COLEGIUL NATIONAL DE ARTE REGINA MARIA CONSTANTA

CLASA A XII-A A – SPECIALITATEA ARHITECTURA

PROIECT DE SPECIALITATE

PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR

PROFESIONALE

- LOCUINTA UNIFAMILIALA -

ELEV: FILIP IRINA CERASELA

INDRUMATOR: arh. LAURA SMARANDA TUDOSIE

 CUPRINS

1. CURRICULUM VITAE

2. BORDEROU PIESE DESENATE

3. ARGUMENT

4. BIBLIOGRAFIE

5. DOCUMENTARE

6. ANEXE
 CURRICULUM VITAE

1. Nume si prenume: Filip Irina Cerasela

2. Data si locul nasterii: 25.02.1988, municipiul Constanta, judetul Constanta

3. Scoala absolvita : - Scoala nr. 190, Bucuresti – clasele V-VII

- Liceul de arta Constanta, clasa a VIII-a A

4. Liceul: eleva clasa a XII-a A, Colegiul national de arte „Regina Maria” Constanta

5. Participari la concursuri, expozitii, olimpiade (faze) si premii obtinute:

 Expozitie dedicata „Zilei Copilului”, retrospectiva 1973-1999 – organizata la
Palatul Parlamentului, centrul international de conferinte, serviciul pentru ambientare
si expozitii, 1999 – lucrare de pictura selectionata cap de afis si invitatie ;
 Concurs „Carnval…la final”, 1999 – titlul de „Miss Carnaval” ;
 Rezultate deosebite la cercul de religie, Scoala nr.190 Bucuresti, anul scolar
1999-2000 ;
 Concurs international de matematica Kangorou 2001 – mentiune ;
 Concurs pictura „Jocurile olimpice in imaginatia copiilor”, Bucuresti 2002 – faza
nationala – mentiune ;
 Activitati desfasurate in cadrul Scolii de Muzica si Arte Plastice nr.4, Bucuresti
2002 – premiul I ;
 Concurs „Icoana din sufletul copilului”, 2002 – faza pe municipiul Bucuresti,
premiul II;
 Activitati deosebite in cadrul Clubului nr.4, cercul instrumente muzicale –
Bucuresti 2002 - premiul I ;
 Participare la activitatile ocazionate de celebrarea Zilei Pamantului,
Constanta 2005;
 Olimpiada de limba si literatura engleza, Constanta 2005, faza
judeteana - premiul III;
 Participare la Olimpiada de limba si literatura engleza, faza judeteana, Constanta
2006.

6. Materii (discipline) preferate in scoala: limba si literatura romana, limba engleza,

limba franceza, educatie fizica etc.

7. Preocupari extrascolare: lectura, desen, sport.

8. Intentii pentru viitor: sa urmez Universitatea de Arhitectura si Urbanism

"Ion Mincu" .
 BORDEROU PIESE DESENATE

LOCUINTA UNIFAMILIALA

1. PLAN DE SITUATIE 1/100

2. PLAN PARTER 1/50

3. PLAN ETAJ 1 1/50

4. SECTIUNE CARACTERISTICA 1/50

5. FATADA VEST(principala) 1/50

6. FATADA EST(posterioara) 1/50

7. FATADA LATERALA NORD 1/50

8. FATADA LATERALA SUD 1/50

9. PERSPECTIVA EXTERIOARA

10. PERSPECTIVA INTERIOARA

11. AXONOMETRIE
 ARGUMENT
Am preferat pentru Proiectul de certificare a competentelor pofesionale (examenul
de atestat) la absolvirea liceului de arta o lucrare cu tema „locuinta unifamiliala” deoarece
deste un subiect indelung studiat de-a lungul anilor de liceu la specialitatea arhitectura. In
afara de aceasta, „locuinta” este programul de proiectare cel mai frecvent intalnit in practica
de specialitate.
Prin acest proiect am incercat sa exprim gradul in care mi-am insusit cunostintele
predate in timpul anilor de liceu, atat la specialitatea de atelier – arhitecura, cat si la
celelalte discipline, si anume:
Deprinderi generale de obervare si percepere in spatiu si reprezentare corecta a
obiectelor inconjuratoare cu accent pe elemente specifice de arhitectura (obiecte de
arhitectura, elemente de constructii, detalii tehnice, ornamente), prin desen tehnic (cu
instrumente) cat si „la mana libera”, elemente de desen proiectiv, aplicatii la geometrie
descriptiva si perspectiva, elemente de constructii, programul de locuinta: amplasament,
functiuni, organizarea spatiului interior, gabarite, mobilare, elemente de compozitie in
organizea planurilor si fatadelor, axpresie volumetrica, elemente de urbanism, elemente de
anturaj.

