Speciile și rasele de păsări domestice
Tipuri de păsări de curte
Pui:
Producția în masă de carne de
pui și ouă a început la începutul
secolului al XX-lea, dar la
mijlocul secolului respectiv
producția de carne depășise
producția de ouă ca industrie
specializată. Piața cărnii de pui
a crescut dramatic de atunci,
exporturile mondiale ajungând
la aproape 12,5 milioane de
tone metrice (aproximativ 13,8
milioane de tone) până la
începutul secolului 21.
producția de ouă
Găini producătoare de ouă
(Gallus gallus) într-o găinărie
industrială. În condiții ideale
de iluminare și încălzire,
găinile femele pot produce un
ou la fiecare 23-26 de ore.
& se7enimage / Fotolia.
Rasele de pui sunt în general
clasificate ca americane, medi-
teraneene, engleze și asiatice.
În timp ce există sute de rase
existente, facilitățile comerci-
ale se bazează doar pe câteva
selectate care îndeplinesc
cerințele riguroase ale pro-
ducției industriale. Un singur
pieptene AlbLeghorn , o rasă
mediteraneană utilizată pe
scară largă în întreaga industrie
globală a ouălor, este un strat
prolific care atinge rapid matu-
ritatea sexuală. Crucea Cornish,
un hibrid deCornish și White
Rock , este una dintre cele mai
comune rase pentru producția
industrială de carne și este
apreciată pentru dimensiunile
sale compacte și creșterea
rapidă și eficientă.
Fermele mici și efectivele de
curte utilizează o varietate mult
mai largă de rase și hibrizi.
Rasele comune americane
includPlymouth Rock, Wyan-
dotte, Rhode Island Red șiNew
Hampshire, toate acestea fiind
rase cu scop dublu, care sunt
bune atât pentru ouă, cât și
pentru carne. AsiaticulBrahma,
despre care se crede că provine
din Statele Unite de la păsările
importate din China, este
popular atât pentru carne, cât și
pentru ouăle sale mari și maro.
Cocoș roșu din Rhode Island.
De-a lungul istoriei de 7.400 de
ani de domesticire a puiului (
Gallus gallus ), cocoșii (găini
masculi) au fost folosiți ca
animale de luptă, precum și
pentru reproducere și pro-
ducția de carne.
© John Foxx — Stockbyte /
Getty Images
Curcani:
După al doilea război mondial ,
producția de curcan a devenit
extrem de specializată, pre-
dominând turme mai mari.
Curcanii sunt crescuți în număr
mare în Canada, unde strămoșii
lor încă trăiesc sălbatici,
precum și în unele părți ale
Europei, Statele Unite, Mexic
și Brazilia. Un curcan alb hibrid
domină producția comercială,
în timp ce bronzul cu piept larg,
albul cu piept larg, Olanda albă
și albul mic Beltsville sunt rase
comune pentru fermele mai
mici. La efectivele de repro-
ducție, este necesar un tom
pentru 8 sau 10 găini, deși
curcanul hibrid modern este
prea mare pentru reproducerea
naturală și trebuie inseminat
artificial.
Curcani albi pitici, o rasă
domestică de mică înălțime.
AdstockRF
Turcia moderne de reproducție
și agricultura practici au redus
în mod semnificativ atât
cantitatea defuraje și timpul
necesar pentru a produce o
kilogramă de carne de curcan.
În 12-14 săptămâni un curcan
de găină mănâncă aproximativ
16 kg (35 de kilograme) de
furaje și ajunge la 6-9 kg (14-20
de kilograme). Toms necesită
aproximativ 36 kg (80 de lire
sterline) de furaje pentru a
ajunge la o greutate de piață de
16-19 kg (35-42 de lire sterline)
în 16-19 săptămâni. Puii de
carne de curcan mai mici sunt
comercializați între 12 și 15
săptămâni. Curcanii pot fi
crescuți pe teren deschis cu
udatoare automate, autoal-
imentatoare, adăposturi de
acasă, garduri grele și pășuni
rotite; cu toate acestea, acestea
sunt adesea „crescute” come-
rcial în crescătorii în condiții
controlate de mediu.
Rațe și gâște:
Creșterea rațelor se practică la
scară limitată în aproape toate
țările, de obicei ca o între-
prindere mică, deși există unele
plante comerciale. Rațele sunt
ușor de transportat, pot fi
crescute în spațiu închis și
transformă unele produse
reziduale și cereale împrăștiate
(de exemplu, prin culegerea
câmpurilor de orez ) în nutrienți
și foarte de doritouă și carne.
