Determinarea numărului de organisme a zoocenozei

1.1 Dominanta indivizilor unei specii din zoocenoză se

calculează împărțind numărul indivizilor unei specii prin
numărul indivizilor tuturor speciilor de animale
existente în comunitate și înmulțind rezultatul cu
100.Astfel în urma investigației unei biocenoze se
colectează de pe o suprafață sau dintr-un volum
determinat al ei toate animalele ce se asociază,
formând zoocenoză. Se separă apoi pe specii și se
numără indivizii fiecăruia. Numărul indivizilor fiecărei
specii nu poate fi identic. Specia "A" are un anumit
număr de indivizi, specia "B" alt număr de indivizi.

În care: =densitatea speciei A;

N=numărul total de indivizi ce aparțin tuturor speciilor
din zoocenoză.
n=numărul de indivizi ce aparțin speciei A:
100=factor pentru raportarea procentuală.

1.2 Metode de cercetare ecologică a zoocenozelor

În covorul vegetal pe plante in sol în litiera pădurii, pe
suprafața apei. În masa apei, în fundul bazinelor
acvatice trăiesc numeroase populații de animale care
formează zoocenoze. Ele reprezintă grupări naturale de
animale cu depline adaptări la condițiile de viață în
cadrul ecosistemului.

Zoocenoza poate fi studiată cantitativ și calitativ.

Studiul cantitativ constă atât în inventarierea

elementelor faunistice cât și în stabilirea proporției
numerice a speciilor precum și a altor caractere
ecologice.

1.3 Metoda prinderii cu capcane a animalelor de pe

sol sau din litiera pădurilor.
Procedeul constă in îngroparea unui vas de sticlă,
borcan sau pahar cu diametrul gurii de 5-10 cm.
Suprafața de deschidere a vasului trebuie să fie razantă
cu suprafața solului. Între marginile paharului şi
marginile deschiderii gropii făcute nu trebuie să
rămână niciun fel de spațiu liber. Astfel că pe lângă
pahar.se pune pământ, apăsându-se cu degetele.ca
animalele să nu evite terenul și să poată cădea în
interior. Peste pahar se pune un acoperiș de tablă
susținut de două. piciorușe( anexe, fig.1). Acoperișul
trebuie să aibă suprafața cu 4-6 cm mai mare decât
suprafața de deschidere a vasului. El se așază deasupra
vasului la o distanță de 4 cm pentru ca animalele să
aibă acces la capcană și se acoperă cu frunze, în cazul
litierei, sau se lasă liber, în cazul amplasării lor în
covorul vegetal. Vasul conține până la jumătatea lui
lichidul de conservare care poate fi formol 4% sau
alcool medicinal. Capcanele se așează în rețea pe o
suprafață pătrată laturile de 1 m sau 2 m. Ele se
amplasează în mai multe puncte ale pădurii, fânețelor,
alegându-se in acest scop locurile cele mai adecvate.
Prin acest procedeu de prindere se poate afla
abundenta de activitate sau de densitate.
Capcanele se controlează zilnic, lunar sau bilunar, în
funcție de planul de lucru. Controlul presupune
ridicarea din capcane a animalelor prinse și depozitarea
lor separată în borcane cu lichid conservant.

O altă posibilitate de studiere a faunei din litiera pădurii

constă în decuparea și recoltarea unei mici suprafețe
din cadrul ei .Se aplică pe o litieră o ramă metalică
pătrată cu marginile ascuțite. Laturile ramei pot fi de 20
x 20 cm,25 x 25 cm sau 30 x 30 cm. Înălțimea ramei
poate fi de 10 x 20 cm. Se apasă pe ramă din partea
superioară în așa fel ca, uniform, să taie în profunzime
frunzarul până la sol. Fără a se ridica rama, se
colectează din interior toate frunzele cu animale până
la sol și se depozitează în pungi de plastic. Pentru a nu
se pierde niciun animal al litierei punga se leagă la gura
de deschidere cu o sfoară. Materialul recoltat se aduce
în laborator și se pune la triere în aparatul Tullgren,

confecționat din tablă galvanizată Forma este 30 cm. În

partea paralelipipedică cu latura mare de 55 cm latura
mică 38 cm și înălțimea de 30 cm. În partea superioară
are un capac cu un bec fixat pe fața internă. În partea
inferioară are o pâlnie ce se deschide într-un borcan
colector unde se află formol 4% sau alcool 70%(etanol).
La baza cutiei, în interior se află un coș de sârmă în care
în care se pune frunzarul colectat. După așezarea
frunzarului(litierei) colectat in aparat se acoperă cu un
capac și se aprinde becul. La căldura produsă de bec
începe uscară frunzarului: insectele vor fi obligate să
caute un refugiu spre adâncime trecând de sită cad prin
pâlnie in borcanul colector. Animalele vor fi apoi triate
și determinate. Cunoscându-se suprafața in grosimea
litierei recoltate, se pot face aprecieri cantitative
asupra populațiilor de nevertebrate ce trăiesc în ea.