Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului

Dreptul familiei

Căsătoria

Acord prenupțial  · Căsătorie
Căsătorie morganatică
Căsătorie între persoane de același sex
Convenția matrimonială

Stări legale similare

căsătoriei

Concubinajul · Uniunile civile
Parteneriatul domestic

Desfacerea căsătoriei

Anularea căsătoriei · Divorțul
Pensia de întreținere pentru soț
Relație extraconjugală  · Adulter
Pensia de întreținere pentru copil
Divorțul prin mediere

Divorțul administrativ
Partajul

Probleme cu privire
la copii

Paternitate  · Tăgada paternității
Legitimarea minorului · Adopția
Interesul superior al copilului
 Principiul californian
Pensie alimentară
Tutelă  · Curatelă  · Consiliu de familie
Domiciliul minorului

Custodia

Autoritatea părintească
Autoritate părintească comună
Custodie · Custodia comună
Custodie comună legală
Custodia unică  · Custodia împărțită
Părinte custodian  · Părinte necustodian
Reședința minorului  · Plan parental
Părinte rezident  · Părinte nerezident
Coordonator parental

Drepturile copiilor
și părinților

Relații personale cu minorul

Dreptul de supraveghere
Dreptul de găzduire
Dreptul de vizită  · Drept de acces
Dreptul de corespondență
Accesul părintelui la informații privitoare la minor
Dreptul de decizie asupra bunăstării
Dreptul bunicilor la legături personale
Drepturile copilului  · Drepturile omului
Dreptul de reprezentare

Arii cu tematică
apropiată

Abuzul între soți · Abuzul asupra copiilor

Răpirea copiilor · Căsătoria minorilor
Adulterul · Bigamie  ·
Incestul · Familie monoparentală
Răpirea internațională de minori
Sindromul alienării părintești
Sindromul Stockholm
Sindromul Münchausen prin transfer
Discriminare  · Competența parentală
Sexism în acordarea custodiei
 Autoritățile competente

Autoritatea tutelară  · DGASPC
SCC  · SPAS  · ARPCC
ANPDC  · Ministerul Justiției
Judecătorie  · Tribunal
Poliția de proximitate
Tribunal de minori și familie

Legislație în domeniu

Codul Civil · Codul Familiei

Legea 272/2004
Jurisprudența CEDO
Regulamentul 2201 din 2003 al CE
Convenția asupra Drepturilor Copilului
Convenția de la Haga din 1980
Convenția de la Lanzarote
Comisia Europeană privind
Legislația Familiei
iurispedia

 v
 d
 m

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) este

instituția publică din România aflată în subordinea consiliilor judetene respectiv in
subordinea consiliilor locale la nivel de sectoare in municipiul Bucuresti, care oferă
asistență și sprijin pentru copii, familie, persoane singure, persoane vârstnice,
persoane aflate în nevoie, abuzate, marginalizate sau cu dizabilități și oricărei
persoane aflate în nevoie.

Cuprins

 1Misiune
 2Organizare
o 2.1Direcția de Protecție a Copilului
o 2.2Direcția de Asistență Socială
o 2.3Direcția Economică
 3Obiectivele activității
 4Servicii oferite
 5Diferențe și asemănări între serviciul de Autoritate Tutelară și DGASPC [2]
 6Diferențe și asemănări între serviciul de SPAS și DGASPC
 7Organizațiile implicate în protecția copiilor
 8Vezi și
  9Legături externe
 10Bibliografie
 11Referințe

Misiune[modificare | modificare sursă]
Misiunea instituției este de a asigura persoanelor domiciliate pe raza sa de acțiune
un sistem de asistență socială care să răspundă nevoilor identificate și să ofere o
securitate socială universală și cuprinzătoare.
DGASPC, ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea consiliului
județean, sunt parteneri-cheie pentru consiliile locale în satisfacerea nevoilor copiilor
și familiilor. DGASPC asigură la nivelul județean, respectiv la nivelul sectoarelor
municipiului București aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în
domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice,
persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie. DGASPC
au în subordine ansamblul serviciilor rezidențiale și de tip familial destinate copiilor
pentru care au fost stabilite, în condițiile legii, măsuri de protecție specială în afara
propriei familii: pentru copiii separați temporar de familie, cu acordul/la solicitarea
părinților, măsura este decisă de către Comisia pentru protecția copilului, iar pentru
copiii aflați în pericol în familie, pentru care nu există acordul părinților și pentru copiii
lipsiți de părinți sau ai căror părinți au fost decăzuți din drepturile părintești măsura
este decisă de către instanța judecătorească, la solicitarea DGASPC.[1]

