Şcoala Nr.

1 „Carol I”, Curtea de Argeş

Comisia metodică : Limbă şi comunicare

Referat

Francofonia

Prof. Voiculescu Laura - Elena

 Francofonia

Istoria unui cuvânt

Cuvântul a fost conceput de către geograful Onesime RECLUS (1837-

1916), care s-a gândit să clasifice locuitorii Terrei in funcţie de limba pe care
o vorbeau in cadrul familiei sau a relaţiilor lor sociale. Acest lucru l-a
determinat să creeze termenul de FRANCOFONIE ("Francophonie"),
desemnând astfel ansamblul populaţiilor ce se exprima in limba franceză.
Deci, Francofonia cuprindea atât o dimensiune lingvistică cât şi geografică,
desemnând ansamblul teritoriilor unde se vorbea franceză. La aceasta se
adauga simbolul limbii, in calitate de port-drapel al idealurilor Revoluţiei
franceze, ferment mistic al libertăţii, fraternităţii, solidarităţii umane şi al
schimburilor culturale.
Odata cu ivirea secolului XX şi urmare constientizării de către anumiţi
intelectuali cu activităţi notabile, Francofonia devine o idee nouă şi îşi
forjează o dimensiune culturală odată cu crearea, îndeosebi după 1945, a
unui mare număr de asociaţii internaţionale.
Calea instituţionalizării Francofoniei şi piatra de hotar al acestui
proces ireversibil o constituie, fără indoiala, crearea in 1970, la Niamey în
cadrul unei convenţii, a Agenţiei de Cooperare Culturală şi Tehnică
("Agence de Cooperation Culturelle et Technique" - ACCT), unica
organizatie interguvernamentala a Francofoniei. Dar consacrarea definitivă a
dimensiunii institutionale a Francofoniei va fi marcata de catre Prima
Conferinta a Sefilor de Stat si de guvern a tarilor avand in comun folosirea
limbii franceze, eveniment petrecut la Versailles, in 1986.
Dacă, la inceputurile sale, Francofonia reprezenta o dimensiune
culturală, evoluţia sa recenta, cea din ultimul deceniu in special, dovedeşte
că a devenit un element la plural, modern si solidar, al unităţii în diversitate,
novator ăi original în peisajul politic, economic şi cultural internaţional.
Francofonia nu mai este numai ansamblul persoanelor de pe
mapamond care au in comun limba folosirea limbii franceze, ea fiind în
prezent o comunitate internaţionala, acoperind cele cinci continente, având
un ideal de inter-intelegere şi de fraternitate între popoare sau indivizi care
regăsesc în aceasta sinteza dintre aspiraţia generală către universalitate şi
aspiraţia individuală către identitate.
 Situaţia Francofoniei în România

Conform "Raportului asupra stării Francofoniei în lume", publicat în

1990 de către Ministerul francez al Afacerilor Externe, "un român din patru
ar cunoaşte limba franceză şi ţara ar număra 27% de francofoni".
Pe plan pedagogic, conform lucrării "Starea Francofoniei în lume" a
Inaltului Consiliu al Francofoniei, editată in 1991: "la inceputul anului şcolar
1990, care a marcat şi introducerea limbii franceze în învăţământul primar,
începand de la varsta de opt ani, optiunile parinţilor s-au indreptat mai intâi
către limba franceza (38%), apoi engleza (26%) şi, în fine, germana (20%).
La acea data, 161.000 elevi urmăreau cursuri in limba franceză, iar Maison
parisienne Hatier-Didier edita primul manual corespunzator clasei a II-a curs
primar", manual conceput de către o echipă de profesori români. In 1993,
Hatier-Didier publica primul manual pentru clasa a III-a curs primar, realizat
de către aceeaşi echipă.
In plus, mai multe filiere francofone pe lânga instituţii de invaăţământ
superior funcţionează la Bucureşti (Universitatea Politehnică, Academia de
Ştiinţe Economice, Universitatea Tehnică de Construcţii, Facultatea de
Ştiinţe politice si Facultatea de Chimie din cadrul Universitatii), Craiova
(Facultatea de Electrotehnica), Iasi (Universitatea Tehnica "Gheorghe
Asachi") si Timişoara (Institutul Politehnic).
Aceste filiere au stabilit legaturi puternice de cooperare cu Agentia
Universitara a Francofoniei (AUPELF-UREF). De menţionat, de asemenea,
Şcoala Doctorală din Bucureşti ce se află tot sub patronajul Agenţiei
Universitare a Francofoniei.
La aceasta se adaugă şi participarea Bibliotecii Nationale din Romania
la programul Băncii Internaţionale de Date privind ţările francofone, BIEF.
Să notăm, totodata, că în România există un Institut Francez la
Bucureşti, având drept corespondent un Centru Cultural Roman la Paris,
precum şi trei Centre Culturale, după cum urmeaza: Iaşi, Cluj si Timişoara, a
căror funcţionare este urmarea Acordului Guvernamental semnat la Paris în
septembrie 1990, între România şi Franţa, la care se adaugă mai multe
Alianţe franceze.
 România şi Francofonia instituţională

