Sunteți pe pagina 1din 28

SISTEMUL PREŢURILOR ÎN ROMANIA

4.1. Conceptul de preţ. Funcţii, categorii, relaţii. 62


4.2. Strategiile firmelor în domeniul preţurilor 69
4.3. Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor 71
4.4. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor. 73
Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
4.5. Structura sistemului informaţional al 78
preţurilor şi tarifelor
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 82
Teste de autoevaluare 83
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 85
Lucrare de verificare 85
Bibliografie minimală 85

Obiectivele specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să defineşti noţiunea de ,,mecanism al economiei de piaţă”;
• să delimitezi noţiunea de ,,concurenţă” funcţie de modalităţile de
interpretare a conceptului;
• să descrii conceptul de ,,mediu concurenţial normal”;
• să explici condiţiile minime pentru mediul concurenţial normal.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore


Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

4.1.Conceptul de preţ şi baza preţurilor. Funcţii, categorii, relaţii

Preţul reprezintă o sumă de bani primită sau plătită pentru cedarea, respectiv
obţinerea unui bun sau serviciu.
Sub aspect economic, preţul este expresia bănească a valorii bunurilor sau
serviciilor care fac obiectul schimbului şi constituie o categorie economică.
Preţul exprimă relaţiile băneşti care apar şi se derulează între agenţii
economici, între aceştia şi populaţie, între cetăţeni, între diferite firme şi state
cu privire la exprimarea în bani a valorii mărfurilor care fac obiectul
schimbului.
În prezent, preţul nu se limitează doar la valoarea bunurilor şi serviciilor care
fac obiectul schimbului, ci cuprinde în sfera sa şi alte acte şi fapte, putându-se
astfel vorbi de: preţul acţiunilor, al obligaţiunilor şi al altor titluri de valoare,
preţul concesiunilor (redevenţa), preţul locaţiilor de gestiune, preţul capitalului
împrumutat (dobânda) sau a celui utilizat (amortizarea, chiria), etc.

4.1.1.Funcţiile preţurilor
Principalele funcţii îndeplinite de către preţ într-o economie de piaţă sunt următoarele:
1. Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor constă în aceea că prin
intermediul preţurilor, indicatorii eforturilor şi efectelor ce caracterizează activităţile
economico-sociale capătă o expresie bănească concretă. În acest context, preţul apare ca
instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agenţii economici în toate fazele
circuitului economic: aprovizionare-producţie-desfacere;
2. Funcţia de informare a agenţilor economici, prin intermediul căreia pe de o parte, factorii
de producţie sunt orientaţi spre utilizările cele mai eficiente, iar consumatorii spre alegerile
cele mai convenabile. Preţul este acela care îl determină pe producător să extindă, să restrângă
sau să abandoneze anumite activităţi. Din acest punct de vedere, el este cea mai importantă
sursă de informaţii în adoptarea deciziilor de alocare şi realocare a resurselor pe diverse
domenii;
3. Funcţia de stimulare a agenţilor economici producători, prin recuperarea cheltuielilor şi
asigurarea profitului, ca premisă a continuităţii activităţilor economice. Ofertanţii sunt stimulaţi
să crească producţia acelor bunuri pentru care se oferă preţuri avantajoase pe piaţă dar, în
acelaşi timp, preţurile acţionează ca factor de presiune asupra reducerii costurilor de producţie
în scopul creşterii profiturilor încasate;
4. Funcţia de pârghie economică, justificată în primul rând prin aceea că
preţurile cuprind în structura lor elemente valorice, considerate fiecare ca fiind
pârghii economice şi anume: salarii, impozite, contribuţii, dobânzi, taxe, profit,
comisioane şi adaos comercial etc.; în al doilea rând prin aceea că preţul unui
produs se încadrează într-un sistem de preţuri ale altor produse cu care se află
în raporturi de proporţionalitate (denumite şi preţuri relative), iar în al treilea
rând prin aceea că preţurile au implicaţii complexe în gestiunea agenţilor
economici acţionând în două faze importante: în faza aprovizionării, prin
preţurile factorilor de producţie şi în faza desfacerii, prin preţurile produselor
livrate;
5. În anumite situaţii, şi în special când se practică preţuri administrate, preţul este un factor
Preţuri şi concurenţa 62
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii de agenţi, ramuri şi
sectoare de activitate.
Decizia de preţ se adoptă ţinând seama de existenţa unor constrângeri
monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice şi sociale, precum şi a libertăţii
de acţiune a agenţilor economici.
Constrângerile se manifestă sub forma unor elemente normative şi a unor
elemente sau condiţii obiective. Elementele normative constau în legi, hotărâri
şi ordonanţe guvernamentale, ordine ale ministerelor, hotărâri ale autorităţilor
locale, şi alte acte normative privind preţurile, cheltuielile cuprinse în preţ şi
celelalte componente ale preţurilor (dobânzi, profit, impozite şi taxe, adaos
comercial), precum şi unele restricţii privind producţia, desfacerea şi
consumul, importul şi exportul, etc. În fostele ţări socialiste, cu economie
planificată, rolul hotărâtor l-au avut aceste elemente normative. În economia de
piaţă, elementele normative au un rol mai scăzut; în general intervenţia statului
în formarea preţurilor se realizează indirect, prin măsuri fiscale, valutare,
vamale, etc.
Elementele obiective sunt date de existenţa şi funcţionarea pieţei cu toate
componentele sale: raportul cerere-ofertă; nivelul cheltuielilor de producţie şi
rata profitului, pe plan intern şi internaţional, care determină producătorii să-şi
extindă sau restrângă producţia la anumite bunuri; oferta scăzută la anumite
mărfuri care permite ofertanţilor să practice preţuri ridicate şi care pot provoca
o creştere a producţiei la sortimentele respective; existenţa unor stocuri de
mărfuri greu vandabile, care impune operarea unor reduceri de preţuri; variaţia
intensă a raportului cerere-ofertă care presupune adaptabilitatea operativă la
modificarea condiţiilor; existenţa unor capacităţi de producţie neutilizate sau
insuficiente care determină producătorii să adopte anumite decizii privind
producţia şi preţurile (extinderea producţiei şi reducerea preţurilor sau scăderea
ori menţinerea producţiei şi a preţurilor) etc.

4.1.2.Structura şi categoriile de preţuri


Ţinând seama de stadiile şi verigile pe care le parcurg mărfurile în mişcarea lor
de la producător la consumator, de variaţia mărimii cheltuielilor în funcţie de
aceste stadii, de particularităţile circulaţiei mărfurilor (unele circulă numai
între agenţii economici, altele ajung la consumatorul final), de elementele
structurale ale preţurilor şi de deosebirile dintre sfera producţiei şi cea a
serviciilor, în practica economică se folosesc mai multe categorii de preţuri şi
anume:
- preţuri cu ridicata;
- preţuri cu amănuntul;
- tarife.
a) Preţurile cu ridicata sunt preţurile care se negociază şi la care circulă
produsele, în general, între agenţii economici. Ele cuprind costurile şi profitul,
ca regulă generală, iar unele produse, precizate prin acte normative, preţurile
cu ridicata cuprind şi accizele datorate bugetului de stat.
Preţurile cu ridicata sunt legate în special de producătorii de bunuri materiale.
Preţuri şi concurenţa 63
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
Ei negociază nivelul acestor preţuri cu beneficiarii, în funcţie de cerere şi
ofertă. Dar, în circuitul unor mărfuri de la producători până la consumatori se
interpun mai multe categorii de intermediari: o societate comercială cu ridicata
(en gros) şi alta cu amănuntul (en detail). În aceste cazuri, preţurile cu ridicata
trebuie negociate între unităţile comerciale respective. În ultimă instanţă
obiectul negocierii nu-l constituie preţul propriu-zis, mărimea adaosului
comercial (comisionului) ce îi revine unităţii cu ridicata şi care se cuprinde în
preţul facturat către societatea comercială cu amănuntul.
Există situaţii în care producătorii îşi desfac produsele prin magazine proprii.
Livrarea produselor către aceste magazine se face tot la preţuri cu ridicata, iar
magazinele desfac produsele la preţuri cu amănuntul. Având în vedere
particularităţile circulaţiei mărfurilor, preţurile cu ridicata pot fi de două feluri
şi cu două niveluri:
- preţuri cu ridicata ce revin unităţilor producătoare şi care
marchează sfârşitul procesului de producţie. Ele trebuie să asigure
acestora acoperirea costurilor de producţie şi obţinerea unei rate de profit,
în funcţie de concurenţa de pe piaţă, precum şi realizarea accizelor
datorate statului, după caz. Aceste preţuri sunt întâlnite în raporturile de
vânzare-cumpărare dintre unităţile din ramurile producţiei materiale,
dintre aceste unităţi şi unităţile comerciale cu ridicata, precum şi dintre
unităţile producătoare şi magazinele proprii;
- preţurile cu ridicata ce revin unităţilor comerţului cu ridicata,
practicate la livrarea produselor de către aceste unităţi comerciale
către unităţile comerciale cu amănuntul sau de alimentaţie publică
(sau de către alte unităţi comerciale cu ridicata).
Acestea cuprind, în plus, faţă de preţurile cu ridicata ce revin producătorilor,
adaosul comercial (comisionul) aferent unităţii comerciale cu ridicata.
Preţurile cu ridicata nu conţin taxa pe valoare adăugată, dar ele constituie baza
de impozitare, baza de calcul pentru această taxă.
Sunt şi unele produse scutite, pentru care nu se calculează taxa pe valoarea
adăugată.
Unităţile comerţului cu ridicata pot vinde produse şi direct populaţiei. În acest
caz, preţul cuprinde şi taxa pe valoare adăugată.
b) Preţurile cu amănuntul sunt preţurile la care se desfac sau se revând
populaţiei diferite produse de către unităţile comerciale specializate sau de
către magazinele proprii ale unităţilor producătoare. Preţurile cu amănuntul se
aplică şi la vânzările prin reţeaua comerţului cu amănuntul către unităţile de
stat, cooperatiste sau private şi organizaţii obşteşti. Aceste preţuri se practică
mai ales pentru produsele destinate consumului neproductiv.
Din punct de vedere al structurii, ele sunt cele mai complexe, cuprinzând pe
lângă costuri, profit, accize (după caz), adaos comercial (comision) aferent
unităţii comerciale cu ridicata (după caz) şi adaosul comercial (comisionul)
cuvenit unităţii comerciale cu amănuntul, precum şi taxa pe valoare adăugată,
calculată şi colectată din toate stadiile anterioare.
Preţul cu amănuntul marchează sfârşitul circuitului mărfurilor care intră în
Preţuri şi concurenţa 64
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
consumul final.
c) Tarifele reprezintă categoria de preţuri care se practică într-un anumit
domeniu specific de activitate, în domeniul prestărilor de servicii. În funcţie de
categoria beneficiarului, tarifele au caracterul de preţuri cu ridicata (când
serviciile se prestează, de regulă, agenţilor economici) sau de preţuri cu
amănuntul.

