UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV

Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial

Departamentul Ingineria Fabricației

PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
PD 2

Student: Palaghiță Iulian

Program de studii TCM , grupa 2LF181

Conducător proiect: Horaţiu Bulea

2021-2022
 CUPRINS

1. TEMA DE PROIECTARE
2. CULEGEREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR
3. PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A SUBSISTEMELOR DE POZIŢIONARE,
ORIENTARE ŞI STRÂNGERE
3.1 PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A SCHEMELOR DE BAZARE

3.2 PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A SCHEMELOR DE STRÂNGERE

3.3 PROIECTAREA CONCEPTUALĂ DISPOZITIVULUI MODULAR

4 PROIECTAREA CONFIGURATIVĂ A DISPOZITIVELOR MODULARE

5 ANALIZA MULTIATRIBUT A VARIANTELOR DISPOZITIVELOR DE PRINDERE
6 VERIFICAREA PRECIZIEI DE POZIŢIONARE, ORIENTARE A PIESEI
7 DOCUMENTAREA PROIECTULUI
 1. TEMA DE PROIECTARE

Să se proiecteze un dispozitiv pe baza setului modular IFBV-M12-v3 pentru semifabricatul

Capac inferior (OL 42) desenul de mai jos, la prelucrarea prin așchiere a suprafețelor
marcate, pe mașina unealtă Centru vertical de prelucrare MATSUURA-LX-Series în
condițiile unei producții de 600 buc/an, în loturi de 150-200 buc.

Desenul de execuție al piesei Capac inferior este în fișierul desen ex. capac
inferior.idw, iar modelul 3D capacinferior.ipt, ambele compatibile cu orice versiune
Autodesk Inventor 2019 și ulterioare.

Piesei din fig. 1 i se așchiază pe centrul de prelucrare vertical: MATSUURA LX-1

- o gaură Ø3mm cu adâncimea de 40mm (în fig.1);

Proiectul va conține:
- memoriul justificativ în format electronic scris în Word 2012 sau ulterior, cu
diacritice românești;
- fișierele dispozitivului proiectat în Autodesk Inventor 19 sau ulterior, într-un folder cu
numele piesei pentru care s-a proiectat dispozitivul, pentru portabilitate folderul
trebuie să conțină și toate fișierele modulelor utilizate;
- desenul de ansamblu al dispozitivului creat tot cu Autodesk Inventor 19 sau ulterior,
într-un format STAS, cu indicator, tabel de componentă, numerotarea modulelor și
dimensiuni de gabarit.
- opțional vederea explodată a DPM, creată cu Autodesk Inventor 19 sau ulterior,
într-un format STAS.
Fig.1. Desenul de execuție al piesei Capac inferior.
 2. CULEGEREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR

Caracteristicile semifabricatului: material OL 42, Masa piesei: 1,372 kg. Suprafetele

funcționale ale Capacului inferior sunt prezentate în (fig.2), anterior operației de strunjire a
piesa a fost prelucrată prin strunjire pe suprafețele (fig.3),cu rugozitatea 3.2 pe restul
suprafețelor la cotele din (fig. 1). Masa piesei este de 1,372 kg . Determinarea masei în
Inventor: Model > Coroană Conică > iProperties… > în fereastra de dialog iProperties >
tab-ul Physical este ales materialul etc. sunt afișate: densitatea, masa, volumul,
coordonatele centrului de greutate, proprietățile inerțiale.

CARACTERISTICILE MAŞINII UNELTE

Prelucrarea se face pe un centru de prelucrare vertical (CPV).

Operatia se realizeaza pe un centru de prelucrare cu ax vertical.
Caracteristicile MU sunt prezentate in tabelul de mai jos:
CP: MATSUURA-LX-Series
- masa: 1219Kg
- cursele: X=1016 mm; Y=50B mm; Z=431.Bmm;
- puteri motoare: Px=Py=3Kw; Pz=4Kw;
- putere la ax principal: P=11Kw;
- capacitate înc. masă: C=1120 kg.
Fig. 2. Extras din cartea tehnică a centrului de prelucrare
Fig.3 Suprafețele funcționale.
 3. PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A SUBSISTEMELOR
DE POZIŢIONARE, ORIENTARE ŞI STRÂNGERE

3.1. PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A SCHEMELOR DE BAZARE

3.1.2. DETERMINAREA GRADELOR DE LIBERTATE ALE PIESEI ANULATE DE

SUBSISTEMUL DE BAZARE

Gradele de libertate (GL) anulate de către reazeme (sistemul de bazare) sunt raportate la
sistemul de referință triortogonal drept din fig.4.