Organizare[modificare | modificare sursă]
DGASPC este organizată funcțional pe următoarele componente: Direcția de
Protecție a Copilului, Direcția de Protecție a Adultului și Direcția Economică:
Direcția de Protecție a Copilului[modificare | modificare sursă]
Direcția de Protecție a Copilului cuprinde: Serviciul de tip familial, Serviciul
Evaluare Complexă, Compartiment Adopții, Compartiment Monitorizare, Serviciul
Consiliere și Sprijin pentru Părinți și Copii, Compartiment Telefonul Copilului,
Serviciul de Asistență Maternală, Serviciul de Coordonare și Informare pentru Copiii
Străzii, Compartiment Delicvență Juvenilă, Compartiment Trafic Persoane, Servicii
Alternative (Adăpost de Noapte Pentru Copiii Străzii, Adăpostul de Zi și de Noapte
pentru Copiii Străzii), Serviciul Rezidențial Copii (centre de plasament, Centrul de
Primire a Copilului în Regim de Urgență, Centrul de Primire în Regim de Urgență
Copil Abuzat, Centrul Maternal, Complex de servicii comunitare).
Scopul activității Direcției de Protecție a Copilului se axează pe intervenția
specializată și dezvoltarea serviciilor adecvate pentru acordarea de asistență și
protecție copilului aflat în dificultate și familiei acestuia, prin toate formele și
mijloacele prevăzute de lege.
DGASPC au responsabilități în cazurile de abuz, rele
tratamente, neglijare sau exploatare, inclusiv exploatare prin muncă, trafic de copii,
repatrierea și reintegrarea socială a copiilor neînsoțiți, respectiv returnarea familiilor
cu copii și acordarea de servicii de sprijin în funcție de nevoi. Aceste responsabilități
sunt complementare cu cele ale consiliilor locale (vezi mai jos). Din acest motiv este
esențial ca DGASPC și consiliile locale să aibă o strânsă colaborare. În situația
copiilor căror părinți divorțează, DGASPC poate juca un rol complementar față
de autoritatea tutelară. [1] Există însă neconcordanțe cu privire la metodologiile de
lucru ale celor două instituții (de exemplu, cu privire la metodologia efectuării
anchetelor sociale) deoarece nu există norme metodologice de aplicare a Legii
272/2004
Direcția de Asistență Socială[modificare | modificare sursă]
Direcția de Asistență Socială are în componență: Serviciul de Plăți și Prestații
Sociale, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap,
Serviciul de Asistență Socială (Compartiment Rezidențial Adulți, Compartiment
Intervenții în Regim de Urgenta Adulți, Centru de Pregătire pentru o Viață
Independentă, Compartiment Anti-sărăcie și Prevenirea Marginalizării Sociale)
Direcția Economică[modificare | modificare sursă]
Direcția Economică este formată din: Serviciul Contabilitate, Analize și Urmăriri
Angajamente Bugetare, Compartiment Financiar Salarizare, Serviciul Administrativ
Gospodăresc (Coloana Auto, Compartiment Administrativ).

Obiectivele activității[modificare | modificare sursă]

Scopul DGASPC, ca serviciul public specializat în protecția copilului, este
transpunerea în practica a Normelor Convenției Organizației Națiunilor Unite, în
legătura cu protecția copilului și a strategiei guvernamentale în domeniu, activitatea
cuprinzând următoarele domenii:

 Respectarea și promovarea drepturilor fiecărui copil;

 Asigurarea dezvoltării copilului în centrul de plasament cât mai apropiat de
mediul familial;
 Reevaluează periodic condițiile care au dus la separarea copilului de
mediul familial și caută soluțiile cele mai bune pentru reintegrare;
 Ia măsurile necesare în cazul în care se observă o posibilă cauză care
poate duce la separarea copilului de unul dintre părinți, putând numi un
tutore provizoriu până la soluționarea cauzei;
 Evaluează garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le
îndeplinească familiile sau persoanele care pot deveni tutori și care pot
primi un copil în îngrijire;
 Asigurarea protecției temporare a copilului în centrul de plasament,
asigurând proiectul individual de protecție cu soluții pentru integrarea sau
reintegrarea sa familială;
 Crearea caracterului deschis a centrului către societate, integrarea
acestuia în comunitate prin modul de organizare, funcționare, prin relațiile
pe care le promovează;
 Scăderea treptată a numărului de copii ocrotiți din centrele de plasament
prin diversificarea serviciilor destinate protecției copilului, informarea și
pregătirea profesională a personalului;
 Asigurarea ocrotirii copilului în mediul lui natural, în familia biologică,
familie de îngrijire temporară (plasament sau încredințare), asistenți
maternali profesioniști, familie adoptivă;
 Implicarea în rezolvarea cazurilor de abuz emoțional asupra
copilului datorate boicotării programelor de legături personale dintre minor
 și părinți sau orice alte persoane semnificative din viața minorului (Art. 14
și 15 din Legea 272/2004).