4.1.3.Relaţiile dintre preţuri


Între diferitele preţuri care alcătuiesc sistemul de preţuri există o diversitate de
raporturi, relaţii care pot fi grupate în: legături, corelaţii şi interdependenţe.
Legăturile dintre preţuri sunt relaţiile dintre diferitele categorii de preţuri din
punctul de vedere al elementelor de structură.
Existenţa unui sistem de preţuri impune asigurarea unor legături precise între
diferitele categorii de preţ ale aceluiaşi produs, în funcţie de fazele circuitului
economic pe care-l parcurge un produs.
Datorită acestor legături, modificarea preţurilor dintr-o categorie antrenează
modificări ale elementelor de legătură sau poate determina modificarea
preţurilor din celelalte categorii. Legătura reciprocă a diferitelor categorii de
preţuri nu trebuie înţeleasă ca o dependenţă automată între ele. Având în
vedere funcţiile concrete şi rolul relativ diferit al categoriilor de preţuri, există
posibilitatea modificării nivelului unei categorii de preţuri fără ca aceasta să
antreneze neapărat sau concomitent, şi în aceeaşi măsură, modificarea
nivelului de preţuri din celelalte categorii. Astfel, modificarea preţurilor cu
ridicata la unele produse nu implică neapărat şi modificarea nivelului preţurilor
cu amănuntul sau, dacă o implică, aceasta se poate efectua mai târziu, corelat
cu alte măsuri privind protecţia populaţiei. Se deosebesc şi consecinţele
economice ale modificării diferitelor categorii de preţuri. Aşa de exemplu,
creşterea sau reducerea preţurilor cu ridicata pentru produse care circulă între
unităţi economice, nu afectează în mod direct nivelul de trai, în timp ce
modificarea preţurilor cu amănuntul sau a preţurilor produselor agricole
cumpărate de la producători influenţează în mod direct veniturile reale ale
populaţiei şi, după caz, veniturile sau cheltuielile bugetului de stat.
Corelaţiile dintre preţuri sunt raporturile dintre preţurile din aceeaşi
categorie (între preţurile cu ridicata ale diferitelor produse, sau între preţurile
cu amănuntul). Acestea pot fi:
- cu caracter general, ca de exemplu: între preţurile (cu ridicata sau cu
amănuntul) mărfurilor alimentare şi preţurile mărfurilor industriale; între
aceleaşi preţuri ale diferitelor mărfuri nealimentare (industriale); între
preţurile produselor agricole şi preţurile produselor industriale etc.;
- cu caracter special: între preţurile mărfurilor ce se pot înlocui reciproc
(cu însuşiri diferite, dar pentru aceleaşi utilizări); între preţurile
mărfurilor ce nu se pot înlocui reciproc (cu însuşiri diferite), dar care în
anumite condiţii pot fi folosite unele la fabricarea celorlalte; între
preţurile mărfurilor ce pot fi folosite ca atare şi cele care necesită o
prelucrare suplimentară. Dacă corelaţiile cu caracter special nu sunt
Preţuri şi concurenţa 65
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
asigurate, poate avea loc un proces de substituire a bunurilor.
Interdependenţele dintre preţuri exprimă raporturile complexe dintre nivelul
diferitelor categorii de preţuri ale unor produse, pe de o parte, şi nivelul
costurilor sau al preţurilor produselor care se obţin din primele produse, pe de
altă parte. Este vorba deci de raporturile dintre diferite categorii de preţuri ale
diferitelor produse care se folosesc unul la fabricarea celuilalt. Modificarea
preţului dintr-o categorie la un anumit produs atrage după sine modificări nu
numai în ce priveşte nivelul şi structura acestui preţ, ci propagă influenţe
asupra costurilor şi preţurilor la alte produse. Astfel, nivelul preţurilor cu
ridicata sau cu amănuntul al unui produs este în dependenţă de nivelul şi
mişcarea preţurilor la materiile prime şi auxiliare a combustibililor, a tarifelor
pentru serviciile utilizate la fabricarea acelui produs.
Această interdependenţă se manifestă sub forma unor influenţe care pot fi de
două feluri:
- în lanţ, sau într-un singur sens, sau de succesiune, de la preţul materiilor
prime la costurile produsului finit şi mai departe, asupra preţului
acestuia. De exemplu: lapte-brânzeturi; carne-preparate din carne;
minereu – fontă – fier – oţel – laminate – piese – subansamble – produse
finite; lemn – celuloză – hârtie; sfeclă de zahăr – zahăr – produse
zaharoase; lână – fire – ţesături – confecţii, etc.
- reciproce (flux – reflux), sunt atât influenţe ale preţurilor materiilor
prime asupra preţurilor produselor unei ramuri şi, mai departe, asupra
altor ramuri, cât şi influenţe ce se întorc asupra primei ramuri. De
exemplu: creşterea preţurilor cu ridicata ale combustibililor influenţează
costurile în transporturi şi mai departe, tarifele de transport. Acestea, la
rândul lor, influenţează preţurile combustibililor. Cele mai frecvente
influenţe de reciprocitate apar la produsele din ramura combustibililor,
energiei electrice şi transporturilor, datorită legăturilor strânse dintre
aceste ramuri: producţia de combustibil nu poate fi realizată fără
energie electrică şi mijloace de transport; producţia de energie
electrică, prin folosirea resurselor termice, nu poate avea loc fără
combustibili transportaţi la locul de consum: transportul nu se poate
realiza fără combustibili sau energie electrică.
Nici interdependenţele dintre preţuri nu trebuie înţelese în mod rigid, ca nişte
raporturi care se schimbă în mod automat şi în aceeaşi măsură. Agenţii
economici au posibilitatea să compenseze o parte din influenţele propagate din
creşterea preţurilor prin măsuri proprii suplimentare de reducere a
consumurilor materiale. Ei ar trebui, în primul rând, să caute soluţii pentru
compensarea influenţelor negative din creşterea acestor preţuri (prin reducerea
consumurilor specifice, a altor cheltuieli, sau prin reproiectarea produselor,
etc.) şi numai pe urmă să ia în considerare o eventuală majorare a preţurilor
propriilor produse.

