Romeo și Julieta

de William Shakespeare

Date despre autor și operă

William Shakespeare (1594-1616) este un mare dramaturg și poet englez, fiind

considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Numele lui Shakespeare
este cunoscut în întreaga lume, fiind unul dintre cele mai importante nume ale
literaturii universale. A scris comedii, drame și tragedii („Comedia eroilor”, „Hamlet”,
„Macbeth”, „Regele Lear”, „Visul unei nopți de vară”, „Furtuna”, „Richard al III-lea”,
„Henric al VIII-lea”, „Othelo”, „Titus Andronicus”, „Antoniu și Cleopatra” etc.), dar
cea mai cunoscută operă a sa este „Romeo și Julieta”
Opera este o tragedie și este, probabil, cea mai cunoscută poveste de dragoste
din istoria lumii.

Analiza literară a textului

† Titlul este un element paratextual care deschide orizontul de așteptare al cititorului,

concentrând mesajul întregului text. Titlul este sintetic, redat printr-un două
substantive proprii: „Romeo și Julieta”, care reprezintă numele celor doi protagoniști:
Romeo Montague și Julieta Capulet. Între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste
tragică, în jurul căreia gravitează întreaga acțiune a piesei.Conjuncția „și” desemnează
cuplul, legătura dintre cei doi îndrăgostiți.

† Tema este iubirea interzisă, lupta marii iubiri împotriva destinului.

† Motivele literare sunt: ura, destinul, lumina, noapte/zi, sărutul, motivul măștilor, al
balului-carnaval, motivul jertfei, al licorii, al cavoului, al morții.

† Compoziția. Opera este o tragedie în cinci acte, separate prin cifre romane.
Întâmplările prezentate succesiv pe momentele subiectului pot fi rezumate astfel:
Acțiunea se desfășoară în Verona, unde familiile Capulet și Montague, cele mai
puternice la vremea aceea, se află într-un continuu conflict. Dragostea dintre Romeo și
Julieta este amenințată în permanență de rivalitatea dintre familiile lor. Cei doi se
căsătoresc în secret, dar Romeo este expulzat din Verona ca urmare a uciderii lui
Tybalt, vărul Julietei. Între timp, tatăl acesteia organizează căsătoria dintre ea și Paris,
dar fata încearcă, cu orice preț, să se elibereze de această legătură. Astfel, ea discută cu
un călugăr pe nume Lorenzo, care o sfătuiește să-și mimeze moartea. El îi oferă o

1
băutură menită să o cufunde într-un somn adânc, astfel încât toți ceilalți să creadă că
Julieta murise. Planul era ca, după trezirea fetei, aceasta să iasă din cavoul unde o
depusese familia ei pentru a se întâlni cu Romeo. Romeo, neștiind de planul Julietei
pleacă spre Verona pentru a-și vedrea iubita. Deznodământul este tragic. Crezând că
este moartă, el se otrăvește într-un moment de suferință profundă. Julieta se trezește,
dar când vede că Romeo a murit, se sinucide și ea. Înțelegând efectele devastatoare ale
urii care le separase atâta timp, cele două familii se împacă.

• Indicii spațio-temporali sunt limitați: „o piață publică”, „ziua”, „azi noapte”, „la
casa Montague”, „la bal”, „ajunul zilei”, „Chilia Fratelui Lorenzo”, „grădina
Capuleților”.
• Modurile de expunere sunt: dialogul (prin intermediul căruia personajele schimbă
replici), monologul specific pieselor de teatru, descrierea și narațiunea.
• Procedee narative: didascaliile, furnizând informații referitoare la jocul actorilor
(mimică, gesturi) și decorul scenei.