Fig. 4. Sistemul de referință și suprafețele funcționale.

 Tabel 2. Gradele de libertate anulate pentru piesa Coroană conică

Nr. GCD tx ty tz rx ry rz
1. 11 x x x
2. 27,5 x x x x
3. 40 x
4. Ø3

5. ┴ x x X
Suma 1 2 1 1 3 3

Deci trebuie realizată o schemă de bazare prin care piesei i se anulează toate cele 6
grade de libertate.

3.1.3. PARTIȚIONAREA GRADELOR DE LIBERTATE ŞI STABILIREA SUPRAFEȚELOR

PIESEI CARE IAU CONTACT CU REAZEMELE.
Partiționarea GL
Avându-se în vedere că schema de bazare necesită anularea a 6 grade de libertate
teoretic cele 6 GL ar putea fi preluate în următorul mod:

1. Cu ajutorul spurafețelor plane 11 și 13 se preiau 5 grade de libertate iar prin

suprafața 14 se preia și al 6-lea. (tx,ty.tz,rx,ry și rz).
2. Cu ajutorul suprafeței cilindrice 6 se preiau 5 grade de libertate urmând ca al 6-lea
să fie preluat prin suprafața plană 14.

Având în vedere limitările impuse de setul modular IFBv-v3 și că prelucrările se fac

pe un centru de prelucrate cu axa verticală se va opta pentru realizarea primei
variante.

Principalele criterii folosite în alegerea și ierarhizarea BPO sunt [PAU14]:

- C1. Dintre toate BPO sunt preferate BPOP (bază de poziționare și orientare
principală) deoarece asigură erori de bazare nule.
- C2. I se distribuie maximum de grade de libertate acelei BPOP care are asociate
cote cu toleranțe strânse, condiții geometrice cu valori mici și care este implicată
într-un număr mai mare de CGD (BPOPc) .
- C3. Preferabil ca prin BPOPc să se închidă componentele forțelor, momentelor de
așchiere și de strângere cu mărimi mari.
 - C4. Accesibilitatea la BPO.
- C5. Rigiditatea suficientă a BPO.
- C6. BPO preferabil prelucrate, dacă sunt disponibile.
- C7. BPO cu suprafața suficient de mari, nu muchii.
- C8. Zveltețea BPO: o BPO plană mai puțin zveltă poate prelua mai multe grade de
libertate decât una în care o dimensiune este mult mai mică decât cealaltă.
Se aleg criteriile relevante funcție de particularitățile piesei pentru care se proiectează
DPM.

Deoarece criteriile sunt neomogene, în această etapă de proiectare aprecierea se poate

face calitativ printr-un proces de decizie multiatribut. Dacă se operează cu mai multe
criterii este necesar a se completa o matrice a consecințelor unde aprecierile se fac cu: +
pentru un atribut avantajos; - pentru unul dezavantajos și 0 pentru unul mediu. În cazul
acestei aplicații unde sunt puține suprafețe disponibile nu este nevoie de a se utiliza o
matrice a consecințelor.
Bazarea se poate face pe cele trei suprafeţe plane 11, 13 și 14 sau cu ajutorul suprafeței
cilindrice 6 și cu ajutorul celei plane 14. A doua variantă nu este realizabilă deoarece
prelucrările se fac pe un centru de prelucrate cu axa verticală pentru stabilitate și
accesibilitate la piesele prelucrate. Pentru realizarea stabilităţii piesei forţele de aşchiere
pe direcţia Z trebuie să cadă în interiorul zonelor de bazare, deci pote fi utilizată
combinaţia 11-13-14.
În consecință se adopta o singură schemă de bazare SB1.