Rațele Khaki Campbell și
Indian Runner sunt straturi
prolifice, fiecare având în
medie câte 300 de ouă pe an.
Rața Pekin, una dintre cele mai
populare rase din Statele Unite,
este folosită atât pentru
producția de ouă, cât și pentru
carne. Deși cei cu carne
albăAylesbury a fost cândva
rața de carne preferată în
Anglia, boală și concurența pe
piață a celor cu carne galbenă
Rața Pekin a dus la declin.
Rațe Pekin domesticite (Anas
platyrhynchos domestica).
Rațele Pekin sunt straturi
prolific de ouă și sunt una
dintre cele mai populare rase
din Statele Unite.
Encyclopædia Britannica, Inc.
Creșterea gâscelor este adesea
o întreprindere agricolă minoră,
deși unele țări europene au
instalații de producție a gâs-
celor la scară largă. Cele două
rase de carne deosebite sunt
Toulouse, predominant de
culoare gri, și Embden (sau
Emden), care este alb. Păsările
sunt crescute pentru carne și
ouă, precum și pentru penele
lor de puf . Se pare că gâștele
nu au atras atenția gene- Păsări de guinea cascate
ticienilor la aceeași scară ca (Numida meleagris)AdstockRF
carnea de pui și curcanul și nu Porumbeii sunt crescuți nu
s-au produs sau nu există nicio numai ca mesageri și pentru
schimbare în industria gâscelor sport, ci și pentru carnea
comparabilă cu cea din lorsquabs, pui de Producția de
celelalte. În unele plante come- squab, desfășurată local, este
rciale, gâștele sunt îngrășate rară în majoritatea țărilor cu
printr-un proces special de industrii avicole stabilite , deși
hrănire forțată, rezultând o carnea este adesea come-
mărire considerabilă a ficatului rcializată ca produs gourmet.
lor, care este vândut sub formă Tehnologia de obținere a
de foie gras delicat. ouălelor de consum și incu-
babile:
Factorii biologici care
influenţează producţia de ouă:
Dintre factorii de natură
ereditară, care influenţează
producţia de ouă atâtnumeric
cât şi calitativ, amintim: specia,
Stol de gâște domestice (Anser
rasa , individualitatea, vârsta,
anser domesticus). Gâștele
precocitatea,condiţiile de
domestice sunt adesea păstrate
adăpostire, starea de
ca păsări pentru ouă, carne și
sănătate, densitatea, compo-
pene. AdstockRF
rtamentul,microclimatul.Produ
Păsări de Guineea și ciuperci:
cţia de ouă individuală variază
Păsările de Guineea sunt
între limite foarte largi, fiind
crescute ca o margine secu-
determinatăparţial de funcţi-
ndară în câteva ferme din multe
onarea aparatului reproducător,
țări și sunt consumate ca
de mediu, sub control neuro-
articole gourmet. În Italia există
hormonalşi puternic influenţată
o industrie destul de extinsă.
de condiţiile de mediu exterior.
Păsările sunt adesea crescute în
În afară însa de acestea,
curți cu adăposturi cu față
producţia numerică de ouă mai
deschisă și o serie de soiuri și
este influenţatădirect sau
specii sunt utilizate în întreaga
indirect şi de o serie de alti
lume. Păsările de Guineea sunt
factori.
comercializate în Anglia la 16-
Specia: Volumul producţiei de
18 săptămâni și în Statele Unite
ouă este diferit la fiecare specie
la aproximativ 10-12 săptă-
de păsări. Astfel, la găini,
mâni. Greutatea pe piață este de
producţia de ouă este mare,
obicei de aproximativ 1-1,5 kg
ajungând la unii hibirizi
(2,5-3,5 lire sterline), dar con-
industriali pâna la 250-270
versia alimentelor este slabă.
bucaţi ouă, în timp de 13-14
luni de exploatare. La curci
producţia de ouădintr-o
perioadă de ouat este în medie
de 80-90 ouă. La raţe,
producţia de ouă estefoarte
variată, la unele rase fiind
foarte mare, ceea ce duce la o
producţie mareapropiată de a
găinilor 180-220 ouă. La
gâşte perioada de ouat este
scurtă şiproducţia variază între
20-80 ouă.
