UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

PROIECT

SISTEME DE DEPOLUARE
 CUPRINS
Tema proiect

1. Studiu documentar privitor la statii de epurare a apei uzate

2. Determinarea debitelor caracteristice de apa uzata ale localitatii

2.1 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă
de alimentare din zona rezidenţială a centrului populat
2.2 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona industrială a centrului populat
2.3 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat
2.4 Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de
alimentare a centrului populat
2.5 Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din
centrul populat

3. Dimensionarea principalelor obiecte tehnologice ale statiei de epurare

3.1 Instalatie de sitare cu gratar cilindric
3.2 Deznisipator cu sectiune dreptunghiulara cuplat cu deversor proportional
3.3 Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune
3.4 Decantor primar radial
3.5 Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica
3.6 Decantor secundar radial

4. Schema in proiectie orizontala a statiei de epurare

Bibliografie
 TEMĂ PROIECT

Sa se stabileasca structura si sa se dimensioneze principalele obiecte tehnologice de pe

linia apei ale unei statii de epurare a apelor uzate care deserveste o localitate cu 28000 de locuitori.
Pe teritoriul localitatii isi desfasoara activitatea doua intreprinderi si doua crescatorii de animale:

 Fabrica de bere
3
- Productie: 5 m /zi
- Personal: 225 oameni:
Birouri: 15
Grupa I: 70
Grupa II : 70
Grupa VIa: 70
- Cladiri: 28
3
- Volum maxim: 29000 m

 Fabrica de incaltaminte:
- Productie: 200 per/zi
- Personal: 190 oameni:
Birouri: 10
Grupa I: 60
Grupa II: 60
Grupa IV: 60
- Cladiri: 14
3
- Volum maxim: 20000 m

 Crescatorie de taurine:
- 500 capete:
2
5
Vaci cu lapte 0
Juninci 18-27 luni 75
Vitei 0-6 luni 75
Tineret bovin 6-18 luni 75
Tineret bovin la ingrasat 6-24
luni 75
- Personal: 75 oameni
Birouri: 5
Grupa I: 30
Grupa II: 40
- Cladiri: 15
 3
- Volum maxim: 10000 m

 Combinat avicol
- 35000 capete:
Gaini adulte rase usoare 5000
Tineret inlocuire rase usoare
5000
Gaini adulte rase grele
5000
Tineret inlocuire rase grele
5000
Pui de gaina
15000
- Personal: 70 oameni:
Birouri: 5
Grupa I: 25
Grupa II: 40
- Cladiri: 15
3
- Volum maxim: 10000 m

Obiecte tehnologice care se dimensioneaza sunt urmatoarele:

 Instalatie de sitare cu gratar cilindric

 Deznisipator cu sectiune dreptunghiulara cuplat cu deversor proportional
 Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune
 Decantor primar radial
 Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica
 Decantor secundar radial.
1. STUDIU DOCUMENTAR PRIVITOR LA STATII DE EPURARE
A APELOR UZATE

INTRODUCERE

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate.
Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să
epurăm apele uzate.
Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de
canalizare. ele sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul
canalizării localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte
mare număr de surse - toate chiuvetele, WC-urile, cadele de duş sau baie etc. Se mai adaugă
canalele ce preiau apele pluviale. Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de
unde apoi de regulă sunt restituite în emisar, de obicei un râu. În final vom vedea o serie de
reglementări în domeniu, pentru a înţelege mai bine problema epurării apelor.
 EPURAREA APELOR UZATE

Poluarea apelor precum şi epuizarea lor prin consum abuziv risipă devin fenomene
dominante în periclitarea surselor de apă în ţările avansate, semnalându-se din ce în ce mai
multe zone de pe glob în care apa lipseşte – fiind compromisă din punct de
vedere calitativ.
Apa se încarcă cu materii poluante, devenind uzată prin utilizarea ei de către om,
în cele mai diverse scopuri practice, prin contactul apelor meteorice (ploaie, zăpadă) cu
produse ale activităţii umane, care se găsesc în aer şi pe sol.
Întrucât domeniile de folosire a apei îmbracă cele mai diverse forme (apă potabilă,
alimentarea cu apă a industriei, alimentarea cu apă a agriculturii, piscicultură, scopuri
urbanistice şi de agrement), posibilităţile de poluare ale acesteia sunt foarte mari.
Evitarea poluării surselor de apă şi eliminarea efectelor acesteia constituie, în
prezent, o preocupare de prim ordin a celor care lucrează în domeniul alimentărilor cu apă.
Cantităţile cele mai mari de ape uzate provin din unităţile industriale conform
tabelului 1. Astfel, pentru obţinerea unei tone de hârtie rezultă circa 100-200 m3 ape uzate;
pentru o tonă de cauciuc 150 m3; prin prelucrarea unei tone de fructe rezultă circa 10-20 m3
apă uzată.
Dar şi apa uzată care provine din consumul casnic (apă menajeră) este în cantitate
destul de mare. Astfel, pentru un cartier neindustrializat din Bucureşti s-a
înregistrat un debit de circa 0,35m3/locuitor/zi.
În a doilea caz, apele meteorice dizolvă în timpul ploii diverse gaze toxice din aer
(oxizi de sulf, azot, amoniac etc.) sau se încarcă cu pulberi ce conţin oxizi metalici, gudroane
sau alte substanţe.

Industria Principalele substanţe poluante evacuate

în apă
Metalurgie feroasă
Siderurgie Suspensii minerale cărbune, cenuşă,
cianuri, fenoli, ape acide
Cocserie Fenoli, cianuri, amoniu
Construcţii de maşini Cianuri, fenoli, petrol, ape alcaline
Metalurgie neferoasă
De la Pb, Cu, Zn, Ca, Ni etc. Suspensii minerale, uleiuri, cianuri, acizi,
metale grele, fluor
Chimie anorganică
Clor, sodă, acizi, coloranţi, pesticide Acizi, baze, metale grele
Chimie organică
Cauciuc Fenoli
Polimeri Fenoli, acizi, mercur
Detergenţi Acizi, detergenţi
Prelucrare petrol Petrol, fenoli, crezoli mercaptani, acizi,
sulfuri, săruri minerale
Diverse
Topitorie, ţesături Ape alcaline, carburanţi
Vâscoză Acizi, baze, sulfuri, săruri
Celuloză, hârtie, mobilă Suspensii, fbre, sulfaţi, fenoli, săruri
Alimentară (spirt, zahăr, amidon, lapte, Suspensii, alcaloizi vegetali,
carne, peşte) microorganisme, paraziţi etc.

Procesele de epurare sunt asemănătoare cu cele care au loc în timpul autoepurării,

diferenţiindu-se prin faptul că sunt dirijate de către om, desfăşurându-se cu o viteză mult
mai mare. Instalaţiile de epurare sunt realizate tocmai în acest scop, de a intensifica şi
favoriza procesele care se desfăşoară în decursul autoepurării.

Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri şi procedee prin care

impurităţile de natură chimică (minerală şi organică) sa bacteriologică, conţinute în apele
uzate, sunt reduse sub anumite limite, astfel încât aceste ape să nu mai dăuneze receptorului
în care se evacuează şi să nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.

Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:

 reţinerea şi/sau transformarea substanţelor nocive în produşi nenocivi
 prelucrarea substanţelor rezultate sub diverse forme (nămoluri, emulsii, spume etc.)
din prima operaţie.

Având în vedere volumul mare de ape industriale uzate impurificate cu substanţe

chimice, precum şi răspândirea agenţilor poluanţi prin intermediul acestor ape combaterea şi
limitarea poluării se realizează prin epurarea acestor ape înainte de evacuare în emisar
urmărindu-se recuperarea produselor utile pe car ele conţin. În funcţie de natura poluantului,
se utilizează metode specifice de epurare a apelor, prin care se urmăreşte nivelul
impurificatorilor sub limitele care să nu afecteze calitatea efluentului natural.

Tehnologia tratării apelor reziduale este împărţită în trei categorii:

o tratarea primară cuprinde sedimentare, separare gravitaţională pentru uleiurile
nedizolvate în apele reziduale şi striparea cu aburi pentru îndepărtarea compuşilor
rău mirositori;
o tratarea secundară are drept scop îndepărtarea uleiurilor nedizolvate sau a
materialului organic;
o tratarea terţială utilizează bazine de reţinere sau filtre.

Tehnologiile principale pentru controlul reziduurilor şi al apelor reziduale „in-plant” şi „la

capătul conductei” includ:
- striparea apelor sulfuroase pentru a reduce concentraţia de sulf şi amoniac;
- eliminarea apei într-un singur ciclu (fără recirculare), utilizând condensatoare de
suprafaţă sau sisteme de recirculare cu turnuri de răcire apă/ţiţei;
- eliminarea apei de răcire prin utilizarea sistemelor cu ciclu umed şi uscat;
- separatoare masice ulei/apă;
- oxidarea biologică;
- filtrarea prin mediu dublu;
- tratarea balastului.

Pentru rafinării se vor adăuga în plus:

- turnul de răcire pentru eliminarea apei de răcire într-un singur ciclu;
- tratarea şi recircularea purjării de la turnul de răcire;
- reutilizarea efluenţilor trataţi;
- absorbţia cu cărbune activ;
- bazine de păstrare pentru apele uzate.

Epurarea apelor uzate cu conţinut de metale

Precipitarea dirijată în trepte, la pH controlat în mediu reducător, se aplică în cazul

apelor cu conţinut mare şi variat de metale grele (Fe, Cr, Ni, Co, Mn, Mo, V, Zn, Cu, Cd,
Hg) realizându-se o epurare a apelor (şi o recuperare a metalelor conţinute) mai mare de 98-
99%.
Recuperarea metalelor grele din ape reziduale se mai poate realiza cu ajutorul unor
microorganisme capabile să le acumuleze sau absoarbă.
Acest procedeu are la bază mecanisme de legare fizico-chimică, reacţii de absorbţie
specifice metalelor care sunt influenţate de pH, concentraţia metalului în biomasă sau a
biomasei faţă de cantitatea luată în lucru.
Acţiunea de transfer între microorganisme şi metale are la bază reacţii de tipul :
- volatilizarea prin formarea combinaţiilor insolubile şi formarea de combinaţii
organometalice;
- transformarea în combinaţii insolubile şi formarea de sedimente;
- acumularea metalelor prin absorbţia pe suprafaţa celulelor.
Acest procedeu se foloseşte şi în industria pielăriei.

Procedee catalitice tip redox

Aceste procedee constau în oxidarea impurificatorilor în prezenţa unor catalizatori

de tip săruri ale metalelor cu valenţă variabilă (Fe, Mn, Ni, Co,Mo, Cu) sau oxizi metalici
depuşi pe suport, folosind ca oxidant aerul şi asigurându-se, prin barbotare, o contractare
eficientă între catalizator – oxigen – poluant.
Metoda se aplică tuturor poluanţilor organici din apă, servind la epurarea apelor
toxice rezultate de la fabricarea pesticidelor, coloranţilor, medicamentelor etc.
Reacţiile de distrugere catalitică a poluanţilor din ape sunt rapide, decurg la temperatură şi
presiune normală, asigură un grad de epurare avansat 99%, necesită volume
mici de utilaj şi consum redus de reactivi, combustibili, energie, ceea ce determină
micşorarea cheltuielilor de epurare şi a costului produsului de la care provin aceste ape.

Epurarea apelor fenolice

În prezent se procedează la extracţia fenolului prin dizolvare selectivă în

hidrocarburi aromatice, diizopropil eter etc., sau se aplică procedee de epurare biologică,
mai lente decât cele catalitice şi care necesită volum mare de investiţii şi consumuri
energetice ridicate.
Dacă se urmăreşte recuperarea fenolului din ape reziduale de la fabricarea fenolului
se poate realiza o epurare în trepte, în primul rând prin extracţia fenolului dintr-un amestec
rezultat intermediar şi din care nu poate fi separat prin distilare cu soluţie NaOH de
concentraţie 10-14% sub formă de fenolat de sodiu, urmată de descompunerea acestuia cu
acid sulfonic, când se recuperează fenolul, rezultând şi o fază apoasă ce conţine sulfat de
sodiu şi antrenează cantităţi mici de fenol.
Distrugerea fenolului din apa reziduală sulfatică în care concentraţia fenol e mai
mică de 20 ppm se face în continuare, prin epurare biologică.

METODE MODERNE DE EPURARE A APELOR REZIDUALE

Sunt fundamentate pe rezultatele cercetării ştiinţifice din domeniu şi cuprind:

- intensificarea proceselor electrochimice de epurare a apelor reziduale, de inii malelor grele

şi de substanţe organice toxice prin sedimentarea lor în scopul utilizării ulterioare a
apei pentru uz tehnic;
- epurarea şi condiţionarea apelor de suprafaţă ce conţin substanţe antropogene şi
utilizarea lor în scopuri tehnologice şi în calitate de apă potabilă;
- elaborarea şi tilizarea coagulanţilor, a sorbenţilor carbono-minerali şi a catalizatorilor
metalici din deşeuri industriale şi ape reziduale prin metode chimico-termice, autocatalitice
şi prin regenerare electrochimică.

Sisteme cu membrane folosite în tehnologia epurării apei uzate

Una dintre cele mai revoluţionare tehnologii de epurare pentru apele uzate o
constituie utilizarea sistemelor cu membrane.
Sistemele cu membrane au fost dezvoltate pentru a epura apa uzată la o calitate
foarte bună cu impact minim asupra mediului înconjurător. Folosirea membranelor pentru
filtrare, care funcţionează ca un element de separare solid lichid, este foarte compactă şi
permite obţinerea unui efluent de o calitate superioară. Aplicaţiile sunt multiple şi anume:
epurarea apei uzate menajere, epurarea apei uzate industriale şi staţii de epurare compacte
mici pentru gospodării.
Sistemele de separare cu membrane îndepărtează nu numai substanţele în suspensie
dar şi substanţele greu degradabile cum ar fi detergenţii având avantajul timpului mai mare
de reţinere a nămolului. Mai mult, nutrienţii ca azotul şi fosforul pot fi eliminaţi, ceea ce
permite refolosirea apei epurate.
Acest sistem de filtrare cu membrane îndepărtează fără probleme germenii, bazându-
se numai pe un proces fizic, fără spălarea chimică a membranei.
Avantajele ecologice şi economice ale sistemului oferă noi posibilităţi multor utilizatori de a
produce apă curată, fără germeni în cazul epurării apei uzate menajere, a aplicaţiilor
industriale şi de asemenea oferă o soluţie descentralizată pentru gospodăriile private.

Bioreactoare cu membrane exterioare in epurarea apelor uzate:

In epurarea apelor uzate, un bioreactor cu membrane (MBR) este o combinatie intre

un proces de epurare cu namol activat si un proces de epurare cu membrane (de obicei ultra
filtrare, UF), utilizate pentru separarea biomasei de apa epurata biologic. In astfel de
procese, in esenta, sunt doua metode diferite de configurare a membranei relevante pentru
industrie:
- Membrane externe (numite si curgere transversala sau flux secundar MBR);
- Membrane submersate.
In cazul bioreactoarelor cu membrane submersate, membranele sunt direct
scufundate in bioreactor. Forta motrice pentru filtrare, presiunea transmembrana (TMP), este
generata pe suprafata filtrata de diferenta de presiune dintre presiunea in interiorul
membranei si presiunea hidrostatica in rezervor (vacuum). In curgerea transversala, namolul
activat este pompat in membranele exterioare. Modulele de membrana sunt, de obicei,
aranjate in bucle de filtrare, cand viteza de curgere transversala este ridicata de o alta pompa.
Fluidul filtrat de obicei iese din sistem fara pompare.
Comparata cu alte statii de epurare, tehnologia MBR are urmatoarele avantaje:
- 100% retinere a suspensiilor solide;
- Efluent de calitate foarte buna, care poate fi re-utilizat sau care poate fi usor tratat in
continuare
(RO, AC);
- Varsta namolului ridicata creaza conditii mai bune pentru micro-organisme specializate;
- Proces cu stabilitate crescuta;
- Amprenta redusa.
Aceasta lucrare prezinta unele studii de caz de la statiile de epurare, concentrandu-se
in principal pe doua subiecte: epurarea eficienta a apei in aplicatii industriale si filtrare,
precum si re-utilizarea apei din efluentii rezultati din statiile de epurare a apelor uzate
industriale.
Epurarea terţiară

Dezvoltarea industrială din ultimele decenii, la nivel mondial, a dus la creşterea

încărcării apelor uzate cu substanţe poluante greu de reţinut prin tehnologiile clasice.
România a fost declarată de Uniunea Europeană drept zonă sensibilă şi cu atât mai mult se
impune un grad de epurare avansat a apelor uzate orăşeneşti.
O nouă tehnologie de reţinere din apele uzate a compuşilor azotului şi fosforului (în
special), precum şi a altor impurificatori a căror structură chimică şi biologică nu permite ca
aceştia să fie reţinuţi şi eliminaţi într-o staţie de epurare obişnuită, este epurarea terţiară.

Metode fizice de epurare avansată:

1. Microfiltrarea (micrositarea):

Microfiltrarea sau micrositarea constă în trecerea apelor uzate epurate prin procedee
mecano-biologice printr-o sită deasă, alcătuită dintr-o pânză de oţel inoxidabil, sau din masă
plastică cu ochiuri extrem de fine, cu interspaţii microscopice. În timpul procesului de
filtrare sunt reţinute pe site particulele rămase în apa epurată după decantoarele secundare şi
ale căror particule sunt mai mici decât cele ale ochiurilor.

2 Filtrarea prin mase granulare:

Filtrarea prin pământ de diatomee, prin nisip, sau prin nisip şi antracit este folosită cu
bune rezultate pentru epurarea terţiară a apelor uzate. Prin aceste instalaţii şi în mod deosebit
prin filtrele rapide de nisip, s-a asigurat reducerea materiilor solide în stare de suspensie şi a
CBO5-ului, în paralel cu eliminarea fosforului şi a azotului.

3 Sisteme cu membrane pentru epurarea apelor uzate:

Procesul cuprinde folosirea unor membrane imersate direct în bazinele tehnologice, acest
lucru ducând la scăderea cheltuielilor de investiţie şi exploatare. Membranele imersate au o
structură de fire tubulare, acestea funcţionează sub o depresiune slabă atrăgând apa curată
spre interiorul firelor, lăsând în reactor masa biologică şi poluanţii. Cu ajutorul
acestor tehnologii de epurare se reduce semnificativ încărcarea apelor uzate în CBO5, CCO,
amoniu, nitrogen şi fosfor.