3.2. PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A SUBSISTEMULUI DE STRÂNGERE

Pentru selecția suprafețelor de strângere se utilizează frecvent următoarele criterii

[PAU14]:
- C1. Sunt preferate suprafețele cu rugozitate mai mare, altfel este minimizat riscul
deteriorării lor la aplicarea forțelor de strângere.
- C2. Alegerea acestor suprafețe trebuie făcută astfel încât prin modulele de
strângere, care au în general o rigiditate mai mică decât modulele de reazem, să se
închidă forțe de așchiere mai mici.
- C3. Este necesară o rigiditatea locală suficientă a piesei pe suprafața de strângere,
de asemenea este nevoie de o rigiditate suficientă a întregului semifabricat pe
direcția aplicării forțelor.
- C4. Ca și în cazul suprafețelor de bazare și cele de fixare trebuie să fie accesibile.
 - C5. Din considerente simplificare a construcției DPM și de minimizarea timpilor
auxiliari necesari acționării manuale a modulelor de strângere, numărul suprafețelor
destinate fixării trebuie să fie minim.
- C6. Trebuie evitată utilizarea suprafețelor de strângere care complică traiectoria
sculei așchietoare nevoită să ocolească modulele de fixare.
- C7. Sunt preferate suprafețele cu arie mare prin libertatea care o conferă în
alegerea poziției forței de fixare.
Criterii de alegere a punctelor aproximative de aplicare a forțelor de strângere, a direcțiilor
și sensurilor:
- C1. Forța de strângere principală este preferabil să se închidă prin baza de
poziționare și orientare care preia numărul maxim de grade de libertate, pentru a o
materializa cât mai corect în dispozitiv.
- C2. Se urmărește realizarea unei căi minime de închidere a forțelor generate de
elementele de strângere (reazeme plasate pe direcțiile de acțiune a forțelor de
strângere).
- C3. Sistemul de forțe de strângere trebuie să conserve toate legăturile unilaterale
ale semifabricatului în orice stare de funcționare programată a sistemului MUSPD.

Pentru așchierea găurii reprezentate prin suprafata 21 se utilizează un burghiu cu

diametrul de 3mm (fig.3). Solicitările generate la burghierea găurii au un grad de
intensitate relativ scăzute și în consecință nu se iau în considerare la proiectarea
subsistemului de strângere.

Alegerea suprafețelor de strângere;

pentru materializarea bazelor de așezare (11 și 13) piesa trebuie strânsă.
Suprafețele posibile sunt suprafețele paralele cu cele care formeaza bazele de rezemare,
respectiv 11* și 13*. Pentru o strangere optimă se alege.
Se schițează schema de strângere în fig. 5:
 schema de strângere 1 (SS1) care aplică o singură forță S1, pe suprafața de
strângere 11*;
 Fig. 5. Schema de strângere.

3.3. PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A DISPOZITIVULUI MODULAR

Ca urmare a proiectării conceptuale a subsistemelor de bazare și strângere a rezultat o

schemă de bazare SB1 și una de strângere SSi, i=1.

4. PROIECTAREA CONFIGURATIVĂ A DISPOZITIVELOR

MODULARE

În etapa de proiectare configurativă sunt dezvoltate conceptele stabilite anterior prin luarea
în considerare a modulelor de reazem și de strângere, eventual completarea acestora cu
componente speciale, care trebuie proiectate. Pe BPO și pe suprafețele de strângere se
atașează modulele specifice pe baza unor criterii. Dacă pe suprafețele respective sunt
prevăzute mai multe variante de module, prin combinarea lor sunt generate variante de
DPM.
Pentru alegerea corectă a modulelor de reazem trebuie luate în considerare următoarele
criterii generale [PAU14]:
1. Numărul de grade de libertate preluate de un reazem depinde de raportul dintre
dimensiunile piesei și cele ale reazemului. De exemplu un modul reazem cu prag poate
prelua cu suprafața îngustă verticală două grade de libertate pe baza de ghidare a unei
piese care are dimensiuni apropiate de cele ale modulului.
2. Mărimea zonei de contact a piesei cu reazemele individuale este invers proporțională cu
mărimea abaterilor microgeometrice și de formă ale bazei de PO. Deci pentru suprafețe
rugoase, cu abateri relativ mari de formă se vor utiliza reazeme care au o suprafață mică
de contact; pentru baze prelucrate, cu abateri mici de formă se recomandă reazeme cu
suprafețe mai mari de contact.
3. Varianta constructivă a unui reazem se alege funcție de rigiditatea acestuia raportată la
forțele de strângere și de așchiere care se închid prin el.
4. Plasarea reazemelor pe module distanțier le diminuează precizia de poziționare și
orientare.