DESCRIEREA PROIECTULUI

FUNCTIUNE
Cladire de locuit principala pentru o familie.

AMPLASAMENT
Cladirea de locuit proiectata este amplasata in oras si are fatada principala
orientata spre Sud.

ACCESE
Accesul auto si pietonal atat pe teren, cat si in locuinta, se realizeaza din strada
(fatada principala - Sud).

NR. NIVELE
P+1E

AMPLASAREA SI DELIMITAREA FUNCTIUNILOR (DE ZI, DE NOAPTE)

 PARTER (zona de zi) : living, bucatarie cu loc de luat masa, spatiu depozitare, baie,
terasa, garaj .

 ETAJ (zona de noapte) : doua dormitoate, dressing, doua bai, terasa, balcon .
 ORGANIZAREA SPATIALA INTERIOARA
La parter s-a urmarit dispunerea in plan a functiunilor de zi. Astfel, din holul de la
intrare accesul se face separat catre living si bucatarie. De asemenea, baia de la parter s-a
dispus cu intrare din holul principal astfel incat atat din living si din bucatarie sa fie acces
facil. Din bucatarie se face trecerea pe terasa amplasata pe latura de Est. Accesul in garaj
se face atat din exterior, cat si din interior printr-un spatiu de trecere .
La etaj intalnim zona de noapte, si anume cele doua dormitoare. Acestea sunt
deservite fiecare de catre o baie prin acces direct. Pe balconul amplasat pe fatada
principala accesul se face din holul principal. Din dormitorul matrimonial se face accesul pe
terasa de la etaj.

SUPRAFETE :
Suprafata terenului = 616 mp
Suprafata construita la sol = 145 mp
Suprafata construita etaj =119 mp
Suprafata construita desfasurata totala = 264 mp
Procent de ocupare a Terenului (P.O.T.) = 23.5%

STRUCTURA CLADIRI, MATERIALE:

Fundatia cladirii este din beton armat, aceasta continuand sub ziduri.
Structura de rezistenta este pe cadre, din beton armat, cu plansee din beton armat
si pe zidarie portanta din b.c.a., cu samburi si centuri din beton armat.
Atat peretii de inchidere (exteriori), cat si peretii interiori sunt realizati din b.c.a., cu
grosimi de 35cm, respectiv 15 cm.
Acoperisul este realizat in 4 ape, fiind realizat din sarpanta din lemn si invelitoare din
tigla.

Finisajele interioare
In incaperile de locuit intalnim pardoseli calde din parchet lamelar, peretii prezentand
tencuieli driscuite si zugraveli lavabile.
In incaperile de circulatie si anexe exista pardoseli reci, din placaje cu gresie. Peretii
sunt prevazuti cu tencuieli si zugraveli lavabile.
Incaperile umede, precum baia si bucataria, vor avea peretii placati cu faianta.

Prin acest proiect am dorit sa realizez, cu cunostintele si mijloacele pe care le

posed in momentul de fata imaginea unei locuinte care sa satisfaca cerintele medii de
confort .
 Arhitectura …
„Arhitectura este marea carte a umanitatii” – Victor Hugo
Arhitectura este ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri şi ansambluri de clădiri.
Ştiinţa ei constă în rezolvarea funcţională şi tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o
componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece
cu elemente reale, utile, se creează şi se compun imagini plastice nonfigurative, de esenţă
abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este

un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât
funcţional cât şi estetic.

Arhitectura forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spaţiului, urmărind

rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcţiunilor complexe, multilaterale. Arta, se ştie, este
un fenomen conştient. Arhitectura, pe lângă această calitate, mai este cognitivă şi
ontologică. Până la sfârşitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decoraţie a
structurii" (Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefineşte arhitectura prin stilul
său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al
"arhitecturii organice".

Locuinta poate fi definita ca “acel organism arhitectural care asigura protectia si

dezvoltarea individului la nivel familial si favorizeaza legaturile acestuia cu ansamblul
societatii umane” (M.Caffe, Note de curs). De aici rezulta ca locuinta trebuie vazuta nu ca o
coaja, ci ca o membrana osmotica, ca acea “inchidere care se deschide”(Noica, Locuinte
pentru om si izotopii lui).

