importanța acesteia.
Exportul necontrolat și adesea ilegal de dispozitive utilizate către țările în curs de dezvoltare
prezintă un mare risc și îngrijorare. Țările în curs de dezvoltare adesea nu au acte, directive și
legi reglementate care să revizuiască reciclarea dispozitivelor electronice. Odată cu creșterea
deșeurilor electronice în lumea dezvoltată, această teamă crește doar în timp ce exporturile către
aceste țări cresc și ele. Din acest motiv, este important ca, atât în țările dezvoltate, cât și în țările
în curs de dezvoltare, să avem o infrastructură pentru reciclarea deșeurilor electronice. Când
produsul devine în cele din urmă deșeu și nu poate fi utilizat în scopul principal, există două
opțiuni cu privire la ce să faceți cu dispozitivul. Opțiunea preferată este reciclarea și prelucrarea
materialelor prețioase conținute. A doua opțiune este mai puțin dorită și este eliminarea sau
incinerarea. A doua opțiune poate fi evitată în majoritatea cazurilor deoarece are efecte negative
asupra mediului și a societății. Conform definiției, procesarea deșeurilor în mod concret, scade
contaminarea mediului. În esență, procesele adecvate de reciclare permit prelucrarea materialelor
prețioase ca o sursă secundară de materiale și posibilitatea reutilizării în noile produse. Aceasta
duce la utilizarea redusă a resurselor primare. De asemenea, influențează economia de energie și
29
contribuie la reducerea poluării aerului, a emisiilor de gaze cu efect de seră (de la incinerare) și a
poluării apei (de la eliminare). Colectarea și reciclarea eficientă a produselor dintr-un singur
material, cum ar fi ziarele, sticlele de sticlă, sticlele din plastic, sculele metalice, sunt în multe
țări o practică deja stabilită. Un sistem similar trebuie să fie stabilit și în colectarea deșeurilor
electronice.
2.2. Politica electronică de gestionare a deșeurilor
Cantitățile de deșeuri electronice sunt în creștere la nivel mondial, ceea ce creează necesitatea
unor modele naționale și internaționale de gestionare a deșeurilor. Diferite grupuri de interese din
întreaga lume, inclusiv organizații internaționale, guverne, cadre universitare, întreprinderi și
organizații neguvernamentale, se abat de la gestionarea adecvată a deșeurilor electronice.
Principalul motiv de îngrijorare este că deșeurile electronice provoacă probleme de sănătate și de
mediu în țările în curs de dezvoltare. Deșeurile sunt în mod special periculoase pentru mediul
înconjurător datorită proceselor riscante și a practicilor nepotrivite care sunt utilizate de sectorul
neformal atunci când se caută metale prețioase și diferite produse utilizate. Scopul general în
planificarea politicii naționale de gestionare a deșeurilor electronice este crearea unei societăți
durabile pentru reciclare. Aceasta include stabilirea unor modele și infrastructuri fiabile de
colectare și reciclare, dar și eforturi de creștere a gradului de conștientizare și de schimbare a
comportamentului consumatorilor.
Toate noile practici vor avea nevoie de timp pentru a se dezvolta. Soluțiile vor deveni eficiente
și răspândite, deoarece reciclarea va deveni practica de zi cu zi. Au fost făcuți pași importanți
pentru dezvoltarea durabilă și responsabilitatea pentru mediu și sănătatea publică cu restricțiile
privind utilizarea substanțelor periculoase în dispozitivele electronice. Restricționarea
substanțelor periculoase este definită în Directiva 2002/95 / CE și în Directiva RoHS. Au fost
adoptate și alte directive care au implicat procesele de reciclare, de exemplu Directiva 2002/96 /
CE. Au existat încercări de a stabili directive similare în afara Uniunii Europene. Schema de
30
colectare a deșeurilor electronice a fost inițial stabilită în Europa. Se bazează pe principiul că

utilizatorii pot preda dispozitivul pentru procesul de reciclare oricând, fără plăți suplimentare.
Scopul acestei scheme este sensibilizarea utilizatorilor și promovarea creșterii capacităților de
reciclare.
Directiva RoHS impune ca toate metalele grele din dispozitive electronice, cum ar fi plumbul,
mercurul, cadmiul, cromul hexavalent și substanțele ignifuge, cum ar fi bifenilii polibromurați
sau eterul difenilic polibromurat, să fie înlocuite cu materiale mai puțin periculoase. În ciuda
acestor reglementări privind colectarea și reciclarea, numai o treime din deșeurile electrice și
electronice din UE sunt colectate, separate și prelucrate în mod corespunzător.
Celelalte două treimi vor fi probabil în continuare în depozite de deșeuri și în zone neautorizate
din UE sau transportate ilegal în țările în curs de dezvoltare. În țările europene, deșeurile
electronice sunt reglementate de legislație, care definește responsabilitatea producătorului pentru
produse după încheierea ciclului de viață și care stimulează reciclarea și eliminarea. Pentru
eficiență și recuperarea costurilor, au fost înființate organizații PRO (Organizația
responsabilității producătorilor) care sunt gestionate separat, pentru a respecta responsabilitățile
pe care le au în ceea ce privește gestionarea dispozitivelor aruncate în numele producătorilor de
echipamente electronice mai mari. Ecodesign-ul dispozitivelor electronice UNIT 7: Reciclarea
dispozitivelor electronice.
Pentru o soluționare eficientă a problemei de gestionare a deșeurilor electronice, țările au

adoptat în ultimul deceniu reglementări privind extinderea responsabilității producătorului EPR.
EPR cere producătorilor de echipamente electrice și electronice să ia înapoi echipamentele de

la utilizatori și să-și recicleze produsele atunci când ajung la sfârșitul ciclului de viață. EPR se
bazează pe presupunerea că responsabilitatea producătorului de a recicla propriile produse îl
forțează și îl încurajează să proiecteze noi dispozitive care vor avea costuri reduse de reciclare și
eliminare. Un aspect important al EPR este că rata resurselor returnate ar fi mai mare, ceea ce ar
reduce efectele asupra mediului și ar reduce producția de dispozitive electronice. În practică,
cunoaștem EPR individual în care producătorii plătesc pentru îndepărtarea și reciclarea
31
produselor lor și EPR colective, când toți producătorii plătesc o cotă pentru îndepărtarea tuturor
produselor electronice. Cotele sunt estimate în funcție de cota de piață și de numărul de
dispozitive produse.
În prezent, în Uniunea Europeană există modele diferite de estimare a cotelor pentru finanțarea
anumitor costuri în lanțul de reciclare. Modelele de cotare sunt diferențiate în funcție de finanțare
și de estimarea costurilor pentru diferitele categorii de produse și colectarea acestora. Costurile
de evaluare și colectare a categoriilor de produse se bazează pe producătorii care se află în
aceeași schemă și produc diferite dispozitive electronice. De obicei, stabilirea sistemelor de
colectare a deșeurilor electronice este eficientă dacă este organizată într-un mod colectiv, ceea ce
înseamnă că mai mulți producători au același sistem de colectare și aceleași costuri. În Europa,
acest lucru sa realizat odată cu înființarea PRO. În managementul deșeurilor electronice sunt
incluse diferite grupuri de interese care au atribuite roluri în întregul proces de reciclare. Aceasta
înseamnă, de la colectarea produselor depășite până la eliminarea finală a componentelor care nu
pot fi reciclate în depozitele de deșeuri. Trebuie să se prevadă că toate grupurile de interese
participă la sistemul de gestionare a deșeurilor electronice. Doar în acest fel este posibil de urmat
strategia care optimizează colectarea eficientă a celor mai mari cantități de materiale prețioase și
reduce cantitatea de materiale care trebuie îndepărtate. În acest stadiu, nu este suficient ca
responsabilitatea să se limiteze numai la producător, ci trebuie extinsă și la comercianți, guverne,
autorități locale, utilizatori finali și industria de reciclare. Toate cele menționate au un rol
important și efect asupra eficienței reciclării. Pentru a dezvolta soluții eficiente și durabile, toți
cei implicați trebuie să convină asupra finanțării și a partajării costurilor. Toate părțile interesate,
guvernele naționale sau regionale, consumatorii, organizațiile neguvernamentale au un rol
important în asigurarea faptului că reciclarea DEEE se face într-un mod durabil, rentabil,
accesibil și corect pentru toți cei implicați.
2.3. Reciclarea componentelor electronice
32
Sfârsitul ciclului de viata al produsului poate fi împartit în mai multe subprocese care sunt
destinate recuperarii materialelor si energiei folosite. Optimizarea întregului lanț de procesare a
reciclării este esențială pentru realizarea unei reciclări eficiente atât Ecodesign-ul dispozitivelor
electronice.
Aceasta înseamnă că toți pașii abordării de reciclare trebuie să fie luați în considerare deoarece
sunt interconectați și interdependenți. Eficiența reciclării deșeurilor electronice depinde nu numai
de capacitățile tehnice, ci și de alți factori. Există provocări legate de politică, legislație,
economie, societate și cultură. Unul dintre principalele obstacole în calea reciclării este totuși
lipsa conștientizării consumatorilor cu privire la posibilitățile de reciclare a deșeurilor electronice
și impactul lor pozitiv asupra mediului și crearea unei societăți care se axează pe dezvoltarea
durabilă. Lipsa evidentă de conștientizare poate fi observată în rata scăzută a produselor
electronice aruncate. Ultimele studii din Europa arată că numai 10% dintre dispozitivele
electronice sunt returnate procesului de reciclare. La sfârșitul ciclului de viață al produsului,
procesul de reciclare poate fi împărțit în trei faze care au nevoie de metode de management
diferite și de o abordare tehnică diferită, după cum se vede în imaginea 4. Primul pas este
colectarea și compactarea/tasarea deșeurilor, numită "preluare".
Aceasta este în principal o provocare logistică care necesită un grad ridicat de conștientizare și
disponibilitatea consumatorului de a returna dispozitivele electronice învechite pentru reciclare.
În etapa a doua, înainte de prelucrarea deșeurilor, deșeurile sunt preluate de societăți specializate
de reciclare.
Aceștia sortează dispozitivele în funcție de tipul dispozitivului. De exemplu, sunt sortate