4.1. ALEGEREA MODULELOR DE REAZEM

Baza de așezare materializată de suprafețele plane 11,13 si respectiv 14 respectiv (fig.3)

sunt prelucrate anterior prin strunjire, deci prin urmare sunt rigide și în consecință pot fi
utilizate elemente de bazare tip placuță lată .

Fig. 7. Module de reazem utilizate pentru baza de așezare.

Fig. 8. Modul de reazem
 4.2. ALEGEREA MODULELOR DE STRÂNGERE

În subcapitolul 3.2 s-a propus un concept al subsistemului de strângere (fig. 5), metoda
care aplică forța orizontal pe suprafața 11* cu ajutorul unui modul de strângere laterală.

Fig. 9. Modul de strângere.

 Fig.10 Placă intermediară.
Pentru SS1 se utilizează un modul de strângere laterală mobil (tip deget) montată pe placă cu
ajutorul unei plăci intermediare striată fixă, 6123+6125.

4.3. PROIECTAREA CONFIGURATIVĂ A DPM

Tabelul de mai jos conține structura configurativă a DPM.

Tabel 3. Structura configurativă DPM.

DPM SB SS
DPM1 3112 6123+6125
6221
Fig.11 Schema modulara de fixare.
 5. ANALIZA MULTIATRIBUT A VARIANTEI
DISPOZITIVULUI DE PRINDERE MODULARĂ

Principalele criterii pentru analiza multiatribut a variantelor rezultate din proiectarea

configurativă a DPM sunt [PAU14]:
- C1. Precizia poziționării și orientării piesei în DPM care depinde de:
- Numărul de baze de poziționare și orientare principale (BPOP) materializate în
DPM, în principal asociate cotelor și condițiilor de poziție critice (care trebuie
executate în clase de precizii mici).
- Numărul și precizia de execuție a modulelor distanțier sau a corpurilor
intermediare pe care sunt montate modulele de reazem. Acestea scad atât
rigiditatea cât și precizia de preluare a gradelor de libertate ale piesei.
- Rigiditatea modulelor de reazem, cedarea elastică a acestora influențează
negativ precizia de poziționare și orientare a piesei.
- C2. În aprecierea rigidității componentelor DPM trebuie avut în vedere că:
- Modulele de reazem monobloc sunt mai rigide decât cele reglabile.
- Module de reazem monobloc fixate cu două sau patru șuruburi sunt mai rigide
decât modulele de strângere
- Rigiditatea modulelor de strângere bridă tip turn este invers proporțională cu
numărul de module distanțier conținute.

- C3. Stabilitatea piesei în DPM, în sensul că ansamblul forțelor și momentelor de

așchiere și a celor de strângere trebuie să asigure conservarea schemei de bazare
și de strângere în toate stările de solicitare a piesei în dispozitiv (piesa să rămână
în contact cu toate modulele de reazem și de strângere).
- C4. Posibilitățile de a modifica subsistemul de strângere modular. Din cauza
termenelor scurte impuse proiectării și asamblării DPM în producția flexibilă, este
dificil să de calculeze cu precizie suficientă forțele și momentele care solicită piesa
ca și forțele pe care trebuie să le exercite subsistemul de fixare.
- În consecință, în etapa de testare, un DPM la care este posibil să se schimbe
poziția și/sau orientarea unuia sau mai multor module de strângere, sau să se
înlocuiască/adauge elemente de strângere, este preferabil unuia mai puțin
adaptabil.
- C5. Complexitatea DPM depinde de:
- Numărul de module utilizate.
 - Diversitatea modulelor.
- Numărul și complexitatea elementelor de dispozitiv nemodulare (inexistente în
setul modular avut la dispoziție).
- C6. Ușurința cu care se instalează, dezinstalează piesa în DPM, incluzând și
eventualele reglaje care trebuie făcute pentru fiecare piesă.
- C7. Lungimea traiectorie sculei așchietoare: sunt preferate DPM la care traiectoria
sculei/sculelor nu trebuie să ocolească anumite elemente din dispozitiv.
În cazul DPM rezultate în urma proiectării configurative câteva criterii sunt nerelevante:
- C1 nu este luat în considerare deoarece cele două DPM au aceeași schemă de
bazare.
- C2 deoarece o decizie asupra rigidității modulelor de sprijin a fost luată în capitolul
anterior.
- C4 deoarece nu se folosesc elemente de dispozitiv speciale care nu aparțin setului
IFBv-M12-v3.
- C5 nerelevant deoarece setul modular are suficiente module relativ la câte DPM
sunt la un moment dat în exploatare, deci nu există pericolul de a nu putea asambla
un nou DPM.
- C7 fiindcă traiectoriile sculelor nu sunt incomodate de modulele DPM.
Aprecieri calitative asupra variante de DPM pe baza C3- Stabilitatea piesei în DPM.
Deoarece se aplică doar o forță de strângere S1, pe direcție orizontală, riscurile ca piesa
să se destabilizeze sunt mici, iar riscul de răsturnare este mic însă este împiedicat și cu
ajutorul unei suprafețe de rezemare cu arie redusă tip plăcuță joasă, în cazul DPM1.
Aprecieri calitative asupra variantelor de DPM pe baza C6- Ușurința cu care se instalează,
dezinstalează piesa în DPM.
Piesa are o masă relativ mică 1,372 kg și poate fi plasată și scoasă cu mâna din DPM.
DPM1 permit o ușoară instalare a piesei datorită construcției aerisite și fară elemente care
ar îngreuna manipularea pesei .
Fig. 12. DPM1
 6. VERIFICAREA PRECIZIEI DE POZIŢIONARE,
ORIENTARE A PIESEI