Servicii oferite[modificare | modificare sursă]

Principalele servicii oferite de DGASPC în cazurile de exploatare a copiilor prin
muncă, trafic de copii și în cazul copiilor repatriați [1]

1. serviciile telefonul copilului pentru semnalarea tuturor situațiilor de

violență asupra copilului și, după caz, pentru semnalarea situațiilor de
violență în familie, în cadrul cărora funcționează câte o echipă mobilă
de intervenție pentru situațiile de urgență;
2. centrele de primire în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat
și exploatat - care își extind activitatea pentru toate formele de violență
asupra copilului;
3. centrele de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat - care
își extind activitatea pentru toate formele de violență asupra copilului;
4. centrele de tranzit pentru protecția și asistența copiilor repatriați și/sau
victime ale traficului.

Diferențe și asemănări între serviciul de Autoritate

Tutelară și DGASPC [2][modificare | modificare sursă]
Autoritatea Tutelara face parte din serviciile comunitare înființate în subordinea
consiliilor locale ca și alte servicii printre care și DGASPC. Diferența dintre aceste
doua instituții este obiectul de activitate, în sensul că Autoritatea Tutelară se ocupă
de eliberarea actelor administrative de dispoziție, de conservare, curatele, tutele,
etc. DGASPC are atribuții privind protecția copilului în situații de abandon
familial, rele tratamente aplicate minorului, în concluzie tot ceea ce ține de siguranța
fizică și psihică a minorilor. Exemple:

1. DGASPC în situațiile stabilite de lege poate cere decăderea din

drepturile părintești ale unuia dintre părinti sau a ambilor părinți.
Autoritatea tutelara numește un curator la cerere sau din oficiu sau
tutore în situațiile când un minor este asistat sau reprezentat în
instanță ori alte instituții ale statului.
2. Autoritatea Tutelară se implică însă la dezbaterea unei succesiuni,
dacă un minor are interese contrare cu părintii sai privind masa
succesorală, Autoritatea Tutelară numește un curator pentru a
reprezenta/asista minorul la notariat. Atribuțiile celor două instituții nu
se intercalează ci sunt reglementate de legi diferite.

Diferențe și asemănări între serviciul de SPAS și

DGASPC[modificare | modificare sursă]
Pentru mai multe detalii vezi Ordinul Nr. 95 din 13 martie 2006, pentru aprobarea
Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre DGASPC si SPAS sau persoanele
cu atribuții de asistenta socială (SCC), în domeniul protecției drepturilor copilului
(emitent: ANPDC, act publicat în M.O. nr. 305 din 5 aprilie 2006)
Organizațiile implicate în protecția
copiilor[modificare | modificare sursă]
 DGASPC - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
 ANPDC - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului
 SCC - Structurile comunitare consultative
 SPAS - Serviciile publice de asistență socială
 Autoritatea tutelară

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Centre de plasament
 Centrul Pilot de Protecție pentru Copilul Victimă a Traficului de Ființe
Umane
 Protecția copilului în România
 Speranță în viitor
 UNICEF
 Legea 272/2004

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Adrese Direcții Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
 Lista DGASPC-urilor cu care lucrează ARPCC o puteți găsi aici
 Delincvenții juvenili sunt reabilitați în cadrul familiei

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Opis-ul cu datele de contact ale tuturor DGAPS-urilor din țară
 ORDIN ANPDC Nr. 95 din 13 martie 2006, pentru aprobarea Metodologiei
de lucru privind colaborarea dintre DGASPC și SPAS sau persoanele cu
atribuții de asistenta socială (SCC), în domeniul protecției drepturilor
copilului (emitent: ANPDC, act publicat în M.O. nr. 305 din 5 aprilie 2006)
 HOTĂRÂRE GUVERN 49/20111 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea
Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă
multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de
violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și
interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de
exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și
copiii români migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor
state;
 Legea 272/2004 se poate consulta aici sau aici
 Legea 272/2004 pe domenii (foarte util pentru consultare rapidă)
 Propunerea avansată de Asociația TATA pentru îmbunătățirea Legii
272/2004.