Metode fizico-chimice de epurare avansată:

Metodele fizico-chimice utilizate în epurarea avansată a apelor uzate sunt:

coagularea chimică, adsorbţia, spumarea, electrodializa, osmoza inversă, distilarea,
îngheţarea, schimbul ionic, extracţia cu solvenţi, oxidarea chimică şi electrochimică.

1 .Coagularea chimică:

Materiile coloidale şi în suspensie foarte fină, pot fi îndepărtate din apa uzată numai
dacă sunt făcute sedimentabile, prin adăugare de coagulanţi.

2. Adsorbţia:

Adsorbţia este fenomenul de fixare şi de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale
unui lichid (adsorbat) pe suprafaţa unui corp solid (adsorbant). Substanţele reţinute de
adsorbant pot fi puse în libertate prin încălzire sau prin extracţie, adsorbantul recăpătându-şi
aproape integral proprietăţile şi poate fi folosit din nou pentru adsorbţie.

Metode biologice de epurare avansată:

Epurarea biologică avansată a apelor uzate se impune atunci când prin procedeele
clasice nu pot fi separate acele substanţe şi elemente chimice, care prin conţinutul lor, pot
accentua poluarea emisarilor, făcându-i improprii pentru alimentările cu apă, pentru
creşterea peştiilor sau pentru zonele de agrement. Procedeele prin care se pot separa
substanţele poluante din apele reziduale sunt: striparea cu aer; irigarea cu ape uzate; iazurile
de stabilizare; filtrele biologice; biofiltrele; bazinele cu nămol activ; bazinele de denitrificare
şi bazinele de nitrificare.

1. Nitrificarea:Nitrificarea este procesul de oxidare a amoniacului ( NH4+ -N) în nitrit şi

apoi în nitrat, cu ajutorul a două grupe de bacterii: nitrosomonas şi nitrobacteriile.
Aceste bacterii au o dezvoltare lentă şi se numesc bacterii nitrifiante (nitrificatoare).

2. Denitrificarea:In cadrul proceselor de denitrificare, substanţele anorganice şi

combinaţiile oxidate ale azotului sunt transformate cu ajutorul bacteriilor heterotrofe, în
azot gazos liber. Pentru descompunerea substanţelor pe bază de carbon, bacteriile extrag
oxigenul legat chimic şi nu oxigenul liber dizolvat, din combinaţiile azotului cu
hidrogenul şi se impune crearea unor condiţii de mediu anoxice.
3. Striparea cu aer:Striparea cu aer constă în introducerea de bule de aer în apa uzată, prin
care poluanţii volatili prezenţi trec din faza apoasă lichidă în faza apoasă gazoasă, fiind
transportaţi astfel în atmosferă. Procesul se aplică pentru eliminarea sulfurilor, a
compuşilor organici nepolari cu masă moleculară mică şi mai ales a azotului amoniacal.

4. Irigarea cu ape uzate:Irigarea cu ape uzate a terenurilor agricole poate conduce la

îndepărtarea substanţelor poluante conţinute în apele uzate. În timpul trecerii apelor
uzate prin sol au loc procese de mineralizare a substanţelor organice evidenţiate prin
reducerea semnificativă a indicatorilor: CBO5, CCO, N organic şi azotul total.

5. Iazuri de stabilizare:Iazurile de stabilizare sunt construcţii utilizate cu bune rezultate

pentru epurarea terţiară, folosindu-se efectul algelor de a asimila substanţele nutritive,
azotul şi fosforul în special, îndepărtându-le din apă. Plantele superioare care se dezvoltă
în aceste iazuri au nevoie de mari cantităţi de fertilizanţi.

6. Bazine cu nămol activ şi filtre biologice:Aceste instalaţii sunt practicate îndeosebi

pentru îndepărtarea din apele uzate a fosforului. Creşterea numărului de micro-
organisme din nămolul activ are la bază fosforul, ca fiind substanţă nutritivă esenţială.

7. Barbotare (stripping):Procesul este folosit pentru a recupera gaze volatile, precum NH4,
hidrogen sulphide, hidrogen cianide, din apele uzate prin suflarea de aer. Dar gazele
emise în atmosferă pot polua aerul: NH+4 —> NH3 + H+

8. Schimbul de ioni pentru recuperarea nutrienţilor:Schimbul de ioni este un proces în

care ionii de pe suprafaţa unui solid sunt schimbaţi cu ioni similar încărcaţi în soluţia cu
care solidul este în contact. Schimbul de ioni are ca scop să se recupereze ionii nedoriţi
din ape uzate. Cationii (ioni pozitivi) sunt schimbaţi pentru hidrogen sau sodiu, ca de
exemplu înlăturarea ionilor de calciu (Ca2+) ce cauzează duritatea apei. Anionii (ionii
negativi) se folosesc pentru ionii de hidroxid sau cloride.
 Eliminarea fosforului:

Pe cale biologică, eliminarea fosforului se realizează în două trepte: prin efectul

bacteriilor anaerobe şi a celor aerobe.
În treapta anaerobă, bacteriile facultativ anaerobe heterotrofe, transformă substanţele
organice uşor de descompus în acizi organici care servesc ca substrat pentru alte micro-
organisme. Bacteriile capabile să acumuleze fosfaţi asimilează această substanţă şi produc
apoi substanţele de rezervă.
În treapta aerobă, fosfatul din apă este preluat de micro-organisme şi acumulat în
special de către bacteriile capabile să acumuleze fosforul sub formă de polifosfaţi.Fosforul
poate fi recuperat şi prin precipitare chimică sau schimb de ioni.
Precipitarea chimică a compuşilor de fosfor se face folosind sulfat de aluminiu (Al2(SO4)3,
18H20), hidroxid de calciu (Ca(OH)2) sau clorat de fier (FeCl3), dar trebuie examinată
fiecare situaţie separat

Recuperarea metalelor (grele):Metalele grele sunt vătămătoare în ecosisteme.

Scoaterea lor prin procedee mecanice are o eficienţă de 30%-70%, nu poate fi folosită
tratarea biologică, aceste substanţe fiind inhibitori. Pentru recuperare se pot folosi metodele:
precipitarea chimică, extracţie si osmoza reversibilă, care sunt însă metode costisitoare,
necesitând un cost mare aceste metode fiind eficiente doar la cantităţi mici de ape uzate.

STATII DE EPURARE A APELOR UZATE

Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de
epurare a apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele
realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren,
dar o parte din instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.
Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele
staţii (deocamdată nu la toate!) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.

 Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

- Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic,
pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea
materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul
rampei de gunoi sau incineratorului.

- Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai mic.
- Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul
bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se
menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe
fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare,
deoarece conţine multe impurităţi organice.

- Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai
îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe
chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi
alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi
înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de
exemplu cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.

 Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:

- Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine
microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru
a accelera procesele biochimice.

- Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie

formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la
metantancuri iar gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la
centrala termică.

 Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare.

Ea are de regulă rolul de a înlătura compuşi în exces (de exemplu nutrienţi- azot şi
fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu prin clorinare). Această treaptă poate fi
biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum filtrarea
sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat, precipitarea chimică etc.
Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în
azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în
atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.
În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să
corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie
puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă
să nu mai merite numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de
o parte tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-
menajere tot mai multe substanţe care nu ar trebui să fie şi pe care staţiile de epurare nu le
pot înlătura din ape.
 În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată
amonte de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul
emisarului să fie mare pentru a asigura diluţie adecvată.
Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar,
deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu
conţin toxice specifice peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă
direct. În acest caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar
(fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate
nu sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se
experimentează şi utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la
tratamente avansate de purificare.
Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie,
numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se
asigură temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile
fermentează nămolul şi descompun substanţele organice până la substanţe anorganice,
rezultând un nămol bogat în nutrienţi şi gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi
combustibil.

Procesul biologic de epurare al apei uzate menajere in statiile ORM

 Sistemul ORM universal cu debit constant pentru comunităţi de până la 35 PE
echivalent se compune dintr-un rezervor cilindric realizat din P.A.F.S., împărţit în 4
compartimente funcţionale, fiecare realizând câte o etapă a procesului de epurare:
• Compartimentul 1: acumulare, separare grosieră, egalizare şi distribuire a debitului;
• Compartimentul 2 şi 3: oxidare biologică şi nitrificare;
• Compartimentul 4: sedimentare finală şi recircularea nămolului;
Acestea sunt despărţite de diafragme impermeabile din P.A.F.S., prevăzute cu orificii de
comunicare prin care apa uzată circulă dintr-un compartiment în altul.

Compartimentul nr. 1:
În afară de preluarea apei uzate are şi alte funcţiuni importante:
• realizează separarea mecanică a materialelor nebiodegradabile din apa uzată, ce vor
fi eliminate prin vidanjare la intervale mari de timp (1 - 2 ani) din acelaşi compartiment;
• egalizează debitul de intrare în sistem prin eliminarea vârfurilor de sarcină şi
amestecarea apelor puternic uzate cu unele mai puţin încărcate;
• pompează apa care trebuie tratată, lăsând să înainteze cantitatea strict necesară de
apă uzată, proporţională cu capacitatea staţiei de epurare.
Această ultimă funcţie este fundamentală pentru eficienţa epurării: pentru instalaţiile
de dimensiuni mici, calibrarea corectă a debitului la intrarea în sistem (realizabilă doar
printr-un echipament de pompare) constituie condiţia necesară şi care trebuie respectată
pentru o funcţionare corectă.
Astfel, în compartiment este prezentă o pompă submersibilă cu rotor vortex retras,
pentru ape uzate, protejată de un grătar şi care alimentează un regulator special de debit
(brevet european ORM), care are funcţia de a introduce o cantitate predeterminată de apă
uzată în următoarele compartimente de oxidare biologică şi recirculare a nămolului
excendentar.

Compartimentele nr. 2 şi 3
În acestea, apele uzate provenite din compartimentul precedent sunt supuse unei aerări
intense şi prelungite, într-un contact permament cu nămolul activ (colonii de bacterii care se
hrănesc cu materia organică prezentă în apa uzată), produs în prealabil de sistem. În timpul
staţionării apelor uzate în aceste compartimente are loc oxidarea totală a masei organice şi
nitrificarea compuşilor amoniacali prezenţi, cu o scădere lentă şi progresivă a masei de nămoluri
active. La intervale mari (1 - 2 ani), o parte a acestor nămoluri în exces trebuie eliminată din
sistem prin vidanjare. Altfel decât în cazul foselor septice sau rezervoarelor tip Imhoff,
amestecul extras din staţia de epurare este inodor şi va avea o concentraţie relativ mică de
substanţă solidă, astfel că operaţia nu va provoca „bătăi de cap“ şi nu va prezenta nici una dintre
neplăcerile care însoţesc în mod normal astfel de intervenţii.
Aerarea biomasei se realizează prin intermediul introducerii de aer comprimat
produs de o suflantă cu membrană, caracterizată atât prin dimensiunile mici şi consumul mic
de electricitate, cât şi printr-un nivel al zgomotului practic imperceptibil chiar şi pe timpul
nopţii. Dizolvarea oxigenului în apă este asigurată de difuzorii poroşi, studiaţi şi omologaţi
special pentru această dimensiune de rezervor. Difuzorii au o dublă funcţionalitate, aceea de
aerare cu bule fine şi de menţinere în suspensie a masei de nămol. La ieşirea din
compartiment, lichidul va fi format dintr-un amestec de apă epurată aerată şi nămol biologic.

Compartimentul nr. 4
Acest compartiment are funcţia de decantor final al instalaţiei de epurare, zonă în
care nămolul găseşte ambientul liniştit, neturbulent unde să sedimenteze gravitaţional,
eliberând apa epurată, adecvată pentru a fi deversată în emisar. Nămolul sedimentat este
recirculat spre compartimentul 2 cu scopul asigurării continuităţii procesului biologic. Din
compartimentul 3, printr-o fantă aflată la baza diafragmei, amestecul aerat ajunge într-un
semicilindru aflat în compartimentul de decantare finală (compartimentul nr. 4) care are
funcţia de liniştire, necesară pentru a limita turbulenţa amestecului apă - nămol şi pentru
eliminarea oxigenului nedizolvat (care obstrucţionează procesul de decantare). Amestecul
este apoi dirijat către radierul rezervorului, în apropierea unui deflector înclinat, care
măreşte viteza de decantare. În această zonă are loc procesul de sedimentare gravitaţională.
Datorită regimului hidraulic impus, apa rezultată este dirijată către traseul de evacuare şi
apoi către racordul de refulare.
Recircularea nămolului biologic se produce printr-un sistem special air-lift, care
ridică nămolul sedimentat pe radierul deflectorului. Air-lift-ul instalat în rezervor, brevetat şi
realizat în exclusivitate de ORM, în afară de faptul că ridică amestecul apă-nămol, creşte
nivelul oxigenului dizolvat cu 3-4 mg/l, readucându-l deja perfect reactivat în
compartimentul de aerare. Aerul comprimat necesar pentru funcţionarea air-lift-ului este
furnizat de aceeaşi suflantă folosită la oxidare.

Date tehnice

Staţiile compacte de epurare ORM de capacităţi între 3-35 L.E. conţin un singur
rezervor compartimentat, fiecare compartiment realizând o anumită etapă a procesului de
epurare.
 Dimensiunile bazinelor, depind de marimea statiei de epurare. Pentru fiecare statie
de epurare se recomanda o cladire tehnologica, a carei dimensiuni va depinde de nivelul de
dotare a statiei de epurare, respectiv nivelul de dotare a cladirii. In cladire vor fi amplasate
echipamentul de pre-epurare, suflantele, unitatea chimica, tabloul de comanda si control, etc.

Tehnologia de epurare a apelor uzate

Statia de epurare a apelor uzate este propusa pentru epurarea apelor uzate comunale
sau municipale, fara a contine ape uzate industriale sau agricole. Epurarea apelor uzate
consta dintr-un sistem cu doua trepte mecano-biologic, urmata de precipitarea chimica a
fosforului. Epurarea biologica se bazeaza pe activare de durata, denitrificare frontala,
nitrificare si stabilizarea aeroba finala a namolului. Pre-epurarea mecanica consta din sita
automata cu transportor elicoidal. Treapta biologica consta din doua bazine de denitrificare,
doua bazine de nitrificare, doua decantoare secundare si doua bazine de stocare si stabilizare
a namolului. Reziduurile solide din statia de epurare sunt generate de cosul de retinere din
statia de pompare, sita cilindrica fina si namolul in exces din bazinul de stocare a namolului.
Produsul final al statiei de epurare este apa conventional curata, care va fi evacuata intr-un
emisar.
1. Statia de pompare
Statia de pompare este necesara pentru pomparea apelor uzate influente din reteaua
de canalizare in statia de epurare. Reteaua de canalizare este amplasat de obicei la cca. 2,5 m
sub cota terenului. Dupa statia de pompare, apa va curge mai departe pana la evacuarea in
emisar.
Statia de pompare contine un cos de retinere din otel inoxidabil, destinat pentru
retinerea reziduurilor solide mai mairi de 20 - 25 mm (bucati de lemn, carpe, etc). Cosul de
retinere are rolul de protejare a pompelor submersibile, fiindca corpurile solide pot cauza
deteriorarea pompelor sau la distrugerea completa ale acestora. Materialul retinut formeaza
reziduurile solide din statia de pompare, care vor fi colecate si depozitate impreuna cu
materialul retinut de treapta de pre-epurare mecanica.
In statia de pompare vor fi montate 3 pompe submersibile, din care 2 vor functiona
alternativ, a treia pompa va fi de rezerva. Pompele sunt dimensionate la 50% din debitul
maxim orar, in cazul in care pompa functionala nu va face fata la debit, va porni si a doua
pompa. In statia de pompare este amplasat debitmetrul inductiv, care va masura cantitatea de
apa influenta in statia de epurare. Debitmetrul memoreaza debitul mediu orar, debitul mediu
zilnic, si poate stoca date statistice pana la 90 de zile, necesare functionarea si controlul
statiei de epurare.
2. Pre-epurarea mecanica

Pre-epurarea mecanica a apelor uzate influente se va realiza cu ajutorul sitei automate cu

transportor elicoidal, care va retine suspensiile mai mari de 3 mm din apa uzata. Materialul
retinut este considerat ca si deseuri periculoase din cauza concentratiei ridicate de material
organic, pentru care dispunerea reziduurilor se va face conform prescriptiilor de siguranta.
Daca se defecteaza sita cu transportor elicoidal, apa va curge prin canalul de ocolire, unde va
fi amplasat un gratar cu curatare manuala. Pornirea si oprirea sitei cu transportor elicoidal se
va face automat, in functie de nivelul de apa din canal. Evacuarea reziduurilor din sita se va
face automat, cu ajutorul transportorului elicoidal, prin cotul de evacuare intr-un container
cu volumul de 125 l.

3. Bazinul de denitrificare – BDN

Bazinul de denitrificare este destinata reducerii azotului biologic din apa uzata. Azotul
organic este convertit in azotati si azotiti, dupa care in azot gazos, care se va degaja in
atmosfera. Bazinul de denitrificare are un rol important si in reducerea carbonului din apa
uzata, care cauzeaza reducerea concentratiei substratului biodegradabil. Aici este montat un
agitator submersibil pentru asigurarea unui amestec permanent al apei din bazin. Agitatorul
este oprit pe timp de iarna, moment in care cand se pornesc aeratoarele. Aerul la aeratoare va
fi furnizat de aceeasi suflante ca si pentru bazinele de nitrificare. Cantitatea de aer furnizata
de suflante este distribuita egal intre bazinele de denitrificare si bazinele de nitrificare pe
perioada de iarna, cand temperatura apei este sub 12 ºC.