Pentru a depista tendintele care caracterizeaza arhitectura locuintei contemporane

este nevoie de anumite precizari prealabile, care sa expliciteze perspectivele din care a
fost privita o atit de mare varietate formala, cit si logica dupa care au fost selectate
aspectele considerate ca definitorii.

Locuinta cuprinde doua aspecte complementare, de egala importanta:

 locuinta in sine,
 relatia locuintei cu orasul.

Locuinta
Termenul de „locuinta” se refera la distributia interioara, modul de configurare si
folosire a incaperilor si la relatiile dintre ele, modul de grupare a unitatilor locative
(apartamente) in unitati cu un grad mai mare de complexitate (imobile/blocuri), intr-un
cuvint, la tipologia de locuire (tipologia locuintelor in legatura cu practicile de locuire).
Cel de al doilea surprinde relatiile complexe pe care locuinta le intretine cu organismul
urban, de la cele functionale la cele formale, de la cele imediate, de vecinatate la cele cu
locul de munca si cu polii de interes urban.
 Cele doua domenii functioneaza intr-o strinsa interdependenta functionala si
formala, articulindu-se pe o zona de intersectie pe care am numit-o “vecinatate imediata”
(A.M.Zahariade, Elemente de fundamentare teoretica a conceptului de habitat) si care se
refera la modul in care, prin grupare, locuintele formeaza o prima veriga, poate veriga
elementara, a retelei combinatorii a orasului si, tot odata, si cadrul in care se desfasoara
practicile cotidiene de “locuire impeuna cu ceilalti”.
Este locul in care “construitul” si “traitul” se intersecteaza la un nivel urban elementar,
domeniu direct legat de modul de conformare al locuintei, si care face obiectul unei
“perspective domestice” asupra oasului (Castex si Panerai, Del’illot a la barre).
Acesta este nivelul in care se poate pune in evidenta relatia formal-functionala a locuintei
cu exteriorul sau imediat, reprezentind astfel primul nivel de integrare a locuintei in oras,
asa cum familia reprezinta primul nivel de integrare a individului in societate
(A.M.Zahariade, teza de doctorat).

Acest nivel este cel care adaposteste tranzitia spatiala de la “public” la “privat”,
tranzitie despre care diverse studii de antropologie urbana ne spun ca este deosebit de
importanta pentru caracterizarea unui mod de viata si a unei culturi specifice de locuire
(Rapoport, L’anthropologie de la maison).

De aceea o adevarata tipologie de locuire si o caracterizare a tipurilor de locuinte nu

poate sa nu ia in seama ceea ce se petrece la acest prim nivel urban. In marea varietate de
forme de locuire, exista intotdeauna o logica elementara care uneste forma locuintei cu
structura localitatii. Chiar daca aceasta este mai greu descifrabila, ea este evident legata
de modul de viata si de sistemul de valori al respectivelor comunitati umane.

Asa cum reiese din aceste puncte de vedere, locuinta este elementul de fond cu
care se cladeste orasul, vehiculul elementar al logicii care compune orasul la nivelul
“fondului sau anonim”. In plus, constructia de locuinte este o functie (cantitativa si calitativa)
cheie pentru procesul de urbanizare. Prin ea s-au pus in practica, politic si administrativ,
dupa ultimul razboi, “teoremele” arhitectural-urbanistice ale modernismului din perioada
interbelica. Locuinta si orasul sint deci doua fatete ale unui intreg mai complex care se
expliciteaza una pe cealalta.

In consecinta, in paginile care urmeaza, se va incerca conturarea tendintelor

contemporane privind arhitectura locuintei urmarind ambele aspecte ale problematicii
generale, acestea neputind fi separate fara a pierde din vedere chestiuni fundamentale.

De-a lungul istoriei societatii umane si a asezarilor, care au constituit cadrul fizic al
evolutiei societatii, se pot distinge grosso modo doua perioade al caror punct de schimbare
se situeaza pe la sfirsitul secolului al 18-lea si inceputul secolului al 19-lea (Braudel,
structurile cotidianului), perioade in care atit problematica locuintei in sine cit si cea a
relatiei acesteia cu orasul au urmat logici/paradigme de edificare diferite.