Preţuri şi concurenţa 66
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

4.1.4.Incidenţa asupra structurii preţurilor a taxei pe valoarea adăugată


TVA este un impozit indirect care cuprinde toate fazele circuitului economic,
respectiv producţia, serviciile şi distribuţia până la vânzările către
consumatorii finali (inclusiv).
Din punct de vedere al bugetului de stat este un impozit indirect, care se
stabileşte asupra operaţiilor privind transferul bunurilor şi asupra prestărilor de
servicii. Este o taxă unică ce se percepe însă în mod fracţionat, corespunzător
valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic. Operaţiile supuse
TVA se împart în două mari categorii:
a) operaţii care au ca efect transferul proprietăţii bunurilor indiferent de
forma juridică prin care se realizează acest transfer de proprietate;
b) operaţii constând în prestarea de servicii.
Ţinând cont de provenienţa bunurilor, operaţiile supuse TVA se împart potrivit
legii în:
a) livrări de bunuri mobile;
b) transferul proprietăţii bunurilor imobiliare între agenţii economici
precum şi între aceştia şi instituţii sau persoane fizice;
c) prestări de servicii;
d) importul de bunuri şi servicii.
Principalele reguli în funcţie de care se stabileşte dacă o operaţie este supusă
sau nu TVA se referă la destinaţia produselor livrate şi serviciilor prestate.
Potrivit acestui principiu, bunurile şi serviciile se supun TVA în ţara în care se
consumă şi nu în cea în care se produc, astfel că:
a) bunurile şi serviciile din ţară sau din import sunt supuse TVA, dacă sunt
destinate beneficiarilor din România;
b) bunurile şi serviciile exportate nu suportă TVA.
TVA nu se include în preţurile şi tarifele negociate între agenţii economici şi
deci nu este inclusă în baza de impozitare, fiind evidenţiată distinct în factură.
În aceste condiţii reţinem faptul că agenţii economici negociază preţurile şi
tarifele serviciilor, fără TVA, care se percepe separat.
Pentru livrările de mărfuri şi prestările de servicii către populaţie efectuate prin
comerţul cu amănuntul şi prin consignaţii, prin unităţile de alimentaţie publică,
preţurile cu amănuntul şi tarifele practicate cuprind TVA.
În acest caz TVA se determină prin aplicarea unei cote recalculate după
formula:
cota TVA x 100/(cota TVA + 100)
Există mai multe noţiuni cu privire la TVA (Bragaru, 2010):
- TVA colectată cuprinsă în documentele de vânzare a mărfurilor şi
Preţuri şi concurenţa 67
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
serviciilor;
- TVA colectată = Preţ de vânzare x cota TVA
- TVA deductibilă cuprinsă în documentele de cumpărare a materiilor
prime, materialelor, energiei electrice, termice, chirii, locaţii, mărfuri şi
servicii;
- TVA deductibilă = Preţ de cumpărare x cota TVA
- TVA de plată sau datorată dacă TVA colectată este mai mare decât
TVA deductibilă;
- TVA datorată = Valoarea adăugată x cota TVA
- TVA de rambursat dacă TVA deductibilă este mai mare decât TVA
colectată;
- TVA datorată = TVA colectată – TVA deductibilă
- TVA în aşteptare sau neexigibilă care se regăseşte în anumite situaţii:
vânzări în rate, vânzări cu amănuntul, vânzări fără documente fiscale.
TVA datorată = (Preţ de vânzare cu TVA – Preţ de cumpărare cu TVA) x cota TVA x
100 / (100 + cota TVA)
Privind incidenţa TVA asupra structurii preţurilor se desprind următoarele
aspecte:
- TVA nu este element al preţului negociat;
- TVA este element al preţului de factură;
- TVA este element al preţului de comercializare.
TVA este un impozit al consumului şi este încorporat în preţul la care se pun în
consum produsele sau serviciile. Dacă se are în vedere un anumit produs şi
fazele pe care acesta le parcurge de-a lungul procesului de producţie şi
comercializare până la consumatorul final, impozitul se plăteşte de fiecare dată
în aceeaşi proporţie, calculat la valoarea adăugată şi fracţionat la toţi agenţii
economici care sunt implicaţi în acest proces. Fiecare plătitor calculează TVA
şi nu o suportă decât în măsura în care el adaugă valoare produsului.
În acest context se delimitează două categorii de preţuri:
- preţuri cu TVA;
- preţuri fără TVA.
Preţurile fără TVA sunt utilizate pentru a determina cifra de afaceri a
întreprinzătorilor – ele sunt preţuri libere, se negociază sau se stabilesc pe piaţă
şi care prezintă baza de impunere pentru TVA. Mărimea TVA, calculată în
funcţie de preţul de vânzare cumulează de fiecare dată toate taxele pe valoarea
adăugată plătite de agenţii economici din amonte, fiecare reprezentând un
stadiu pe care îl parcurge produsul de la producător la consumatorul final.
Accizele sunt cuprinse în preţurile la care se livrează produsele de către
producătorii interni sau din import la anumite categorii de produse: băuturi
alcoolice, tutun, produse energetice si cafea (verde, prăjită si solubilă)
(Bragaru, 2010).

Preţuri şi concurenţa 68
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
Accizele sunt cuprinse în preţurile cu ridicata sau la preţurile de
comercializare, obligaţia de plată a lor la buget fiind calculată prin aplicarea
unei cote procentuale astfel:
- pentru produsele din producţia internă – la contravaloarea bunurilor
livrate exclusiv accizele;
- pentru produsele care se importă – la valoarea în vamă stabilită potrivit
legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale stabilite,
potrivit legii pe categorii de produse.
Valoarea în vamă se determină pornind de la preţul extern franco-frontieră
transformat în lei la cursul în vigoare.
- pentru bunurile introduse în ţară de persoane fizice neînregistrate ca
agenţi economici dar comercializate prin agenţi economici (produse
vândute în regim de consignaţie) – la contravaloarea ce se cuvine
deponentului pentru bunurile vândute.
Sunt exonerate de la plata accizelor produsele care se livrează la rezerva de stat
şi produsele care sunt exportate direct sau prin agenţii economici care îşi
desfăşoară activitatea pe bază de comision precum şi produsele importate în
regim de tranzit sau import temporar.
Accizele fac parte din structura preţului cu ridicata sau a preţului de
comercializare; pentru produsele provenite din import accizele se adaugă la
preţul extern franco-frontieră transformat în lei la cursul în vigoare.

4.2.Strategiile firmelor în domeniul preţurilor

Modalităţile de determinare a preţului de vânzare într-o economie


concurenţială diferă în funcţie de politica adoptată de firmă. Există trei mari
strategii pentru stabilirea preţului produsului şi anume:
Fixarea preţului pornind de la cost. Conform acestei metode, la baza
preţului stă valoarea costului unitar determinat ca raport între suma totală a
cheltuielilor ocazionate cu producerea bunului respectiv şi numărul de unităţi
produse. La acesta se adaugă profitul, care de cele mai multe ori este calculat
ca un procent din costul total, şi impozitele şi taxele prevăzute de lege. În
funcţie de verigile pe care le parcurge produsul până la consumatorul final, se
adaugă la preţul de cumpărare adaosurile comerciale ale comercianţilor
intermediari. Cel mai mare inconvenient al acestei metode constă în faptul că
fixarea preţului de vânzare nu ţine cont de piaţă, ceea ce poate conduce la
supraevaluări ale produsului şi deci la imposibilitatea vânzării lui.
Fixarea preţului pe baza cererii. Preţul practicat este rezultatul
experimentării mai multor preţuri pe un interval scurt de timp. În funcţie de
jocul cererii şi al ofertei se ajunge la un preţ de echilibru cu care se va vinde, în
final, produsul. Punctul de plecare însă este nivelul preţului aferent pragului de
rentabilitate al firmei.
Determinarea preţului pe baza competiţiei. În această situaţie, în fixarea

