ASPECTE ALE ACTIVITĂŢII ON-LINE ÎN

GRĂDINIŢĂ
Profesor pentru învăţământ preşcolar: Preda Oana
Grădiniţa cu program normal Ulieşti
Profesor pentru învăţământ preşcolar: Voicu Valentina Elena
Grădiniţa cu program normal Croitori

         În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop

măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp,
evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei,
concretizată în modalităţile de abordare a conţinuturilor şi a
modalităţilor de transmitere ale acestora.
În reforma educațională întreprinsă în momentul de față în
învățământ, importanța activității de evaluare devine din ce în ce
mai accentuată, deoarece permite cadrului didactic să aprecieze
gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învățământ.
Evaluarea se poate defini ca un sistem de concepții, principii și
tehnici referitoare la măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare și
a procesului didactic. În învățământul preșcolar actul de evaluare
păstrează caracteristicile evaluării activității didactice, având drept
scop măsurarea și aprecierea  cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor dobândite de copii în cadrul  actului educațional. În 
același timp, evaluarea urmărește și aspectele formative ale muncii 
educatoarei, concretizată în atitudinile și comportamentele
dobândite de copilul preșcolar prin procesul de învățământ.
  Una dintre cele mai mari provocări ale perioadei actuale o
reprezintă învățarea online. Dacă pentru ciclul primar lucrurile sunt
clare, deoarece există o programă care trebuie respectată, iar
atenția copiilor este mai ușor de captat, în cazul preșcolarilor este
ceva mai dificil să desfășurăm învățarea online. În primul rând,
copiii trebuie să înțeleagă de ce nu mai pot merge la grădiniță, iar
apoi să rămână atenți în fața ecranului, unde nu au parte de
interacțiune directă cu educatoarea și colegii. Pentru educatori,
principala provocare în învățarea online este  să mențină interesul
și curiozitatea copiilor, păstrând în același timp obiectivele
educaționale. Pentru a face acest lucru este nevoie, în primul rând,
de implicarea și cooperarea părinților, care să le explice copiilor,
alături de educatori, de ce trebuie să se conecteze online. Poate
ajuta să le spunem că doar clădirea grădiniței este închisă, dar
învățarea continuă. Este important ca și părinții să înțeleagă care
este diferența între un curs online și un proces de învățare online.
Acesta din urmă presupune conectare, ce facilitează învățarea. Prin
onestitatea educatorilor și deschiderea părinților, se creează și se
consolidează o comunitate.
Învățarea nu este un proces de predare uni-direcțional, ci
este o experiență, a cărei principală componentă este conectarea
umană. În momentul în care are loc trecerea de la învățarea în
grădiniță la învățarea online, este necesară setarea unor coordonate
care să faciliteze procesul.
În primul rând, trebuie stabilită durata orelor, care va ține
cont de grupele de vârstă, dar și de specificul copiilor. La început,
tranziția se face ușor, întocmai ca și la intrarea la grădiniță.
Astfel, este recomandat să se înceapă cu una-doua sesiuni online
pe săptămână. Ulterior, numărul și durata lor poate crește,
diferențiat pe grupe de vârstă.
Ca și în cazul învățării la clasă, în învățarea online contează
calitatea, nu cantitatea. Este extrem de important ca educatorul să
creeze o experiență valoroasă pentru copii și să nu uite că, la vârste
pre-școlare, învățarea se face prin joacă. Provocarea este
continuarea experienței de joacă și în mediul online. Acest lucru se
poate realiza prin concentrarea exclusivă pe nevoile copilului. De
mare ajutor este și consecvența și păstrarea rutinei. Înainte de
conectarea la lecțiile online, este recomandat pentru copil să
mănânce, să aibă puțin timp pentru joacă și să fie încurajat de
părinți să se conecteze la toate lecțiile, nu doar aleatoriu.
Învățarea devine atractivă prin stimularea simțurilor
copilului – ce vede, ce aude, ce simte. Astfel, educatorul estimează
impactul pe care activitatea aleasă îl are asupra copilului, ținând
cont de vârstă, de stilul de învățare și de obiectivele învățării.  Este
foarte important să identificăm în ce pas al tranziției este copilul.
Pentru unii copii este dificil să stea în fața ecranului și au nevoie de