Prima poate fi caracterizata printr-o acordare predominant organica intre evolutia

modului de viata si habitat. De aici decurg, atit comformarea fireasca a locuintei la modul
de viata, practicile si mentalitatile curente ale diferitelor grupuri sociale (locuinta obisnuita
era, in general, constructie vernaculara), cit si un anume firesc al relatiei dintre locuinta si
oras, dintre public si privat, dintre forma locuintei si forma urbana. Intr-un fel sau altul, in
cadrul unei mari diversitati, locuinta, spatiul public, orasul si societatea urbana au evoluat in
paralel, fara distorsiuni grave, echilibrindu-se reciproc. Aceasta organicitate cedeaza insa
ca urmare a saltului demografic care insoteste revolutia industriala. Apare astfel o
problematica urbana fara precedent, care inglobeaza si problematica locuintei moderne.
Este o problematica inca dificil de inteles si nerezolvata.
 De aceea, schita tendintelor arhitecturii locuintei contemporane se va sprijini pe
cazuistica locuintei moderne, pornind de la postulatul ca tendintele actuale reprezinta
reactii fata de modul in care s-a raspuns la problematica locuirii moderne.

In multimea si diversitatea tipurilor de locuinte, foarte greu de clasificat, este necesar

sa se faca o prima distinctie intre ceea ce s-ar pute numi locuinta “privilegiata” (cea cu
semnificatii “monumentale”) si cea “populara” (banala, anonima). Desi limita dintre aceste
doua categorii este gradata si fluctuanta, exista anumite diferente esentiale, atit in ceea ce
priveste perspectiva arhitecturala, cit si cea urbanistica, astfel incit se poate spune cu
usurinta ca avem de-a face cu doua programe de locuinta diferite.

Locuinta privilegiata (numita uneori in istorie si locuinta senioriala) - este un

program in care functia publica si de reprezentare este foarte accentuata si care nu se
supune unor restrictii financiare deosebite. De-a lungul timpului si in diferite locuri s-au
constituit tipologii de locuinte privilegiate (palat, castel, hotel privé, villa, conac etc.),
amplasate fie pe domenii inafara oraselor, fie in interiorul perimetrului localitatilor. In acest
din urma caz, ele sint adesea monumente, deci constituie “momente speciale” si sint
amplasate in consecinta, fiind puse in evidenta in tesutul urban. Chiar si in varianta lor cea
mai anonima, sint amplasate in zone privilegiate si scumpe ale orasului si beneficiaza de
toate conditiile care caracterizeaza, in momentul istoric respectiv, o locuire luxuoasa si
rafinata. De obicei constituie modele, atit in ceea ce priveste modul de viata, cit si ca
rezolvare arhitecturala. Sint si au fost, de-a lungul istoriei arhitecturii, arii fertile de
experiment artistic, purtatoare de stil si de inovatie arhitecturala.

Locuinta populara, “banala”(numita in timpurile moderne si locuinta de masa) - este

cea care se constituie sub exercitiul restrictiilor economice, are un statut anonim si, foarte
adesea este lipsita de valoare estetica in sine. A intrat foarte tirziu in cadrul de preocupari
al arhitectilor si al istoricilor, fiind in general de factura vernaculara. Ea a constituit si
contituie insa marea masa a constructiei urbane si fondul fizic al orasului si al tesutului
urban. De aceea, valoarea arhitecturala a acestei categorii rezulta din modul in care se
aglutineaza (coaguleaza) pentru a da forma tesutului urban si spatiul urban al “cotidianului”,
dupa o logica data de practicile de locuire ale claselor medii si defavorizate si conforma
spiritului diferitelor epoci si locuri. Ea capata valoare estetica printr-o interesanta alchimie
care transforma cantitatea in calitate, adica prin spatiile urbane carora le da forma prin
grupare. In consecinta, aceasta categorie de locuinte este cea mai supusa presiunilor
urbane, pe care ea insasi le face posibile. A dat nastere de-a lungul timpului la numeroase
tipologii formale, de la locuinta antica tip covor, la locuinta medievala insiruita si la imobilul
modern cu apartamente.

Desi, dupa cum reiese, foarte diferite ca program si ca scop arhitectural, cele doua
categorii comunica intre ele prin schimburi subtile, fie venite de la locuinta privilegiata spre
cea populara, prin fenomene de imitatie sau de trickle-down (P.L.Jones, A taste of class -
in AR nr.984/1979), fie purtate cu dublu sens de cultura de specialitate.

Intocmit,
Filip Irina Cerasela – clasa a XII-a A

BIBLIOGRAFIE
 „Sa intelegem arhitectura” – Marco Bussagli
 „Locuinta in timp si spatiu” – Dr. arh. Radu R. Patriciu