4. Bazinul de nitrificare – BN

Bazinul de nitrificare este destinata reducerii carbonului organic din apele uzate, care
conduce la reducerea valorilor pentru CBO5 si CCO¬Cr. Bazinul are rolul si de transformare
al azotului amoniacal in azot si nitrati. Aeratoarele cu bule fine AS - ASE sunt distribuite
uniform pe fundul bazinului, pentru a asigurare o distributie corespunzatoare a aerului in
bazin. Aerul va fi furnizat de catre 2 suflante in functiune, si una de rezerva, care va fi
folosit pentru amestecarea si stabilizarea aeroba a namolului in exces din bazinul de stocare.
Fiecare tub de aerare poate fi manipulat seprat, fiecare tub fiind dotat cu robinet de
inchidere. Fiecare tub de aerare poate fi extras din bazin, fara a fi nevoie de golirea bazinului
sau oprirea intregului sistem. Scoaterea tuburilor de aerare se va face manual de catre 2
persoane, fara a fi nevoie de un dispozitiv de ridicare. Bazinul de nitrificare contine si o
pompa submersibila de namol, pentru recircularea interna a apei, din bazinul de nitrificare,
in bazinul de denitrificare, pentru reducerea azotului si a poluarii organice din apa uzata.
5. Decantorul secundar

Ambele decantoare secundare au forma dreptunghiulara, de tip Dortmund, si servesc

pentru separarea mixturii de namol activat de apa epurata. Lichidul cu namol activat curge
prin structura de degazeificare colectiva (amplasat in bazinul de nitrificare) in cilindrul de
linistire din decantorul secundar si ajunge la fundul decantorului. Sedimentarea se va
produce in partea conica a decantorului secundar. Apa epurata va curge in sistemul de
colectare submersibil si prin colectorul de evacuare la iesirea din statia de epurare. Ambele
decantoare secundare sunt dotate cu pompe submersibile pentru namolul in exces. Pompele
sunt amplasate in partea conica a decantorului si are rolul de a recircula amestecul de namol
activat-apa intre decantorul secundar si treapta biologica a statiei de epurare. Aceeasi pompa
este folosita si pentru evacuarea namolului in exces in bazinul de stocare si stabilizare a
namolului. O alta componenta a statiei de epurare este instalatia de evacuare a namolului
plutitor de la suprafata decantorului. Acest dispozitiv este un colector submersibil, cu
drenarea periodica a namolului.

6. Bazinul de stocare a namolului

Bazinul de stocare a namolului este destinata stocarii, stabilizarii si ingrosarii namolului

in exces. Concentratia de substanta uscata din bazinul de stocare va fi de cca. 2%. Sistemul
de aerare cu bule fine AS - ASE are rolul de a amesteca si a mentine omogen namolul din
bazin. Aeratoarele furnizeaza si aerul necesar pentru stabilizarea aeroba a namolului.
Bazinul este proiectat pentru un timp de retentie de 35 de zile. Bazinul este prevazut si cu o
pompa submersibila, pentru evacuarea apei din bazin, pentru cresterea concentratiei de
substanta uscata. Rezultatul acestui proces este namolul in exces stabilizat, care va fi
evacuat periodic. Namolul evacuat va fi stocat, utilizat in agricultura sau transportat pentru
neutralizare

Descrierea tehnologiei de epurare a apelor uzate in container MBR

Treapta de epurare mecanica

Apa uzata menajera este colectata intr-o statie de pompare notata SPau si apoi
pompata intr-un modul compact de tratare mecanica compus din gratar fin cu tambur rotativ
si deznisipator-separator de grasimi. Evacuarea nisipului se face automat intr-un container
instalat la marginea modulului. Deasemenea grasimile sunt colectate intr-un container
pubela .
Reziduurile solide si suspensiile grosiere sunt evacuate prin intermediul unui
transportor intr-un sistem etans cu sac montat intr-un container standard, evacuarea din statie
facandu-se periodic. Modulul functioneaza complet automatizat functie de senzorii de nivel
montati in cuva de inox.
Treapta de epurare biologica

Apa pre-epurata este colectata intr-un bazin de omogenizare debite si concentratii si

apoi este pompata automatizat in modulul de epurare biologica.
Rolul bazinului de omogenizare este de a egaliza debitele, precum si de a omogeniza apa
uzata astfel incat aceasta sa aiba caracteristici fizico-chimice uniforme. Timpul de retentie
mediu calculat este de circa 1-3 ore, suficient pentru atenuarea varfurilor de debit.
Bazinul de stocare-omogenizare va fi dotat cu un mixer submersibil cu ax orizontal
care are rolul de a mentine apa uzata cu structura omogena, fara a avea depuneri sau materie
in suspensie la suprafata apei.
Mixerul submersibil va avea functionare continua pentru asigurarea omogenizarii
apei uzate pre-epurata mecanic. Apa uzata, continand substante organice usor biodegradabile
(CBO) este pompata in reactorul biologic de epurare, cu ajutorul unor electropompe
submersibile, care functioneaza corelat cu senzorul de nivel montat in bazin.
Procesul de epurare in totalitate, are ca scop degradarea completa a compusilor
organici si reducerea substantiala a azotului si fosforului. Intreg sistemul este construit in 1
sau 1+1 containere cu radierul plat si partea superioara acoperita cu gratare pietonale scara
de acces si mana curenta.
Procesul de epurare biologica cu namol activat tip MBR se desfasoara in conditii
strict aerobe in 3 faze succesive. Aerul necesar procesului este furnizat prin intermediul
suflantelor montate in cabina de adapostire a statiei de epurare, de asemenea tip container.
Pe perioada fazei de aerare se creste raportul F/M (scazut in prealabil), marindu-se
deci incarcarea organica a namolului, fapt care imbunatateste procesul de nitrificare
(formarea NO3 - azotatilor din NH4 - amoniu) si procesul de stabilizare a namolului.

In conditii anoxice, in absenta oxigenului dizolvat, azotatii (NO3-N) formati anterior

sau care au ramas inca in sistem sunt redusi , adica sunt transformati (redusi) in azot gazos
care trece in atmosfera. Procesele au loc in paralel cu degradarea substantelor organice usor
biodegradabile (CBO). Procesul se numeste denitrificare.
Pentru separarea namolului biologic de apa epurata in sistemul integrat MBR, se
utilizeaza module cu membrane cu microfiltrare, imersate direct in reactorul de proces cu
namol activat (bioreactor). Membranele sunt asamblate sub forma modulara (cateodata
acestea sunt denumite casete) coborate pe ghidaje direct in bioreactor.
Modulele sunt compuse din membrane, suport pentru membrane, racorduri de
admisie si de evacuare si suport al structurii in ansamblu. Membranele sunt supuse la
vacuum (< 50 kPa) care aspira apa (permeatul) prin membrane, retinand solidele in modul.
Pentru a mentine TSS in interiorul bioreactorului si pentru a curata membranele exterioare,
se introduce aer comprimat printr-un distribuitor aflat la baza modulului cu membrana.
Datorita bulelor de aer care se ridica la suprafata, se realizeaza curatarea suprafetei
membranei; aerul asigura de asemenea oxigenul care ajuta la mentinerea conditiilor aerobe.
Aerarea in bazin se face cu sisteme de aerare cu bule fine prin tuburi cu membrana.
Sistemul de aerare este repartizat pe radierul bazinului in 2-4 grupuri.
 Acest tip de separare apa/namol este utilizat cu scopul obtinerii unei eficiente
ridicate privind calitatea apei epurate si de asemenea pentru a obtine un namol biologic usor
deshidratabil.
Functionarea modulului de epurare biologica tip MBR este complet automatizata
controlata de un calculator de proces.
Procesele de denitrificare si nitrificare au loc la intervale presetate prin calculatorul de
proces.
Alimentarea cu aer este controlata si reglata printr-un sistem de masurare analogica a
oxigenului dizolvat din bazin cu limite minim/maxim, presetate in calculatorul de proces.
Nivelul apei in bazin si modul de evacuare a apei uzate catre emisar sunt deasemenea
controlate de calculatorul de proces. Pentru reducerea fosforului, se va realiza dozare de
coagulant (clorura ferica sau alt coagulant, ex.: PAX) ce asigura precipitarea fosforului, prin
intermediul instalatiei de dozare prevazuta in containerul tehnic.
Inainte de evacuare in emisar, apa epurata este dezinfectata printr-un sistem de
dezinfectie cu ultraviolete (UV) sau hiploclorit in functie de solicitare.
Instalatia de dozare cu ultraviolete este prevazuta cu camera de linistire inainte de
trecere in camerele de dezinfectie propriu-zisa, cu sistem de curatare automata a lampilor si
este amplasata in containerul tehnic. Functionarea este automata corelata cu calculatorul de
proces al intregului sistem.

Treapta de tratare a namolului

Prin intermediul unei electropompe submersibile namolul activat in exces (stabilizat)

este pompat intr-o unitate de deshidratare cu saci filtranti. Inainte de instalatia de
deshidratare, namolul trece printr-un mixer static unde se amesteca cu polimerul dozat prin
instalatia de preparare si dozare a polimerului. Amestecul namol-polimer este introdus in
filtrul cu saci sub presiune prin intermediul unui compresor.
Sacii cu namol deshidratat sunt indepartati manual cu un carucior mobil furnizat
impreuna cu instalatia. Concentratia in suspensii solide a namolului deshidratat este de circa
20-25 %. Temporar sacii sunt depozitati pe platforma betonata urmand a fi evacuati din
statie in baza unui grafic de evacuare a deseurilor.
Namolul deshidratat poate fi utilizat ca ingrasamant pe camp, dupa ce in prealabil se
testeaza compatibilitatea lui cu solul aferent.

Sistemul de automatizare si control al statiei de epurare

Statia de epurare este dotata cu sistem de automatizare completa, avand prevazut un

sistem de monitorizare al statiei cu PLC, (calculator de proces industrial) montat pe tabloul
de comanda si control. Toate componentele principale ale statie de epurare pot fi vizualizate
prin programul de automatizare, inclusiv starea de functionare. In caz de avarie aceasta este
semnalata pe panou, dar si acustic sau cu semnalizare optica, cu posibilitatea de transmitare
a datelor la distanta (standard).
 Toate utilajele statiei de epurare in container tip MBR au prevazute in panoul electric
de automatizare si control protectii electrice, termice si de umiditate pentru evitarea
defectiunilor si sporirea duratei de viata a echipamentelor.
Pentru acei utilizatori care nu sunt familiarizati cu operarea PLC, furnizam pe panoul
electric si o schema mimetica a statiei de epurare in container tip MBR. Toate echipamentele
statiei de epurare in container tip MBR sunt reprezentate grafic, cu LED-uri de stare si
butoane pentru operarea in regim manual.
La cerere, este asigurata transmisia de date la distanta si prin modul BMC. Acesta da
posibilitatea beneficiarului de a urmari si controla aplicatia la distanta, de la un calculator
PC instalat intr-o alta cladire (administrativa, de birouri, etc.) impreuna cu alte sisteme
instalate in incinta (sistem de incalzire, monitorizare supraveghere incinta, iluminat, etc.).

DEDURIZAREA APEI

Dedurizarea apei se face cu ajutorul unei staţii de dedurizare, frecvent numită

dedurizator.
Acesta conţine o coloană de răşină schimbatoare de ioni(cationit), mici sfere
polimerice care atrag din apă ionii pozitivi(cationi), în principal ionii de calciu (Ca) şi de
magneziu (Mg) şi eliberează în acelaşi timp sodiu(Na).
Când capacitatea de reţinere a răşinii se epuizează, mai precis spus ajunge la o
valoare prestabilită, valva de comandă declanşează procedura de regenerare, adică
eliminarea cationilor reţinuţi şi reîncărcarea ei cu sodiu. Acest proces se realizează prin
spălarea răşinii cu o soluţie salină (saramură). În funcţie de cantitatea de răşină procedura
poate dura între 30 şi 120 minute.

Ozmoza inversa

Fenomenul de osmoza se produce cand doua solutii apoase de concentratii diferite

sunt situate in doua celule despartite printr-o membrana semi-permeabila. In mod natural apa
pura difuzeaza prin membrana semi-permeabila din celula cu concentratie mai mica in celula
cu concentratie mai mare, avand tendinta de egalizare a concentratiilor in ambele celule si
deci, de stabilire a echilibrului.
 Pe principiul fenomenului invers celui prezentat anterior, adica prin osmoza inversa,
apa pura va trece prin membrana semi-permeabila din solutia concentrata in cea diluata, in
final obtinandu-se apa pura. Acest lucru se va realiza prin aplicarea unei forte asupra
coloanei cu solutie concentrata care va invinge presiunea osmotica si va determina trecerea
apei in celula cu solutie diluata. Filtrarea pe principiul osmozei inverse se realizeaza prin
intermediul unor module compuse dintr-un vas sub presiune in care se introduc membranele
filtrante.
Pentru realizarea procesului este necesara o sursa de presiune de minimum 3 bari.
Sistemele cu osmoza inversa pentru uz casnic se bazeaza pe un proces ce se desfasoara in
mai multe trepte de filtrare a apei pentru a furniza in final o apa potabila de cea mai buna
calitate.
Este cea mai buna si mai eficienta solutie de purificare a apei. Elimina elementele toxice si
compusii cancerigeni din apa.
Procedeul de osmoza se bazeaza pe fenomenul ce se produce cand doua solutii
apoase cu concentratii diferite de ioni sunt situate in doua celule despartite printr-o
membrana semipermeabila. In mod normal, datorita fortelor de difuzie, are loc un transfer
de molecule de apa dinspre solutia cu concentratie mai scazuta de ioni spre solutia cu
concentratie mai ridicata de ioni, avand tendinta de egalizare a concentratiilor in ambele
celule . Membrana semipermeabila permite doar difuzia moleculelor de apa spre solutia mai
concentrata, nu insa si pe cea a materiilor dizolvate din solutia mai concentrata spre solutia
cu concentratie mai scazuta. Pe principiul fenomenului invers celui prezentat anterior, adica
prin osmoza inversa, apa pura va trece prin membrana semipermeabila din solutia
concentrata in cea diluata. Materiile organice si anorganice dizolvate in apa, precum si
microorganismele prezente in ea au dimensiuni moleculare mult mai mari decit porii
ultrafini ai membranei semipermeabile si nu pot difuza spre partea cu apa filtrata. Tratarea
apei prin osmoza inversa nu implica tratare chimica si conduce la eliminarea peste 99% din
impuritatile organice si anorganice dizolvate in apa si peste 99% din impuritatile biologice
(bacterii si virusi) din apa.
Caracteristici:
• Debite standard de pana la 20 l/h (pentru debite mai mari contactati departamentul
tehnic)
• Unitati compacte montate pe rame din inox
• Folosesc cea mai noua generatie de mebrane sub presiune
• Capacitate ridicata de retinere a sarurilor din apa (pana la 97%)
• Randament, in functie de calitatea apei, pana la 75%

Sistem de osmoza inversa cu sase stagii de filtrare:

1. Primul stagiu:
- Filtru de sedimente preliminar (5 microni)- realizeaza eliminarea mecanica a impuritatilor
mai mari de 5 microni: nisip, mal, rugina, etc.
2. Stagiul doi
- Filtru cu carbune activ - reduce: polenul, microorganismele, clorul, mirosul si culoarea
apei, imbunatateste gustul.
3. Stagiul trei:
- Cartus de sedimente (1 micron) - realizeaza, eliminarea impuritatilor mai mari de 1 micron
si a prafului de carbune ce poate trecein apa provenind de la stagiul 2.
4. Stagiul patru:
- Membrana semipermeabila - elimina elementele de contaminare (organice si anorganice ),
nitrati, nitriti si alte saruri si substante dizolvate, metale grele, elemente radioactive, bacterii
si virusi.
5. Stagiul cinci:
- Filtru final cu carbune activ - elimina gazele din apa, imbunatateste gustul si mirosul.
6. Stagiul sase (optional):
- Cartus cu minerale in-line - care are rolul de a remineraliza apa cu calciu si magneziu in
cantitatile admisibile pentru apa potabila.
7. Stagiul sapte:
- Optional - Lampa UV

Sistemul de osmoza inversa cu sase stagii de filtrare elimina:

- Clor> 97 %;
- Elemente radioactive > 90 %;
- Calciu si magneziu (duritatea apei) > 96 %;
- Combustibili lichizi > 98 %;
- Nitriti si Nitrati > 83 %;
- Hidrocarburi aromate > 98 %;
- Metale grele (ex. plumb, mercur etc.) > 97 %;
- Bacterii > 99%
 Filtru de apa cu Osmoza Inversa

Date tehnice - Statie de osmoza inversa

model RO 102 P
1.
Presiune 5
minima a apei b
de intrare a
Capacitate de ri
furnizare a ~
apei filtrate 1
Inaltime 0
-
Lungime 1
Latime 2
Inaltime li
rezervor tr
presurizat i/
o
Diametru r
rezervor a
presurizat
5
0
0
Etape de m
filtrare: m
3
8
0
m
m
4
0
0
m
m
4
0
0
m
m
2
6
0
mm
- Filtru sedimente de 5 microni indeparteaza
din apa mizeria, rugina, etc.
- Pompa booster
-Carbunele activat - elimina/reduce
substantele organice si clorul din apa si alti
contaminanti nocivi pentru organismul
uman.
- Filtru sedimente de 1 micron.
- Membrana de osmoza inversa elimina 95-
98% din saruri si substantele dizolvate,
inclusiv bacterii si virusuri, colectand astfel
apa pura.
- Postfiltru din carbune activat pentru a
retine eventualele urme de substante
chimice, gust, miros din apa.
- Apa tratata este stocata intr-un rezervor
presurizat de unde este directionata catre
consum atunci cand este nevoie.