separat monitoare de calculator, televizoare, dispozitive audio, computere personale, dispozitive
portabile, cum ar fi telefoane mobile, laptopuri și tablete, imprimante, aparate de uz casnic etc.
Sortarea se face și cu materialele încorporate în dispozitiv. Acest proces de separare se face
înainte ca dispozitivele să intre în procesul de reciclare. Materialele care nu pot fi reciclate sunt
utilizate pentru generarea energiei la incinerare sau sunt eliminate în cele din urmă la un depozit
de deșeuri. Fiecare pas este un flux lateral mai mic care nu poate fi procesat mai departe.
33
Depinde de tipul de dispozitiv electronic și de compoziția acestuia cât de dificil este procesul
de reciclare. Realizarea eficientă a celei de-a doua și a treia faze de reciclare depinde de
dispozitivul în sine.
Prin urmare, este important ca fiecare produs sau tip de dispozitiv să aibă un plan de reciclare
pregătit.
A doua fază de reciclare include dezasamblarea manuală a dispozitivului și prelucrarea

mecanică sau chimică.
A treia etapă de reciclare prezintă revenirea pe piață a materialelor prelucrate. Prima etapă a
colectării deșeurilor este organizată la nivel local. Un rol important îl au comunitățile locale,
politica locală și organizațiile pentru protecția mediului. A doua fază se realizează și la nivel
local sau regional, în funcție de disponibilitatea capacităților de reciclare și a companiilor. O
parte a celui de-al treilea pas include, de obicei, tehnici speciale care sunt organizate de obicei la
nivel național sau internațional. Un exemplu este purificarea metalelor prețioase sau a metalelor
rare care necesită prelucrare complexă și costisitoare pentru reciclare.. Aceste costuri sunt
returnate total sau parțial prin vânzări în a treia fază.
Din punct de vedere economic, incinerarea și eliminarea în depozitele de deșeuri sunt activități
nule. Materialele care sunt periculoase și nu pot fi reciclate reprezintă doar un cost, deoarece
gestionarea acestor deșeuri necesită depozite de deșeuri specializate și supraveghere strictă.
Odată cu introducerea politicii de "îngrijire a dispozitivului pentru Ecodesign-ul dispozitivelor
electronice .Reciclarea dispozitivelor electronice cu ciclul complet de viață și de preluare a unui
dispozitiv depășit", producătorii sunt determinți să utilizeze materiale care pot fi reciclate cât mai
mult posibil.
34
Figura 2.1. Modul de reciclare
Gestionarea eficientă a deșeurilor electronice necesită o infrastructură asemănătoare cu a

oricărui deșeu "obișnuit". Cele trei fundamente principale ale gestionării eficiente a deșeurilor
sunt infrastructura de colectare, industria de reciclare și activitățile de sprijin, cum ar fi sistemele
de conștientizare și de raportare. Toate aceste fundamente trebuie stabilite înainte, pentru ca
reciclarea deșeurilor electronice să se facă într-un mod eficient și durabil.
2.4. Puncte de colectare și infrastructură
Colectarea și transportul deșeurilor electronice reprezintă costul principal al întregului proces

de reciclare. Costurile de colectare pot crește enorm dacă costurile pentru creșterea gradului de
conștientizare a utilizatorilor prin diferite mijloace de informare publice sunt adăugate la costuri.
Optimizarea procesului de colectare, împreună cu stabilirea unor modalități eficiente de
35
comunicare și creșterea gradului de conștientizare a programelor existente pentru reciclare este

esențială pentru reciclareaeficientă a DEEE. De exemplu, colectarea pachetelor în cutiile poștale
de pe marginea drumului este foarte convenabilă pentru consumator, dar prezintă un cost logistic
mare pentru colectorii de colete (oficiul poștal).
Multe scheme de colectare care permit consumatorului să returneze oricând echipamente

electronice învechite provoacă acumularea de deșeuri electronice, ceea ce duce la o sortare
suplimentară costisitoare. Punctele de colectare convenabile se găsesc în magazine cu
echipamente electronice sau în locuri în care trecerea masivă a persoanelor necesită spațiu
suplimentar și personal de supraveghere. Avantajul eliminării deșeurilor și a costurilor de
exploatare a colectării deșeurilor are loc în același timp.
Punctele de colectare în afara așezărilor și acoperirea mare a orașelor implică costuri de operare
ridicate pentru colectarea deșeurilor. Reducerea prețului de operare înseamnă mai puține puncte
de colectare și o probabilitate crescută de colectare a unor dispozitive mai puțin depășite. Rolul
important îl reprezintă creșterea gradului de conștientizare și disponibilitatea
consumatorilor de a transporta dispozitivele depășite în punctele de colectare, care adesea, nu fac
parte din traseul zilnic. Colectarea deșeurilor și costurile nu sunt egale pentru toate dispozitivele
electronice, de exemplu, colectarea de telefoane mobile și frigidere necesită o abordare destul de
diferită. Stabilirea unei scheme eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru colectarea
deșeurilor electronice, care va fi adoptată în mod pozitiv de către utilizatori, necesită multă
muncă și timp. Introducerea programului de reciclare și construirea infrastructurii necesare
reprezintă primii pași pentru crearea rețelei de colectare a deșeurilor electronice. Odată ce
programul este testat și validat, acesta poate fi extins în cooperare cu diverși parteneri, cum ar fi
întreprinderile cu amănuntul, instituțiile de învățământ, organizațiile neguvernamentale și
autoritățile locale sau regionale.
Următoarea fază este îmbunătățirea rețelei de colectare și dezvoltarea ulterioară a programului

prin colectarea și analizarea datelor și o mai bună înțelegere a comportamentului local al
consumatorilor. În țările Uniunii Europene, producătorii au înființat PRO (Organizații
36
responsabile de producători) care instituie infrastructură de colectare permanentă pentru deșeurile

electronice în numele producătorilor. În acest fel sunt îndeplinite cerințele date de directiva
europeană DEEE.
Deși infrastructura pentru colectarea de mici dispozitive electronice, cum ar fi telefoanele

mobile, music playere și tabletele, poate fi întrebuințată în multe țări, de mult timp, majoritatea
consumatorilor încă nu știu despre posibilitatea de a recicla dispozitivele lor învechite.
Informarea publicului și oportunități ușoare de depășire a deșeurilor sunt folosite ca mesaje
principale în creșterea conștientizării consumatorilor cu intenția de a crește în mod semnificativ
numărul de dispozitive electronice eliminate. Punctele vizibile de colectare care prezintă foarte
eficient utilizatorului opțiunile de reciclare a dispozitivelor sunt situate lângă chioșcuri și alte
locuri de colectare, așa cum se vede în imaginea 5. În acest caz, punctele de colectare trebuie să
fie accesibile utilizatorilor și în siguranță. Adesea, este dificil să se evalueze când recipientul de
gunoi este plin și trebuie golit. De aceea, este necesar să se stabilească o soluție logistică care să
fie justificată din punct de vedere economic. De asemenea, oamenii lasă deseori alte tipuri de
deșeuri la aceste puncte de colectare, cum ar fi cutii goale, cutii de hârtie, deșeuri biologice, mai
ales dacă aceste puncte de colectare se află în centre comerciale sau în cafenele. Acest lucru
sporește nevoia de sortare suplimentară a deșeurilor.
Figura 2.2. Punct de colectare pentru deșeurile electronice
Pentru consumator, una dintre cele mai ușoare modalități de returnare a dispozitivelor
electronice de dimensiuni mici este reciclarea prin utilizarea serviciilor poștale. Consumatorul
37
poate folosi un plic preplătit pentru a părăsi dispozitivul în cea mai apropiată cutie poștală și a-l
trimite la reciclarea corespunzătoare.
Plicurile pot fi obținute în mai multe moduri. Plățile și adresele cu plată anticipată pot fi
descărcate și tipărite de pe internet, în timp ce plicurile pot fi trimise direct consumatorilor,
distribuite în magazine sau făcute parte din pachet atunci când cumpără un produs nou. Plicurile
asigură un proces ușor pentru returnat, și sunt puțin mai scumpe decât logistica inversă.
2.5. Procesul electronic de reciclare a deșeurilor
Reciclarea unei varietăți de metale diferite, cum ar fi aliajele negre și aluminiul, are o istorie
îndelungată în industria prelucrării metalelor. Tehnologia de reciclare este bine dezvoltată și
foarte eficientă. Tehnologia de reciclare a deșeurilor electronice și aprelucrării metalelor este
diferită, deoarece reprezintă o sursă de resurse secundare. Procesele au o istorie scurtă și
tehnologii mai puțin dezvoltate. Produsele electronice au o compoziție complexă și conțin
materiale diferite. Aceste materiale sunt integrate între ele. De obicei, acestea sunt prezente în
cantități mici și sunt construite în straturi subțiri. Separarea materialelor pe diferite grupuri face
ca procesul de reciclare să fie diferit. De asemenea, există o masă de diferite dispozitive
electronice care au structură și componente diferite.
Datorită acestui fapt, procesele de reciclare variază între dispozitive și pot fi rezumate în câteva
etape principale ale procesului de reciclare a dispozitivelor electronice:
- Sortare după componente

- Descompunerea și dezasamblarea. Scoaterea elementelor periculoase și a
bateriilor
- Pregătirea materialului pentru prelucrare ulterioară. Procese metalurgice sau
mecanice
- Reciclarea. Returnarea materialelor pentru reutilizare
- Incinerarea. Utilizarea energiei
38
- Eliminarea materialelor care nu pot fi reciclate
Cele mai multe companii de reciclare acordă multă atenție procesului înainte de reciclare.
Acest lucru înseamnă că deșeurile electronice sunt sortate pe diferite materiale care sunt pregătite
pentru prelucrarea finală. Materialele prelucrate sunt returnate pe piață; unele sunt incinerate,
altele sunt depozitate în depozitele de deșeuri. Înainte de prelucrare, se folosesc diferite procese
tehnologice de separare a materialelor.
Diferite fracțiuni de materiale pot fi implicate în procese adecvate de reciclare. Dezasamblarea

echipamentelor electronice complexe se face numai dacă dispozitivul conține părți valoroase.
Acestea, de obicei, nu pot fi diluate de cele mai puțin valoroase. La fel ca și în cazul reciclării
separate, materialele tipărite (PCB) care conțin substanțe periculoase necesită manipulare
specială.
De exemplu, becurile care conțin mercur sunt în mare parte dezasamblate manual, ceea ce
creează blocaje în manipularea cantităților mari de deșeuri electronice. În eliminarea substanțelor
potențial periculoase în producția de produse electronice, s-au făcut multe deja. Au fost stabilite
numeroase directive și legi care restricționează sau interzic utilizarea acestor substanțe. De
exemplu, materialele, cum ar fi plumbul, substanțele ignifuge bromurate și clorura de polivinil,
sunt complet eliminate din producția de dispozitive electronice.
Reciclarea produselor nu diferă numai în ceea ce privește structura, ci și justificarea economică

a reciclării.
Anumite produse conțin cantități relativ mari de materiale valoroase, iar reciclarea acestor
produse generează valoare și profit. Acestea sunt de obicei produse cu metale prețioase care
conțin materiale tipărite (PCB) sau bucăți mari de metal. Unele produse conțin materiale
periculoase care trebuie separate și prelucrate în obiecte specializate pentru prelucrarea
deșeurilor. Acestea sunt de obicei agenți frigorifici în frigiderele vechi sau cartușele pentru
tonere. Unele dispozitive electronice sunt produse din materiale fără valoare de vânzare. În
aceste cazuri, reciclarea dispozitivelor nu este justificată deoarece reprezintă doar un cost. S-a
39
demonstrat că, în procesul de reciclare a produselor care conțin cantități relativ mari de metale
prețioase (telefoane mobile, tablete, computere), colectarea și prelucrarea separată, inclusiv
costurile logistice mai ridicate, vor aduce o valoare ecologică și economică mai ridicată. Pentru
produsele care conțin mai mult de 250 ppm de aur și 150 ppm de paladiu, colectarea separată este
întotdeauna mai ecologică decât amestecarea acestor produse cu altele care conțin cantități mai
mici de metale prețioase.
Capitolul 3
Legislatia nationala privind reciclarea materialelor metalice
Directiva 2008/98/EC privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive

LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor
HOTĂRÂRE nr. 1470 din 9 septembrie 2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de
gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor
HOTĂRÂRE nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru
aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
40
ORDIN nr. 1364/1499 din 14 decembrie 2006 de aprobare a planurilor regionale de gestionare
a deşeurilor
ORDIN nr. 1385 din 29 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a
publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deşeurilor,
adoptate sau aprobate la nivel naţional, regional şi judeţean
ORDIN nr. 951 din 6 iunie 2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor
regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor
3.1. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
DIRECTIVA 2002/96/CE a parlamentului european şi a consiliului din 27 ianuarie 2003

privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, cu modificările şi completările
ulterioare
HOTĂRÂRE NR. 1037 DIN 13 OCTOMBRIE 2010 privind deşeurile de echipamente
electrice şi electronice.
ORDIN NR. 1441 DIN 23 MAI 2011 privind stabilirea metodologiei de constituire şi
gestionare a garanţiei financiare pentru producătorii de echipamente electrice şi electronice
ORDIN NR. 2264 DIN 14 SEPTEMBRIE 2011privind aprobarea metodologiei de calcul al ratei
anuale de colectare selectivă a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
ORDIN nr. 1225/721 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de
evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării responsabilităţii privind
realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice.
ORDIN nr. 1269/820 din 21 noiembrie 2006 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului
şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.225/721/2005 privind
aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea
preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare
şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
41
ORDIN nr. 910/1704 din 31 mai 2007 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi
gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr. 1.225/721/2005 privind
aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea
preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare
şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
ORDIN nr. 901/S.B. din 30 septembrie 2005 privind aprobarea măsurilor specifice pentru
colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintă riscuri prin
contaminare pentru securitatea şi sănătatea personalului din punctele de colectare
ORDIN nr. 1223/715 din 29 noiembrie 2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor,
modul de evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile
de echipamente electrice şi electronice.
ORDIN nr. 66/20 ianuarie 2006 privind constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
organizaţiilor colective în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi
electronice.
ORDIN nr. 556/435/191 din 5 iunie 2006 privind marcajul specific aplicat echipamentelor
electrice şi electronice introduse pe piaţă după data de 31 decembrie 2006
3.2. Substanţe periculoase ȋn echipamente electrice şi electronice
Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind limitarea utilizării

anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, cu modificările şi
completările ulterioare
HOTĂRÂRE nr. 992 din 25 august 2005 privind limitarea utilizării anumitor substanţe
periculoase în echipamentele electrice şi electronice
HOTĂRÂRE nr. 816 din 21 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în
echipamentele electrice şi electronice.
42
ORDIN nr. 1226/1771 din 30 iulie 2007 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr.
992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi
electronice.
ORDIN nr. 344/732 din 31 martie 2009 privind completarea anexei la Ordinul ministrului
mediului şi dezvoltării durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 1.226/1.771/2007
pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării
anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice
HOTĂRÂRE nr. 1518 din 2 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea.
Hotărârii Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice şi

Hotărârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în
echipamentele electrice şi electronice.
3.3.Cadru legislativ general în domeniul mediului
Politica de mediu a fost adoptată începând cu anii `70 când, în urma Consiliului European de la
Paris (1972), șefii de stat şi de guvern europeni au stabilit că este nevoie de dezvoltarea unei
politici comunitare de mediu odată cu expansiunea economică în vederea promovării conceptului
de dezvoltare durabilă. Domeniile de acțiune stabilite la nivelul statelor membre ale UE sau la
nivel internațional sunt legate de protecția calității aerului, apei şi solului, conservarea resurselor
şi a biodiversității, schimbările climatice, gestionarea deşeurilor şi controlul activităților care au
impact negativ asupra mediului.
Sistemul juridic al UE este simplu, bazat pe două tipuri de legislație. Unele reglementări se
aplică la nivelul întregii UE de îndată ce acestea sunt adoptate, iar altele (directivele) trebuie să
fie transferate în legislația națională. Directivele stabilesc scopul acțiunii în domeniul mediului,
dar lasă statele membre să decidă calea de acțiune.
Adoptarea la nivel european a legislației comunitare generează multiple avantaje într-un

domeniu cum este mediul înconjurător, unde sunt importante abordările globale în context
transfrontalier. Legislația europeană de mediu în număr de aproximativ 450 de acte normative
43
acoperă în prezent cele mai multe tematici fiind alcătuită din directive, regulamente şi decizii,
formând legislaţia orizontală şi legislaţia sectorială în domeniul protecţiei mediului.
Legislaţia orizontală cuprinde acele reglementari ce au în vedere transparenţa şi circulaţia

informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activităţii şi implicării societăţii
civile în protecţia mediului. Spre deosebire de aceasta, legislaţia sectorială se referă la sectoarele
care fac obiectul politicii de mediu. Astfel, directiva privind calitatea aerului stabilește limite
pentru mai mulți poluanți și particule, obligând autoritățile să ia măsuri, dacă limitele sunt
depășite. Directiva privind tratarea apelor uzate urbane obligă guvernele să realizeze sisteme de
colectare a apelor uzate și stații de epurare a acestora, iar directiva privind substanțele chimice
REACH obligă producătorii să demonstreze că produsele lor chimice sunt sigure.
În ceea ce priveşte legislația europeană de mediu, majoritatea actelor normative necesare pentru
păstrarea şi îmbunătățirea calității mediul înconjurător este în prezent în vigoare. Următoarea
provocare şi una din sarcinile Comisiei Europene este de a se asigura că legile existente sunt
aplicate şi respectate.
Punerea în aplicare a legislației de mediu în UE conduce la economisirea de bani pe termen

lung. A nu pune în aplicare legislația de mediu poate afecta sănătatea umană, mediul și agenții
economici de care depinde economia europeană, efectele negative fiind plătite sub o formă sau
alta mai târziu. Fie că sunt măsuri corective care vizează probleme specifice de mediu sau măsuri
transversale integrate în alte domenii de politici, politica europeană în domeniul mediului este
menită să asigure dezvoltarea durabilă a societății europene.
Legislația națională în domeniul mediului este un domeniu vast alcătuit din nenumărate acte
normative (hotărâri şi ordonanțe de Guvern, ordine emise de diferite autorități, regulamente UE
etc.), România asumându-şi angajamente atât în ceea ce priveşte transpunerea, implementarea şi
controlul aplicării legislației comunitare de mediu, cât şi în ceea ce priveşte întărirea capacităţii
instituţionale.
Ţinând cont de cele prezentate, se poate afirma că, în acest moment, în legislaţia românească au
fost adoptate o serie de acte normative care reglementează activitatea de gestiune a deşeurilor de
44
echipamente electrice şi electronice, pornind de la producerea lor şi până la faza de

tratare/eliminare.
Legislaţia actuală prevede obligaţiile celor implicaţi în acest proces de gestiune, respectiv
pentru producători şi organizaţiile colective.
Taxa vizibilă, va fi ataşată preţului produsului şi este calculată în funcţie de greutatea

echipamentelor electrice ţi electronice. Cele mai mari taxe, de maximum 21 Euro, urmează să fie
aplicate pe segmentul electrocasnicelor albe, în special frigidere şi aparate de aer condiţionat, în
timp ce pentru produsele IT&C se va plăti maximum 7 Euro.
Taxa ecologică va fi vizibilă pentru consumatori, fiind clar specificată pe factura noului produs
cumpărat.
Costurile suplimentare vor fi suportate de cumpărător şi vor fi folosite de importatori sau de

comercianţi pentru a acoperi cheltuielile cu colectarea, transportul şi reciclarea echipamentelor
electrice şi electronice . Această taxă reprezintă practic, preţul plătit de consumator pentru
reciclarea produselor electrice şi electrocasnice vechi şi va fi identificată separat în costul total al
produsului respectiv. „Taxa vizibilă presupune costul total al colectării, reciclării şi al informării.
Ţările din Uniunea Europeană au introdus de mai mulţi ani acest tip de taxă. De asemenea, în
aceste ţări, produsele electrice şi electrocasnice sunt reciclate cu succes. În majoritatea ţărilor
UE, taxa ecologică variază în funcţie de produs şi are următoarele valori:
Capitolul 4
Reciclarea deseurilor electrice, electronice şi electrocasnice
Reciclarea aparatelor electrocasnice și deșeurilor electrice a devenit o măsură importantă de

grijă pentru mediu și comunitate. Deșeurile electrice conțin metale grele sau gaze periculoase
pentru mediu și sănătatea populației. Colectarea și reciclarea lor corectă ne protejează.
45
Aceste deseuri sunt dăunătoare pentru mediul înconjurător și pot fi reciclate în procent de 95%.
Colectarea deșeurilor electronice se poate realiza prin intermediul centrelor de colectare
selectivă.
În ultimele două decenii consumul de echipamente electrice şi electronice a crescut continuu,