Rasa: Determină variaţii ale
producţiei de ouă în cadrul
aceleiaşi specii înlimite foarte
largi.Astfel, la găini producţia
de ouă variază în funcţie de rasă
de la 120ouă la rasele grele,
până la 225-260 ouă pe an
la rasele specializate pentru
producţia de ouă. La raţe,
de asemenea, producţia de
ouă este foarte mult
influenţată de rasă. La curci şi
gâşte, producţia de ouă este mai
puţin diferenţiată de rase,
aceste specii fiind selecţionate
şi crescute, mai mult în direcţia
producţiei de carne.
Individul: Din analiza
individuală a producţiei de ouă
se desprinde faptul că,în cadrul
unui lot de păsări, se disting
indivizi cu producţii scazute,
medii sau ridicate.În special la
găini şi raţe, deseori se
întâlnesc indivizi care au o
producţie de ouă cumult peste
media celorlalţi. La rasele
neameliorate, variabilitatea
producţiei de ouăde la individ
este foarte mare, lucru care
influenţează negativ producţia.
Vârsta: Influenţează foarte
mult producţia de ouă.
Astfel, la găini de
reproducţie rase grele
producţia maximă de ouă
se obţine de obicei
întresaptamanile 27 - 32. După
32 de săptămâni producţia
scade treptat, idealul fiind să
aibă o scădere lentă în platou.
Precocitatea ouatului: prin
precocitatea ouatului sau
precocitatea sexualăînţelegem
periaoda de timp scursă de la
ecloziune până la producerea
primului oucare poate avea loc
la varsta de 23 sau 25 de
saptămani în funcţie de
cerinţele pieţeipentru broileri.
Alimentaţia păsărilor este
factorul de mediu principal şi
chiar determinant înrealizarea
unei producţii de ouă
corespunzătoare potenţialului
productiv al fiecăreispecii şi
rase. Cercetările efectuate au
stabilit pe fiecare specie şi
categorie în partecerinţele în
substanţe nutritive, fapt care a
dus la realizarea unor reţete
furajereadecvate. S-a observat
că respectarea acestor reţete
furajere asigură o a păsărilor, încare, pe baza
producţiesuperiaoară de ouă,
iar nerespectarea lor duce la
scăderea substanţială a metode
producţiei.De asemenea este
stabilit ca prin neasigurarea
unui front de furaje
corespunzător,producţia de ouă
scade cu 10-12%, iar privarea
de apă poate duce chiar la
încetareaouatului.Condiţiile de
adăpostire: adăpostul, mai ales
în şistemul de creştere
intensivindustrial, trebuie să
asigure un microclimat
corespunzator (temperatură,
umiditate,schimb de aer,
program de lumina etc).
Starea de sănătate: de
asemenea influenţează produ-
cţia de ouă şi este binecunoscut
că starea maladivă duce la
scaderea şi chiar încetarea
ouatului.
Sisteme de exploatare a
păsărilor pentru producţia de
ouă:
În creşterea păsărilor pot fi
practicate un numar foarte mare
de tehnologii careindiferent
dacă se referă la o specie sau la
alta, la o producţie sau la alta,
de ocalitate sau alta, pot fi
caracterizate prin nivelul la
care satisfac cerintele
păsărilorfaţă de condiţiile de
viată, prin modul cum
realizează optimizarea
diferitelor condiţiide întreţinere
şi prin măsura în care răspund
cerinţelor economice.În
general, se consideră că
sistemul de întreţinere a
păsărilor este cu atat
maiintensiv cu cât pentru 1m²
de suprafaţă construita se
realizează producţii mai mari
şila un preţ de cost mai scazut.
Sistemul intensiv:
Reprezintă cea mai modernă
formă de creştere şi exploatare
mecanizării complexe şi
aplicării celor mai moderne
dealimentaţie,
îngrijire, selecţie şi, cu un
consum minim de munca şi
furaje,productivitatea păsărilor
şi producţia lor sunt foarte
ridicate.Creşterea păsărilor în
sitemul intensiv prezinta o seria
de caracteristici.
-Halele sunt de mare capacitate,
cu suprafeţe de 1000-1200 m²,
cu mecanizarea şi
automatizarea aproape
integrală a procesului de
producţie.
-Au fost eliminate padocurile,
solariile, lumina naturală,
trecându-se la întreţinerea
păsărilor în captivitate
(întreţinere intensivă).
-Pot fi folosite nutreturile
combinate ,iar mecanizarea
distribuirii hranei micsorează
risipa de furaje.