Apa obtinuta prin osmoza inversa

este o apa pura, demineralizata, deionizata si
aproape sterila.
Statiile de osmoza inversa casnice
(RO 102, RO 102P, RO 102UV si RO
102PUV) sunt echipate cu o valva
diferentiala care opreste automat procesul de
tratare a apei in momentul in care rezervorul
presurizat este plin.
De asemenea, statiile de osmoza
inversa sunt livrate cu KIT complet de
instalare ! si cu un ROBINET separat pentru
furnizarea apei osmozate !
Deuteriul și apa cu conținut scăzut în deuterium

Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. Nucleul celor mai mulţi atomi de
hidrogen din natură conţine un proton (simbol chimic: 1H), însă nucleul atomului de
hidrogen mai poate conţine şi un proton şi un neutron sau un proton şi doi neutroni. În
primul caz, acesta se numeşte deuteriu (simbol chimic: 2H sau D), iar în al doilea – tritiu
(simbol chimic: 3H sau T).
Conţinutul de deuteriu al apelor superficiale din zona noastră climatică este de 150
ppm (părți per milion), cu o fluctuaţie minimă; al precipitaţiilor din zona ecuatorială, de 155
ppm; iar al apelor din partea nordică a Canadei, din interiorul continentului, de 135-140
ppm. Cantitatea de deuteriu din apă variază în funcţie de latitudine, dar şi de altitudine (are o
valoare de 150 ppm la nivelul mării şi de circa 130 ppm la o înălţime de 2.000 de metri).
Cantitatea de deuteriu măsurată în apă este direct proporţională cu conţinutul de deuteriu al
organismelor care trăiesc aici.
Concentraţia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 ppm. Cu
toate că nu pare mult, dacă comparăm această cantitate cu masa altor elemente vitale, se
observă că deuteriul este prezent în corp într-o cantitate de şase ori mai mare decât calciul şi
de zece ori mai mare decât magneziul.

O serie de experimente au demonstrat că apa cu conținut scăzut în deuteriu poate fi

folosită cu rezultate deosebite şi fără nici un efect toxic. În plus, are influență asupra
diviziunii celulare. Cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică, cu atât va fi mai
lent procesul de diviziune celulară, ceea ce înseamnă că „îmbătrânirea” organismului va fi
încetinită. De asemenea, în cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc şi şansele apariţiei
defectelor de diviziune.

Apa cu conținut scăzut în deuteriu.

În anii ‘60, în Uniunea Sovietică, oamenii de știință au studiat în paralel două

populații ale căror membri ajungeau la vârste extrem de înaintate și erau foarte sănătoși.
Obiceiurile lor, inclusiv cele alimentare, erau foarte mult diferite, însă cele două populații
aveau ceva in comun: beau apă de ghețar. Apa de ghețar este pură, fiind formată cu mii și
mii de ani în urma, cu un procent redus de deuteriu, dovedindu-se a avea și calități biologice
deosebite.
La copii și tineri, cantitatea de gaze dizolvată în organism este de patru ori mai mică
decât la o persoană în vârstă. De fapt, pe masură ce noi îmbătrânim, apa îmbătrânește și ea și
reține din ce în ce mai multe reziduuri sub forma de gaze. Daca reușim să înlocuim apa
“poluată” din interiorul organismului (poluata prin informație structurală, izotopică,
entropică) cu o apă nepoluată, atunci vom reuși să dăm o nouă viață și o nouă tinerețe
organismului. Apa cu conținut redus în deuteriu este una dintre apele care fac lucrul acesta.
Cum putem reduce concentrația de deuteriu din organism ?

Există două căi majore:

1. Consumul de legume și fructe proaspete, de alimente vegetariene în general, care sunt
bogate în apă cu conținut redus în deuteriu, spre deosebire de carne și de produsele din carne
care, din contră, sporesc cantitatea de deuteriu.
2. Consumul direct de apă cu conținut redus în deuteriu.

Cele două căi de reducere a deuteriului din organism, prin alimentație vegetariană și
prin administrare de apă cu conținut reudus în deuteriu, sunt complementare, deci nu se
exclud una pe cealalta, ci se completeaza într-un mod fericit.
 2. DETERMINAREA DEBITELOR CARACTERISTICE DE APĂ
UZATĂ ALE LOCALITĂȚII

Debitele caracteristice de ape uzate prelucrate în staţiile de epurare a apelor uzate

urbane
Staţiile de epurare a apelor uzate urbane au rolul de a purifica totalitatea apelor uzate ale
unui centru populat până la un grad admisibil astfel încât să nu afecteze calitatea cursului de apă
receptor în care sunt deversate după tratare. Apele uzate ale centrului populat sunt aduse la staţia de
epurare prin intermediul sistemului centralizat de canalizare care are rolul de a colecta apele uzate
de la toţi generatorii de apă uzată de pe raza centrului urban care, după localizarea lor sunt
consumatorii de apă menajeri şi sociali aflaţi în zona rezidenţială a centrului populat, precum şi
unităţile industriale şi agrozootehnice.
Debitul de ape uzate preluat din centrele urban şi prelucrat de staţiile de epurare urbane nu
este constant pe perioada unei zile, prezentând fluctuaţii în funcţie de modul în care se consumă apa
de alimentare în centrele urbane. De aceea se utilizează mai multe mărimi caracteristice care să
definească cât mai bine acest debit fluctuant şi anume:
3
- debitul zilnic mediu Qu zi med exprimat în unitatea caracteristică [m /zi], sau în unitatea S.I.
3
[m /s] este valoarea medie a debitelor zilnice de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul
unui an;
3 3
- debitul zilnic maxim Qu zi max [m /zi, m /s] este valoarea maximă a debitelor zilnice de apă
uzată produse în centrul urban pe parcursul unui an;
3 3
- debitul orar maxim de ape uzate Q u orar max [m /h, m /s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
3 3
- debitul orar minim de ape uzate Q u orar min [m /h, m /s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
Debitului de apă uzată a centrului urban se determină în funcţie de consumul de apă potabilă
a centrului urban, valorile caracteristice ale acestuia obţinându-se după următorul algoritm succesiv:
se calculează valorile caracteristice ale necesarelor şi cerinţelor de apă de alimentare din zonele
rezidenţială, industrială şi agrozootehnică ale centrului urban, se calculează valorile caracteristice
ale cerinţei totală de apă de alimentare a centrului urban, apoi se calculează calculează valorile
caracteristice ale debitului de apă uzată a centrului urban.

2.1. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de

alimentare din zona rezidenţială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
3
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare Q zi med [m /zi],
3
debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare Q zi max [m /zi] şi debitul necesarului orar maxim
3
de apă de alimentare Q orar max [m /h]. Valorile caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din
zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:
 Q 1
zi med ( N (i) q j (i))  Qci (2.1)
1000 i j
Q  1 8400   19600  86 ,4 1  20
zi med 1000
3
Q zi med = 10711,8 m /zi

Q 1
zi max  ( N (i) q j (i)  K zi (i))  Qci (2.2)
1000 i j
1 8400 129, 4 1,2  19600  402,9 1,1 1728
Q zi max 
1000

3
Q zi max = 11718,9 m /zi

Q
orar max  1 ( 1 ( N (i) q j (i)  K zi (i)  Ko (i))  Qci ) (2.3)
24 1000 i j

Q  1 

1 8400129,41.21,4625  19600402,91,11,321  1728
orarmax 

24 1000 
3
Q orar max =633,2 m /oră

în care: i – indice referitor la necesarul de apă în funcţie de zonele diferenţiate ale localităţii
după gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece (vezi tabelul 2.1); i are valori
între 1-5;
j – indice referitor la categoria de necesar de apă şi anume: apă pentru nevoi
gospodăreşti, apă pentru nevoi publice, apă pentru stropit spaţiile verzi, apă pentru stropit străzi şi
spălat pieţe; j are valori între 1-4;
N(i) – numărul de locuitori care locuiesc în zona i a localităţii;
qj(i) [l/om.zi] – debitul zilnic mediu specific din categoriile j ale necesarului de apă pentru
locuitorii din zona i a localităţii, şi anume: q g(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi gospodăreşti
ale populaţiei (vezi tabelul 2.1); qp(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi publice (vezi tabelul
2.1); qsv(i) – debitul zilnic mediu pentru stropit spaţiile verzi care se poate aprecia global ca o ploaie
2 2
efectivă (25 l/m ) la două săptămâni şi 10 m spaţiu verde/om conducând la o valoare qsv(i) = 17,9
l/om.zi, qsp(i) – debitul zilnic mediu specific pentru stropit străzi şi spălat pieţe se poate calcula analitic
sau se poate aprecia global la 5% din debitul zilnic mediu specific
pentru nevoi publice qp(i);
3
Qci [m /zi] – debitul necesarului de apă pentru combaterea incendiilor;
Kzi–coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1);
Ko – coeficientul de variaţie orară care se adoptă pentru fiecare din zonele
 diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece; când
nu sunt alte valori justificate, pot fi adoptate valorile din tabelul 2.2.
NOTE
1 - Pentru Kzi, valorile de deasupra liniei sunt date pentru localităţile cu climă continentală
temperată, iar valorile de dedesubt sunt date pentru localităţile cu climă continentală excesivă.
Definirea climei se face pe baza numărului anual de zile de vară (n) ca medie multianuală, cu
temperatura maximă măsurată  25C, astfel: n  80 – climă continentală temperată, n  80 - climă
continentală excesivă.
2 - Valoarea pentru qp(i) poate fi majorată justificat funcţie de resursa de apă şi importanţa
obiectivului, astfel: până la 15% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 300.000 locuitori şi mai
mică de 1.000.000 locuitori, şi până la 25% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 1.000.000
locuitori.
3 - Pentru staţiuni balneo-climaterice (inclusiv staţiunile de pe litoralul Mării Negre),
valorile debitelor qg şi qp se stabilesc pe bază analitică, în funcţie de tipul acestora.

Tabelul 2.1
Zone ale localităţii diferenţiate în funcţie qg(i) qp(i)
de gradul de dotare al clădirilor cu [l/omz [l/omzi Kzi(i)
instalaţii de apă rece şi caldă i] ]

Zone în care apa se distribuie prin cişmele amplasate

pe străzi

Zone în care apa se distribuie prin cişmele amplasate

în curţi

Zone cu gospodării având instalaţii interioare de apă

rece şi canalizare

Zone cu gospodării având instalaţii interioare de apă

şi canalizare, cu preparare locală a apei calde

Zone cu clădiri având instalaţii interioare de apă caldă şi

canalizare, cu preparare centralizată a apei calde (inclusiv
cele cu clădiri racordate la termoficare)
40 25 1,3/1,45

80 30 1,2/1,35

140 30 1,2/1,35

210 85 1,15/1,30

280 100 1,10/1,25

 NOTE
1 - În cazul în care distribuirea apei nu se face continuu ci după un program de furnizare
propriu, coeficientul Ko poate fi mărit pe bază de calcule justificative. Alimentarea discontinuă cu
apă trebuie însă considerată ca provizorie.
2 - Pentru valori intermediare ale numărului de locuitori coeficientul Ko se calculează prin
interpolare lineară.
3 - Coeficientul se determină în funcţie de numărul de locuitori N(i) din fiecare dintre zonele
diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece.
Tabelul 2.2
Numărul total de Numărul total de
locuitori ai locuitori ai
Ko Ko
centrului populat centrului populat
(N) (N)

 500 2,8 15000 1,35

1000 2,2 25000 1,30

1500 2,0 50000 1,25

3000 1,75 100000 1,20

7000 1,5  200000 1,15

Necesarul de apă pentru combaterea incendiilor poate fi preluat din hidranţi interiori sau
exteriori clădirilor, iar pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci, instituţii, unele spaţii industriale,
etc) pot fi prevăzute sisteme speciale (sprinclere, drencere, etc). Apa pentru hidranţii interiori şi
sistemele speciale trebuie să fie potabilă. La hidranţii exteriori se foloseşte de regulă apă potabilă
din reţea, iar în cazuri speciale pentru combaterea din exterior se poate folosi şi o altă calitate de apă
prin mijloace separate (maşini cisterne proprii, rezerve de apă, reţele separate, etc)
Debitul Qci al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor se poate calcula analitic pe
baza prevederilor din STAS 1478-90 ţinându-se seama de configuraţia sistemelor pentru
combaterea incendiilor.
NOTE
1 - Debitul Qe pentru un hidrant exterior şi numărul n k de incendii simultane pentru centrele
populate cu peste 1000000 de locuitori se determină pe bază de studii speciale;
2 - Localizarea incendiilor simultane din centrele populate, în perimetrul luat în calcul la
dimensionarea reţelelor de distribuţie, se face astfel încât, teoretic, un incendiu să revină unei
suprafeţe locuite de cel mult 10000 locuitori.
3
Debitul Qci [m /zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor, în cazul în care se
folosesc hidranţi exteriori şi nu au fost realizate studii speciale, se poate aprecia cu relaţia:
 Qci  86,4  ninc  qhe (2.4)
Qci  86,4 1 20
3
Qci =1728m /zi

în care: ninc – numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;

qhe [l/s] – debitul unui hidrant exterior (vezi tabelul 2.3).
Tabelul 2.3
Numărul Numărul Debitul qhe [l/s] al unui hidrant
locuitorilor din ninc de exterior
localitate incendii
simultane

≤ 5.000 1

5.001 – 10.000 1

10.001 – 25.000 2
 clădiri cu clădiri cu

1 – 4 etaje peste 4 etaje

5 10

10 15

10 15

25.001 – 50.000 2 20 25
50.001 – 100.000 2 25 35

100.001 – 200.000 2 30 40

200.001 – 300.000 3 40 55

300.001 – 400.000 3 - 70

400.001 – 500.000 3 - 80

500.001 – 600.000 3 - 85

600.001 – 700.000 3 - 90

700.001 – 800.000 3 - 95

În cazul în care, din aceeaşi reţea publică de alimentare cu apă

aferentă unei localităţi, se alimentează în caz de incendiu şi unităţile
industriale sau agrozootehnice, numărul teoretic de incendii se poate
adopta şi pe baza tabelului 2.4, dacă nu sunt justificate alte valori.
 Tabelul 2.4
Numărul
de Suprafaţa
Numărul de
locuitori teritoriului
incendii simultane Modul de considerare a
din întreprinderilor incendiilor simultane
localitat ninc
S [ha]
e

N
La localitate sau la zona industrială,
< 150 1 luând în considerare debitul de incendiu
< 10000 cel mai mare.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, sau ambele în localitate
< 150 2
10.001 ÷ luând în considerare suma valorilor
25.000 maxime.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate sau
≥ 150 2
ambele în zona industrială, cores-
 25.000
punzător sumei valorilor maxime.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate sau
< 150 2
ambele în zona industrială, cores-
> 25.000
punzător sumei valorilor maxime

Se determină
conform tabelului
1.5 pentru.
localitate şi În localitate şi zona industrială,
> 150 conform STAS numărul care rezultă pentru fiecare.
> 25.000 1478 ptr. zona
industrială,

însumându-se.

NOTĂ
Dacă între întreprindere şi localitate este totdeauna un spaţiu gol (verde) de minimum
300 m, cele două unităţi (localitate şi industrie) se analizează separat.
 Pentru centrele populate cu populaţia mai mare de 300.000 locuitori, la care programul de
sistematizare conţine date complete despre dotările social-culturale , stabilirea debitelor necesarului
de apă de alimentare se poate face prin calcul analitic detaliat pe baza datelor din tabelele 2.5, 2.6,
2.7 şi 2.8.
Comparându-se valorile debitului necesarului de apă, obţinute pe baza calculului analitic (pe
baza relaţiilor 2.1 - 2.4), cu cele obţinute prin utilizarea tabelelor 2.3 - 2.8, pentru estimarea
debitelor necesarului de apă, se vor alege valorile cele mai mari.

Tabelul 2.5
Norme pentru consumul de apă pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti ale populaţiei
din cvartale sau zone ale centrelor populate
Norma pentru
consumul de apă Coeficientul de variaţie orară a consumului
Gradul de amenajare a clădirilor
de apă
(l/omzi)

În cartiere neracordate la
reţeaua de apă şi canalizare şi în
30 – 50 2,00 – 1,60
cartiere în care se ia apa din
1)
cişmele de stradă

În cartiere racordate global la reţeaua

de apă şi canalizare fără instalaţii 85 – 110 1,5 – 1,3
interioare

În cartiere cu clădiri având instalaţii de

alimentare cu apă, canalizare, băi cu
140 – 170 1,3 – 1,2
instalaţii individuale de apă caldă

În cartiere cu clădiri având instalaţii

interioare de apă şi canalizare, băi şi
instalaţii centrale de apă caldă
200 – 300 1,25 – 1,15

1)
Se va considera numai în etapizarea lucrărilor ca etapă de tranziţie.
 Tabelul 2.6
Destinaţia clădiri Necesar specific [l/om·zi]

1
Clădiri de locuit (pentru o persoană pe zi)
în cazul preparării centrale a apei calde:
- apartament cu closet, lavoare, cadă de baie şi spălător;
- apartament cu closet, lavoare, cadă de duş şi spălător;

în cazul preparării locale a apei calde:

- în cazane funcţionând cu lemne, cărbuni sau combustibil
lichid;
- în cazane funcţionând cu gaze sau în încălzitoare electrice.
Clădiri pentru birouri (pentru un funcţionar pe schimb)
Cinematografe (pentru un loc pe zi)
Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi)
Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb)
Dispensare, policlinici (pentru un bolnav pe zi)
Cluburi, case de cultură şi teatre
cu prepararea centrală a apei calde:
- actori (pentru o persoană pe zi);
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe
zi); fără apă caldă:
- actori (pentru o persoană pe zi);
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi).
Cantine, restaurante, bufete (pentru o singură masă servită o
singură dată, la prânz):
- bufete;
- cantine şi restaurante;
- cantine şi restaurante (pentru o persoană, trei mese pe zi).