iar datorită faptului că în acest domeniu evoluţia performanţelor acestor echipamente este foarte
rapidă, uzura morală a celor care sunt în folosinţă este imediată. În consecinţă şi rata de ieşire din
uz a acestora este mare, astfel cantitatea de deşeuri electronice a crescut exponenţial în ultimul
timp. De exemplu în 2008, numărul de computere personale aflate în folosinţă a depășit 1
miliard, iar majoritatea au ajuns deja la sfârşitul vieţii lor sau vor ajunge în curând . Din
statisticile existente, numai la nivelul anului 2005 s-a estimat că, la nivel mondial s-au generat
între 20-50 de milioane de tone de deşeuri electronice. Până în prezent doar la nivelul Statelor
Unite se apreciază că aproximativ 1 miliard de calculatoare personale au devenit deșeuri fiind
scoase din uz. Aceste deşeuri conţin mai mult 1,814 milioane tone de materiale plastice, 0,454
milioane tone de plumb, 862 tone de cadmiu, 544 tone de crom şi 181,437 kg de mercur.
Conform Hotărârii nr. 1037/2010, privind deșeurile electrice și electronice, autoritățile

administrativ teritoriale au obligația de a organiza, gestiona și coordona procesul de colectare
selectivă a deșeurilor electrice și electronice.
Procesul tehnologic este în continuă dezvoltare iar echipamentele electronice sunt înlocuite cu
echipamente mai performante, fapt ce presupune un volum mare de deșeuri electronice.
Acestea au un conținut de substanțe periculoase, multe dintre acestea conțin metale prețioase,
aur, argint, platină și paladiu, dar și cupru, aluminiu și plastic. Dacă sunt reciclate corespunzător,
aceste materiale valoroase sunt refolosite că materie prima secundară.
La ieșirea din uz a unui produs, procesul de reciclare și valorificare a acestuia poate fi împărţit
în diferite sub-procese, care au scopul de recuperare a diferitelor materiale valorase, precum şi a
conţinutului de energie conținute în aceste produse. Optimizarea întregului lanţ este importantă
pentru atingerea celui mai bun rezultat, atât pentru mediu cât și din punct de vedere economic.
46
Implementarea unui sistem de gestionare și management a unor astfel de deșeuri diferă de la un

stat la altul sau în unele cazuri de la o comunitate la alta, fiind influențate de o serie de factori,
cum ar fi: voința politică, sistemul legislativ şi economic, precum şi diferențele de cultură și de
dezvoltare și conștiință socială.
Dintre toate țările europene, România reciclează numai 1% din întreg volumul de deșeuri pe
care le produce, restul fiind aruncat la groapa de gunoi. La polul opus se află Belgia, care
reciclează 94%.
Cea mai mare fabrică de reciclare a echipamentelor IT și electrocasnice din România este
deținută de compania GreenWEEE și se află la Frasinu, lângă Buzău. Fabrica are o capacitate de
reciclare de 50.000 de tone de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) pe an.
Exista 2 categorii generice de organizatii pentru gestionarea DEEE:
- Sistemul colectiv
- Sistemul competitiv, bazat pe ,,casa de clearing”
Sistemul colectiv:
- Este un sistem, organizat la nivel national, responsabil pentru colectarea, reciclarea si

finantarea DEEE de pe teritoriul tarii respective;
- Sunt organizatii nonguvernamentale, nonprofit, infiintate de una sau mai multe asociatii
de profil, care sunt si actionarii acestora;
- In unele cazuri, chiar daca aceste organizatii exista, mari distribuitori si supermarket-uri
aleg sa ramana in afara sistemului si sa-si desfasoare propriile scheme de gestionare,
ceea ce creeaza concurenta si face ca organizatia colectiva sa ramana eficienta;
Sistemul competitiv:
- Aceasta abordare consta in crearea unui cadru national, in care actori multiplii
(producatori, reciclatori, organizatii de salubritate) pot furniza servicii;
47
- Acest sistem a fost preferat de tarile care nu au avut o legislatie anterioara aparitiei
Directivei DEEE;
- Autoritatile asigura existenta unui sistem de inregistrare a producatorilor si defineste

mecanismele de alocare, raportare si monitorizare;
- In unele tari (Marea Britanie, Franta, Ungaria, Cehia) opereaza deja cinci-sase companii
in domeniul gestionarii DEEE si piata ramane deschisa, desi pot interveni avantaje ale
economiei de scara pentru operatorii existenti;
Tarile cu o astfel de abordare au ca scopuri principale evitarea monopolului si mentinerea

costurilor scazute de operare.
Spre deosebire de sistemele colective, unde exista o singura abordare pentru colectarea,
depozitarea si transportul tuturor categoriilor de produse, sistemele competitive asigura o mai
buna eficienta a costurilor si solutii adaptate diverselor categorii de produse.
Pentru compararea eficientei sistemelor de gestionare a DEEE se utilizeaza urmatorii

indicatori:
- Rata de colectare (kg/locuitor);
- Procentul de recuperare si reciclare pentru fiecare categorie de produse;
- Costurile de recuperare si reciclare;
- Valoarea totala a rezervelor in cadrul sistemului;
- Cantitatile de deseuri eliminate sau incinerate.
Această complexitate crește dacă se ia în considerare că structura deșeurilor electronice este

dată de foarte multe produse, fiecare cu compoziția sa. Reciclarea deșeurilor de echipamente
electrice și electronice (DEEE) poate fi profitabilă atunci când marea majoritate a materialelor
componente sunt recuperate și valorificate sub o formă sau alta. În general există diferenţe uriaşe
între diferite tipuri de produse şi, în consecinţă, valoarea economică a diferitelor deşeurilor este
diferită din punct de vedere al reciclării. De exemplu, reciclarea unui telefon mobil este mult mai
48
profitabilă decât a unui uscător de păr, care conţine materiale mai puţin valoroase pentru a fi
recuperate. Însă, valoarea unui astfel de deșeu depinde atât de valoarea materialelor recuperate
cât și de costurile cu tehnologia și echipamentele de utilizat în proces.
Exista 3 canale primare de colectare:
-Punctele de colectare municipale;
-Sistemul takeback la distribuitori;
-Sistemul takeback la producatori.
Majoritatea sistemelor utilizeaza drept sursa principala de colectare punctele de colectare

municipale.
Alte sisteme (Belgia, Olanda, Norvegia) incurajeaza participarea distribuitorilor, dar cantitatea
colectata nu depaseste 30% din volumul total.
In tari non-EU, de exemplu Elvetia, sistemul SWICO a realizat, prin lantul de distributie, o rata
de colectare de 55% din volumul total al DEEE.
Consumatorii si firmele pot preda DEEE la puncte special create; acestea pot fi centre
specializate de sortare, gestionate de organizatia colectiva sau de terte parti care sunt remunerate
pentru spatiul pus la dispozitie si munca prestata.
După provenienţa lor, deşeurile pot fi:

- industriale (provenite din prelucrarea resurselor prin diferite tehnologii);
- menajere (provenite din activităţi menajere);
- metabolice (provenite din procese biologice, de exemplu, dejecţiile); - DEEE (deseuri

de echipamente electrice si electronice).
4.1. Ce sunt DEEE?
Echipamente electrice si electronice sau “EEE” inseamna echipamente care functioneaza pe

baza de curenti electrici sau campuri electromagnetice si echipamente de productie, de transfer si
de masurare a acestor curenti si campuri.
49
Acest manual este conceput pentru autorităţile de mediu si autorităţile administraţiei publice
locale ce trebuie să fie permanent informate în legătură cu aspectele importante ale tratării şi
reciclării DEEE-urilor, punându-se accent pe bunele practici operaţionale privind îndepărtarea
substanţelor periculoase.
Manualul defineşte (D)EEE-urile şi oferă îndrumări privitoare la deşeurile ce fac parte şi la cele
ce nu fac parte din DEEE-uri.
Manualul prezintă principalele aspecte privitoare la dezmembrarea şi reciclarea DEEE-urilor.

Ţinând cont de faptul că reciclarea celor mai multe materiale din DEEE-uri se face prin aceleaşi
procese ca şi producţia componentelor iniţiale, manualul se va concentra pe dezmembrare.
Principalele consideraţii de mediu si de siguranţă a sănătăţii sunt prezentate împreună cu

cerinţele Directivei UE privind DEEE-urile şi ale legislaţiei româneşti. Acestea recomandă un
număr de operaţiuni manuale ce trebuie efectuate asupra DEEE-urilor.
Poate un echipament electric finit sau o componentă care să utilizeze curent electric să nu fie
EEE, echipament sau o componentă ca parte a unui echipament care nu este EEE, nu este EEE
din următoarele motive:
- Un produs finit este orice dispozitiv / echipament care are o funcţie directă, cutie proprie
şi – acolo unde este aplicabil – porturi şi conexiuni pentru utilizatorii finali.
- (Definiţia produsului finit se bazează pe definiţia din Directiva 89/336/EEC şi pe Ghidul de
implementare al acestei directive).
- „Funcţia directă” este definită ca fiind orice funcţie a unei părţi componente sau a unui
produs finit îndeplineşte funcţia specificată de producător în instrucţiunile de utilizare.
Această funcţie poate fi îndeplinită fără modificări sau conexiuni altele decât cele simple,
care pot fi realizate de orice persoană.
- Instalaţiile fixe nu sunt D(EEE). „Instalaţie fixă” în sens larg se defineşte ca „o combinaţie
de câteva echipamente, sisteme, produse finite şi/sau componente (numite de aici înainte
50
„părţi”) asamblate şi/sau ridicate de un asamblor/instalator într-un loc bine stabilit pentru
a funcţiona împreună într-un anumit mediu şi pentru o funcţie specifică, dar care nu este
destinată pentru a fi introdusă pe piaţă ca unitate singur funcţională sau comercială”.
- Echipamentul militar şi ecipamentele de securitate folosite doar în acest sens nu sunt EEE,
dar altele pot fi.
DEEE-urile sunt în principal un amestec de metale, materiale plastice, sticlă sau alte materiale
şi substanţe. Cele mai multe pot fi dezmembrate şi reciclate fără a crea probleme de mediu
deosebite. Doar anumite bucăţi sau piese din alte materiale pot fi periculoase. Pot apărea
serioase probleme de mediu şi de protecţia muncii nu atât pe perioada folosirii produsului de
către consumatori cât în procesul de dezmembrare.
De aceea, Directiva UE şi legislaţia românească prevăd ca cel puţin următoarele substanţe,

preparate şi componente să fie îndepărtate din orice DEEE colectat:
- condensatoarele care conţin policlorobifenil PCB;