Verificarea preciziei de poziționare și orientare a piesei se face considerând că pe centrul

de prelucrare setarea nulului se face față de placa de bază a DPM. În consecință erorile
sunt calculate ca un cumul între erorile de bazare și cele datorită impreciziei de
poziționare și orientare a modulelor de reazem față de placa de bază și a impreciziei de
execuție a reazemelor. Precizia realizată prin simulare statistică (Monte Carlo) a
numeroase scheme de poziționare și orientare a pieselor în DPM poate fi calculată cu
programele din pachetul PG-DPM-SS (Precizia Geometrică a Dispozitivelor de Prindere
Modulare prin Simulare Statistică). În cazurile în care programele respective nu au
capacitatea de a calcula erorile de poziționare și orientare se apelează la relațiile de calcul
al erorilor de bazare din literatura de specialitate [TAC95, VAS82, PĂU97].
Pentru calculul erorilor de poziționare si orientare se utilizează programul SB CU 2
REAZEME CILINDRICE PENTRU SEMIFABRICATE TIP DISC SAU INEL.exe. Setările și
rezultatele sunt în fig.14. Erorile sunt raportate la erorile admisibile care se calculează cu
relația: 𝜀𝑏𝑎𝑥=𝑇𝑥/2…3
Fig.13 Captură din program SCHEMA DE BAZARE MODULARA AMFm CU DOUA REAZEME CILINDRICE
PENTRU SEMIFABRICATE TIP DISC SAU INEL.

Pentru că erorile sunt calculate cu modelul geometric sunt comparate cu erorile admisibile
obținute prin împărțirea toleranței cotei curente Tx la 2.

Tabel5. Erorile de poziționare și orientare

Nr. ε εa
CGD
[mm] [mm]
1 11 0,016795 0,55
2 27,5 0,023407 0,185
3 40 0,0248962 0,05

4 27,5 0,016800 0,185

Deoarece toate erorile de poziționare și orientare a piesei sunt mai mici decât cele
admisibile, varianta DPM1 luată în studiu asigură precizia necesară realizării cotelor
la operația de burghiere.

7. DOCUMENTAREA PROIECTULUI

Documentarea proiectului constă în desenul de ansamblu (fig.15) și opțional o vedere

explodată, ambele create din modelul 3D al ansamblului. Dacă sunt condiții speciale cum
ar fi cele legate de asamblarea și reglarea elementelor dispozitivului, acestea se trec pe
desenul de ansamblu și în cazurile mai complicate într-o anexă.
Fig. 14. Desenul de ansamblu al DPM
Bibliografie
[BUZ70]. Buzdugan Gh. (1970) Rezistența materialelor. Ed. Tehnică, București.
[PIC92] Picoş C. șa. (1992) Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin așchiere. Vol.1. Ed.
Universitas, Chișinău.
[PAU14] Păunescu T ș.a. (2014). Proiectarea asistată a dispozitivelor modulare. Ed. Universității
Transilvania
din Brașov. ISSN-978-606-19-0415-0.
[PUG91] Pugh, S. (1991) Total design: integrated methods for successful product engineering. Addison-
Wesley Pub.