Cămine (pentru un ocupant pe zi)

- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune;
- cu lavoare în camere;
- cu grupuri sanitare în camere.
Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune;
- cu lavoare în camere.
 din care apă caldă
Total
de
apă de 45C
60C
2 3 4

280 110 90
200 80 65

140 55 45
170 60 50
20 5 4
5 - -
100 50 40
20 8 6
15 3 2,5

35 15 12
12 - -

25 - -
12 - -

13 6 9
22 10 14
44 20 28

80 40 33
90 50 40
120 60 50

70 30 25
80 40 33
 1 2 3 4
Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi)
- cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune (hoteluri
categoria a II-a); 110 60 50
- cu duşuri în grupuri sanitare în camere (hoteluri categoria a I
B); 150 80 65
- cu căzi de baie în grupuri sanitare în cameră (hoteluri categoria
a I A); 200 100 80
Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru un bolnav pe zi):
- cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare; 235 115 95
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru bolnavi; 325 165 135
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru tratamente 425 225 185
balneologice.
Băi publice (pentru o persoană):
- cu duşuri; 60 30 43
- cu căzi de baie. 200 100 140
Şcoli fără duşuri sau băi (pentru un elev pe program) 20 5 4
Terenuri de sport, stadioane (pentru o manifestare sportivă)
- pentru un spectator ; 6 - -
- pentru un sportiv. 50 20 28
Gări (pentru o persoană din traficul zilnic) 5 - -
Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate)
- cu spălare manuală; 35 20 28
- cu spălare semimecanizată; 45 25 35
- cu spălare mecanizată. 55 30 43
Secţii de spălare din garaje (pentru un vehicul pe schimb)
- autoturisme; 300 - -
- autocamioane. 500 - -
Întreprinderi industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu
procese tehnologice din grupa
I 50 20 28
II 60 25 35
III a) 60 25 35
b) 75 30 43
IV 75 30 43
V 85 40 57
VI a) 60 25 35
b) 75 30 43
*Apa caldă de 45C este preparată cu ajutorul energiei solare, pentru perioada caldă a
anului.
 OBSERVAŢII
1) Durata efectivă a perioadei de consum, în ore, se stabileşte pentru fiecare caz în parte în
funcţie de regimul de funcţionare a instalaţilor de apă din clădirea respectivă.
2) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor
industriale este de 45 minute pentru fiecare schimb.
3) Datele din tabelul 2.8 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de
combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de
acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).
4) Grupele proceselor tehnologice sunt următoarele:
- grupa I: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de contact cu praful, dar fără
degajare de substanţe chimice, fără contact cu produse iritante asupra pielii (care produc
murdărirea mâinilor, care produc murdărirea mâinilor şi corpului);
- grupa II: procese tehnologice care au loc în condiţii de microclimat nefavorabil (cu
temperatură ridicată şi radiaţii calorice, cu temperatură scăzută, cu folosirea unei cantităţi mari de
apă);
- grupa III: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de degajare de praf, fără alte
substanţe chimice sau produse iritante asupra pielii:
III a) - cu degajare medie şi mare de praf;
III b) - cu degajare intensivă de negru de fum, cu praf de gudron, cu praf de cărbune;
- grupa IV: procese tehnologice care au loc în condiţii de contact cu substanţe toxice (cu
acţiune iritantă asupra pielii prin contact direct, cu acţiune toxică generală, cu gaze şi vapori care
pot produce intoxicaţii acute);
- grupa V: procese tehnologice în care se manipulează sau prelucrează materiale infectate;
- grupa VI: procese tehnologice care necesită un regim special pentru asigurarea calităţii
producţiei:
VI a) - legate de prelucrarea produselor alimentare;
VI b) - legate de producţia medicamentelor, produselor biologice şi materialelor
sanitare.
Tabelul 2.7
Norme privind consumul de apă pentru stropit şi cişmele publice, în funcţie de înălţimea h
a precipitaţiilor medii anuale
Unitatea la
Norma de Coeficientul de
care se
Specificarea obiectului sau operaţiei referă norma consum qi neuniformitate orară a
[l] consumului de apă
de consum
Stropitul străzilor 2
pavate (o singură - în regiuni cu h  m 1,5 – 2 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h 
m2 2–4 1,0
500 mm
Spălatul străzilor 2
pavate (o singură - în regiuni cu h  m 2–3 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h  2
m 3–5 1,0
500 mm
Stropitul spaţiilor 2
verzi (o singură - în regiuni cu h  m şi zi 1,5 – 2 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h  2
m şi zi 2–4 1,0
500 mm
10.000 –
Cişmea publică cu curgere liberă Zi 1,1
20.000
Cişmea publică cu ventil automat de 1.500 –
Zi 2,0
închidere 2.000

Tabelul 2.8
Norme de consum de apă pentru nevoile igienico-sanitare din unităţile productive

Caracterizarea unităţii
productive

Ateliere cu temperaturi ridicate

în care se degajă mai mult de
3
20 kcal/h şi m
Ateliere cu temperaturi
obişnuite în care se degajă sub de
3
20 kcal/h şi m
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată
provoacă murdărirea mare a corpului
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată
provoacă mai puţină murdărire a
corpului
 Consumul de Coeficienţii de variaţie
apă pe muncitor ai consumului de apă
şi schimb kzi ko

35 1,0 2,5

25 1,0 3,0

60 1,0 2,0

40 1,0 2,0

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrelor populate cuprinde

total sau parţial următoarele categorii de apă:
- apă pentru nevoi gospodăreşti: băut, preparare hrană, spălatul corpului, spălatul
rufelor şi vaselor, curăţenia locuinţei, utilizarea WC-ului, precum şi creşterea animalelor de
pe lângă gospodăriilor proprii ale locuitorilor;
 - apă pentru nevoi publice: unităţi de învăţământ de toate gradele, creşe, spitale, policlinici,
băi publice, cantine, cămine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetării, unităţi pentru distribuirea
locală a băuturilor răcoritoare, fântâni de apă de băut, completare la fântânile ornamentale (dacă nu
sunt alte surse), etc;
- apă pentru stropitul spaţiilor verzi;
- apă pentru stropitul străzilor, spălatul pieţelor şi străzilor; când nu se poate altfel, apa va fi
luată din reţeaua de apă potabilă, total sau parţial;
- apă pentru nevoile proprii ale sistemului de alimentare cu apă (preparare reactivi,
evacuare nămol, spălare filtre, spălare aducţiuni, rezervoare, reţea, etc);
- apă pentru spălarea periodică a reţelei de canalizare; de regulă apa nu va fi apă potabilă
decăt în cazuri bine justificate;
- apă pentru acoperirea pierderilor tehnic admisibile din sistem;
- apă necesară pentru combaterea incendiilor.

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
3
[m /zi],

următoare mărimi caracteristice: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare Q s zi med
3
debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare Q s zi max [m /zi] şi debitul cerinţei orare maxime
3
de apă de alimentare Qs orar max [m /h]. Valorile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare din
zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

Q K K Q
s zi med p s zi med (2.5)
Qs zi med  1,11,05 10711,8
3
Q =13756,8 m /zi
s zi med

Q K K Q (2.6)
s zi max p s zi max
Qs zi max  1,11,05 11914
3
Qs zi max =13760,7 m /zi

Q K K Q (2.7)
s orar max P s orar max
Qs orar max  1,11,05  496,568
3
Qs orar max =575,536 m /ora

3 3 3
în care: Qzi med [m /zi], Qzi max [m /zi] şi Qorar max [m /h] - debitele zilnic mediu, zilnic
maxim şi orar maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru centrul populat;
Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în
reţeaua de distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor care se proiectează
şi urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul sistemelor existente la care se fac
extinderi sau creşte gradul de confort;
Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie şi a reţelei de
canalizare; nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea zăpezii, etc.), care are valorile: 1,02 în
cazul în care întreţinerea sistemului de alimentare care asigură apa potabilă este uşoară şi 1,05-1,08
în cazul surselor subterane sau de suprafaţă de apă care necesită tratare în vederea îmbunătăţirii,
valoarea coeficientului variind în funcţie de complexitatea tratării şi de tehnologia de funcţionare a
obiectelor componente (în cazuri speciale, pe bază de justificări tehnice, se pot adopta şi alte valori).

Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale debitului cerinţei de apă de
3
alimentare pentru centre populate în [m /s] se face pe baza următoarelor relaţii de transformare:
3 5 3
Q [m / s]  1,157 10 Q [m / zi] (2.8)
s zi med s zi med
3 5
Qs zi med [m / s]  1,157 10 13756,8
3
Q = 0,137 m /s
s zi med
3 5 3
Q [m / s]  1,157 10 Q [m / zi] (2.9)
s zi max s zi max
3 5
Q s zi max [m / s]  1,157 10 13760,7
3
Qs zi max =0,138 m /s

3 3
Q [m / s]  2,778 10 4  Q [m / h] (2.10)
s orar max s orar max
3 4
Qs orar max [m / s]  2,778 10  575,6
3
Qs orar max =0,138 m /s

2.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de

alimentare din zona industrială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru zona
3
industrială QnI zi med [m /zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru zona
3
industrială QnI zi max [m /zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru zona
3
industrială QnI orar max [m /h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă Q nI pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:
 Q Q Q Q Q
nI nIt nIg nIi nIn (2.11)
3 3
în care: QnIt [m /zi, m /h] – debitul necesarului de apă tehnologică care trebuie să includă
apa pentru fabricarea produselor (apă inclusă în produsul finit), apa pentru răcirea utilajelor,
aparatelor, agregatelor, produselor, etc., apa pentru răcirea rezervoarelor de fluide tehnologice sau
combustibile, apa pentru producerea aburului şi a apei calde, apa pentru spălarea materiei prime, a
subproduselor şi produselor finite, a instalaţiilor tehnologice, prelucrarea materiei primei,
prepararea soluţiilor, a unor substanţe, etc., apa pentru transportul hidraulic al materiei prime, al
subproduselor şi produselor finite (se recomandă a se evita transportul hidraulic cu apă de
alimentare), etc.;
3 3
QnIg [m /zi, m /h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare
care trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi
spaţiilor de producţie şi administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile industriale,
precum şi pentru funcţionarea cantinelor, căminelor, grădiniţelor, creșelor, punctelor medicale,
spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
3 3
QnIi [m /zi, m /h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie
să includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;
3 3
QnIn [m /zi, m /h] – debitul necesarului de apă pentru alte utilizări, care este un
termen apare în relaţii numai dacă există necesităţi nespecifice de apă ale unităţilor industriale,
altele decât cele definite în termenii anteriori, şi care se determină analitic.
Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
industrială a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:
U n
Q U  n  gm gm  24    3,6  Q (2.12)
nI zi med l tl tl mI m n n inc
1000 inc
3
Fabrica de bere 5 m /zi
Fabrica de
incaltaminte 200 per/zi

U tl  ntl  7  8  6  85  566
24   3,6  Qinc  24 10  3,6 10  8640
n n
inc

Q  1520+ 2020  6050  6060  6060 1020  5060  6060  7075

nIzimed 1000  1000 10368
3
Q =11910,6 m /zi
nI zi med
 K U
Q zi gm ngm
nI zi max Utl  ntl   24  3,6  Qinc (2.13)
n n
l mI m 1000 inc

QnIzimax 
1520+

Q
nI orar
max
1.15(2020  6050  6060  6060) 1.15(1020  5060  6060  7075)
  10386
1000 1000
3
QnI zi max =11914 m /zi

U n K  K U  n
 tI tI  o zi gm gm   3,6  Q (2.14)
m n n inc
l24 mI 24 1000 inc
Q 1520 2.81.15(2020  6050  6060  6060) 2.81.15(1020  5060  6060  7075) 10386
nIorarmax

24  241000  241000  24
3
QnI orar max =496,568 m /ora

în care: l – indice referitor la numărul categoriilor de produse

industriale fabricate; Utl – numărul de unităţi din mărimea
caracteristică a categoriei de produse
3
industriale: tone, m , bucăţi, etc. (producţie finită, materie primă sau după caz
producţie intermediară) în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi).
3
ntl [m /unitate caracteristică a categoriei de produse industriale] –
necesarul de apă specific corespunzător unităţilor de capacitate a categoriei de
produse industriale. În tabelul 2.9 sunt date orientative despre necesarul specific de
apă pentru produse din diferite unităţi industriale;
mI – indice referitor la numărul de întreprinderi industriale care
realizează categorii
de produse;
m – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei:
persoane, clădiri, schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi,
vehiculeschimburi, etc. în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] –
necesarul specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale
folosinţei (vezi tabelul 2.6);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic
(vezi tabelul 2.1), respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul
2.2);
ninc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi
industriale;
n – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea industrială
atinsă de incendiu; Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru
stingerea din exterior a incendiilor din
3
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m ] al clădirii n atinsă de incendiu şi
gradul de rezistenţă la foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele
2.10, 2.11, 2.12.
 Tabelul 2.9
Necesarul de apă specific pentru diferite unităţi industriale
Necesarul de apă specific corespunzător unităţilor
Tipul unităţii industriale de capacitate a categoriei de produse industriale
3
[m /unitatea categoriei de produse]
Industria alimentară:
3
Abatoare 1,2 – 1,65 m /t
3
Fabrici de mezeluri 6 – 10 m /t
3
Fabrici de conserve 8 – 22 m /t
3
Fabrici de amidon 75 – 110 m /t
3
Fabrici de spirt 15 – 25 m /t
3 3
Fabrici de bere 5 – 13 m /m
3 3
Fabrici de băuturi nespirtoase 3,8 – 5 m /m
3
Fabrici de drojdie 42 – 121 m /t
3
Fabrici de melasă 31 – 60 m /t
Fabrici de zahăr:
3
- producţia de zahăr din sfeclă 85 m /t
3
- rafinarea zahărului 5 m /t
3
Fabrici de lapte şi brânzeturi 15 – 20 m /t
3
Fabrici de morărit 2 m /t
3
Fabrici de pâine 1 – 1,5 m /t
Industria uşoară:
3
Fabrici de prelucrare primară a lânii 130 – 143 m /t
3
Fabrici de filatură de mătase 1140 m /t
3
Fabrici de prelucrare a bumbacului 400 – 600 m /t
3
Fabrici de fibre sintetice 100 – 130 m /t
3
Fabrici de ţesut 0,5 – 0,8 m /t
3
Fabrici de vopsit – imprimat ţesături 250 – 350 m /t
3
Fabrici de stofă 280 – 360 m /t
3
Blănării 120 m /t
3
Fabrici de piele 83 – 87,5 m /t
3
Fabrici de încălţăminte 32,4 m /1000 perechi
Industria celulozei şi hârtiei:
3
Fabrici de pastă de lemn 90 – 100 m /t
3
Fabrici de celuloză 75 – 650 m /t
 3
Fabrici de hârtie 100 – 300 m /t
3
Fabrici de carton 50 – 250 m /t

Industria chimică:
3
Fabrici de cauciuc natural 285 – 855 m /t
3
Fabrici de cauciuc 60 m /t
3
sintetic Fabrici de azbest 100 m /t
Fabrici cocso – chimice 3
2,8 – 3,5 m /t
3
Fabrici de sodă 110 m /t
3
Fabrici de sulfat de fier 45 – 70 m /t
3
Fabrici de amoniac 550 – 1150 m /t
3
Fabrici de acid azotic 200 – 300 m /t
3
Fabrici de acid sulfuric 10 – 80 m /t
3
Fabrici de azotat de sodiu 20 – 75 m /t
3
Fabrici de azotat de potasiu 2 – 5 m /t
Industria petrolieră şi gazelor:
3
Combinate de prelucrare a ţiţeiului 10 – 18 m /t
3
Fabrici de gaze pe bază de cărbune 1,3 – 1,5 m /t
Industria de prelucrare a minereuri-lor
şi siderurgică:
Fabrici de prelucrare a
3
minereurilor feroase 15 – 30 m /t
Fabrici de prelucrare a
minereurilor neferoase:
3
aluminiu; 145 – 215 m /t
3
cupru; 79 – 140 m /t
3
plumb; 116,5 – 139,5 m /t
3
zinc; 190 – 325 m /t
3
nichel; 800 – 850 m /t
3
aur. 17 – 18 m /t
3
Uzine siderurgice 25 – 50 m /t
Industria constructoare de maşini:
Uzine constructoare de automobile
şi tractoare:
3
autoturisme; 100 m /buc
3
autocamioane; 85 m /buc
3
tractoare. 45 m /buc
Uzine pentru construcţii de maşini şi
ateliere mecanice:
3
secţii de turnare; 4,5 – 5 m /t
3
secţii de prelucrare. 3 – 3,5 m /t
Industria energetică:
Uzine termoelectrice:
3
răcirea condensatorilor turbinelor; 280 – 450 m /MWh
3
răcitoare pentru ulei şi aer; 12 – 35 m /MWh
3
alimentarea cazanelor; 4,5 – 8 m /MWh
3
îndepărtarea hidraulică a cenuşii. 10 – 15 m /t

Tabelul 2.10
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri civile izolate, pentru
învăţământ, spitale, clădiri cu săli aglomerate, clădiri social-administrative
3
Volumul clădiri (compartimentului de incendiu) Vn[m ]
Gradul de
rezistenţă până 2.001 3.001 5.001 10.001 15.001 30.001 peste
la foc al la … … … ... … … 50.001
2.000 3.000 5.000 10.000 15.000 30.000 50.000
clădiri
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
I – II 5 5 5 10 10 15 20 25
III 5 5 10 10 15 20 - -
IV 5 10 10 15 - - - -
V 5 10 15 20 - - - -

Tabelul 2.11

Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale obişnuite
Volumul clădiri (compartimentului de
3
Gradul incendiu) Vn[m ]
de Catego până 2.00 3.00 5.00 20.0 50.00 200.0
rezisten ria de 1 1 1 01 1 01 peste
la
ţă la foc incendi 2.00 … … … ... … … 400.0
al u 3.00 5.00 20.0 500. 2000 400.0 00
0
clădiri 0 0 00 00 00 00
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
D,E 5 5 5 10 10 15 20 25
I – II A,B,C 5* 10 10 15 20 30 35 40
III D,E 5 5 10 15 25 35 - -
C 5 10 15 20 30 40 - -
D,E 5 10 15 20 30 - - -
IV – V
C 5 15 20 25 35 -
 Tabelul 2.12
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale monobloc
3
Volumul clădiri Vn[m ]
Categori 100.0 600.00
a de până la 0 200.00 300.00 400.00 500.00 1 700.001
100.0
pericol 0 1… 1… 1… 1… 1… … …
200.0
de 0 0 300.00 400.00 500.00 600.00 700.00 800.000
0 0 0 0 0
incendiu 0
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
A, B, C 30 40 50 60 70 80 90 100
D, E 15 20 25 30 35 40 45 50

Practic, cerinţa de apă de alimentare pentru unităţile industriale se determină prin

3
considerarea debitelor zilnice QnI [m /zi] în cazul surselor de apă neamenajate, respectiv prin
3
considerarea debitelor lunare medii QnI [m /lună] în cazul surselor de apă cu lucrări de regularizare
a debitelor, cu evidenţierea variaţiei acestora în timpul anului. În lipsa unor date concrete despre
variaţia acestor debite în timpul anului, în continuare în lucrare se vor lua în considerare valorile
caracteristice ale debitului zilnic al necesarului de apă pentru alimentarea unităţilor industriale.
Având în vedere că sistemele de alimentare cu recircularea apei se întâlnesc îndeosebi în
cazul sistemelor de răcire de la centralele de producere a energiei electrice, cazurile cel mai frecvent
întâlnite de alimentare cu apă a unităţilor industriale sunt cele nu fac recircularea apei de alimentare.
În acest caz mărimile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a
centrului populat: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare pentru zona industrială Q sI zi
3
med [m /zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare pentru zona industrială, Q sI zi max
3
[m /zi] şi debitul cerinţei orare maxime de apă de alimentare pentru zona industrială QsI orar max
3
[m /h] se determină cu următoarele relaţii:
Q K K Q
sI zi med sI pI nI zi med (2.15)
QsI zi med  1,11,05  11910,6
3
Q =13756,8 m /zi
sI zi med

Q K K Q
sI zi max sI pI nI zi max (2.16)
QsI zi max  1,11,05  11914
3
QsI zi max =13760,7 m /zi

Q K K Q
sI orar max sI pI nI orar max (2.17)
QsI orar max  1,10 1,05  496,5
 3
QsI orar max =575,6 m /ora
3 3 3
Exprimarea debitelor caracteristice Q sI zi med [m /zi], QsI zi max [m /zi] şi QsI orar max [m /h] ale
3
cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială în [m /s] se poate face prin transformare
utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.