mai mult sprijin din partea părinților și înțelegere din partea
educatorilor. Copilul nu trebuie să resimtă presiunea lecției online,
ci să se simtă bine în fața ecranului. Extrem de important este ca și
părintele să se simtă bine și să creadă în proces. Pentru a ușura
concentrarea, este recomandat ca sesiunile să înceapă prin cântece,
jocuri sau exerciții fizice, iar în timpul lecției să fie inserate diferite
activități care să încurajeze mișcarea.
Este important ca părinții să nu pună presiune mare asupra
copiilor și să înțeleagă că nevoia de conectare primează. Copiii au
nevoie de o rutină stabilă și să se conecteze la ceva familiar. Astfel,
ei pot intra cu 10 minute înainte de sesiunea propriu-zisă, pentru a
beneficia de acea conectare și relație specială cu educatorul. Se
ține cont de preferințele copilului și de starea lui din acel moment.
Copiii care nu pot sta și vor să facă altceva trebuie lăsați, pentru că
oricum vor auzi pe fundal și vor prinde noțiunile esențiale. Este
recomandat ca educatorii să diferențieze activitățile în funcție de
nivelul copiilor, iar părinților să li se explice că există diferite
tipuri de inteligență și ritmuri de învățare, care trebuie respectate.
În ceea ce privește structura lecției online, în primul rând se
setează obiectivul, apoi se dă ghidarea copiilor și li se lasă spațiu
să lucreze. Atunci când copiii își pierd concentrarea, se pot
introduce așa numitele brain breaks, acele modalități prin care
copiii sunt readuși în atenție prin jocuri scurte, activități fizice
alerte, etc. O altă unealtă extrem de importantă este folosirea
vocabularului pozitiv, prin care copiii să înțeleagă ce așteptări
avem de la ei, dar să ia în continuare totul în joacă.
Dintre numeroasele aplicaţii digitale disponibile, amintim
câteva care pot fi folosite cu succes şi în activitatea din grădiniţă.
Pereţii virtuali– sunt aplicaţii digitale care oferă spaţiu de afişare
colaborativ atât pentru varianta text, imaginecat şi video. Printre
cele mai cunoscute se găseşte Padlet.  Aceasta este o aplicaţie care
permite utilizatorilor să afişeze materialele în acest perete virtual.
Peretele este o pagină web care permite utilizatorilor încărcarea
diferitelor materiale pe o temă dată, materiale de tipul
documentelor, prezentărilor, legaturilor spre diferite site-uri web.
Jocurile on-line – sunt aplicaţii plăcute de către copii şi de cadrele
didactice doarece îşi păstrează simţul ludic. Cele mai utilizate la
vârstele timpurii sunt puzzle-urile on-line. Jingsawplanet- este o
aplicaţie care permite încărcarea unui fişier de tip text sau
fotografie şi decuparea sub forme de piese în funcţie de
complexitatea dorită.
Jocurile didactice – instrumente care facilitează munca în sincron
în cadrul conferințelor on-line. Dintre ele, amintim Worldwall sau
Learningapps. Worldwall – este o aplicație utilă pentru cadrele
didactice deoarece se pot crea jocuri interactive pentru susținerea
învățării. Este un instrument digital ușor de utilizat şi plăcut de
copii datorită elementelor ludice inserate.
Aplicaţii feed-back– instrumente de măsurare a impactului
învățării, de sondaj și de evaluare. Printre cele mai cunoscute sunt:
Quizizz, Kahoot, Mentimeter . 
Quizizz – Este un instrument on-line pentru feed-back, cu ajutorul
căruia se pot realiza evaluări formative într-un mod distractiv
pentru preșcolari. Permite inserarea de răspunsuri multiple,
imagini, audio text, sondaje, răspunsuri deschise; se pot utiliza atât
pentru învățarea sincron live, cât și pentru cea de acasă
Pentru ca învățarea online să funcționeze, este esențială
colaborarea dintre cei trei actori ai săi: educatorul, părintele și
copilul.
Rolul educatorului este să definească în ce zonă se simte
confortabil, care sunt punctele sale forte și ce resurse poate folosi.
Astfel se vor stabili responsabilitățile în cadrul echipei.
Rolul părintelui este acela de partener. El trebuie informat,
dar și întrebat ce simte.
Rolul copilului este, de fapt, rolul principal. Copilul are
dreptul de a se plictisi, de a fi supărat, iar adulții care conduc
procesul de învățare au datoria de a-l înțelege și accepta. Cel mai
important lucru pentru un copil este să fie fericit. Astfel, învățarea
se va face mai ușor.
Obiectivul principal al educatorului ar trebui să fie starea
de bine și de fericire a copiilor