-au fost concentrate efective de totală”(totul plin, totul gol). condiţionând calitatea
mari dimensiuni pe suprafete Popularea şi depopularea totală atmosferei interioare. Acesta
mici de teren, pretizânddoar cca se potorganiza pe adăposturi, trebuie pregătit cu cateva zile
20% din suprafaţa de teren pe grupe de adăposturi sau pe mai înainte, uscat, să
necesară în sistemul întreaga fermă. nuproducă praf, să nu aiba
semiintensiv. -Concentrarea de efective mari mirosuri anormale. Formarea
-Densitatea păsărilor din pe suprafeţe de teren mici aşternutului permanent
adăpost se mareste de la 2,5-3 permit asezarea presupune urmatoarele
capete pe m² la 6-9 capetepe m² fermeloravicole în imediata operaţii:
în cazul întreţinerii pe aşternut apropiere a pieţelor de -direct pe pardoseală se aşterne
sau la 15-21 capete pe m² în desfacere, ceea ce înlătură un strat de praf de var cu
cazul exploatăriiîn baterii. cheltuielile detransport şi grosimea de 2-3 mm;
Datorită concentrării uşurează aprovizionarea -se aşează materialul ales
efectivelor de păsări, se impune populaţiei cu produse pentru aşternut în strat de 5-8
specializarea intreprinderilor proaspete. cm se lasă în repaus timpde 5-7
şicooperarea dintre ele printr-o Sistemele de întreţinere zile;
înţegrare pe verticală. De intensivă prezintă 2 -de la 7-10 zile se afânează
exeplu, pentru producerea dezavantaje: zilnic, până la fund şi se adauga
broilerului este nevoie de -investiţii mari la început;- un strat nou de 2-3 cm;se lasă
unităţi de selecţie şi hibridare apariţia la păsări, ca urmare nemişcat timp de 3-5 zile (dacă
producătoare a materialului a densităţii sporite, a unor există tendinţa formării unei
de reproducţie; unităţi vicii (spargerea şi consumarea cruste, seintervine mai repede);
pentru producerea ouălor,canibalism). Aceste -se continuă afânarea stratului
nutreţurilor combinate; ferme neajunsuri pot fii depaşite, superficial, restul lăsându-se să
dereproducţie; staţii de deoarece cheltuielile sunt fermenteze şi sădegaje căldură;
incubaţie; ferme de creştere a compensate deeconomiile ce se -se adaugă aşternut proaspăt în
tineretului de reproductie; realizează ca urmare a folosirii strat de 2-5 cm la anumite
fermepentru exploatarea unei suprafeţe mici de teren şi intervale, în funcţie destarea
gainilor de reproducţie rase asporirii productivităţii muncii timpului şi de situaţia din hală.
grele; ferme de creştere si iar pentru vicii, avicultorii au la În principiu, aşternutul din
exploatarea broilerului; unităţi îndemână o serie demăsuri cu hală trebuie păstrat în
de prelucrare a produselor şi care să le prevină şi să le permanenţă uscat, fărădegajări
subproduselor; unităti de combată. de amoniac sau
desfacere. Exploatare găinilor pentru praf.Amoniacul, chiar în
-Dezvoltarea industriei producţia de ouă pe aşternut limitele admise, când este usor
construcţiilor şi a permanent suportat de om, estedăunător
materialelor de construcţi, Exploatarea pe aşternut puilor, provocând leziuni
precum şirealizarea unor permanent este o metoda mai oculare şi afecţiuni respiratorii.
echipamente de exploatare putin costisitoare înceea ce De aceea, cele maimici urme
automate, au creat implicit priveşte amenajările interioare de amoniac trebuie
condiţiilenecesare ale halelor; în acelaşi timp, îndepărtate. Degajările de
imbunătăţirii fluxurilor constitutie unexamen riguros amoniac se evită
tehnologice, prin realizarea pentru un bun crescător, prinîndepărtarea porţiunilor
unor construcţii şi utilajeîn deoarece realizarea tuturor umede din aşternut şi din jurul
măsură să asigure cerintele factorilor demicroclimat, adăpătorilor şi prin
fiziologice şi eficienţa operaţie destul de pretenţioasă, menţinereaunei densităţi
exploatării. influenţează într-o măsură optime pe m² de
-Toate adăposturile din neînsemnată desfăşurarea suprafaţă.Materialul pentru
sistemul intensiv industrial procesului de creştere. aşternut trebuie deci sa aiba o
fucţionează pe principiul Aşternutul este elementul de higraoscopicitate ridicată,
“populareşi depopulare bază, calitatea lui ocapacitate mare de absorbţie,
să fie uscat, să fie ieftin şi usor
de procurat.