Momentul cheie, marcând intrarea României in structurile

instituţionale ale Francofoniei, l-a constituit cea de-a IV-a Conferinţă a
Şefilor de Stat şi de guvern a ţărilor având in comun folosirea limbii
franceze - reuniunea la varf de la Chaillot - care s-a desfăşurat în perioada
19-21 noiembrie 1991 la Paris, Conferinţă la care România a fost invitată
oficial cu statut de observator.
La cea de-a VI-a Reuniune la vârf de la Cotonou - Benin (2-4
decembrie 1995), România a fost aleasă în rândul celor 18 membri ai
Consiliului Permanent al francofoniei.
România a fost prezenta la cea de-a VII-a Reuniune la vârf de la
Hanoi - Republica Socialistă Vietnam (14-16 noiembrie 1997).
Aici se cuvine o precizare: Francofonia este mai degraba o stare de
suflet. In perspectiva anului 2000, Francofonia se va consolida cu
certitudine, urmare punerii in aplicare a reformei instituţionale, odată cu
noua Cartă a Francofoniei adoptata la Conferinţa Ministerială de la
Marakech, din decembrie 1996, confirmată de către Şefii de State şi de
guverne la Reuniunea la vârf de Hanoi din noiembrie 1997 şi cu alegerea
Secretarului general al Francofoniei în persoana domnului Boutros Boutros-
Ghali.

State membre

Astazi, Organizaţia Internaţională a Francofoniei este formată din 68

de ţări, de pe 5 continente. Acestea sunt : Albania, Andora, Austria,
Belgia, Benin, Bulgaria, Burkina Faso, Burundi, Cambogia, Camerun,
Canada, Capul Verde, Cipru, Ciad, Croaţia, Congo, Côte-d’Ivoire,
Comore, Djibouti, Egipt, Elveţia Franţa, Ganon. Georgia, Ghana,
Guineea, Guineea-Bissau, Guineea Ecuatorială, Grecia, Haiti, Laos,
Liban, Lituania, Luxembourg, Macedonia, Madagascar, Mali, Maroc,
Maurice, Mauritania, Moldova, Monaco, Mozambique, Nigeria, Noua
Caledonie,Republica Centrafricana, Republica Cehă, Republica
Democratică Congo, România, Rwanda, Polonia Polinezia Franceza,
Santa Lucia, Sao Tome şi Principe, Senegal, Serbia, Seychelles, Serbia,
Slovacia, Togo, Tunisia, Ucraina, Ungaria, Wallis et Futuna, Vanuatu,
Vietnam.
 Structuri

Organizaţia Internaţională a Francofoniei ( O.I.F ) este condusă

de un secretar general: Abdou Diouf din Senegal. Işi găseşte sediul central
la Paris, dar are reprezentaţii in toate ţările francofone, inclusiv in România.
O.I.F se ocupă cu promovarea limbii şi culturii franceze şi cu imbunătăţirea
relaţiilor dintre ţările membre. In fiecare an se sărbătoreşte Ziua
Internaţională a Francofoniei pe data de 20 martie.
Un alt mod promovare al O.I.F este organizarea o dată la doi ani de
summit-uri intru-una din ţările francofone. Scopul acestor intruniri este de
găsi metode inovatoare de a ameliora viaţa politică, socială, culturală a
statelor francofone. Unul din aceste summit-uri, mai exact al IX-lea, a avut
loc in ţara noastră la Bucureşti in septembrie 2008.

Statutul limbii franceze

 Limba franceză este limbă oficială in 29 de ţări, fiind vorbită de

peste 270 de milioane de oamenii
 90,5 milioane de elevii şi studenţi invaţă limba franceză
 in lume există peste 900.000 de profesorii de limba franceză
Bibliografie:
www.ro.wikipedia.org