- componentele care conţin mercur, precum întrerupătoarele sau lămpile cu
retroiluminare;
- baterii;
- plăcile de circuit imprimat ale telefoanelor mobile, în general, şi alte dispozitive, dacă
suprafaţa
- plăcii de circuit imprimat este mai mare de 10 cm2;
- cartuşele de toner, lichid sau sub formă de pastă, precum şi tonerele de culoare;
- materialele plastice care conţin materiale bromurate nepropagatoare de flacără;
- deşeurile de azbest şi componentele care conţin azbest (ex. Boilere şi sisteme de
încălzire); - tuburile catodice;
- clorofluorocarburile (CFC), hidroclorofluorocarburile (HCFC) sau hidrofluorocarburile
(HFC), hidrocarburile (HC);
- lămpile cu descărcare în gaze;
51
- ecranele cu cristale lichide (împreună cu carcasa lor, dacă este cazul) cu o suprafaţă mai
mare de 100 cm2 şi toate ecranele retroiluminate cu lămpi de gaz cu descărcare;
- cablurile electrice externe;
- componente conţinând fibre ceramice refractare 1;
- componente conţinând substanţe radioactive 2 (ex. detectoare de fum);
- condensatorii electrolitici care conţin substanţe periculoase (înălţime > 25 mm, diametru
> 25 mm sau volum similar în mod proporţional).
Majoritatea substanţelor şi componentelor listate mai sus sunt deşeuri periculoase şi trebuie
tratate ca atare după colectarea selectivă şi înainte de dezmembrare dezmembrare. Trebuie
aplicate legislaţia referitoare la deşeurile periculoase şi legislaţia referitoare la protecţia muncii
şi a sănătăţii. Într-un proces normal de dezmembrare, acestea crează cerinţe speciale
referitoare la manipulare şi depozitare.
Pentru depozitarea de către comercianţii cu amănuntul sau la centrele de depozitare

municipale sau regionale singura cerinţă este să nu aibă loc nici un fel de dezmembrare. În
general, atât timp cât produsul nu este alterat, ceea ce înseamnă că rămâne în aceeaşi stare ca
atunci când era utilizat de consumator, nu apare nici o problemă specială. Sigur, depozitul
trebuie protejat de vreme nefavorabilă aşa cum trebuie să facă şi consumatorul (acest aspect
nu se aplică
în mod necesar punctelor de colectare de lângă case sau blocuri). Iar depozitarea trebuie să fie
în mod clar temporară: nu mai mult decât câteva săptămâni.
În timpul dezmembrării, componentele periculoase trebuie să fie îndepărtate şi depozitate

conform cerinţelor legislaţiei referitoare la deşeurile periculoase.
52
În general, dezmembrarea ar trebui să se producă doar în instalaţii autorizate şi, pentru că

multe produse (D)EEE conţin substanţe periculoase, acestea trebuie autorizate conform
legislaţiei referitoare la deşeurile periculoase.
Monitorizarea, dezmembrarea şi depozitarea substanţelor, preparatelor şi componentelor (fie

acestea deşeuri periculoase, fluide sau cele menţionate în secţiunea 3.1) ce au fost îndepărtate
trebuie neapărat să „dovedească” o tratare sigură din punct de vedere al protecţiei mediului.
Acestă monitorizare poate fi reglementată în autorizaţie sau în sistemele de calitate ale
instalaţiei de tratare. Pentru monitorizare nu trebuie colectate date noi, pentru că pot fi
folosite datele deja colectate în conformitate cu autorizaţia şi cu legislaţia privind deşeurile
periculoase şi alte deşeuri.
Atunci când se realizează îndepărtarea substanţelor periculoase, trebuie să se demonstreze că

procesarea finală, reciclarea şi/sau depozitarea acestor substanţe, preparate şi componente nu
au efecte negative asupra mediului.
Categoriile de echipamente electrice si electronice
- Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
- Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
- Echipamente informatice si de telecomunicatii
- Echipamente de larg consum
- Echipamente de iluminat
- Unelte electrice si electronice
- Jucarii, echipamente sportive si de agrement
- Dispozitive medicale
- Instrumente de supraveghere si control
53
- Distribuitoare automate
Structura materialelor si componentelor rezultate din DEEE:

1. Fonta si otel 48% 7. Cauciuc 1%
2. Aluminiu 5% 8. Circuit imprimate (PCB) 3%
3. Cupru 7% 9. Ceramice si sinterizate 2%
4. Material plastic inflamabil 15% 10. Lemn si placaj 3%
5. Material plastic neinflamabil 5% 11. Alte metale (neferoase) 1%
6. Sticla 5% 12. Altele 5%
3% 1% 5%
3% 2%
1%
5%
5% 48 %
15 %
7% 5%
Fonta si otelAluminiuCupruMP infl.
MP neinfl.SticlaCauciucPCB
CeramiceLemnAlte met.Altele
Figura 4.1. Structura materialelor si componentelor rezultate din DEEE
Tipurile si structura materialelor plastice care intra in componenta DEEE:

1. Polipropilena (PP) 18% 9. Policlorura de vinil (PVC) 4%
2. Stiren Butadiena Acrilonitril (ABS) 10. Policarbonat (PC) 4%
3. Stiren acrilic (ASA) 33% 11. Poliamida (PA) 3%
54
4. Acrilonitril stiren (SAN) 12. Polioximetilen (POM) 2%

5. Polistiren (PS) 19% 13. Polietilen tereftalat (PET) 1%
6. Polistiren rezistent la soc (HPS) 14. Polibutilen tereftalat (PBT)
7. Poliuretan (PU) 8% 15. Poliesteri nesaturati (UP) 3%
8. Rasini epoxidice (EP) 4% 16. Polietilena (PE) 1%
2%1%3%1%
3% 18 %
4%
4%
4%
8%
33 %
19 %
PP ABS/ASA/SAN PS/HPS
PU EP PVC
PC PA POM
PET/PBT UP PE
Figura 4.2. Tipurile si structura materialelor plastice care intra in componenta DEEE
Metale care intra in componenta PCB (Circuit imprimate ):

1. Aluminiu 5,8% 9. Aur 0,023%
2. Cupru 9,7% 10. Beriliu 0,003%
3. Fier 9,2% 11. Cadmiu 0,014%
55
4. Nichel 0,69% 12. Crom 0,052%

5. Plumb 2,24% 13. Paladiu 0,010%
6. Cositor 2,15% 14. Antimoniu 0,35% 7. Zinc
1,16% 15. Mercur 0,0009%
8. Argint 0,06% 16. Bromuri 2,03%
TOTAL: 33,8%
1%
33 % 33 %
33 %
Metale Ceramica si sticla
Materiale plastice Hartie si lichide
Figura 4.3. Metale care intra in componenta PCB (Circuit imprimate )
Cele prezentate mai sus ne conduc la următoarele concluzii:
- necesitatea reciclării acestor deșeuri devine vitală deoarece volumul acestora creşte rapid.
- faptul că deșeurile electronice conțin o serie de materiale care pot fi valorificate prin
reciclare, procesul de recuperare şi valorificare a acestora are şi o motivaţie economică.
56
- prin reciclarea și revalorificarea materialelor conținute în deșeurile electronice se elimină

și problemele de mediu, generate de unele materiale conținute în acestea, cum ar fi:
materialele de policarbonat, bromul, clorul şi metalele grele ca plumbul, cadmiul și
mercurul.
4.2. Ce să nu faci cu deșeurile electrice?
Este interzisă depozitarea deșeurilor electrice în următoarele condiții:
- nu le aruncăm în stradă, pe șosea sau într-un loc care nu este amenajat ca spațiu de
colectare avizat pentru reciclarea deșeurile electronice și electrocasnice;
- nu le aruncăm în ape curgătoare sau lacuri;
- nu le depozităm lângă recipientele de colectare pentru deșeurile menajere, din plastic,
sticlă sau lemn;
- nu le dăm foc;
- nu abandonăm deşeurile și nu le depozităm în alte recipiente decât cele proprii.
Este important de reținut că aceste acțiuni sunt ilegale și sunt sancționate de Poliția Română și
administrațiile locale.
Este de înțeles că suntem ocupați și avem multe treburi casnice de făcut, dar chiar și așa există
soluții pentru a avea grijă unii de ceilalți, și de viitorul copiilor noștri. Dacă timpul nu-ți permite
să te duci sau nu poți transporta aparatul, cel mai bine apelezi Telverde gratuit, iar RoRec va veni
să ia aparatul.
4.3 Cum scap de aparatele vechi sau deşeurile electrice?
57
Este bine de știut că, în fiecare oraș, există numeroase centre de colectare pentru deșeuri
electrice și electronice, unde se pot duce aparatele vechi.
Reciclarea aparatelor electrocasnice și deșeurilor electrice în mod corect se face folosind

următoarele sugestii:
Îl duci la centrul local de reciclare din zona în care locuiești. Poți să folosești Harta
Reciclării pentru a vedea fiecare serviciu local de colectare RoRec. Selectezi tipul de deșeu, zona
ta și vezi ce tipuri de deșeuri se colectează.
Pentru fiecare locație RoRec există mai multe informații despre tipurile de deșeuri electronice pe
care le poți duce în acel loc. Sunt locuri unde se depozitează doar electrocasnice mari, și locuri
unde se depozitează doar electronice și electrocasnice mici, baterii, telefoane mobile, becuri
ș.a.m.d.
O altă modalitate de a scăpa de deşeurile electrice şi electronice este TelVerde 0800 444 800.
Sună gratuit, zilnic în intervalul 09.00 – 17.00 și programează preluarea gratuită a deşeurilor
electrice de la domiciliul sau sediul firmei. Acest serviciu este oferit tot de Asociaţia Română
pentru Reciclare RoRec.
Este o soluție bună pentru persoanele care au electrocasnice foarte mari și le este foarte greu să le
transporte. Simplu și rapid, ai scapat de aparatele vechi din casa fără prea multe eforturi.
Aparatul este colectat și reciclat, tu scapi de grija lui, iar în plus ai grijă de planetă.
Dacă aparatele vechi sunt încă funcționale, dar nu le mai folosești, le poți dona unor organizații
care se ocupă de astfel de activități. O altă familie se poate bucura la primirea lor.
Mai există și situații când magazinele care vând produse electrocasnice colectează produsul vechi
la livrarea celui nou – în special articole mai mari, cum ar fi televizoarele, frigiderele și
conglatoarele.
Ce echipamentele electrice și electrocasnice poți recicla aparate de mari dimensiuni: frigidere,