3 5 3
QsI zi med [m / s]  1,157 10  QsI zi med [m / zi]
3 5
QsI zi med [m / s]  1,157 10 13756,8
3
QsI zi med =0,159 m /s

3 5 3
QsI zi max[m / s]  1,157 10  QsI zi max[m / zi]
3 5
QsI zi max [m / s]  1,157 10 13760,7
3
QsI zi max = 0,159 m /s

3 4 3
QsI orar max[m / s]  2,778 10  QsI orar max[m / h]
3 4
QsI orar max [m / s]  2,778 10  575,6
QsI orar max = 0,159 m3/s

2.3. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei deapă de

alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru zona
3
agrozootehnică QnZ zi med [m /zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru zona
3
agrozootehnică QnZ zi max [m /zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru
3
zona agrozootehnică QnZ orar max [m /h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă Q nZ pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

Q Q Q Q
nZ nZa nZg nZi (2.18)
3 3
în care: QnZa [m /zi, m /h] – debitul necesarului de apă pentru îngrijirea animalelor
trebuie să includă necesarul de apă pentru consumul biologic al animalelor, necesarul tehnologic de
apă pentru evacuarea dejecţiilor, spălarea şi dezinfectarea halelor, prepararea hranei, întreţinerea
instalaţiilor tehnologice, necesarul pentru obiectele anexă ale halelor de creştere a animalelor;
3 3
QnZg [m /zi, m /h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare care
trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi spaţiilor
administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile agrozootehnice, precum şi pentru
funcţionarea cantinelor, punctelor medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
3 3
QnZi [m /zi, m /h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie
să includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
agrozootehnică a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

K q N U n
Q  piZoZo Zo   gp gp  24   3,6  Q (2.19)
p
nZ zi med o 1000 pZ 1000 r r inc
inc
U n
 gp gp = 52040505060  52020505060 = 9,2
p
pZ 1000 1000 1000
12536503610010010031

Q  3003110013 17001,5180001,5204050 50*609,2

nZ zi med 1000 1000
3
Q =75,5 m /zi
nZ zi med

K K q  N K U n
Q  ziZo piZ o Zo Zo  zi gp gp 243,6Q (2.20)
r r
nZ zi max o 1000 pZ p 1000 inc inc

Q  1
nZ zimax

3
QnZ zi max =119,33 m /zi

K K K q  N K  K U n
Q  oZo ziZo piZo Zo Zo o zi gp gp
nZ orarmax   r3,6Q inc (2.21)
o 241000 pZ p 241000 r
inc

Q  1 2 1 2
nZorarmax 24 24

3
QnZ orarmax =10,182 m / ora
în care: o – indice referitor la categoriile de animale;
3
qZo [m /1000animalezi] – necesarul specific total de apă, care ia valori în funcţie
de categoria i de animale şi de tipul sistemului de evacuare a dejecţiilor corespunzător fiecărei
categorii i de animale (vezi tabelul 2.14);
NZo – numărul de animale din categoria o;
KpiZo – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor admisibile de apă în
incinta unităţilor zootehnice în funcţie de categoria de animale (vezi tabelul 2.13);
KziZo – coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic care este în funcţie de

categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);

KoZo – coeficientul de neuniformitate a debitului orar care este, de asemenea,
în funcţie de categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);
pZ – indice referitor la numărul de unităţi agrozootehnice din zona
agrozootehnică ; p – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în perioada
considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul specific
de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 2.6);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1),
respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);
rinc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi agrozootehnice; r
– indice referitor la numărul clădirilor din unitatea agrozootehnică atinsă de
incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din clădiri,
3
ţinându-se seama de volumul Vn [m ] al clădirii r atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al
clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.

Tabelul 2.13
Categorii de animale Coeficienţi
KpiZ KziZ KoZ
Porcine 1 1 2 – 2,5
Gâşte 1,1 1,1 2
Raţe şi boboci 1 2 2
Celelalte categorii 1,1 1,1 2 – 2,5

Valorile caracteristice ale debitului cerinţei de apă de alimentare din zona agrozootehnică a
centrului populat se determină pe baza valorilor caracteristice ale necesarului de apă din zona
agrozootehnică, cu următoarele relaţii:

Q K K Q
sZ zi med sZ pZ nZ zi med (2.22)
Q
QsZ zi med  1,11,05  nZ zi med
3
Q = 87,20 m /zi
sZ zi med

Q K K Q
sZ zi max sZ pZ nZ zi max (2.23)
 Q
QsZ zi max  1,11.05  nZ zi max
3
QsZ zi max = 137,82 m /zi
Q K K Q
sZ orar max sZ pZ nZ orar max (2.24)
Q
QsZ orar max  1,11,05  nZ orar max
3
QsZ orar max = 11,76 m /ora

3 3 3
în care: QnZ zi med [m /zi], QnZ zi max [m /zi], QnZ orar max [m /h] – valorile
caracteristice ale debitului necesarului de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică;
KsZ – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (pentru pregătirea soluţiilor de reactivi, spălarea componentelor
staţiei de tratare, spălarea colectoarelor de canalizare), care are valoarea 1,10;
KpZ – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele
de distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;

Tabelul 2.14
Necesar de apă specific qZ o
3
Categorii de animale [ m /1000animalezi]
Evacuarea dejecţiilor
hidraulică mecanică
- vieri pentru reproducţie
- scroafe de montă şi
gestaţie
- scroafe lactante
Porcine
- tineret porcin pentru
reproducţie
- porci la îngrăşat
- tineret porcin în creştere
- vaci cu lapte
- junici 18 – 27 luni
- viţei 0 – 6 luni
Taurine
- tineret bovin 6 – 18 luni
- tineret bovin la îngrăşat 6
– 24 luni
- oi şi berbeci
Ovine - tineret ovin şi caprin
- capre adulte
- cabaline adulte
Cabaline
- tineret cabalin
- femele gestante şi iepuri
Iepuri pentru carne
36 -
36 -
100 -
31 -
31 -
13 -
120 100
90 70
25 20
60 40
70 50
- 10
- 5
- 13
- 50
- 30
- 0,7
 - femele lactante şi
iepuri pentru reproducţie
- tineret 28 – 80 zile şi
broiler
- nutrii adulte
Animale
- tineret nutrii
pentru
- vulpi
blană
- nurci
- găini adulte rase uşoare
- tineret înlocuire rase
uşoare
- găini adulte rase grele
- tineret înlocuire rase
grele
Păsări - pui (broiler) de găină
- curci adulte
- tineret înlocuire curci
- pui (broiler) de curci
- gâşte
- raţe
- boboci
 - 1,5

- 1,0
- 25
- 7
- 7
- 3
- 0,35
- 0,26
- 0,46
- 0,46
- 0,29
- 0,90
- 0,50
- 0,96
- 1,50
- 1,50
- 0,80
3 3 3
Exprimarea debitelor caracteristice Q sZ zi med [m /zi], QsZ zi max [m /zi] şi QsZ orar max [m /h]
3
ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică în [m /s] se poate face prin
transformare
utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.

3 5 3
QsZ zi med [m / s]  1,157 10  QsZ zi med [m / zi]
3 5
QsZ zi med [m / s]  1,157 10  87,20
3
QsZ zi med = 0,001 m /s
3 5 3
QsZ zi max[m / s]  1,157 10  QsZ zi med [m / zi]
3 5
QsZ zi max [m / s]  1,157 10  137,82
3
QsZ zi max = 0,0001 m /s
3 4 3
QsZ orar max[m / s]  2,778 10  QsZ orar max[m / h]
3 4
QsZ orar max [m / s]  2,778 10  11,76
QsZ orar max = 0,002 m3/s.
 2.4. Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare a
centrului populat
Valorilor caracteristice ale debitului cerinţei totale de apă de alimentare a centrului populat,
3 3
respectiv debitul total zilnic mediu Q s tot zi med [m /zi, m /s], debitul total zilnic maxim Q s tot zi max
3 3 3 3
[m /zi, m /s] şi debitul total orar maxim Qs tot orar max [m /h, m /s], se determină cu următoarele
relaţii:
Q Q Q Q
s tot zi med s zi med sI zi med sZ zi med (2.25)
Q
s tot zi med  12372,1  13756,8+111,48
3
Q =26240,3m3/zi = 0,303 m /s
s tot zi med

Q Q Q Q
s tot zi max s zi max sI zi max sZ zi max (2.26)
Q
s tot zi max  13535,3+13760,71+103,38
3 3
Qs tot zi max =27399,4 m /zi = 0,31m /s

Q Q Q Q
s tot orar max s orar max sI orar max sZ orar max (2.27)
Qs tot orar max  731,35+575,61+9,02
3 3
Qs tot orar max =1314m /ora = 0,36 m /s

3 3 3 3 3 3
în care:Qs zi med [m /zi, m /s], Qs zi max [m /zi, m /s], Qs orar max [m /h, m /s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona rezidenţială
a centrului populat;
3 3 3 3 3 3
QsI zi med [m /zi, m /s], QsI zi max [m /zi, m /s], QsI orar max [m /h, m /s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a
centrului populat;
3 3 3 3 3 3
QsZ zi med [m /zi, m /s], QsZ zi max [m /zi, m /s], QsZ orar max [m /h, m /s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică a centrului populat.

2.5. Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din centrul populat
Valorile caracteristice ale debitului de ape uzate evacuate din centrul urban, respectiv debitul
3 3 3 3
de ape uzate zilnic mediu Qu zi med [m /zi, m /s], debitul de ape uzate zilnic maxim Qu zi max [m /zi, m /s],
3 3
debitul de ape uzate orar maxim Qu orar max [m /h, m /s] şi debitul de ape uzate orar minim Qu
3 3
[m /h, m /s] se stabilesc în funcţie de valorile caracteristice similare ale cerinţei totale de apă
orar min

de alimentare a centrului populat, cu următoarele relaţii:

 Q  0,8  Q
u zi med s tot zi med (2.28)
Qu zi med  0,8  26240,3
3 3/
Q = 20992,2 m /zi = 0,23 m s
u zi med

Q  0,8  Q
u zi max s tot zi max (2.29)
Qu zi max  0,8  27399,4
3 3
Qu zi max = 21919,5 m /zi = 0,254 m /s

Q  0,8  Q
u orar max s tot orar max (2.30)
Qu orar max  0,8 1314
3 3
Qu orar max = 1051,2m /ora = 0,292 m /s

Q  1 p  Q (2.31)
u orar min 24 u zi max
Q  1  0,35  20060
u orar min 24
3 3
Qu orar min = 319,65 m /ora = 0,089 m /s

3 3 3 3 3 3
în care: Qs tot zi med [m /zi, m /s], Qs tot zi max [m /zi, m /s] şi Qs tot orar max [m /h, m /s] sunt
valorile caracteristice ale debitului cerinţei totale zilnice medii, zilnice maxime, respectiv orare
maxime de apă de alimentare ale centrului populat şi unităţilor industriale şi agrozootehnice
aferente;
p – coeficient adimensional în funcţie de numărul de locuitori ai centrului populat
(vezi tabelul 2.15).
Tabelul 2.15
Numărul
1001 - 10001- 50001 – >
de < 1000
10000 50000 100000 100000
locuitori
p 0,18 0,25 0,35 0,60 0,75
 3. DIMENSIONAREA PRINCIPALELOR OBIECTE
TEHNOLOGICE ALE STAȚIEI DE EPURARE

3.1. Instalatie de sitare cu gratar cilindric fix si incarcare frontala

La intrarea în treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate urbane sunt prevăzute
echipamente pentru reţinerea suspensiilor grosiere. Prin suspensii sau impurităţi grosiere se înţeleg
frunze, gunoaie, materiale textile, materiale plastice, materiale metalice, hârtii, crengi, etc. acestea
fiind transportate de apele uzate plutind la suprafaţă sau în interiorul curentului. Suspensiile grosiere
reprezintă cca. 3 – 5% din totalul suspensiilor transportate de apa uzată.
Echipamentele actuale pentru reţinerea suspensiilor grosiere, denumite şi echipamente de
sitare, sunt agregate complexe care realizează reţinerea, transportul, deshidratarea-compactarea şi
evacuarea suspensiilor grosiere având procese de lucru mecanizate sau automatizate şi asigurând o
funcţionare precisă, sigură şi igienică.
Avându-se în vedere varietatea naturii, formei şi dimensiunilor suspensiilor grosiere, în cele
mai multe cazuri, aceste echipamente au suprafeţele active de reţinere formate din reţele de bare
paralele, denumite grătare, rezultând orificii de trecere ale apei uzate sub formă de fante. În anumite
cazuri, în care apa uzată are o încărcătură cu impurităţi grosiere cu dimensiuni mai mici sau se
doreşte o sitare mai accentuată a apei uzate suprafeţele active pot fi sub forma unor site din
împletitură de sârmă, ţesătură textilă sau tablă perforată, având orificii de trecere sub formă de
ochiuri. Indiferent dacă sunt grătare sau site, forma suprafeţei lor active de reţinere a impurităţilor
poate fi plană sau curbă, iar din punct de vedere cinematic, suprafaţa activă de reţinere poate fi fixă
sau mobilă.
Echipamentul de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală este compus din
următoarele subansambluri principale (figura 3.1.1): grătarul cilindric cu mecanism de curăţare cu
greblă rotativă (poziţia I), transportorul-compactor (poziţia II), instalaţia de spălare a reţinerilor
(poziţia III) şi instalaţia de automatizare.
Grătarul cilindric este format din următoarele părţi componente:
- cadrul 1 care este compus din două rame cilindrice, una deschisă, în partea
anterioară, şi una opacă în partea posterioară, legate între ele prin mai multe traverse care se
constituie ca suporturi de fixare pentru barele grătarului;
- grătarul propriu-zis 2 care este format din rame cilindrice cu secţiune
dreptunghiulară (vezi figura 3.1.2) dispuse paralel în lungul axei cadrului, astfel încât să se asigure
distanţele impuse dintre bare.
- sistemul de curăţare a grătarului format din grebla 3, acţionată prin intermediul
braţului 4 de la arborele melcului transportorului-compactor şi curăţitorul 5 care are rolul de a
degaja grebla de impurităţile transportate şi de a ale dirija în gura de alimentare a transportorului-
compactor.
 Fig 3.1.1. Echipament de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală

Fig 3.1.2. Dispunerea şi profilul barelor grătarului fix

Fig 3.1.3. Instalaţie de sitare cu grătar cilindric orizontal

1 - grătar cilindric orizontal propriu-zis; 2 - transportor orizontal; 3 -
transportor-compactor.
 Funcţionarea echipamentului de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală este
următoarea: apa uzată intră în interiorul grătarului cilindric pe direcţie axială, prin rama cilindrică
anterioară a acestuia şi iese pe direcţie radială prin zona submersă a suprafeţei cilindrice a
grătarului, impurităţile grosiere din apa uzată fiind reţinute pe suprafaţa activă interioară a grătarului
cilindric.
De aici, acestea sunt raclate de grebla rotativă a sistemului de curăţare, care le antrenează
către partea superioară a grătarului cilindric de unde sunt deversate în gura de alimentare a
transportorului-compactor prin intermediul curăţitorului greblei. În zona gurii de alimentare a
transportorului-compactor reţinerile sunt spălate energic cu jeturi dirijate de apă sub presiune,
pentru îndepărtarea fecalelor şi substanţelor organice solubile, după care, în interiorul
transportorului-compactor, sunt transportate, deshidratate şi compactate, şi apoi evacuate în pubele,
containere sau instalaţii de transport.
Funcţionarea acestui echipament este comandată de instalaţia sa de automatizare astfel: dacă
diferenţa dintre nivelele apei, din amontele, respectiv avalul grătarului, în canalul în care acesta este
montat, are valori superioare unei valori de referinţă, înseamnă că suprafaţa activă a grătarului este
îmbâcsită cu reţineri şi este comandată punerea în funcţiune a greblei de curăţare şi a
transportorului-compactor; dacă diferenţa dintre nivelele apei din amontele, respectiv din avalul
grătarului are valori inferioare valorii de referinţă, înseamnă că suprafaţa activă a grătarului cilindric
este curată, instalaţia de automatizare comandând oprirea mecanismul de curăţare cu greblă şi a
transportorul-compactor.
Pentru instalare, echipamentele de sitare cu grătar cilindric fix şi încărcare frontală necesită
canale (uzual, cu secţiune dreptunghiulară), cu radierul orizontal sau cu pantă de 1%, în care sunt
plasate pe direcţia longitudinală a canalului, cu o înclinare a axei grătarului şi transportorului –
compactor cu un unghi de 30 – 35º faţă de orizontală.