† Structura.
• Planul extern (relațiile dintre personaje: Samson-Grigore-Abraham-Baltazar,
Romeo-Julieta; Romeo-Benvolio; Julieta-doica-Mama, Capoleto-Paris; Romeo-Tibald;
Romeo-Preotul; Julieta-Preotul; Paris-Romeo; Romeo-Mercutio etc);
• Planul intern (gânduri, sentimente trăiri: scena de la bal, de la balcon, a otrăvirii)
• Planul colectivității (cetățenii, servitorii, străjeri, măști, soldați, străini, trecători,
paji, călugărițe)

† Caracterizarea unui personaj

Julieta este personajul principal, feminin, pozitiv și individual, al piesei
Romeo și Julieta, deoarece apare în toate momentele subiectului, are un rol important
în acțiune, iar celelalte personaje acționează în funcție de ea.
Statutul ei social este precizat în lista cu persoanele de la începutul piesei ca
fiind „fiica batrânului Capoleto”. Se bucură de un statut social înalt, întrucât face parte
dintr-una din familiile cele mai înstărite și influente din Verona.
Este caracterizată în mod direct de către autor prin referirile cuprinse în
didascalii („încurcată”, „rușinată”, „veselă”) și de celelalte personaje („Capoleto: …
fata/E prea plăpândă …/ Nu are nici paisprezece ani. / Așteaptă. /Să mai treacă pe-obrajii
ei bălani/O primăvară-două; „Romeo: Frumoasa mea frumoasă!”; „Că fata mea nu este și
ea un trandafir.”, „Doica: Tu, fluturașul mamei?”

2
 Ea însăși se caracterizează ca fiind puternică: „Vei vedea /Ce poate o femeie!”,
dispusă să lupte: „Sunt gata la orice!” și să se sacrifice pentru iubirea ei: „Mai bine
mor! ”, dând astfel dovadă de loialitate față de iubitul ei.
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, vorbe, gesturi, atitudini, relația cu
celelalte personaje. Julieta este o fată tânără de doar 14 ani, crescută de Doică, care ii
este prietenă, confidență, și chiar mamă, bizuindu-se pe ea în situațiile cele mai dificile.
Fata evoluează surprinzător, transformându-se dintr-un copil inocent într-o femeie
capabilă de a lupta pentru ceea ce își dorește.
Astfel, prin de caracterizare directă și indirectă, autorul realizează portretul
memorabil al unei tinere îndrăgostite, Julieta, care se jertfește pe altarul iubirii.
În opinia mea, Julieta este o tânără curajoasă, hotărâtă, care își urmează iubirea
chiar cu prețul vieții ei.

Argumentare – text dramatic

Textul dramatic este opera literară, în versuri sau în proză, creată pentru a fi
reprezentată pe scenă.
Opera „Romeo și Julieta”” de William Shakespeare se încadrează în categoria
textului dramatic, pentru că are toate trăsăturile specifice: structurarea în acte şi scene,
prezenţa indicaţiilor scenice, acţiunea evoluează prin intermediul replicilor
personajelor, dialogul fiind modul de expunere dominant.
În primul rând, ca în orice piesă de teatru, textul sau (opera) este alcătuit din
acte şi scene (care sunt delimitate prin plecarea sau prin intrarea unor personaje).
Autorul îşi exprimă în mod indirect ideile şi sentimentele prin intermediul actiunii, ce
evoluează gradat, prin intermediul replicilor personajelor. Personajele prezente în acest
fragment sunt: Romeo, Julieta, Doica, Paris, Principele Veronei, Capoleto, Montechio,
Tibald, Benvolio, Părintele Laurentio, Mama, Samson, Abraham, Baltazar, soția lui
Capoleto, soția lui Montechio).
În al doilea rând, fragmentul selectat sau opera conţine indicaţii scenice prin
care autorul dă sugestii privind jocul actorilor şi aranjarea decorului, de obicei marcate
între paranteze (ex.:„ Intră Corul”, „Se bat”, „ o sărută repede”, „ Pleacă amândoi”,
„Muzică și dans”, „Intră Julieta”, „Doica apărând”, „singur”, „râzând”).
Modul de expunere principal este dialogul („Doica, cine m-a chemat?”, „Mă
părăsești, pe veci nemângâiat”? ), care se poate împleti cu monologul („JULIETA: …
-Mi-e frică!”; „Ce dragoste se naște în mine”), cu descrierea sau cu naraţiunea (în plan
secundar).
În concluzie, prin trăsăturile prezentate şi argumentate anterior, „Romeo și
Julieta” de William Shakespeare” se încadrează în categoria textului dramatic.