lăzi frigorifice, mașini de spălat, mașini de spălat vase, cuptoare cu microunde, radiouri, seturi
58
TV, monitoare, unități PC, laptopuri, aspiratoare; aparate de mici dimensiuni: lămpi, fiare de
călcat, uscătoare de păr, aparate foto, cafetiere, telefoane mobile, calculatoare de birou, jocuri
portabile; alte echipamente: baterii portabile şi industriale (non auto), becuri economice sau
tuburi fluorescente.
Anumite tipuri de DEEE, în special din zona IT – computere, servere, laptopuri – pot fi
recondiționate și apoi reutilizate. În România există zone largi cu o nevoie reală de acces la
computere și internet. La țară, în comunitățile defavorizate, școli, orfelinate, biblioteci sau
ONGuri sunt cu adevarat ajutate primind calculatoare recondiționate.
ECOTIC colaborează cu Ateliere fără Frontiere, un ONG din prima linie în implementarea de
soluții pentru o economie socială, circulară și solidară. Prin intermediul unui atelier de inserție
pentru persoane cu probleme sociale, AFF recondiționează calculatoare, le dotează cu soft
autorizat și, trimestrial, în urma unei sesiuni de primire și selecție de proiecte pertinente, le
donează catre ONG-uri sau instituții care desfășoară activități de întrajutorare a comunităților
defavorizate. Ne mândrim că peste 2500 de calculatoare recondiționate sunt acum în școli, case
de copii, cămine sociale și la organizații care oferă asistență socială.
Figura 4.4. Care este durata medie de viata a unui echipament electronic
59
4.4. Cum poluează aparatele electrocasnice mediul înconjurător?
De regulă, înlocuim echipamentele electronice sau aparatele de uz casnic atunci când constatăm
că acestea funcționează defectuos sau nu mai funcționează corect.
Un echipament electrocasnic învechit riscă să fie ineficient nu doar în ceea ce privește

funcționarea sa, ci și din punctul de vedere al consumului de energie, de apă, de gaz.
Un aparat cu performanța scăzută înseamnă un consum mai mare de energie și costuri de

întreținere și / sau utilizare mai ridicate. Un frigider a cărui viață se apropie de final poate afecta
calitatea alimentelor păstrate, o mașină de spălat învechită reduce calitatea textilelor, iar un
aparat de aer condiționat care nu funcționează corespunzător reduce calitatea aerului pe care îl
respirăm. Totodată, ocupă spațiu care ți-ar putea fi mai de folos în alte scopuri.
Poluarea cea mai semnificativă se întâmplă în domeniul producției de aparate electronice și

electrocasnice. Obținerea materialelor din care sunt fabricate aceste aparate, cum ar fi metalele
grele (cupru, nichel, aluminiu, fier, plumb și cadmiu), plasticul, cauciucul și chiar sticla,
determină producerea de gaze poluante pentru sol, aer și nu în ultimul rând, apă.
Un studiu al ONU arată că, în 2016, la nivel global, s-au înregistrat 45 milioane de tone cubice
de
DEEE (sau „e-waste”). În doar trei ani, cantitatea de DEEE a ajuns la 53 de milioane de tone
cubice
(inclusiv telefoane mobile, computere și electrocasnice), conform unui studiu internațional
realizat pentru anul 2019. Doar 17% dintre acestea au fost declarate reciclate, iar în restul de 83%
deșeuri este estimat că se găsesc peste 50 de tone de mercur.
4.5. Unde poți recicla echipamentele electrice și electrocasnice?
60
În fiecare oraș sunt centre de colectare în care poți să duci deșeurile electrice și electrocasnice.
Mai departe acestea ajung la firmele acreditate să recicleze DEEE de către Agenția Națională
pentru Protecția Mediului.
În linii mari, indiferent de punctul de colectare la care apelezi, procedura este următoarea:
- Ai posibilitatea de a preda personal electronicele sau electrocasnicele vechi direct la

centru.
- Poți să suni gratuit la punctele de colectare și să soliciți ridicarea aparaturii. Dacă ești
persoană juridică și ai nevoie de documente specifice pentru casare, firmele îți oferă
documentația necesară.
- Operatorul local se deplasează la domiciliu și preia gratuit DEEE.
- După colectare, DEEE sunt transportate către fabricile de reciclare partenere unde
sunt reciclate conform standardelor de mediu.
Vezi ce puncte de colectare sunt disponibile în orașul tău și contactează-i pentru a ridica
deșeurile tale. Câteva dintre punctele de colectare a DEEE sunt:
- Patrula de reciclare
- Asociația Română pentru Reciclare (RoRec)
- Serviciul Local de Colectare (SLC)
- Centru colectare deșeuri
- Ecovoucher.ro
- Ecolectare.ro
- Green WEEE
- Ecotic
- Respo DEEE
La predarea DEEE nu primești vouchere sau alte recompense, însă anual unele branduri
desfășoară campanii de strângere a deșeurilor electrice în urma cărora poți obține anumite
61
beneficii financiare. În Europa, gestionarea deșeurilor electrice și electronice (adică modul în

care DEEE sunt colectate, reciclate, restaurate și reutilizate) este reglementată prin Directiva
2012/19/UE. Tocmai datorită acestui lucru, rata de reciclare DEEE din UE (42,5%) este mai
mare față de media globală.
Cu toate acestea, categoria de deșeuri care înregistrează cea mai rapidă creștere în Europa este
reprezentată de cea a deșeurilor de echipamente electrice și electronice. De fapt, în ultimii ani,
cantitățile de DEEE generate au crescut cu 3-5% pe an.
Însă, foarte important este și ce procent din aceste deșeuri ajunge să fie reciclat. De exemplu, în
2017, în Nordul Europei, 59% din DEEE au fost reciclate, iar în Sudul Europei, 54% din DEEE,
acestea fiind cele mai bune rezultate din lume. Pentru 2019 – 2020, targetul de colectare a
acestor deșeuri de la fiecare țară membră a UE a fost setat pentru 65%, urmând ca în 2021 acest
obiectiv să crească. Altfel spus, trebuie colectate 65% din greutatea totală a echipamentelor
electrice și electronice puse pe piață într-o țară.
Însă nu toate țările îl pot respecta, iar România este una dintre ele. Țara noastră încă se
confruntă cu probleme la acest capitol din cauza colectării ineficiente, încercând să se adapteze,
pe cât posibil, la reglementările UE. Mai mult, în ultimii 3 ani a crescut considerabil cantitatea de
electronice pusă pe piață, lucru care ridică și mai mult nevoia unui sistem de colectare eficient.
Pentru a menține sub control acest lucru, producătorii de echipamente electrice și electronice
trebuie să colecteze 45% DEEE din cantitatea produsă.
Între 2016 și 2019 se observă un trend ascendent în România în ceea ce privește cantitatea de
deșeuri generate (nu colectate). În 2016, rata de reciclare a României era de 5% (2,4 kg pe
locuitor) ocupând cu aceste date ultimul loc din clasamentul UE, arată Eurostat. 80% din DEEE
au ajuns atunci direct în natură, poluând mediul și impactând sănătatea noastră. Suedia ocupa la
acea vreme primul loc cu 16,5 kg pe locuitor, urmată de Marea Britanie (14,8 kg) și Danemarca
(12,4 kg).
62
În 2019, generarea de DEEE în România a crescut și mai mult, iar rata de reciclare cunoaște o
prea mică îmbunătățire (3,1 kg pe locuitor, în timp ce ținta națională este de 5,4 kg pe locuitor).
Reciclarea DEEE are un impact pozitiv asupra sănătății noastre și asupra naturii. În acest mod
reducem poluarea mediului înconjurător și încetinim încălzirea globală. Mai mult decât atât,
reciclarea DEEE are impact și asupra economiei. Deși extragerea anumitor elemente din
deșeurile electrice presupune niște procese mai costisitoare, acest aspect se compensează prin
reutilizarea materialelor extrase care pot intra înapoi în circuit, în procesul de fabricare.
Prin urmare, în timp ce în Uniunea Europeană se cunosc îmbunătățiri în ceea ce privește

colectarea și reciclarea DEEE, în România faptele și numerele arată că în continuare este în
creștere cantitatea de deșeuri, iar reciclarea nu se încadrează în standardele setate de UE.
Ceea ce putem face cu toții ca să schimbăm aceste cifre spre bine este ca, data viitoare când un
echipament electric sau electronic nu ne mai este de folos, să-l reciclăm apelând gratuit la cel mai
apropiat centru de colectare.
Figura 4.5. Ansamblul materialelor unui figider
63
Figura 4.6. Ansamblul materialelor masini de spalat rufe
Figura 4.7. Ansamblul materialelor unui calculator
Figura 4.8. Ansamblul materialelor unui televizor
64
Figura 4.9. Ansamblul materialelor unui aer conditionat
Figura 4.10. Ansamblul materialelor unui telefon mobil
Figura 4.11. Ansamblul materialelor unui fier de calcat
65
Figura 4.12. Ansamblul materialelor unui uscator de par
Figura 4.13. Ansamblul materialelor unui bec economic
Toate produsele electrice și electronice vândute pe piaţă vor deveni învechite și mai devreme
sau mai târziu devin deșeuri.
Cantitățile de deșeurile electrice și electronice, la scară globală, sunt în creştere rapidă. Aceste
deșeuri conţin materiale, care pot fi recuperate ca materii prime secundare, precum şi materiale
periculoase şi substanţe care pot deveni un pericol pentru mediu. Astfel, pentru un mediu
propice, aceste deşeurile trebuie să fie gestionate corespunzător la ieșirea din uz, adică trebuie
reciclate și revalorificate, reducând pe cât posibil cantitățile care sunt eliminate în mediu. În
66
prezent, în Europa numai o treime din aceste deșeuri sunt reciclate, restul de până la două treimi
sunt depozitate sau exportate în ţările în curs de dezvoltare în care, de multe ori, lipsesc
facilitățile corespunzătoare pentru reciclare şi eliminare. Acest lucru trebuie să fie considerat o
mare pierdere de materiale valoroase şi o risipă de energie. Aceeaşi problemă se impune şi pentru
România. Creşterea cantităţii de deşeuri electronice colectate vor face procesul de reciclare mai
profitabil, iar veniturile vor crește și vor oferi un stimulent pentru diferitele companii ca să
dezvolte şi să investească în tehnologii mai noi și mai eficiente de reciclare.
4.6. SHREDDER – principalul utilaj pentru reciclare