Dimensionare gratar cilindric cu incarcare frontala

Dg



larc
Lg

sH



hc
 Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai instalatiei de sitare cu
gratar cilindric se face utilizand un software specializat rezultand urmatoarele valori:

Parametri functionali:
Qc [m3/h] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã c are pãtrunde în instalatiile de sitare ale
statiei de epurare:
3
Qc= 2102 m /ora

Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în instalatiile de sitare ale statiei de
epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã aceasta:
3
Qv= 319,65 m /ora

a[l/om an]- cantitatea de retineri pe suprafetele active ale instalatiei de sitare:

a=11,211 l/om an

Qvrzi [m3/zi] - debitul volumic zilnic de retineri pe suprafetele active ale instalatiilor de sitare:
Qvrzi=4,3m3/zi

Qmrzi [kg/zi] - debitul masic zilnic de retineri pe suprafetele active ale instalatiilor de sitare:
Qmrzi=3655 kg/zi

mrzi[kg/zi]- masa zilnica de substanta uscata(cu umiditate 0 ) din retinerile de pe suprafetele active
ale instalatiilor de sitare:
mrzi=730,997kg/zi

Vruzi [m3/zi] - volumul zilnic de substanta uscatã (cu umiditate 0 ) din retinerile de pe suprafetele
active ale instalatiilor de sitare:
Vruzi=0,406 m3/zi

Parametri dimensionali:
Sb[mm]- grosimea profilului barelor gratarului
Sb=10 mm

lb [mm] - lãtimea profilului barelor

grãtarului : lb=50 mm

Dgr [mm]a diametrului suprafetei active a grãtarului:

Dgr=1200 mm

Numarul de gratare active:

ig = 1 (+1 de rezerva)

Lãtimea B [mm] a canalului în care se monteazã grãtarul:

B = 1300 mm
Inãltimea hc [mm] a curentului de apã uzatã din canalului în care se monteazã grãtarul,
corespunzãtoare debitului de calcul:
hc=486,671<650 mm
Hc [mm] - înãltimea canalului în care este montat grãtarul:
Hc =968,671 mm

nb - numãrul de bare ale grãtarului

cilindric : nb = 49

Lg[mm]-lungimea gratarului
Lg=1000 mm

Dm[mm]- Diametrul jgheabului

Dm=250 mm

Ltot[mm]-lungimea transportorului compactor

Ltot=4000 mm

3.2. Determinarea parametrilor principali ai deznisipatorului cu sectiune

parabolica cuplat cu canal Parshall

Determinarea parametrilor principali dimensionali si functionali ai deznisipatorului cu sectiune

parabolica cuplat cu canal Parshall se face utilizand un soft specializat din care rezulta
urmatoarele valori ale parametrilor:
 Qc [m3/h] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în deznisipatorul
din cadrul statiei de epurare
Qc =2102 m³/h

 Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în deznisipatorul din cadrul
statiei de epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã aceasta
Qv = 319,65 m³/h

 Cniszi [m3/zi] - cantitatea zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator

= 2,192 m³/zi

 mniszi [kg/zi] - masa zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator

= 5809 kg/zi

 L[m]= lungimea deznisipatorului

L= 15 m

 B[m]= latimea deznisipatorului

B=1,7 m

 idez - numãrul de compartimente active necesare în deznisipator

=1 (+1 se prevede unul de rezerva)

 hc [m] - înãltimea apei în compartimentele active ale deznisipatorului corespunzatoare

debitului de calcul de apa uzata

=1,46 m

Dimensiunile rigolei de pe radierul bazinului compartimentului cu sectiune parabolic:

 hnis [mm] - înãltimea nisipului sedimentat între douã evacuãri consecutive în rigolele
compartimentelor active ale deznisipatorului
=60,887 mm= 0,609 cm
 H[m]= inaltimea totala a bazinului
H=2,1 m
 vo [m/s] - viteza orizontalã a apei în deznisipator
= 0,3 m/s
 tmdez [s] - timpul mediu de trecere a apei prin deznisipator
= 40 s

Dimensiunile caracteristice ale canalului Parshall:

 Canal Parshall cu radier drept (CP=2)
 BP[m] - lãtimea canalului Parshall
 =1,333 m
 bP [m] - dimensiunea îngustãrii canalului Parshall
=0,4 m
 eP [m] - latimea bombãrii peretilor canalului Parshall în zona îngustãrii
=0,467 m
 CD [m] - lungimea îngustãrii
CD=2,628 m
 CE [m] - lungimea zonei bombãrii anterioare îngustãrii
CE= 1,333 m
 CF [m] - lungimea zonei bombãrii posterioare îngustãrii
CF= 2,889 m
 Co [m] - distanta dintre iesirea din deznisipator si cãminul de mãsurare
Co= 2,92 m
 Cm [m] - distanta dintre cãminul de mãsurare si intrarea în zona bombata a peretilor
canalului Parshall
Cm =5,11 m
 R1 [m] - raza bombãrii anterioare îngustãrii
=2,138 m
 R2 [m] - raza bombãrii posterioare îngustãrii
=3,421 m
 L0 [m] - lungimea zonei dintre intrarea în canalul Parshall (iesirea din deznisipator) si
sfârsitul zonei bombate a peretilor canalului Parshall
=11,992 m
L1 [m]- lungimea zonei bombate a peretilor canalului Parshall
=6,68 m
 L2 [m] - lungimea zonei dintre intrarea în deznisipator si orificiul de mãsurare
=17,92 m
 L3 [m] - lungimea zonei din avalul zonei bombate a canalului Parshall
= 10,667 m
 [mm]= latimea platformei podului rulant
=1500 mm
 Lpr [mm] - lungimea platformei podului rulant
= 4200 mm

Determinarea parametrilor principali ai jgheaburilor de dezhidratarea a nisipului evacuate din

deznisipator:

 Lcjdn [m] - lungimea compartimentelor jgheaburilor de dezhidratare a nisipului

=3,625 m
 lcjdn[m]= latimea compartimentelor jgheabului de deznisipare
=0,3 m
 Htot cdn= înãltimea totalã a compartimentelor jgheabului de dezhidratare a nisipului
=0,955
 dcdjdn[m] - distanta recomandatã dintre compartimentele de deznisipare si jgheaburile de
dezhidratare a nisipului
= 0,95
 3.3. Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune

Flotaţia este procesul de deplasare către suprafaţa apei a particulelor aflate în suspensie în
curentul de apă uzată, cu densitate mai mică decât a apei, pe cale naturală, datorată diferenţei de
densitate sau pe cale artificială prin intermediul bulelor de aer, introduse în curentul de apă uzată,
care aderă la particule.
În scopul eficientizării procesului de flotaţie a substanţelor grase, apa uzată poate fi în
prealabil tratată cu reactivi chimici, în scopul distrugerii emulsiilor, spre a favoriza coalescenţa
particulelor de grăsime şi separarea acestora la suprafaţa apei.
Echipamentele în care se realizează separarea grăsimilor din apele uzate menajere poartă numele
de separatoare de grăsimi, şi sunt plasate în treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor menajere,
între deznisipatoare şi decantoarele primare. Prezenţa separatoarelor de grăsimi în fluxul tehnologic al
staţiilor de epurare a apelor uzate menajere este absolut obligatorie atunci când concentraţia grăsimilor
din apa uzată exprimată prin substanţe extractibile în eter de petrol este mai mare sau egală cu 20
3
mg/dm sau când staţia de epurare are treaptă biologică artificială sau naturală.
În staţiile de epurare a apelor menajere se utilizează frecvent următoarele tipuri de
separatoare de grăsimi:
- separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 – 0,7 atm.);
- separatoare de grăsimi cu plăci paralele sau tuburi înclinate;
- echipamente mixte de deznisipare şi separare a grăsimilor cu insuflare de
aer. Separatoarele de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune sunt compuse din
următoarele componente principale (vezi figura 3.3.1.): bazinul separatorului de grăsimi (poziţia I),
instalaţia de insuflare a aerului (poziţia II).
 Fig 3.3.1. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea
grăsimilor prin remuu pozitiv

Bazinul separatorului de grăsimi este construit din beton armat, fiind compus din două sau
mai multe compartimente 1 cu secţiune transversală de formă trapezoidală. Apa uzată este introdusă
în compartimente pe sub ecranele scufundate 2. Compartimentele separatoarelor de grăsimi sunt
împărţite în trei zone (o zonă centrală 3 şi două zone laterale 4) prin intermediul pereţilor separatori
5, care sunt prevăzuţi la partea inferioară, pe toată lungimea, cu ferestre de trecere a apei. În zona
centrală, se insuflă aer la joasă presiune, fiind locul în care apa este puternic agitată şi în care se
realizează procesul de flotaţie a grăsimilor.
Apa şi grăsimile din partea superioară a zonei centrale pătrund în zonele laterale prin
grătarele 6, realizate din şipci de lemn, bare de metal sau plastic (cu lumina dintre bare de 20 – 50
mm) şi fixate pe pereţii separatori în zona oglinzii apei, care au scopul disipării energiei apei agitate
din zona centrală la trecerea în zonele laterale.
Zonele laterale, în care apa uzată nu se află sub acţiunea bulelor de aer, sunt zone de liniştire
în care grăsimile se acumulează la suprafaţă sub formă de peliculă. Pe părţile laterale ale zonelor de
liniştire sunt prevăzute jgheaburile de colectare a grăsimilor 7, în care grăsimile sunt evacuate prin
deversare în urma realizării unui remuu pozitiv în compartimente sau ca urmare a închiderii gradate
a stăvilarelor din aval 8 aferente compartimentelor respective.
Pentru colectarea uniformă a grăsimilor, se recomandă ca în lungul pereţilor deversanţi ai
jgheaburilor de colectare a grăsimilor să fie prevăzute lame deversante metalice sau din material
plastic cu dinţi triunghiulari sau trapezoidali, reglabile pe verticală.
Apa separată de grăsimi iese din compartimente pe sub ecranele scufundate 9.
În scopul eventualei izolări a compartimentelor, pentru intervenţii în caz de avarii sau
revizii, pe canalul/conducta de admisie a apei 10 a fiecărui compartiment este prevăzut stăvilarul
(din amonte) 11.
Dispozitivul 12 de insuflare a aerului comprimat de joasă presiune (0,5 – 0,7 atm.) în apă
este plasat în partea inferioară a zonelor centrale ale compartimentelor, asigurând introducerea în
apă a aerului sub formă de bule fine (cu diametrul între 1- 3 mm).
Insuflarea aerului în apă poate fi realizată cu următoarele tipuri de dispozitive:
a – plăci poroase de tip Arcuda, acoperite cu două straturi de pietriş sortat, stratul
inferior de 10 cm grosime din pietriş cu granule de 15 – 30 mm, iar stratul superior de 5 cm grosime
din pietriş cu granule de 7 – 15 mm;
b – blocuri „M” acoperite cu două straturi de pietriş sortat, identice cu
cele recomandate la soluţia precedentă;
c – plăci poroase din sticlă sinterizată cu diametrul porilor de 200 – 400
μm; d – difuzoare, tuburi sau panouri cu membrană elastică perforată.
În cazul dispozitivelor de insuflare a aerului de tipurile a, b şi c aerul comprimat este
furnizat prin conductele perforate de distribuţie 13, amplasate în canivourile longitudinale 14.
Dispozitivele de insuflare a aerului de tipul d, acestea sunt plasate direct pe radierul zonei
active a compartimentelor.
Pentru obţinerea unei eficienţe optime de colectare a grăsimilor insuflarea aerului trebuie să
fie continuă.
În practică, mai există o variantă constructivă de separatoare de grăsimi cu insuflare de aer
la joasă presiune (vezi figura 3.3.2.) la care compartimentele au o construcţie similară din punct de
vedere al realizării zonelor, centrală şi laterale, dar care nu sunt prevăzute cu jgheaburi laterale de
colectare a grăsimilor, ci au în componenţă un pod rulant prevăzut cu lame de antrenare a
grăsimilor, plasate în zonele de liniştire.
Astfel la cursa activă a podului rulant, grăsimile sunt deplasate dinspre amonte către aval de
unde sunt evacuate prin dispozitive de tip jgheab oscilant sau alte construcţii similare.
Eficienţa reţinerii grăsimilor din apele uzate urbane, pentru acest tip de echipamente, este de
50 – 85.
Fig. 3.3.2. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea grăsimilor
cu pod raclor (secţiune transversală)

Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai separatorului de grasimi cu

insuflare de aer la joasa presiune se face utilizand un software specializat rezultand urmatoarele
valori:

Qc - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în separatorul de grãsimi

din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
Qc=2192 m³/zi

Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în separatorul de grãsimi din
cadrul statiei de epurare:
Qv=2102 m³/h

Qaer [m3/h] - debitul de aer care trebuie insuflat în bazinul separatorului de grãsimi:
Qaer=57,987 m³/h

Qvsp [m3/zi] - debitul volumic zilnic de substante plutitoare din apa uzatã:
Qvsp=0,307 m³/zi

t [h]- timpul mediu de trecere a apei prin separator

=0,111
vL [m/s]- viteza longitudinala de curgere a apei prin separator
=0,032
Dimensiunile caracteristice ale compartimentelor separatorului de grasimi:

 b [m] - lãtimea compartimentului la partea inferioarã

b= 1 m
 H [m] - adâncimea apei în compartimentele separatorului de grãsimi
H= 2 m
 B1[m] - lãtimea compartimentului separatorului de grãsimi
=3 m
 αg[rad] - unghiul de înclinare a peretilor laterali ai compartimentului, fatã de verticala
αg =26,565 ˚
 icsg= numãrul de compartimente active ale separatorului de grãsimi
=2 (mai punem inca 2 de rezerva)
 L1sg[m] - lungimea utilã a unui compartiment activ al separatorului de grãsimi
= 12,685 m
 vsg [m3] - volumul separatorului de grãsimi
= 101,79 m³
 t [h] - timpul mediu de trecere a apei prin separatorul de grãsimi
t= 0,111 h
 hv [m] - supraînãltarea peretilor jgheaburilor de colectare a grãsimilor peste nivelul aferent
debitului de calcul
= 0,738 m

Dimensiunile platformei podului rulant:

 Lpr[mm] - lungimea platformei podului rulant

= 4300 mm
 lpr [mm] - lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între 900 - 1500 mm
= 1500 mm
 3.4. Decantor primar radial

În decantoarele primare sunt reţinute din apele uzate urbane, industriale şi din
agrozootehnie, substanţele în suspensie, sedimentabile gravimetric, care au trecut de deznisipatoare
şi separatoare de grăsimi. Substanţele reţinute poartă numele de nămoluri primare. În nămolurile
primare sunt conţinute preponderent substanţe anorganice, dar şi substanţe organice. Orientativ,
eficienţa reţinerii prin decantare primară este de 40 – 60% pentru materii în suspensie şi de 20 –
30% pentru CBO5.
Decantoarele primare radiale cu pod rulant de raclare a nămolului sunt constituite din
următoarele componente principale: compartimentele decantorului (poziţia I) şi podurile rulante
pivotante de raclare a nămolului (poziţia II).
Compartimentele 1 ale decantorului sunt realizate din beton armat şi au în plan orizontal
formă circulară. Apa uzată este introdusă într-un compartiment prin conducta de admisie 2
prevăzută la debuşare, în zona centrală a compartimentului, cu pâlnia (sau difuzorul) 3 având
muchia superioară a gurii de evacuare la cca. 0,2 – 0,3 m sub oglinda apei.
Circulaţia apei în compartimentul de decantare se face orizontal şi radial de la centru către
periferie, apa ieşind din difuzor pe sub peretele cilindric semiscufundat 4 care are muchia inferioară
situată sub planul apei la o adâncime egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare.
Pentru o distribuţie cât mai uniformă şi cât mai liniştită a apei uzate, în alte variante se
folosesc deflectoare practicate în peretele cilindric semiscufundat, grătare de uniformizare cu bare
verticale sau prin intermediul unui dispozitiv de tip lalea Coandă care prezintă avantaje hidraulice şi
tehnologice deosebite .
Apa decantată este colectată în rigola de colectare 5 aflată pe circumferinţa
compartimentului, în afara suprafeţei de decantare, în acest caz fiind amplasată în exteriorul
peretelui vertical al compartimentului, sau în interiorul suprafeţei de decantare, în acest caz fiind
amplasată la 1 – 1,5 m de peretele compartimentului şi fiind susţinută pe console fixate pe acesta. În
primul caz apa decantată este deversată neînecat prin ferestre practicate în peretele
compartimentului, prevăzute cu deversoare metalice cu dinţi triunghiulari, reglabile pe verticală. În
faţa acestor deversoare, la cca. 0,3 – 0,5 m distanţă, se prevede un perete semiscufundat de formă
circulară în plan orizontal, a cărui muchie inferioară este la minim 0,25 – 0,3 m sub oglinda apei şi
care are rolul de a opri spuma sau grăsimile de la suprafaţa apei să fie antrenate împreună cu apa
decantată.
În cel de-al doilea caz, peretele rigolei de colectare a apei decantate dinspre centrul
compartimentului are partea superioară deasupra nivelului apei, jucând rolul de opritor pentru
spumă şi grăsimi. Apa decantată trece pe sub rigolă şi deversează peste peretele rigolei dinspre
circumferinţa compartimentului care este prevăzut de asemenea cu plăci metalice cu dinţi
triunghiulari, reglabile pe verticală.
Spuma şi grăsimile de la suprafaţa apei sunt antrenate prin intermediul unor lame 6 fixate pe
podul raclor şi dirijate către un cămin 7 sau dispozitiv de colectare. Nămolul decantat pe radierul
compartimentului este raclat şi antrenat către pâlnia (başa) de nămol 8 de unde este evacuat prin
diferenţă de presiune hidrostatică, pompare sau sifonare în căminul de nămol 9 de unde este dirijat
către instalaţii de condiţionare sau deshidratare. Evacuarea nămolului se poate face continuu în
cazul unor volume mari de nămol sau în 4 – 6 şarje zilnice.