Preţuri şi concurenţa 69
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
preţului, firma ignoră costurile şi cererea pieţei şi foloseşte în locul lor
preţurile competitorilor ca ghid în stabilirea propriilor preţuri. O astfel de
determinare a preţului este des practicată, în special de detailişti, datorită
avantajelor pe care le oferă şi anume: este o metodă simplă ce nu presupune
studierea cererii, determinarea punctului de echilibru şi nici măcar calcularea
adaosului comercial (firma pur şi simplu foloseşte acelaşi preţ cu competitorii
săi pentru bunurile şi serviciile asemănătoare); este metoda considerată cea mai
corectă atât de cumpărător cât şi de vânzător şi rareori stârneşte un “război” al
preţului.
Problema stabilirii preţului apare întotdeauna la lansarea produselor noi pe
piaţă. Ca urmare pot fi utilizate mai multe forme de preţ impuse de politica de
distribuţie a firmei:
- Preţul de lansare este cel mai mare preţ pe care firma poate să-1 obţină
în perioada de lansare a produsului, perioadă relativ scurtă din ciclul său
de viaţă. Vânzătorul ia "spuma pieţei", ceea ce-l ajută să acopere mult
mai repede costurile ridicate de cercetare şi dezvoltare. Riscurile
practicării acestui preţ sunt mari deoarece el poate să descurajeze cererea
sau poate atrage competitorii care vor încerca să intre pe piaţă cu acelaşi
produs sau cu unul similar.
- Preţul de penetrare, contrar preţului de lansare acesta este cel mai
scăzut preţ practicat pentru produsele noi. Ideea este de a dezvolta repede
o zonă de piaţă mai mare. Vânzătorul speră că în felul acesta va vinde
mai multe unităţi de produs de-a lungul nivelelor de început ale ciclului
de viaţă şi astfel îi va descuraja pe competitorii săi care nu vor fi atraşi să
intre pe piaţă. Dacă preţul este mic vor fi stimulate vânzările, o cifră de
afaceri mare permiţând firmei să-şi dezvolte producţia, fenomen ce
conduce la reducerea costurilor unitare. Dezavantajul acestei strategii
este acela că plasează firma într-o poziţie mai puţin flexibilă deoarece
este mult mai dificilă creşterea vizibilă a preţurilor decât reducerea lor.
Strategiile psihologice descoperite relativ recent în raport cu vechimea
activităţii de comerţ, au căpătat o amploare apreciată îndeosebi de marii
comercianţi. În prezent se practică o varietate de strategii de acest gen care au
ca efect principal creşterea cifrei de afaceri şi îmbunătăţirea imaginii firmelor
producătoare şi de distribuţie.
Dintre acestea pe cele mai des apelate:
- Preţul incomplet şi constă în afişarea unei sume incomplete care se
situează cu puţin sub un preţ rotunjit şi care lasă impresia consumatorului
că face o economie cumpărând produsul respectiv. Vânzătorii din ţările
dezvoltate care apelează la aceste preţuri afirmă că metoda conduce la
creşterea vânzărilor, clienţii fiind încurajaţi să facă cumpărături în
cantităţi mai mari.
- Un singur preţ pentru două sau mai multe unităţi de produs. Mulţi
detailişti şi în special supermarket-urile practică un singur preţ pentru
două sau mai multe produse care este mai mic decât suma celor două
separat. În mod special, pentru produsele cu o fluctuaţie rapidă, această
strategie poate să ducă la creşterea vânzărilor. Clienţii care văd un singur
Preţuri şi concurenţa 70
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
preţ şi care se aşteaptă să folosească în cele din urmă produsele din
pachet vor cumpăra întreg pachetul în ideea că vor economisi o anumită
sumă.
- Preţul de prestigiu se practică cu scopul de a marca statutul şi calitatea
produsului respectiv. Datorită calităţilor superioare, unele produse sunt
mai scumpe decât cele de calitate medie sau mică, mulţi cumpărători
crezând că un preţ ridicat presupune şi o calitate superioară pentru
anumite produse ca bijuteriile sau cosmeticele.
- Aplicarea discount-ului. Producătorii şi vânzătorii oferă clienţilor lor o
varietate de discount-uri dintre care: discount-uri comerciale care se oferă
intermediarilor sau agenţilor de vânzări care prestează activităţi de
distribuţie; discount-uri cantitative care sunt reduceri valorice acordate
clienţilor ce cumpără în cantităţi mari şi constituie un mod de
economisire pentru aceştia deoarece costul vânzării pe unitatea de produs
devine mai mic
Exemplu: se practică la produsele cu o viteză de circulaţie mare); discount-
uri cash sunt oferite pentru o plată imediată (vânzătorul poate oferi, de
exemplu, un discount de 1,5 % dacă factura este achitată înainte de 10 zile,
termenul de scadenţă fiind de 30 de zile .

Sarcina de lucru 1
Enumera şi argumenteazǎ tipurile de strategii pshihologice.

4.3.Sistemului informaţional al preţurilor şi tarifelor


4.3.1.Necesitatea şi obiectivele sistemului informaţional

Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor în ţara noastră asigură urmărirea


evoluţiei preţurilor pe anumite intervale de timp, verificarea modului în care
acestea corespund cerinţelor actuale ale economiei de piaţă. Cu ajutorul
sistemului informaţional se justifică obiectivele politicii de preţuri, folosirea
preţului ca pârghie valorică în cadrul economiei.
Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor trebuie să asigure realizarea
următoarelor obiective mai importante:
Elementele cele mai importante ale sistemului informaţional al preţurilor sunt:
indicii de preţuri sau tarife, preţurile sau tarifele medii, preţurile sau tarifele
curente, constante şi comparabile, influenţele din modificarea preţurilor,
preţurile de catalog.
Preţuri şi concurenţa 71
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

O metodă eficientă de cercetare a evoluţiei preţurilor o constituie cea a


indicilor de preţ.
În statistica economică, indicii preţurilor împreună cu indicii valorii şi ai
volumului fizic alcătuiesc un sistem, care permite analiza dinamicii valorii
producţiei şi circulaţiei mărfurilor, în funcţie de modificarea volumului fizic al
producţiei şi de modificarea preţurilor.
Preţurile medii, analizate comparativ pe mai mulţi ani caracterizează şi ele
dinamica preţurilor dar, spre deosebire de indici, preţurile medii vor exprima o
evoluţie determinată, atât de modificarea unor preţuri nominale, cât şi de
modificările în structura producţiei sau desfacerii mărfurilor.
Preţurile medii furnizează elementele necesare pentru fundamentarea şi
elaborarea indicatorilor economici şi financiari din bugetul de stat, precum şi
aprecierea modului în care se realizează valorificarea superioară a materiilor
prime de producţie, introducerea progresului tehnic, reducerea costurilor etc.
În practica statistică produsul intern brut şi produsul intern net, precum şi alţi
indicatori economici, se calculează în: preţuri curente ale fiecărui an pentru
exprimarea volumului valoric; preţuri constante - pentru exprimarea volumului
fizic, înţeles ca masă de valori de întrebuinţare.
Exprimarea în preţuri constante, prin recalcularea preţurilor curente în preţuri
constante, este necesară în vederea asigurării comparabilităţii acestor
indicatori.
Prin preţuri constante se înţeleg preţurile stabilite cu ocazia unor actualizări
de preţuri sau preţurile unui anumit an, cu ajutorul cărora se recalculează
indicatorii valorici dintr-o anumită perioadă, pentru a se putea compara în
timp.
Preţul constant este o unitate convenţională de măsură, cu ajutorul căreia se
exprimă valoric volumul cantitativ al unei activităţi eterogene, care poate fi
astfel comparat în timp şi spaţiu. Pentru ca preţurile constante să aibă o putere
mare de caracterizare, într-o anumită perioadă în care sunt utilizate, este
necesar ca acest interval de timp să fie cât mai scurt. În caz contrar, acestea îşi
pierd puterea de caracterizare reală a fenomenelor şi proceselor economice.
Preţurile comparabile sunt preţuri practicate la stabilirea indicatorilor
valorici pe o perioadă mai mare şi în care s-au practicat mai multe preţuri
constante.
Exprimarea dinamicii se poate realiza prin trecerea dintr-un preţ constant în
altul, creându-se, astfel, o legătură de comparabilitate pe o perioadă mai
îndelungată, respectiv între indicatorii din perioada trecută, care s-au calculat
cu vechiul preţ constant şi din perioada curentă în care s-a folosit noul preţ
constant. În aceste condiţii nu mai există un anumit preţ constant pentru
întreaga perioadă, ci se poate spune că dinamica este calculată în preţuri
comparabile.
Stabilirea preţurilor la noile produse, modificarea preţurilor produselor
existente şi caracterizarea evoluţiei preţurilor într-o anumită perioadă, necesită

Preţuri şi concurenţa 72
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
organizarea unui flux corespunzător de informaţii.

Unele preţuri şi tarife stabilite în general de agenţii economici cu capital de stat


se cuprind în cataloagele de preţuri. Acestea sunt documente oficiale prin care
se publică preţurile stabilite pentru diferite grupe de mărfuri sau servicii.
Cataloagele preţurilor joacă un rol important în economia naţională. Pe baza
lor se fac decontările cu bugetul statului, se asigură vânzarea mărfurilor pentru
populaţie şi controlul preţurilor stabilite în toate stadiile de mişcare a
mărfurilor de la producător la beneficiar. Cataloagele de preţuri sunt atât
documente de evidenţă a preţurilor stabilite, cât şi documentaţie de bază pentru
corelarea preţurilor produselor noi cu preţurile produselor existente. În general,
cataloagele de preţuri cuprind următoarele date: numărul de ordine al
produsului; codul (conform clasificării generale a produselor şi serviciilor);
denumirea produsului (grupe şi denumirea produselor) şi, după caz, numărul
stasului sau al normei interne; caracteristicile tehnice prezentate succint;
unitatea de măsură; după caz, temeiul legal al preţurilor şi preţul respectiv.
În acest context, se diferenţiază o serie de obiective şi sarcini ce aparţin
sistemului informaţional al preţurilor şi tarifelor, care în orice economie
modernă este definit prin conexiunea următoarelor subsisteme principale:
subsistemul informaţional al preţurilor cu ridicata; subsistemul informaţional al
preţurilor de comercializare şi al tarifelor pentru populaţie; subsistemul
informaţional al preţurilor produselor agricole.
Sistemul informaţional al preţurilor se realizează cu ajutorul statisticilor pe
linie de preţuri, cu ajutorul bugetelor de familie, a balanţei de venituri şi
cheltuieli băneşti ale populaţiei, precum şi folosind diverse acte normative şi
documente primare, pe baza cărora şi prin care s-au stabilit şi modificat diverse
preţuri şi tarife.