Procesul de tocare a autovehiculelor se desfăsoară în centrul shredder-ului, unde actionează un
concasor pneumatic, prin măruntirea materialelor introduce în piese de mărimea pumnului.
Scheletul masinii depoluate, care este tot ceea ce mai ramane după dezmembrare, este
transportat la o unitate shredder. În vederea separării fractiei feroase de celelalte materiale este
nevoie de o separare magnetică. Resturile feroase sun utilizate în procesul de reciclare a otelului.
Metalele neferoase pot fi apoi separate cu ajutorul magnetilor sau a altor sisteme sofisticate.
Principala preocupare de mediu cu privire la operatiile de presare a vehiculelor se referă la

drenarea lichidelor din interiorul vehiculelor. Dacă lichidele patrund în sol sau sunt deversate în
canale de scurgere, unde nu trebuie să ajungă, vor apărea probleme. Si chiar dacă lichidele sunt
depozitate în zona de presare, trebuie să vă asigurati ca apa de ploaie nu le va îndepărta.
Cele mai bune practici recomandate pentru presarea vehiculelor sunt următoarele:
- Vehiculele trebuie corespunzator drenate înainte de presare în vederea reducerii

volumului de lichide de gestionat.
- Lichidele precum: combustibilul, uleiul uzat, lichidul de transmisie si antigelul etc trebuie
să fie depozitate în recipiente separate cu etichete vizibile.
67
- Presele de vehicule trebuie să fie situate pe suprafete impermeabile, de preferinttă

acoperite. Suprafata podelei trebuie să fie înclinată.
- Pozitia preselor va fi spre centrul suprafetei sau a suportului de beton si nu spre margine.
- Presele mobile trebuie pozitionate întotdeauna pe suprafete impermeabile sau pe
suprafete masive de plastic.
- Recipientele proiectate ca si auxiliari ai preselor pot ajuta la retinerea lichidelor
- Este necesară păstrarea chitantelor de eliminare a tuturor deseurilor generate prin

procesul de tocare si transportate în afara amplasamentului pentru eliminare.
Procesul de tocare a autovehiculelor se desfăsoară în centrul shredder-ului, unde actionează un
concasor pneumatic, prin măruntirea materialelor introduce în piese de mărimea pumnului.
Concasorul – adesea numit shredder de vehicule dar utilizat si pentru tocarea altor materiale –
toacă materialele cu ajutorul unor ciocane uriase atasate unui rotor. Capacitatea se extinde, în
general, de la 5 la 6000 cai putere.
Aceste instalatii multifunctionale de mare putere sunt potrivite pentru procesarea materialelor
precum: metale feroase si neferoase, canistre de aluminiu, obiecte uzate din aluminiu, obiecte
metalice, precum: foi metalice, automobile si echipamente casnice, împreună cu materiale
nemetalice, precum: substante chimice, cărbune, calcar, cărămizi, asfalt si sindrile. Aceste
instalatii sunt de obicei utilizate în unitătile pentru depozitarea temporară a obiectelor uzate,
instalatii de valorificare a resurselor, rafinării si topitorii.
Concasorul toacă obiectele, separînd metalele feroase de cele neferoase, care pot fi, mai
departe, separate au ajutorul unor echipamente de procesare specializate, precum: magneti,
sisteme de curătare si sisteme de separare în mediu dens.
Concasorul este alcătuit, în general, din patru brate, cu ciocane oscilante de mare putere care îsi
pot schimba sensul.
68
Aceste utilaje pot functiona pe bază de combustibil lichid (motorină) sau pot fi actionate
electric, si pot avea motoare pe bază de curent alternativ (AC) sau motoare pe bază de curent
direct (DC).
Figura 4.14. Instalatie shredder cu concasor petru tocarea autovehiculelor (SEES - Gotthelf
1996)
În unitătile mai mari, uleiul pentru rulmenti este recirculat. Concasoarele sunt, în general,
deschise hidraulic, pentru a facilita accesul rapid în interior, fără a deranja pâlnia de încărcare pe
perioada întretinerii si inspectiei.
Pentru obiectele uzate, instalatiile de capacitate mai mare utilizează, în general, mangan sau
garniture T1.
Pretul concasoarelor (fără motor sau sisteme asociate) variază, în general, de la 7.500 euro la
1,25 milioane euro, în functie de capacităti, materialul pe care îl pot procesa si mărimea
produselor rezultate.
69
Este adevărat că aceste concasoare sunt mai zgomotoase decât shredder-ele tip foarfecă si că
acestea creeaza mai mult praf, aceste dezavantaje sunt compensate de capacitatea mai mare,
pretul de întretinere mai mic si timp mai scurt de nefunctionare. Multe concasoare au fost
functionale pe perioade de 50 de ani si încă lucrează. Există, de asemenea, si tipuri de concasor
cu rotor dublu, care poate prelua materialul rezultat de la prima moară pentru a-l mărunti în
bucăti de dimensiuni mai mici.
Instalatiile actuale de tip shredder sunt împărtite în două sectiuni diferite: motorul shredder-
ului, dispozitivul de transport al materialului, shredder-ul si dispozitivul de alimentare si
echipamentul de curătare.
Pentru functionarea shredder-elor, s-au folosit, în ultimele trei decenii, două tipuri de motoare
pe bază de curenti alternativi (AC) – rotor de tip colivie si rotor bobinat. Ambele tipuri
functionează foarte bine, dar motorul bobinat are o durată de exploatare mai lungă si consumă
mai putină energie.
Desi motorul bobinat este mult mai scump la chizitionare, îsi amortizează cheltuielile prin
perioada mai lungă de viată si prin costurile mai mici datorate consumului de energie. În anii ’90,
la shredderre erau utilizate motoarele pe bază de curent direct (DC). Acestea oferă procesoarelor
abilitatea de a regla rotatiile per minut (RPM), ceea ce reprezintă un avantaj.
S-a dovedit că, la turatii mici, motoarele shredder-elor au numeroase avantaje fată de motoarele
vechi cu turatii mai mari.
Dispozitivul tipic de transport al materialului într-un shredder este o bandă de rulare de mare
capacitate din otel. La constructia acesteia se folosesc, de regulă, flanse late din otel, grinzi în
formă de I, tuburi rectangulare, canale de mare capacitate si plăci articulate de ½” în unghi greu.
Există o sectiune orizontală de încărcare si o altă sectiune orizontală la capătul transportorului.

Elementele de actionare tipice sunt hidraulice, la viteze diferite, dar pot fi, de asemenea, utilizate
elemente de actionare electrice.
70
Shredder-ul auto tipic este proiectat pentru a procesa o varietate largă de materiale, incluzînd
masini întregi sau presate (fără rezervoare de combustibil), variate aplicatii desfăcute si o serie
întreagă de rebuturi.
Unele dispozitive de alimentare sunt proiectate cu un unghi de alimentare de 35°. Acesta este
destul de abrupt pentru ca toate tipurile de rebuturi să alunece usor. Dacă este mai abrupt,
presupune costuri suplimentare, întrucât banda de rulare trebuie să fie mai lungă.
Barele de ancorare sunt dispuse de-a lungul bandei de rulare si dedesubtul tamburelor de
alimentare se află o altă sectiune care poate fi înlocuită. Tamburul dublu este adesea modalitatea
preferată de alimentare a shredder-ului.
Oscilatorul morii inferioare transportă materialele de la shredder către prima bandă

transportoare. Actionarea electrică rotativă a oscilatorului morii inferioare s-a dovedit a fi
benefică datorită faptului că este usor de întretinut si este destul de rezistentă la explozii. În
general, majoritatea benzilor au un design plat, care permite o înăltime mai mică a încărcăturii,
ceea ce usurează curătarea produsului. Sistemul caracteristic contine un număr de unul până la
trei tamburi magnetici – cu cât mai mari cu atât mai bine – pentru separarea materialelor feroase
de cele neferoase. Acesti tamburi magnetici pot avea un design radial sau axial.
În general, un dispozitiv de colectare vibrant/oscilant sau o bandă rulantă însoteste magnetii,

permitând selectarea manuală a materialului. Acesta va alimenta un dispozitiv radial care poate
stoca materialul sau îl poate trimite direct camioanelor sau vogonetetelor.
Materialele rămase sunt trecute printr-un tip de magnet de recuperare a materialelor feroase
(bandă rulantă sau scripete magnetic), si printr-un dispozitiv de separare de tipul sitelor rotative
pentru a captura fractiunea măruntită. Pentru separarea materialelor neferoase de fluxul de
materiale, sunt folosite separatoare cu curenti turbionari. In figurile 4.2-4.6 sunt prezentate
diverse variante de shreddere.
71
Concluzii finale
Înaintarea pe scara ierarhiei deşeurilor necesită un efort comun al tuturor părţilor implicate:
consumatori, producători, factori de decizie, autorităţi locale, unităţi de tratare a deşeurilor etc.
Consumatorii dispuşi să îşi sorteze deşeurile din propriile gospodării pot recicla doar dacă este
creată infrastructura pentru colectarea deşeurilor pe care ei le sortează. Reversul este, de
asemenea, valabil; municipalităţile pot recicla o proporţie mai mare doar dacă gospodăriile îşi
sortează propriile deşeuri.
În ultimă instanţă, deşeurile pot constitui o problemă sau o resursă doar în funcţie de modul în
care noi le gestionăm.
Peste 90% din deseuilor colectate este compusa din articole cu o greutate mai mare de 10 kg;
este probabil ca acestea sa fie colectate separat, deoarece sunt dificil de eliminat.
Deşeurile se pot valorifica în practica curentă în industria siderurgică şi este necesar sa fie
continuate cercetările în vederea stabilirii celor mai performante procedee, tehnologii de
valorificare, atât din punct de vedere economic cât şi ecologic
Identificarea surselor de provenienţă a deşeurilor pulverulente şi mărunte cu conţinut de

fier/(fier şi carbon, fier şi oxizi bazici) din diferite ramuri industriale (siderurgie, metalurgie
neferoase, industria minieră, chimică, energetică etc)
Producerea peletelor din diferite deşeuri în mai multe variante, funcţie de sortimente de deşeuri
reciclate, adaosurile de lianţi, apă şi fineţea granulometrică
72
Soluții propuse pentru îmbunatățirea materialelor metalice:
- obţinerea de noi aliaje metalice cu caracteristici superioare;