Fig 3.4.1. Decantor radial cu colectare mecanică a nămolului cu pod rulant pivotant de raclare
 Podul rulant pivotant de raclare este compus din grinda chesonată 10, care are la partea
superioară platforma 11 mărginită de balustrada 12. Acesta pivotează la un capăt în jurul unui lagăr
central 13 susţinut pe o structură de rezistenţă montată la partea superioară a peretelui cilindric 4.
Celălalt capăt al podului se sprijină pe un tren de roţi 14, metalice îmbrăcate în poliuretan sau cu
pneuri, care rulează pe coama peretelui vertical circular pe căi de rulare metalice (şină) în cazul
roţilor metalice, respectiv direct pe suprafaţa de beton a coamei în cazul roţilor îmbrăcate sau cu
pneuri. Acţionarea trenului de rulare se face printr-un grup de antrenare 15, format dintr-un motor
electric şi o transmisie mecanică.
De podul rulant sunt fixate prin articulaţii cu mai multe grade de libertate şi implicit
antrenate în mişcarea acestuia, lamele racloare 16 prevăzute cu sisteme proprii de rulare pe radierul
bazinului. Lamele de raclare sunt astfel poziţionate încât la deplasarea podului să racleze şi să
dirijeze nămolul către pâlnia centrală de colectare.
Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia uniformă a
debitelor de apă uzată între compartimentele acestora, care se realizează prin intermediul unor
camere de distribuţie plasate în amonte faţă de compartimentele de decantare.
Camerele de distribuţie trebuie să asigure repartiţia uniformă a debitelor prin realizarea unor
deversări neînecate având alcătuiri constructive care conduc la evitarea depunerilor în
compartimentele acestora.
Ansamblul instalaţiei de decantare va fi prevăzut cu un canal de ocolire care să permită
izolarea, în caz de necesitate, a fiecărei unităţi de decantare. În acest sens, intrarea şi ieşirea din
fiecare compartiment de decantare va fi prevăzută cu dispozitive de închidere (vane, stavile etc.)
care să permită izolarea din flux a compartimentului în caz de avarii, revizii sau reparaţii.

Fig 3.4.2. Componentele şi parametrii dimensionali caracteristici ai decantoarelor primare

radiale
1 –camera de distribuţie cu dispozitivul de distribuţie a apei (orificii cu deflectoare sau perete
concentric admisiei), 2 – pâlnie pentru colectarea materiilor plutitoare, 3 – perete semiînecat,
4 – deversor triunghiular, 5 – rigolă pentru colectarea apei decantate, 6 – pod raclor, 7 –
pâlnie pentru colectarea nămolului.
 Fig. 3.4.3 Decantor radial
Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai decantorului primar
radial se face utilizand un software specializat rezultand urmatoarele valori:

Qc - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul primar din
cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
3
Qc = 21920 m / zi

Qch - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul primar din cadrul
statiei de epurare exprimat în [m3/h]:
Qch=919,313 m3/zi

Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrund în decantorul primar din cadrul statiei de
epurare:
3
Qv = 2102 m /h

Vnp [m3/zi] - volumul de nãmol primar retinut zilnic în decantor:

Vnp=96,477 m3/ zi

iev - numãrul de evacuãri zilnice de nãmol din decantorul

primar : iev=6

Vev [m3] - volumul de nãmol primar depus în decantor între douã evacuãri succesive:
Vev=16,079 m³

u [m/h] - viteza de sedimentare în decantor :

u=1,1 m/h

vo [m/s] - viteza orizontalã de curgere a apei în decantor, cu valori recomandate pânã la maximum
0,01m/s
vo=0,01 m/s
tc [h] - timpul de decantare corespunzãtor debitului de calcul, cu valori recomandate de minimum
1,5 h
tc=1,5 h

D [m] - diametrul compartimentelor decantorului:

D=35 m

D1 [m] - diametrul cãii de rulare a trenului de roti ale podului radial de raclare:
D1=35,14 m

D2 [m] - diametrul interior al rigolei de evacuare a apei limpezite:

D2=33,1 m

d1 [m] - diametrul gurii de distributie a apei uzate în decantor:

d1=5 m

d2 [m] - diametrul coloanei centrale de sustinere a podului raclor

radial: d2=4,6 m

d3 [m] - diametrul superior al basei de colectare a nãmolului:

d3=5 m

Ao1 [m2] - aria orizontalã a compartimentului decantorului la oglinda apei:

Ao1=843 m²

hu [m] - înãltimea utilã a compartimentelor

decantorului: hu=2 m

hs [m] - înãltimea de sigurantã a compartimentelor decantorului:

hs=0,4 m

hd [m] - diferenta de înãltime datã de înclinarea radierului compartimentelor decantorului: hd= 1 m

Hp [m] - adâncimea compartimentelor decantorului, la perete:
Hp=2,4 m

hb [m] - înãltimea basei de colectare a nãmolului din compartimentele decantorului, cu valori

recomandate între 2 - 3 m:
hb=2,362 m

Hc [m] - adâncimea compartimentelor decantorului, la centru:

Hc=5,762 m

b [m] - latimea coamei peretilor compartimentelor decantorului:

b=0,5 m

Vu [m3] - volumul util al compartimentelor decantorului:

Vu=1686 m³

Dimensiunile platformei podului rulant

Bprr [m] - lãtimea platformei podului radial raclor, cu valori uzuale între 0.8 - 1.2 m:
Bprr=1,5 m

Lprr [m] - lungimea platformei podului raclor radial:

Lprr=17,97 m
 3.5. Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica

Bazinele cu nămol activ sunt construcţii în care epurarea biologică aerobă a apei are loc în
prezenţa unui amestec de nămol şi apa uzată, agitat în permanenţă şi aerat. Epurarea apei în aceste
bazine poate fi asemuită cu autoepurarea care se produce în apele de suprafaţă; în bazinele cu nămol
activ însă în afară de agitarea şi aerarea amestecului, se realizează şi accelerarea procesului de
epurare, ca urmare a măririi cantităţii de nămol prin trimiterea în bazine a nămolului de recirculare.
Influentul cu conţinut de impurităţi organice este pus în contact într-un bazin cu namol activ cu
cultură de microorganisme care consumă impurităţile degradabile biologic din apa uzată.
Apa epurată se separă apoi gravitaţional de namol activ în decantorul secundar. O parte din
nămolul activ, separat în decantorul secundar este recirculată în bazinul de aerare, iar alta parte este
evacuată ca nămol în exces în decantorul primar în aşa fel încât în bazinele de aerare se menţine o
concentratţie relativ constantă de nămol activ; în bazinul de aerare cultura de microorganisme este
menţinută în condiţii de aerare printr-un aport permanent de aer sau oxigen.

Bazinul de nămol activ, are ca principal scop principal degradarea sau eliminarea
substanţelor organice din apele uzate prin procese biochimice care conduc la scăderea CBO 5 şi a
materiei solide coloidale preponderent de materie organică.
Procesul epurării biologice în bazinul de nămol activ este asemănător celui care se dezvoltă
în locurile sau cursurile naturale când se produce autoepurarea apei, aici aplicându-se un complex
de măsuri care contribuie la intensificarea proceselor: mărimea concentraţiei nămolului activ,
aerarea artificială a operaţiei, pentru intensificarea oxigenării acesteia, agitarea artificială a apei în
vederea dispersării în apa uzată brută a nămolului recirculat.
Avantajele folosirii bazinului cu nămol activ sunt: realizarea unei eficienţe mai ridicate, atât
iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de prezenţa muştelor, suprafeţele specifice
constituente sunt mai reduse, permite o mai bună adaptare a procesului tehnologic din staţia de
epurare la modificări de durată ale caracteristicilor apelor uzate, etc.
Marele inconvenient al acestui proces este de ordin energetic deoarece necesită un consum
specific de energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care furnizează oxigenul
necesar proceselor aerobe.
Un bazin de aerare se prezintă sub forma unui bazin rectangular din beton armat, unde
epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ şi apă uzată. Pentru asigurarea
unui contact intim şi continuu a celor doi componenţi ai amestecului, se impune o agitare
permanentă a acestora cu ajutorul aerului care asigură, în acelaşi timp şi oxigenul necesar coloniilor
de microorganisme aerobe existente în compoziţia nămolului activ, sub formă de flocoane. În bazin
se urmăreşte a se menţine o concentraţie cvasiconstantă a nămolului activ în decantorul secundar.
Simultan cu eliminarea substanţei organice impurificatoare, se obţine creşterea nămolului
activ sub forma materialului celular insolubil şi sedimentabil în decantoarele secundare. O parte din
acest nămol este utilizat în scopuri tehnologice proprii (nămolul activ de recirculare), iar diferenţa
numită nămolul activ în exces, este dirijată în decantoarele primare pentru a le mări productivitatea
de eliminare a suspensiilor datorită prezenţei flocoanelor care au efectul unui coagulant.
Pentru apele uzate cu concentraţii mari în CBO 5, viteza reducerii materiilor organice,
raportată la unitatea celulară va rămâne constantă până la o anumită limită de concentraţie a
substratului, după care, pentru valori ale acestuia mai reduse, viteza variază numai în funcţie de
concentraţia materiilor organice şi va fi descrecătoare.
Apele uzate intră în bazinul de nămol activ apoi intră în decantorul secundar de unde o parte
din nămol este eliminat în exces sau este recirculat.
Ipoteze pentru proiecterea bazinelor cu nămol activ şi a decantoarelor secundare : i.
bazinul de nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în
care se consideră că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului activ este
egală cu cea de la ieşirea din bazin;
ii. epurarea biologică se realizează în ansamblul format din bazinul de nămol
activ şi decantorul secundar;
iii. procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în
bazinul de nămol activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor biologice de apa
epurată şi recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol activ;
iv. în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspătă
prin evacuarea excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ în
conformitate cu raportul de recirculare;
v. principalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în
proiect în treapta biologică, sunt:
- indicele volumetric a nămolului IVN;
- încărcarea organică a nămolului ION;
- indicele de încărcare organică a bazinului IOB.
-
Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai bazinului de namol activ cu
aerare pneumatica se face utilizand un software specializat rezultand urmatoarele valori:

Qc - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în bazinul de aerare cu nãmol activ
din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
Qc=21920 m³/zi

Qv [m3/h] - debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în bazinul de aerare cu nãmol activ din
cadrul statiei de epurare:
Qv=1553 m³/h
L5B [kg/zi] - cantitatea de substantã organicã (exprimatã în CBO5) care intrã în treapta biologicã a
statiei de epurare într-o zi prin apa uzatã influentã:
L5B=5589 kg/zi

IOB [kg/m3.zi] - încãrcarea organicã a bazinului de aerare:

IOB=2,029 kg/m3.zi
GN [kg] - cantitatea totalã de nãmol activat (exprimatã în materii totale în suspensie) care se gãseste
în bazinul de aerare:
GN=6887 kg

QR [m3/zi] - debitul de nãmol activat recirculat:

QR=13150 m³/zi

Nex [kg/zi] - cantitatea de nãmol biologic activat în exces:

Nex=5434 kg/zi

V [m3] - volumul util al bazinului de aerare:

V=2755 m³

Bp [m] - lãtimea bazinului de aerare în cazul echipãrii acestuia cu siteme de aerare pneumaticã:
Bp=6 m

Lungimea Lp [m] a bazinului de aerare în cazul echipãrii acestuia cu sisteme de aerare pneumaticã:
Lp=105,49 m

Lungimea Lj [m] a jheaburilor de distributie fractionatã a apei uzate si nãmolului recirculat:

Lj=63 m

Hptot [m] - înãltimea totalã a bazinului de aerare în cazul echipãrii acestuia cu siteme de aerare
pneumaticã:
Hptot=5,32 m
 3.6. Decantor secundar radial

Decantoarele secundare sunt construcţii descoperite care au rolul de a reţine nămolul

biologic produs în bazinele cu nămol activat sau în filtrele biologice. Decantoarele secundare
orizontale longitudinale şi radiale, se proiectează în conformitate cu prevederile STAS 4162/2
„Canalizări. Decantoare secundare. Prescripţii de proiectare.”Decantoarele secundare sunt
amplasate în aval de bazinele cu nămol activat sau de filtrele biologice, în funcţie de schema de
epurare adoptată. Substanţele reţinute în decantoarele secundare poartă denumirea generică de
nămol biologic, iar în cazul în care decantoarele secundare sunt amplasate după bazinele de aerare,
substanţele reţinute poartă denumirea de nămol activat. Decantoarele secundare nu pot lipsi din
schemele de epurare biologică, acestea funcţionând în tandem cu bazinele de aerare sau cu filtrele
biologice.

Decantoarele secundare se clasifică astfel:

- după direcţia de curgere a apei prin decantor :
 decantoare orizontale longitudinale;
 decantoare orizontale radiale;
 decantoare verticale;
 decantoare de tip special (cu module lamelare, cu recircularea
stratului de nămol, etc.);
 - după modul de evacuare a nămolului:
 decantoare cu evacuare hidraulică pe principiul diferenţei de
presiune hidrostatică;
 decantoare cu evacuare hidraulică cu ajutorul podurilor racloare
cu sucţiune.
Numărul de decantoare va fi minimum două unităţi (compartimente), ambele utile, fiecare
putând funcţiona independent.
Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia egală a debitelor
între unităţile respective, lucru care se realizează prin prevederea în amonte de decantoarele
secundare a unei camere de distribuţie a debitelor (denumită şi distribuitor).
Decantoarele secundare sunt alcătuite în principal din:
 compartimente pentru decantarea propriu-zisă;
 sistemele de admisie şi distribuţie a apei epurate biologic;
 sistemele de colectare şi evacuare a apei decantate;
 echipamentele mecanice necesare colectării şi evacuării nămolului, precum şi
 dispozitivele de închidere pe accesul şi evacuarea apei în şi din decantor,
 necesare izolării fiecărui compartiment în parte în caz de necesitate (revizii,
 reparaţii, avarii, etc.);
 conducte de evacuare a nămolului activat şi de golire a decantorului ;
 pasarela de acces pe podul raclor . Înălţimea de siguranţă a pereţilor decantorului
deasupra nivelului maxim al apei va fi de minim 0,3 m.
Nu se recomandă a se prevedea decantoare secundare radiale cu diametre mai mici de 15 m
şi nici mai mari de 60 m. Sunt bazine cu forma circulară în plan, în care apa este admisă central prin
intermediul unei conducte prevăzută la debuşare cu o pâlnie (difuzor) a cărei muchie superioară este
situată la 20  30 cm sub nivelul apei.
Apa limpezită este evacuată printr-o rigolă perimetrală sau prin conductă inelară submersată
prevăzută cu orificii ( fante ). Circulaţia apei se face orizontal şi radial, de la centru spre periferie.
Din conducta de acces, apa iese pe sub un cilindru central semiscufundat, cu muchia inferioară
situată la o adâncime sub nivelul apei egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare hu .
În alte variante, apa iese din cilindrul central prin intermediul unor orificii cu deflectoare
practicate în peretele acestuia sau printr-un grătar de uniformizare cu bare verticale.
Distribuţia uniformă a apei de la centru spre periferie se poate realiza şi prin intermediul
altor dispozitive care prezintă avantaje hidraulice şi tehnologice deosebite (de tipul “Lalelei
Coandă”). Cilindrul central, al cărui diametru este de 2035% din diametrul decantorului, sprijină
pe radierul bazinului prin intermediul unor stâlpi. Disiparea energiei apei din conducta de admisie
trebuie să asigure condiţiile optime de floculare.
La partea superioară o cilindrului central se prevede o structură de rezistenţă capabilă să
preia forţele generate de podul raclor, al cărui pivot este amplasat pe structura de rezistenţă
respectivă.
Podul raclor poate fi de două tipuri: radial sau diametral. El este alcătuit dintr-o grindă
solidă ce sprijină pe structura de rezistenţă centrală prin intermediul unui pivot, iar extremităţile
sprijină prin intermediul unor roţi echipate cu bandaje din poliuretan pe peretele exterior al
bazinului. Calea de rulare poate fi realizată şi din şină metalică, roţile fiind prevăzute în mod
corespunzător acestui tip de rulare.

Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai decantorului secundar

radial se face utilizand un software specializat rezultand urmatoarele valori:

Qc - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul secundar din cadrul
statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
Qc=21920 m³/zi

Qch - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul secundar din cadrul
statiei de epurare exprimat în [m3/h]:
Qch=639,319 m³/h

Qv [m3/h] - debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în decantorul secundar din cadrul
statiei de epurare:
Qv=1553 m³/h

Csds [kg/zi] - cantitatea zilnicã de materii în suspensie din decantorul secundar:

Csds=9316 kg/zi

Vns [m3/zi] - volumul de nãmol secundar retinut zilnic în decantor:

Vns=9224 m³/zi

iev - numãrul de evacuãri zilnice de nãmol din decantorul secundar :

iev=80

Vev [m3] - volumul de nãmol secundar depus în decantor între douã evacuãri successive:
Vev=115,294 m³

icd- numar de compartimente active necesare in decantor

icd=1 (+1 se prevede de rezerva)

Determinarea parametrilor dimensionali

D [m] - diametrul compartimentelor decantorului:
D=35 m

D1 [m] - diametrul cãii de rulare a trenului de roti ale podului de raclare:

D1=35,14 m

D2 [m] - diametrul deversorului rigolei de evacuare a apei limpezite:

D2=33,1 m

d1 [m] - diametrul difuzoruluide admisie a apei uzate în decantor:

d1=2,3 m

hs [m] - înãltimea de sigurantã a compartimentelor decantorului:

hs=0,4 m

H [m] - înãltimea totalã a compartimentelor:

H=3,4 m

hnamcomp [m] - înãltimea nãmolului din compartimentel decantorului între douã evacuãri
consecutive:
hnamcomp=0,135 m

b [m] - latimea rigolei de evacuare a apei

clarificate: b=0,8 m

Vu [m3] - volumul util al compartimentelor decantorului:

tdc [h] - timpul de decantare corespunzãtor debitului de
calcul: tdc=2,727 h

Lprr [m] - lungimea platformei podului radial :

Lprr=17,97 m

Bprr [m] - lãtimea platformei podului radial, cu valori uzuale între 0.8 - 1.5 m:
Bprr=1,5 m
 BIBLIOGRAFIE

1. V.V. Safta, Magdalena–Laura Toma - Elemente de proiectare a echipamentelor şi

instalaţiilor din treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate – Printech,
2003 (Medeea Company)
2. Negulescu, M. Epurarea apelor uzate industriale, Bucuresti, Editura Tehnica, 1987.

3. http://www.scribd.com/

4. STAS 1342/2-89 Determinarea cantităţilor de apă de alimentare pentru unităţi

industriale.

5. STAS 1478-90 Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii

fundamentale de proiectare.

6. STAS 12431-86 Grătare pentru staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti. Prescripţii
generale de proiectare.