4.4.Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor de preţuri

Indicii de preţuri sunt mărimi relative, ce caracterizează evoluţia (dinamica)


medie a preţurilor în timp şi raportul dintre preţuri în spaţiu (teritorial). Ei se
exprimă sub formă procentuală sau sub formă de coeficienţi.
Indicii, care caracterizează dinamica preţurilor, apar ca un raport între preţurile
perioadei curente şi preţurile perioadei de bază, iar în cazul indicilor teritoriali
rolul perioadei de bază îl are localitatea, judeţul sau ţara cu care se face
comparaţia.
Există un sistem de indici exprimaţi într-o diversitate de forme cu ajutorul
cărora se caracterizează cât mai complex evoluţia preţurilor în diferite
perioade. Aceşti indici se pot grupa după mai multe criterii.
1. După baza de raportare sunt:
• indici cu bază fixă;
Preţuri şi concurenţa 73
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
• indici cu baza în lanţ.
Indicii cu bază fixă se obţin prin raportarea nivelului preţurilor dintr-o serie
cu mai multe perioade, la una şi aceeaşi perioadă:

I p t /0 =
∑ p1 ⋅ q1 ; ∑ p2 ⋅ q2 ... ∑ pn ⋅ qn
∑ p0 ⋅ q1 ∑ p0 ⋅ q2 ∑ p0 ⋅ qn
unde:
p1, p2,...............pn = preţurile din perioadele l,2,...n;
q1, q2,...............qn = cantităţile din perioadele l,2,…n;
po = preţurile din perioada de bază.
Indici cu baza în lanţ se calculează prin raportarea nivelului preţurilor din
fiecare perioadă la perioada precedentă. Ei se folosesc pentru a caracteriza
dinamica preţurilor de la o perioadă la alta, de la un an la altul sau şi pentru
perioade mai scurte.
Aceşti indici se calculează astfel:

I p t / t −1 =
∑ p1 ⋅ q1 ; ∑ p 2 ⋅ q 2 ;..., ∑ p n ⋅ q n
∑ p 0 ⋅ q1 ∑ p1 ⋅ q 2 ∑ p n −1 ⋅ q n
2. După sistemul de ponderare, indicii preţurilor pot fi:
- indici cu ponderi constante;
- indici cu ponderi variabile.
Indicii cu ponderi constante se calculează pentru fiecare perioadă, dintr-un
anumit interval de timp. Ponderile sunt reprezentate de cantităţile unei singure
perioade (de bază sau curentă). Astfel, indicii cu ponderi constante, luate din
perioada de bază se calculează astfel:

I p t/0 =
∑ p1 ⋅ q 0 ; ∑ p 2 ⋅ q 0 ;... ∑ p n ⋅ q 0
∑ p0 ⋅ q0 ∑ p0 ⋅ q0 ∑ p0 ⋅ q0
Indicii de preţuri cu ponderi constante, luate din perioada de bază sau din cea
curentă, se pot calcula, atât cu bază fixă, cât şi cu bază în lanţ.
Indicii cu ponderi variabile se calculează pentru diferite perioade, pe baza
ponderilor care se schimbă de la o perioadă la alta.
3. După structură, indicii de preţuri pot fi:
- indici cu structură fixă;
- indici cu structură variabilă.
Indicii cu structură fixă se determină menţinând neschimbate ponderile, atât în
perioada curentă, cât şi în perioada de bază. Formula de calcul este:

I p t/0 =
∑ p1 ⋅ q 0 : ∑ p 0 ⋅ q 0 = ∑ p1 ⋅ q 0
∑ q0 ∑ q0 ∑ p0 ⋅ q0
în cazul folosirii ponderilor din perioada de bază şi
Preţuri şi concurenţa 74
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

I p t /1 =
∑ p1 ⋅ q1 : ∑ p 0 ⋅ q1 = ∑ p1 ⋅ q1
∑ q1 ∑ q1 ∑ p 0 ⋅ q1
în cazul folosirii ponderilor din perioada curentă.
Indicele cu structuri variabile se calculează ca raport între preţul mediu din
perioada curentă şi preţul mediu din perioada de bază. El reflectă, atât
modificările de preţuri, cât şi cele de structură.
Formula este:

I p t/0 =
∑ p1 ⋅ q1 : ∑ p 0 ⋅ q 0
∑ q1 ∑ q0

În practică se foloseşte atât indicele cu structură fixă, cât şi indicele cu


structură variabilă. De exemplu, indicele cu structură fixă evidenţiază modul
cum se realizează măsurile de stat privind modificarea unor preţuri şi tarife a
căror stabilire intră în competenţa Guvernului. Indicele cu structură variabilă
măsoară influenţa tuturor factorilor ce determină o anumită evoluţie a
preţurilor, evoluţie cu influenţe pozitive sau negative asupra puterii de
cumpărare a populaţiei.

4.4.1.Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor


În teoria şi practica economică, în funcţie de ponderile folosite (din perioada
de bază sau curentă), precum şi în funcţie de expresia matematică a indicilor,
până în prezent sunt cunoscute şi aplicate trei tipuri fundamentale de indici
purtând numele personalităţilor care le-au creat şi anume: Laspèyres, Paasche
şi Fisher.
A. Indicele Laspèyres (IL) - este un indice agregat de preţuri, care utilizează ca
ponderi ale preţurilor, cantităţile de produse vândute sau consumate în
perioada de bază. Esenţial în această concepţie este păstrarea bazei de
comparaţie (q) neschimbată. Formula de calcul este:
p
∑ p0 ⋅ q0 ⋅ p1 sau I L =
∑ p1 ⋅ q 0 ⋅100
∑ p0 ⋅ q0
0
IL = ⋅ 100
∑ p0 ⋅ q0
în care:
∑ p 0 ⋅ q 0 = valoarea produselor vândute în anul de bază, în preţurile anului de
bază;
∑ p1 ⋅ q 0 = valoarea cantităţilor de produse vândute în anul de bază în
preţurile anului curent;
p1
= indicii individuali ai preţurilor nominale ale produselor cuprinse în
p0
calcul;

Preţuri şi concurenţa 75
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
p
∑ p0 ⋅ q0 ⋅ q1 = valoarea recalculată a cantităţilor de produse vândute în
1
perioada de bază în preţurile anului curent.

Deşi este uşor de calculat, prin simplitatea şi constanţa bazei, acest tip de
indice are o aplicabilitate limitată, deoarece foloseşte pentru ponderarea
preţurilor aceleaşi cantităţi de produse, volumul şi structura producţiei din
perioada de bază rămânând neschimbate. Dar, în condiţiile introducerii rapide
a progresului tehnic, structura indicelui se învecheşte destul de repede,
necesitând revizuirea sistemului de ponderare la perioade foarte scurte de timp.
În ţara noastră, acest tip de indice este aplicat, în special, la determinarea
dinamicii volumului fizic al producţiei, existând însă şi tendinţa utilizării lui
prin calcularea indicilor preţurilor produselor ce fac obiectul producţiei marfă
agricole.
B. Indicele Paasche (Ip). Acest tip de indice utilizează pentru ponderare,
întotdeauna, cantităţile produselor din perioada curentă. Fiind conceput a se
determina cu ajutorul structurii noi a producţiei şi a consumului, el are o
aplicabilitate mai mare fiind utilizat pe larg în ţara noastră. Formula de calcul
este:

Ip =
∑ p1 ⋅ q1 ∑ p1 ⋅ q1
1 sau Ip =
∑ i p1 ⋅ q1 ∑ p 0 ⋅ q1
p

în care:
∑ p1 ⋅ q1 = valoarea cantităţilor produse din anul curent, exprimată în preţurile
anului curent;
∑ p 0 ⋅ q1 = valoarea cantităţilor produse din anul curent, exprimată în preţurile
anului de bază;
p1
ip = = modificarea preţurilor nominale ale produselor în perioada curentă
po
p0 (1) faţă de cea de bază (0).
Principalele avantaje ale acestui indice sunt: este simplu şi uşor de înţeles;
posedă proprietatea de agregare, adică indicii individuali (Ip) pot fi însumaţi;
prin folosirea ponderilor din perioada curentă asigură actualizarea structurii
producţiei, precum şi a consumului intermediar al populaţiei şi, totodată, dă
posibilitatea calculării economiilor efective sau plăţilor suplimentare, pe care
le realizează populaţia ca urmare a reducerii sau majorării preţurilor.
Însă aplicarea acestui indice presupune schimbarea continuă a ponderii de
calcul, ceea ce complică acest calcul şi-i restrânge aplicabilitatea. Este
necesară reînnoirea sa în fiecare an (fiind de fapt un indice agregat cu ponderi
variabile), ceea ce conduce la un sistem informaţional complicat şi la dificultăţi
în calcularea lui. Principalul neajuns ţine de conţinut. Ponderile perioadei
Preţuri şi concurenţa 76
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
curente care se folosesc în structura sa reflectă structura actuală a consumului.
În această structură, importanţa şi greutatea specifică a diverselor mărfuri
poate diferi substanţial de cea existentă în structura consumului din anul de
bază. Ponderând preţurile perioadei de bază cu produsele în volumul şi
structura actuală, numitorul fracţiei apare, în general, supraevaluat şi, în
consecinţă, indicele va reflecta o mişcare de preţuri mai mică decât cea reală.
Cu ajutorul indicilor de preţ de tip Laspèyres şi Paasche se procedează la
transformarea dinamicii veniturilor nominale ale populaţiei în dinamica
veniturilor reale ale acesteia, adică a puterii de cumpărare, exprimată în
indicele volumului fizic al consumului de bunuri şi servicii:
VN 1
VN 0
IE =
∑ p1 ⋅ q 0
∑ p0 ⋅ q0
în care:
IE = indicele veniturilor reale în perioada curentă faţă de perioada de bază;
VN1 = veniturile nominale ale perioadei ale perioadei (1) care se cheltuiesc
integral pentru bunuri şi servicii exprimând cumpărările Q1 la preţurile p1;
VN0 = veniturile nominale ale perioadei ale perioadei (0) care se cheltuiesc
integral pentru bunuri şi servicii exprimând cumpărările Q0 la preţurile p0;
∑ p1 ⋅ q 0 = indicele de preţ Laspeyres, notat cu I .
∑ p0 ⋅ q0
PL

I VN
Prescurtat, se poate scrie = I QP , ceea ce se interpretează astfel: dacă
I PL
preţurile cantităţilor bunurilor şi serviciilor consumate în perioada curentă
cresc mai repede decât cresc veniturile nominale în acelaşi interval de timp,
puterea de cumpărare scade, şi invers.
Raportul dintre indicele veniturilor nominale şi indicele preţurilor de tip
Paasche reprezintă indicele volumului fizic al consumurilor de tip Laspèyres:
∑ p1 ⋅ q1 p1 ⋅ Q1

IE =
∑ p0 ⋅ q0 p ⋅Q p ⋅Q
= 0 0 = 0 1 = I QL
∑ p1 ⋅ q1 p1 ⋅ Q1 p 0 ⋅ Q0
∑ p 0 ⋅ q1 p 0 ⋅ Q1

C. Indicele Fisher (IF). Are cea mai mare aplicabilitate pe plan mondial.
Formula sa de calcul reprezintă media geometrică a indicilor Laspèyres şi
Paasche, adică:

IF = IL ⋅IP =
∑ p1 ⋅ q 0 ⋅ ∑ p1 ⋅ q1
∑ p 0 ⋅ q 0 ∑ p 0 ⋅ q1
Fiind media geometrică a celor doi indici prezentaţi, acest indice înlătură, în
Preţuri şi concurenţa 77
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
bună măsură, neajunsurile celorlalţi. De asemenea, acest procedeu este cel mai
elastic instrument de comparaţie, deoarece media geometrică prezintă mai
multă stabilitate, reflectând mai fidel evoluţia reală a fenomenului economic.

4.5. Structura sistemului informaţional al preţurilor şi tarifelor

În cadrul subsistemului informaţional al preţurilor cu ridicata ale produselor


industriale se urmăresc:
- modificările nominale ale preţurilor cu ridicata prin acte normative,
pentru produsele industriale executate în serie sau în masă;
- elemente cuprinse în postcalculaţii, comparativ cu cele din
antecalculaţiile preţurilor cu ridicata pentru produsele noi, executate în
serie mică, serie mare sau de masă (fac excepţie preţurile stabilite pe bază
de bareme, serii de preţuri sau alte metode similare, precum şi preţurile
produselor de mai mică importanţă);
- preţurile medii de producţie realizate anual la nivel de ramură, pentru
produsele industriale şi grupele nominalizate.
Pe baza datelor raportate de ministere, de organele de sinteză teritoriale,
Comisia Naţională de Statistică va determina indicii de preţuri şi alţi indicatori,
într-o structură corespunzătoare, pentru a se putea caracteriza complex evoluţia
preţurilor cu ridicata. Aceştia sunt trataţi în continuare.
1) Indicii preţurilor cu ridicata ale produselor, calculaţi pe ansamblul
industriei, pe departamente, pe unităţi economice, indiferent de natura formei
de proprietate. De asemenea, ei se mai calculează şi pe principalele destinaţii:
fondul pieţei, export. Indicii preţurilor cu ridicata se calculează în raport cu
anul precedent (ca indici în lanţ), precum şi faţă de anul de bază (ca indici cu
bază fixă). Ei trebuie să fie corelaţi cu indicii costurilor şi ai acumulărilor de
bunuri de consum precum şi cu indicii preţurilor cu amănuntul.
2) Volumul diferenţelor valorice rezultate din reducerile sau majorările
preţurilor cu ridicata.
Acest indicator constituie un element de calcul pentru indicii preţurilor, dar, în
acelaşi timp este un indicator de sine stătător menit să pună în evidenţă
influenţele la producător şi beneficiar, rezultate din majorările sau reducerile
de preţuri.
3) Preţurile medii anuale al produselor şi grupelor de produse industriale
nominalizate. Calcularea şi analiza acestora are o însemnătate deosebită în
luarea deciziilor economice inclusiv pe linie de preţuri. Determinarea acestora
serveşte la identificarea cauzelor creşterii ridicate a preţurilor.

4.5.1. Subsistemul informaţional al preţurilor de consum şi tarifelor populaţiei


Baza acestui subsistem informaţional o formează indicii de preţuri, care dau
Preţuri şi concurenţa 78
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
expresie cantitativă acestor preţuri şi reprezintă elemente esenţiale pentru
determinarea salariilor şi a veniturilor reale ale populaţiei. Dinamica preţurilor
cu amănuntul şi a tarifelor se exprimă cu ajutorul unor indici cum sunt:
a) Indicele preţurilor de comercializare în comerţul de stat;
b) Indicele tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei în sectorul de stat;
c) Indicele preţurilor pe piaţa ţărănească;
d) Indicele tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei de către meseriaşii
particulari;
e) Indicele general al preţurilor cu amănuntul şi al tarifelor.
a) Indicele preţurilor de comercializare în comerţul de stat.
El reflectă evoluţia preţurilor plătite de întreaga populaţie la cumpărarea
mărfurilor prin comerţul de stat. Acest indice serveşte ca instrument de
aplicare şi urmărire a modului în care se înfăptuieşte politica de preţuri, în
cazul preţurilor de comercializare şi, ca element de calcul al salariilor şi a
veniturilor reale ale populaţiei. Indicele se determină pe total mărfuri din care:
mărfuri alimentare (inclusiv alimentaţia publică) şi mărfuri nealimentare.
El este un indice de tip Paasche şi se calculează semestrial şi anual, ca indice în
lanţ (faţă de semestrul corespunzător anului precedent, respectiv faţă de anul
precedent).
De asemenea, se calculează anual şi în raport cu un an luat ca bază (ca indice
cu bază fixă).
b) Indicele tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei în sectorul de stat.
Prin acest indice se exprimă evoluţia tarifelor plătite de întreaga populaţie
pentru serviciile prestate de către unităţile de stat.
El răspunde aceloraşi necesităţi ca şi indicele preţurilor în comerţul de stat. Se
calculează pe ansamblu serviciilor şi pe grupele principale de servicii la care
recurge populaţia (transport în comun, servicii de gospodărire comunală,
servicii penale).
Se determină anual ca indice cu bază fixă şi în lanţ având aceleaşi baze de
raportare ca şi indicele preţurilor în comerţul de stat. Este un indice de tip
Paasche.
c) Indicele preţurilor pe piaţa ţărănească, caracterizează evoluţia preţurilor
plătite de către cetăţeni pentru mărfuri, ordonate în grupe omogene ca de
exemplu: cereale, cartofi, legume, animale.
Indicele se calculează lunar, trimestrial şi anual, cu bază în anul precedent (ca
indice în lanţ). Este un indice agregat de tip Paasche, dar prezintă
particularitatea că are în formula sa de calcul preţuri medii:

I t / 0 ( p) =
∑ p1 ⋅ q1
∑ p 0 ⋅ q1
unde:

Preţuri şi concurenţa 79
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

p0 =
∑ p0 ⋅ q0 şi p1 =
∑ q1 ⋅ p1
∑ q0 ∑ q1
d) Indicele tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei de către
meseriaşii particulari, îndeosebi la executarea următoarelor servicii, în unităţi
de: croitorie, frizerie, reparaţii încălţăminte, reparaţii mobilă şi obiecte de uz
casnic, cărăuşie...
Are acelaşi rol ca şi indicele preţurilor pe piaţa ţărănească. Tarifele medii pe
ţară se stabilesc ca medii aritmetice ponderate (elementele de ponderare sunt
veniturile impozabile medii anuale ale meseriaşilor). Pentru fiecare serviciu se
determină indicele după formula:
t1
IS =
t0

în care:
Is = indicele tarifelor medii ale fiecărui serviciu, pe ţară;
t0 = tariful mediu pe ţară în anul de bază;

unde: t 0 =
∑ t 0 ⋅ q0
∑ q0
t1 = tariful mediu pe ţară în anul curent,

unde: t1 =
∑ t1 ⋅ q1
∑ q1
Se extrag din bugetele de familie cheltuieli reprezentând plăţi pentru serviciile
respective, se extind la întreaga colectivitate, exprimată în tarifele medii ale
anului curent ( ∑q1 ⋅ t1 ), care se raportează la aceleaşi cheltuieli exprimate în
tarifele medii ale anului de bază, astfel:

IS t/0 =
∑ q1 ⋅ t1
∑ q1 ⋅ t 0
e) Indicele general al preţurilor cu amănuntul şi al tarifelor.

Prin agregarea celor patru indici de mai sus, în principal, pe baza balanţei de
venituri şi cheltuieli băneşti ale populaţiei, se obţine acest indice general al
tuturor preţurilor cu amănuntul şi tarifelor. Pe baza acestor date culese de
prestatorii de informaţii şi a metodelor de calcul folosite în cadrul tipurilor
fundamentale de indici se procedează la calculul indicelui general al preţurilor şi
tarifelor plătite de populaţie.

Preţuri şi concurenţa 80
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

∑q 0 ⋅ p 0 = valoarea cheltuielilor băneşti ale populaţiei, efectuate în


perioada de bază, pentru plata cantităţilor de bunuri şi servicii cumpărate, în
preţurile perioadei de bază;
∑q0 ⋅ p1 = valoarea cheltuielilor băneşti ale populaţiei, efectuate în anul
curent, pentru plata cantităţilor de bunuri şi servicii din perioada de bază,
exprimate în preţurile perioadei curente;
p1/p0 = modificarea preţurilor nominale ale bunurilor şi serviciilor.
∑q1 ⋅ p1 = valoarea cheltuielilor băneşti ale populaţiei, efectuate în
perioada curentă, pentru plata cantităţilor de bunuri şi servicii cumpărate, în
perioada curentă;
∑q1 ⋅ p 0 = valoarea cheltuielilor băneşti ale populaţiei, efectuate în
perioada curentă, pentru plata cantităţilor de bunuri şi servicii cumpărate în
perioada curentă, exprimate în preţurile perioadei de bază.
Indicele general al preţurilor cu amănuntul se foloseşte în determinarea
veniturilor reale ale populaţiei, potrivit formulei:
Vr=Vf/Ip
Vr = venituri reale;
Vf= venituri finale;
Ip = indicele preţurilor.

4.5.2.Subsistemul informaţional al preţurilor produselor agricole


Cuprinde indici, ce au o formă agregată şi, în mod obişnuit, se calculează după
formula lui Paasche (în ultimul timp aceştia s-au calculat şi după formulele lui
Laspeyres şi Fisher).
Acest subsistem informaţional cuprinde, în ordinea complexităţii lor următorii
indici:
a) Indicele preţurilor de cumpărare, care reflectă dinamica preţurilor primite
de producători individuali pentru produsele agricole vândute la fondul de stat.
Se calculează pe total vânzări şi, separat, pe forme de preluare a produselor
agricole pe bază de contracte: se va calcula indicele preţurilor de contractare,
iar pentru produsele preluate prin achiziţie se va determina indicele preţurilor
de achiziţie.
Indicele preţurilor de cumpărare (pe total vânzări) nu este o reunire a celor doi
indici menţionaţi mai sus, ci el se calculează pe baza preţurilor medii realizate
(contractări şi achiziţii) în perioada curentă şi perioada de bază. Este un indice
de tip Paasche:

Ip =
∑ p1 ⋅ q1
∑ p 0 ⋅ q1
Preţuri şi concurenţa 81
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
b) Indicele preţurilor cu ridicata al produselor agricole caracterizează
evoluţia preţurilor încasate de către unităţi agricole cu capital de stat pentru
produsele predate la fondul central.
c) Indicele preţurilor de realizare a fondului de stat exprimă evoluţia de
ansamblu a preţurilor produselor agricole intrate la fondul de stat şi se
calculează prin agregarea indicelui preţurilor de cumpărare cu indicele
preţurilor cu ridicata ale produselor agricole livrate la acest fond centralizat, de
către unităţile cu capital de stat din agricultură.
d) Indicele preţurilor pe piaţa ţărănească.
e) Indicele preţurilor de realizare a producţiei marfă agricole
caracterizează evoluţia preţurilor primite de toţi producătorii agricoli, din toate
formele de vânzare a produselor agricole. Se calculează prin agregarea
indicelui preţurilor de realizare a fondului de stat cu indicele preţurilor pe piaţa
ţărănească şi reflectă dinamica preţurilor de realizare a producţiei realizate a
producţiei marfa în această ramură.

Sarcina de lucru 2
Argumenteazǎ pe scurt necesitatea şi obiectivele sistemului
informaţional.

Preţuri şi concurenţa 82
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

Rezumat
Preţul reprezintă o sumă de bani primită sau plătită pentru cedarea, respectiv
obţinerea unui bun sau serviciu. Sub aspect economic, preţul este expresia
bănească a valorii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul schimbului şi
constituie o categorie economică. Preţul exprimă relaţiile băneşti care apar şi se
derulează între agenţii economici, între aceştia şi populaţie, între cetăţeni, între
diferite firme şi state cu privire la exprimarea în bani a valorii mărfurilor care fac
obiectul schimbului. Preţul nu se limitează doar la valoarea bunurilor şi
serviciilor care fac obiectul schimbului, ci cuprinde în sfera sa şi alte operaţiuni,
putându-se astfel vorbi de: preţul acţiunilor, al obligaţiunilor şi al altor titluri de
valoare, preţul concesiunilor (redevenţa), preţul locaţiilor de gestiune, preţul
capitalului împrumutat (dobânda) sau a celui utilizat. Principalele funcţii
îndeplinite de către preţ într-o economie de piaţă sunt următoarele: 1. Funcţia de
calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor; 2. Funcţia de informare a
agenţilor economici; 3. Funcţia de stimulare a agenţilor economici producători; 4.
Funcţia de pârghie economică. 5. În anumite situaţii, şi în special când se practică
preţuri administrate, preţul este un factor de redistribuire a veniturilor şi
patrimoniului între diferite categorii de agenţi, ramuri şi sectoare de activitate.
Stabilirea preţurilor la noile produse, modificarea preţurilor produselor existente
şi caracterizarea evoluţiei preţurilor într-o anumită perioadă, necesită organizarea
unui flux corespunzător de informaţii. Unele preţuri şi tarife stabilite în general de
agenţii economici cu capital de stat se cuprind în cataloagele de preţuri. Acestea
sunt documente oficiale prin care se publică preţurile stabilite pentru diferite
grupe de mărfuri sau servicii. Cataloagele preţurilor joacă un rol important în
economia naţională. Pe baza lor se fac decontările cu bugetul statului, se asigură
vânzarea mărfurilor pentru populaţie şi controlul preţurilor stabilite în toate
stadiile de mişcare a mărfurilor de la producător la beneficiar. Cataloagele de
preţuri sunt atât documente de evidenţă a preţurilor stabilite, cât şi documentaţie
de bază pentru corelarea preţurilor produselor noi cu preţurile produselor
existente. În general, cataloagele de preţuri cuprind următoarele date: numărul de
ordine al produsului; codul (conform clasificării generale a produselor şi
serviciilor); denumirea produsului (grupe şi denumirea produselor) şi, după caz,
numărul stasului sau al normei interne; caracteristicile tehnice prezentate succint;
unitatea de măsură; după caz, temeiul legal al preţurilor şi preţul respectiv. În
acest context, se diferenţiază o serie de obiective şi sarcini ce aparţin sistemului
informaţional al preţurilor şi tarifelor, care în orice economie modernă este definit
prin conexiunea următoarelor subsisteme principale: subsistemul informaţional al
preţurilor cu ridicata; subsistemul informaţional al preţurilor de comercializare şi
al tarifelor pentru populaţie; subsistemul informaţional al preţurilor produselor
agricole. Sistemul informaţional al preţurilor se realizează cu ajutorul statisticilor
pe linie de preţuri, cu ajutorul bugetelor de familie, a balanţei de venituri şi
cheltuieli băneşti ale populaţiei, precum şi folosind diverse acte normative şi
documente primare, pe baza cărora şi prin care s-au stabilit şi modificat diverse
preţuri şi tarife.