- obţinerea de noi materiale compozite cu proprietăţi specifice destinate sistemelor de
frânare a autovehiculelor;
- noi tipuri de materiale destinate acoperirilor de suprafaţă cu caracteristici speciale;
- extinderea bazei de materii prime prin reintroducerea în circuitul economic a deşeurilor

industriale în contextul dezvoltării durabile;
Se recomanda utilizarea a cinci grupe:
Echipamente frigorifice – sunt special tratate pentru a indeplini cerintele referitoare la

saracirea stratului de ozon;
Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni – sunt articole cu continut mare de metal si pot
fi introduse in shredder;
Echipamente care contin CRT-uri – trebuie sa ramana intacte si pot fi reciclate; Echipamente
de iluminat – nu trebuie sa contamineze alte deseuri si pot fi reciclate;
Toate celelalte DEEE – din punct de vedere tehnologic, pot fi procesate impreuna.
Beneficiile reciclării:
Numeroase industrii, şi în particular metalurgia, au dezvoltat numeroase procedee de reciclare

astfel încât aplicarea acestora să contribuie pozitiv la echilibrul financiar. Din punct de vedere al
protecţiei mediului, reciclarea prezintă următoarele avantaje:
- limitează necesarul de resurse naturale (se evită distrugerea naturii şi sărăcirea solului în
resurse naturale) în măsura în care activităţile de reciclare furnizează materii de preţ şi
calitate echivalentă cu cele clasice;
73
- reduce cheltuielile energetice generale (de exemplu în cazul producerii oţelului din fier
vechi se economiseşte energia necesară reducerii minereurilor pentru obţinerea fierului
din oxizii minereurilor);
- determină dezvoltarea anumitor procedee specifice, precum elaborarea oţelului în

cuptoare electrice cu arc, care permite utilizarea unor capacităţi mici de producţie
amplasate în apropierea beneficiarilor;
- permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră deoarece în activităţile de reciclare se

utilizează energia secundară eliberată în procesul principal (de exemplu în cazul
elaborării oţelului în cuptoare electrice cu arc, reducerea de energie poate varia între 5 –
10%).
O mare parte dintre acestea pot fi reciclate sau reparate și vândute. Reciclarea deșeurilor
electronice a devenit obligatorie în unele țări, iar România, fiind țară membră a Uniunii Europene
avand obligația de a colecta și recicla anual, 80.000 de tone de deșeuri si echipamente electrice și
electronice, aproximativ 4 kg pe locuitor.
În anul 2015, România are o rată de colectare a deșeurilor electronice de sub 20% din totalul
acestora.
Acțiunile de colectare organizată au fost inițiate în anul 2007 prin Campania națională de
colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice cunoscută și sub numele de „Marea
debarasare”.
Acțiunea prevedea ca cetățenii să scoată în fața casei sau a blocului echipamentele

nefuncționale, apoi societățile de salubrizare să le ridice și să le transporte la centrele de
colectare, pentru ca de acolo să fie preluate de organizațiile colective autorizate, în vederea
transportării lor la reciclatori.
74
Sunt colectate aparate de uz casnic de mici și mari dimensiuni (ex.: prăjitoare, fiare de calcat,
aspiratoare, masini de spalat, frigidere), unelte, echipamente de iluminat, aparatura electronica
și de infomatica, jucarii.
Importatorii și producătorii de electronice ar putea fi obligați să adune deșeuri de aparate

electrice și electronice într-o cantitate echivalentă cu 20 % din cantitatea totală de electronice și
electrocasnice pe care le vând.
În acest scop, firmele ar putea oferi bonusuri la cumpărare, în caz de returnare a obiectului
vechi similar.
Din punct de vedere cantitativ, peste 90% din DEEE colectate provin de la trei categorii:
- aparate de uz casnic de mari dimensiuni, cum ar fi masini de spalat, aragazuri, frigidere,

constituind 70% din greutatea totala a DEEE colectate;
- echipamentele de larg consum, cum ar fi televizoare, aparatura video si audio, reprezinta

13% din greutatea totala a DEEE colectate;
- aparate de uz casnic de mici dimensiuni reprezinta 8% din greutatea totala a DEEE
colectate, dar 30% din numarul total de articole;
- restul de 10% din DEEE colectate de la gospodariile particulare este compus din
echipament ITC, scule, jucarii, echipamente de iluminat, instrumente de supraveghere si
control.
75
Bibliografie
1. Nicolae, M., ş.a., Proceduri de analiză în managementul ecometalurgic, Ed. Fair

Partners, Bucureşti, 2002
2. Frumosu, L., Filipoiu, M., Cultura industriei - Economia şi ecologia valorificării

metalelor din deşeuri, Editura Adevărul, Bucureşti, 2002
3. Hepuţ, T., Socalici A., ş.a. Proiect de cercetare nr. 31-098, Prevention and fighting
pollution in the steel making, energetic and mining industrial areas through the
recycling of small-size and powdering wastes, Programul 4 „Parteneriate in domenii
prioritare” 2007-2013, 2007-2010.
4. Hepuţ T., Socalici A., Ardelean E., Ardelean M., Constantin N., Buzduga M.,
Valorificarea deşeurilor feroase mărunte şi pulverulente, Politehnica Timişoara, 2011.
5. Şerban, V., Nicolae,, A., Bilanţ de materiale - instrument de analiză a eficienţei

valorificării materialelor secundare, Metalurgia, nr.1, 2004, 13.
6. Nicolae, A., ş.a., Teoria proceselor de generare a poluanţilor, Editura Printech,

Bucureşti 2006.
76
7. Constantin, N., Nicolae, M., Geanta, V, Butnariu, I., Procese si tehnologii alternative
in siderurgie, Editura Fundatia Metalurgia Romana, Bucuresti, 1997.
8. Pia Tanskanen, Management and recycling of electronic waste, ACT Materialia,

(61)2013, p.1001-1011 .
9. Jirang Cui, Roven J. Waste – a handbook for management, Elsevier: Academic

Press; 2011. p. 281–96.
77

Studii Și Cercetări Privind Reciclarea Și Valorificarea Deșeurilor Electrice, Electronice Și Elecrocasnice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studii Și Cercetări Privind Reciclarea Și Valorificarea Deșeurilor Electrice, Electronice Și Elecrocasnice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

FACULTATEA de ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

Ingineria Procesării Materialelor

Îndrumător ştiinţific, Absolvent,

Lucrarea face referire la importanţa reciclării deşeurilor provenite de la echipamentele

Reciclarea DEEE este un subiect important nu numai în eliminarea deșeurilor, ci și în

Obiectivele prioritare de gestionare a deşeurilor electrice, electronice si electrocasnice sunt:

- dezvoltarea de tehnologii curate, cu consumație redusă de resurse naturale;

Prevederile legislative impun o nouă abordare a problematicii deşeurilor, plecând de la

Lucrarea de licenţa „STUDII ȘI CERCETĂRI PRIVIND RECICLAREA ȘI

Capitolul 1, „Conceptul de reciclare a materialelor metalice” prezinta generăliţi despre

În capitolul 2, „Ecodesign-ul dispozitivelor electronice” sunt prezentate procesele ecologice,

În capitolul 3, „Legislatia nationala privind reciclarea materialelor metalice” sunt prezentate

În capitolul 4, „Reciclarea deseurilor electrice, electronice şi electrocasnice” sunt prezentate

contribuții în domeniu și bibliografie.

Conceptul de reciclare a materialelor metalice

Reciclarea este o descriere generică a diferitelor activităţi:

- transformarea deșeurile în materii prime pentru a le face competitive cu materialele

Industria metalurgică se confruntă cu probleme majore care nu sunt legate de o criză a

1.1. Gestionarea şi reciclarea deşeurilor electronice

Gestionarea deșeurilor continuă să reprezinte o provocare majoră pentru România. Performanța

În ultimele două decenii consumul de echipamente electrice şi electronice a crescut continuu,

Analizând structura deşeurilor electronice provenite de la calculatoarele personale, fracţiile

Cele prezentate mai sus ne conduc la următoarele concluzii:

- prin reciclarea și revalorificarea materialelor conținute în deșeurile electronice se elimină

materialele de policarbonat, bromul, clorul şi metalele grele ca plumbul, cadmiul și

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind

În anul 201 2, cantitatea raportată de DEEE colectată în România a fost de 23 kilotone,

1.2. Generalitati privind materiale metalice pe plan national si mondial

Dezvoltarea industriei în general, și a industriei metalurgice în particular, este condiţionată de

Preocupările urmărite în strategiile de dezvoltare a diferitelor sectoare industriale se înscriu în

- dezvoltarea tehnologiilor performante în care se reduc substanţial emisiile;

- creşterea randamentelor de recuperare şi reciclare a subproduselor până la valori apropiate

Preocuparea faţă de respectarea cerinţelor legislative privind protecţia mediului şi necesitatea

Conform legislaţiei în vigoare şi a experienţei în domeniu, deşeurile pot fi reutilizate de către

Figura 1.1. Estimarea cantităţilor de DEEE în Germania

Figura 1.2. Estimarea cantităţilor de deşeuri în Elvetia

Figura 1.3. Estimarea cantităţilor de deşeuri în Statele Unite ale Americii

Uniunea Europeană implementează un sistem numit „Waste Electronical and Electronic

Multe tipuri de echipamente electronice, cum ar fi computerele, monitoarele, imprimantele şi

În contextul dezvoltării sustenabile creşterea exponențială a cantităţilor de deşeuri electronice,

Din tabelul 1 (Nivelul de colectare și reciclare a deșeurilor electrice și electronice în Marea

Tabelul 1.1. Tipul deseurilor

Problematica reciclării și valorificării deșeurilor electronice este dată de structura heterogenă a

Figura 1.4. Materiale componente ale unui telefon mobil

Reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) poate fi profitabilă atunci

La realizarea unui management integrat al deșeurilor electrice și electronice, o componentă

Spre deosebire de alte produse, cum ar fi automobilele, în cazul produselor electronice în

Figura 1.5. Opțiuni ale evoluției diferitelor produse electronice

Produse obtinute la inceputul ciclului de viata:

Figura 1.6. Cadrul managerial

Este necesar să fie promovate tehnologii care să asigure:

- gestionarea riguroasă a deşeurilor;

Analiza alternativelor de gestionare a deșeurilor municipale metodologia privind stabilirea

Figura 1.7. Analiza alternativelor de gestionare a deșeurilor

Figura 1.8. Rata de reciclare a deșeurilor în Uniunea Europeană

Figura 1.9. Rata de reciclare a deșeurilor municipale

Unele obiective și ținte reprezintă criterii pentru stabilirea alternativelor de gestionare a

- gradul de acoperire cu serviciu de salubrizare 100% - termen 2018;

- reducerea cantității de deșeuri menajere și similare generate pe locuitor în anul 2025 cu

- creșterea gradului de pregătire pentru reutilizare și reciclare: o la 50% din cantitatea de