Deoareceaşternutul permanent
are miraculoasa calitate de a se
autoîntreţine, se va insistapuţin
asupra acestui aspect care
poate deveni periculos. Sunt
două condiţii alepăstrării
aşternutului permanent: un strat
suficient de gros (25-35 cm) şi
o umiditatecorespunzătoare
(20-30%).Dacă stratul de
aşternut este prea subţire el
sedeteriorează prin
fărâmiţare, iar dejecţiile
produse de păsări devin
treptatpredominante în
aşternut. În timpul verii, în
condiţii de uscaciune a
atmosferei şi deventilaţie
puternică, umiditatea din
aşternut scade la 18% şi chiar
până la 12%,aşternutul
devenind prăfos. Prful din
aşternut reprezintă de fapt
dejecţii uscate, carese ridică în
atmosferă, fiind inspirate de
păsări; ca urmare, ele se lipesc
de cailerespiratorii, pe
mucoasele nazale şi oculare şi
pe piele, fiind infectate şi
iritante.Dacăeste iarnă efecutl
este şi mai dezastruos. Când
umiditatea creşte între 30-40%,
procesele fermentative se
accentuează, degajarea de
amoniac devenind
foarteputernica. Fiind un gaz
mai usor decat aerul, amoniacul
are tendinţa de a urca, de anu
ramane în zona inferioară unde
se găsesc păsările. Daca însă
umiditatea relativăa aerlui din
hală creşte (şi este normal să
crească concomitent cu
umiditatea dinaşternut), atunci
amoniacul nu se mai ridică şi
rămâne în zona inferioară, unde
segăsesc păsările, expunându-
le la acţiunea lui nocivă.
În acest stadiu, crescătorul însa
poate interveni pentru
corectarea aşternutului,prin: -
răscolirea puternică a răscolindu-l
aşternutului, pentru distrugerea
crustei, care începe să
seformeze şi pentru aerisirea
lui;-îndepărtarea din adăpost a
porţiunilor de aşternut foarte
umed, din jurul adăpătorilorsau
de pe lângă pereţi;-încorporarea
de praf de var şi superfosfat în
aşternut, în cantităţi de 150-
200g/ m²;-completarea strtului
de aşternut cu noi cantităţi de
aşternut uscat şi
ametecareaacestuia cu
aşternutul existent, pentru a
scădea umiditatea la valori
normale (25%).Dacă în stadiul
în care aşternutul dă semne de
deteriorare nu se iau măsurilede
mai sus, umiditatea poate
ajunge la 40% şi chiar mai
mult; în aceste
condiţii,fermentarea
încetează, crusta rece şi
umedă se îngoraşă şi
microclimatul dinadăpost este
total compromis. Dar, chiar şi
un aşternut gros se poate
deteriora, înspecial în timpul
iernii, dacă pierderile de apă
din adăposturi sunt mari,
încărcăturade păsări pe m² este
prea ridicată, iar ventilaţia este
insuficientă. Pentru ca
aşternutulsă nu se deterioreze,
este necesar ca, săptămânal,
acesta sa fie întors. Dacă
dindiferite motive, nu putem
efectua această operaţiune, o
putem încredinţa
găinilor:obişnuim găinile ca,
în fiecare după amiază, după
ce au terminat ouatul, să le
împrăştiem în aşternut o
cantitate mică de grăunţe (cca
5g ovăz, orz, grâu pe găină),pe
care le scadem din raţia
zilnică. Găinile aşteaptă cu
mare plăcere ora
deadministrare a grăunţelor
şi apoi le caută în aşternut,
puternic
cughearele.Calea principală de
eliminare a excedentului de
umiditate din aşternut
rămâneînsă ventilaţia. Dacă în
timpul iernii suntem nevoiţi a
reduce rata ventilaţiei este
greusă evacuăm din adăpost
toată apa acumulată în aşternut,
ca urmare, ca o scadereexcesiva
a ratei ventilaţiei, aşternutul se
umezeşte excesiv şi
deteriorează condiţiilede
microclimat din
adăpost.Aşadar, trebuie
reţinută însă o lege a
aviculturii:umiditatea, însoţită
de frig, este cel mai mare
dusman al păsărilor.
Bibliografie:
1.https://delphipages.live/ro/te
hnologie/agricultura-
%C8%99i-tehnologie-
agricola/types-of-poultry
2.https://www.studocu.com/ro
w/document/universitatea-de-
stat-din-
moldova/management/146932
106-cresterea-
pasarilor/13095663