Preţuri şi concurenţa 83
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

Teste de autoevaluare
1. Care sunt principalele funcţii îndeplinite de către preţ într-o economie de piaţă?
Principalele funcţii îndeplinite de către preţ într-o economie de piaţă sunt următoarele:
a)
1) Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor;
2) Funcţia de formare a agenţilor economici;
3) Funcţia de stimulare a consumatorilor;
4) Funcţia de pârghie tehnică.
b)
1) Funcţia de calcul şi măsurare a ofertei;
2) Funcţia de informare a producǎtorilor;
3) Funcţia de stimulare a reducerii termenelor de lucru;
4) Funcţia de pârghie tehnică;
c)
1) Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor;
2) Funcţia de informare a agenţilor economici;
3) Funcţia de stimulare a agenţilor economici producători;
4) Funcţia de pârghie economică.

2. Ce reprezintă tarifele şi cum se manifestă acestea?


a) Tarifele reprezintă categoria de preţuri care se practică în toate
domeniile de activitate, în special în industria grea.
b) Tarifele reprezintă categoria de preţuri care se practică într-un anumit
domeniu specific de activitate, în domeniul prestărilor de servicii
c) Tarifele reprezintă categoria de preţuri care se practică în toate
domeniile de activitate, în special în industria uşoarǎ.
d) Tarifele reprezintă categoria de preţuri care se practică în toate
domeniile de activitate, în special în industria alimentarǎ.

3..Descrieţi ce sunt şi cum se manifestă corelaţiile dintre preţuri.


a) Corelaţiile dintre preţuri sunt raporturile dintre preţurile din aceeaşi
categorie (între preţurile cu ridicata ale diferitelor produse, sau între
preţurile cu amănuntul). Acestea pot fi:
- cu caracter general;
- cu caracter special.
b) Corelaţiile dintre preţuri sunt raporturile dintre preţurile din categorii
diferite. Acestea pot fi:
- cu caracter general;
- cu caracter aleatoriu
c) Corelaţiile dintre preţuri sunt raporturile dintre preţurile din categorii
diferite (între preţurile diferitelor produse). Acestea pot fi:

Preţuri şi concurenţa 84
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
- cu caracter intermediar;
- cu caracter aleatoriu.

4. Enumeraţi indicii care stau la baza calculului dinamicii preţurilor cu


amănuntul?
a) Indicele preţurilor de comercializare în comerţul de stat, Indicele
tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei în sectorul de stat, Indicele
preţurilor pe piaţa ţărănească, Indicele tarifelor pentru serviciile
prestate populaţiei de către meseriaşii particulari, Indicele general al
preţurilor cu amănuntul şi al tarifelor.
b) Indicele preţurilor de comercializare al produselor de bazǎ, Indicele
tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei în sectorul agricol, Indicele
preţurilor pe piaţa ţărănească, Indicele tarifelor pentru serviciile
prestate populaţiei de către meseriaşii artizani, Indicele general al
preţurilor cu amănuntul şi al tarifelor.
c) Indicele preţurilor de ofertǎ, Indicele tarifelor pentru serviciile prestate
populaţiei în sectorul agricol, Indicele preţurilor pe piaţa produselor IT,
Indicele tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei de către artizani,
Indicele general al preţurilor fixe.

5.Care este rolul studierii subsistemului informaţional al preţurilor cu ridicata


ale produselor industriale?
În cadrul subsistemului informaţional al preţurilor cu ridicata ale produselor
industriale se urmăresc:
a)
- modificările nominale ale preţurilor cu ridicata prin acte normative,
pentru produsele industriale executate în serie sau în masă;
- elemente cuprinse în postcalculaţii, comparativ cu cele din
antecalculaţiile preţurilor cu ridicata pentru produsele noi, executate în
serie mică, serie mare sau de masă (fac excepţie preţurile stabilite pe
bază de bareme, serii de preţuri sau alte metode similare, precum şi
preţurile produselor de mai mică importanţă);
- preţurile medii de producţie realizate anual la nivel de ramură, pentru
produsele industriale şi grupele nominalizate.
b)
- modificările preţurilor cu amǎnuntul prin acte normative, pentru
produsele industriale executate unicat;
- elemente cuprinse în antecalculaţii, comparativ cu cele din
postcalculaţiile preţurilor cu ridicata pentru produsele noi, executate în
serie mare sau de masă;
- preţurile variabile de producţie realizate anual la nivel de ramură,
pentru produsele industriale şi grupele nominalizate.

c)
- modificările nominale ale preţurilor prin acte normative, pentru
produsele industriale executate unicat;

Preţuri şi concurenţa 85
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România
- elemente cuprinse în antecalculaţii, comparativ cu cele din
postcalculaţiile preţurilor cu ridicata pentru produsele noi, executate în
serie mică, serie mare sau de masă;
- preţurile fixe de producţie realizate anual la nivel de ramură,
pentru produsele industriale şi grupele nominalizate

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare


1. c; 2. b; 3. a; 4. a; 5. a.

Lucrare de verificare
1) Descrieţi mecanismul economic ţinând seama de preponderenţa
elementelor ce-l alcătuiesc şi de natura lor.
2) Care sunt caracteristicile principale ale preţului de echilibru în cadrul
concurenţei perfecte?
3) Descrieţi oligopolul mixt.
4) După baza de raportare de câte tipuri pot fi indicii preţurilor?
5) Descrieţi indicele general al preţurilor cu amănuntul şi al tarifelor.
6) Definiţi şi explicaţi indicii preţurilor.

Bibliografie minimală
Moşteanu, T. (coord) (2006). Preţuri şi concurenţă. Bucureşti: Ed.
Universitara.
Moşteanu, T. (2001). Preţuri, echilibru concurenţial şi bunăstare socială.
Bucureşti: Ed. Economică.
Beju, V. (2000). .Preţuri. Bucureşti: Ed. Economică.
Iosif, Gheorghe N; Rotaru, Mariana (2007). Sistemul de indicatori ai activităţii
economice a firmei. Bucuresti: Ed. Tribuna Economica
Dumitrescu, D. (2000). Preţuri şi concurenţă. Bucureşti: Ed. Didactică şi
Pedagogică.
Lăcriţă, Grigorie N. (2007). Fiscalitate - controverse si soluţii. Bucureşti:
Editura Irecson.
Vasiliu, Raluca (2009). Concurenţa şi ajutorul de Stat. Bucureşti: Ed. Tribuna
Economică.

Preţuri şi concurenţa 86
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

Preţuri şi concurenţa 87
Emanuel-Ştefan Marinescu Sistemul preţurilor în
România

Bibliografie de elaborare a cursului


Friedman, D. (1986). Price theory-an intermediate text. South-Westerrn Publishing Co.
Hirshleifer, J; Glazer, A. (1992). Price theory and applications. Prentice Hall.
Moşteanu, Tatiana (coord) (2006). Preţuri şi concurenţă. Bucureşti: Editura Universitară.
Moşteanu, Tatiana (coord) (2001). Preţuri, echilibru concurenţial şi bunăstare socială.
Bucureşti: Editura Economică.
Beju, V. (2000) .Preţuri. Bucureşti: Editura Economică.
Dumitrescu, Dalina (2000). Preţuri şi concurenţă. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Moşteanu, Tatiana (2000). Concurenţa. Abordări teoretice şi practice. Bucureşti: Editura
Economică
Puscaciu, Viorica (2007). Preţuri şi concurenţă. Galaţi: Editura Fundaţiei Academice
Danubius.
Vasiliu, Raluca (2009). Concurenţa şi ajutorul de Stat. Bucureşti: Editura Tribuna
Economică.
Iosif, Gheorghe N; Rotaru, Mariana (2007). Sistemul de indicatori ai activităţii economice a
firmei. Bucureşti: Editura Tribuna Economică.
Bragaru, Mihai (coord.) (2010). Codul fiscal şi normele metodologice de aplicare. Bucureşti:
Editura C.H. Beck.
Lăcriţă, Grigorie N. (2007). Fiscalitate - controverse si soluţii. Bucureşti: Editura Irecson.

Preţuri şi concurenţa 88