Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Cadatru, Geodezie şi Construcţii

Catedra: „ Geodezie, Cadastru şi Geotehnică”

La disciplina: „Geotehnică şi fundaţii”

Tema:”Proiectarea fundaţiilor de suprafaţă şi pe piloţi”

 1. Etapele principale de proiectare ale fundaţiilor.
Conform regulilor în vigoare (СНиП2.0201-83) proiectarea fundaţiilor de suprafaţă se face
la două grupe de stare limită. La prima grupă de stare limită se stabileşte rezistenţa care ia în
consideraţie gruparea sarcinilor, care exercită cele mai importante eforturi. La grupa a doua
limită se determină dimensiunile tălpilor de fundaţie şi tasărilor.
Se cunosc următoarele etape de proiectare:
Determinarea adâncimii de fundare. Prin adâncimea de fundare se înţelege distanţa de la
suprafaţa nivelată a terenului până la talpa fundaţiei.
Adâncimea de fundare se notează prin „d” şi depinde de următorii factori:
- condiţiile geologice inginereşti ale şantierului;
- condiţiile climaterice
- particularităţile constructive ale construcţiei;
- mărimea şi modul de acţiune ale sarcinilor.

Sarcină de proiect:
De proiectat fundaţiile construcţiei în două variante
a)Fundaţii de suprafaţă
b)Fundaţii pe piloţi
Casă de locuit cu magazin

2
 Proprietăţile fizico-mecanice ale pămînturilor, care alcătuiesc terenul de fundare.

Pamînt loiesoid (nisip argilos)

Date iniţiale:
h=4.6m
γ = 17,5 kN/m3 - densitatea pămîntului
γ s = 26,8 kN/m3 - densitatea granulelor minerale

ω L = 0.21 - limita superioară de plasticitate

ω p = 0.16 -limita inferioară de plasticitate
ϕ o = 22 -unghiul de frecare interioară a pămîntului în grade
Cn = 16 -coeziunea pămîntului

1) Calculul densităţii pămîntului uscat cu precizia 0.01

γ d = γ (1 + 0.01ω ) = 17.5(1 + 0.01 ⋅ 0.17) = 14.95
2) Calculul indicilor porilor cu precizia 0.01
(γ s − γ d ) 26,8 − 14.95
e= = = 0.792
γd 14.95
3) Calculul gradului de umiditate
ω ⋅ γ s 0,17 ⋅ 26,8
Sr = = = 0,575
e ⋅ γ ω 0,792 ⋅ 10
unde: γ w = 10 kN / m - greutatea volumică a apei
3

4) Calculul densităţii pămîntului în stare saturată

γ s + (e ⋅ γ ω ) 26,8 + (0.792 ⋅ 10)
γ sat = = = 19.38
1+ e 1 + 0,792
5) Calculul indicelui de lichiditate
ω − ω p 0,17 − 0,16
IL = = = 0.002
ωL − ω p 5
6) Calculul indicelui de plasticitate
I p = ω L − ω p = 0.21 − 0.16 = 0.05

Nisip prafos
Date initiale:
h=3.8 m
γ = 17.8 - densitatea pămîntului
3
γ s = 26.6 -densitatea granulelor minerale
ω = 0.15 -umiditatea pămîntului
ϕ o = 30 -unghiul de frecare interioară a pămîntului în grade
Cn = 2 -coeziunea pămîntului

1) Calculul densităţii pămîntului uscat cu precizia 0.01

γ d = γ (1 + 0.01ω ) = 17.8(1 + 0.01 ⋅ 0.15) = 15.5
2) Calculul indicilor porilor cu precizia 0.01
(γ s − γ d ) 26,6 − 15.5
e= = = 0.716
γd 15.5
3) Calculul gradului de umiditate
ω ⋅ γ s 0,15 ⋅ 26,6
Sr = = = 0.557
e ⋅γω 0,716 ⋅ 10
unde: γ w = 10 kN / m - greutatea volumică a apei
3

4) Calculul densităţii pămîntului în stare saturată

γ s + (e ⋅ γ ω ) 26,6 + (0,716 ⋅ 10)
γ sat = = = 19.67
1+ e 1 + 0,716
5) Calculul densităţii submersate a pămîntului
γ s − γ ω 26,6 − 10
γ sb = = = 9.7
1+ e 1 + 0,716

Argila nisipoasa
Date iniţiale:
h=3,6 m
γ = 19, 0 kN/m3 - densitatea pămîntului
γ s = 27 kN/m3 - densitatea granulelor minerale
ω = 0.25 - umiditatea pămîntului
ωL = 0.34 - limita superioară de plasticitate
ω p = 0.20 -limita inferioară de plasticitate
ϕ o = 22 -unghiul de frecare interioară a pămîntului în grade
Cn = 23 -coeziunea pămîntului

1) Calculul densităţii pămîntului uscat cu precizia 0.01

γ d = γ (1 + 0.01ω ) = 19,0(1 + 0.01 ⋅ 0.25) = 15.2
2) Calculul indicilor porilor cu precizia 0.01

4
 (γ s − γ d ) 27 − 15.2
e= = = 0.77
γd 15.2
3) Calculul gradului de umiditate
ω ⋅ γ s 0, 25 ⋅ 27
Sr = = = 0.87
e ⋅ γ ω 0,77 ⋅ 10
unde: γ w = 10 kN / m - greutatea volumică a apei
3

4) Calculul densităţii pămîntului în stare saturată

γ s + (e ⋅ γ ω ) 27 + (0,77 ⋅ 10)
γ sat = = = 19.6
1+ e 1 + 0,77
5) Calculul indicelui de lichiditate
ω − ω p 0, 25 − 0, 20
IL = = = 0,35
ωL − ω p 0,34 − 0, 20
6) Calculul indicelui de plasticitate
I p = ω L − ω p = 0.34 − 0.20 = 0.14

Argila bruna
Date iniţiale:
h=3.5 m
γ = 20.8 kN/m3 - densitatea pămîntului
γ s = 27.2 kN/m3 - densitatea granulelor minerale
ω = 0.30 - umiditatea pămîntului
ϕ o = 18 -unghiul de frecare interioară a pămîntului în grade
Cn = 42 -coeziunea pămîntului

1) Calculul densităţii pămîntului uscat cu precizia 0.01

γ d = γ (1 + 0.01ω ) = 20.8(1 + 0.01 ⋅ 0.3) = 16
2) Calculul indicilor porilor cu precizia 0.01
(γ s − γ d ) 27.2 − 16
e= = = 0.7
γd 16
3) Calculul gradului de umiditate
ω ⋅ γ s 0,30 ⋅ 27.2
Sr = = = 0.73
e ⋅γω 0,7 ⋅ 10
unde: γ w = 10 kN / m - greutatea volumică a apei
3

4) Calculul densităţii pămîntului în stare saturată

γ s + (e ⋅ γ ω ) 27.2 + (0,7 ⋅ 10)
γ sat = = = 20.1
1+ e 1 + 0,7
5) Calculul densităţii submersate a pămîntului

5
 γ s − γ ω 27.2 − 10
γ sb = = = 10.1
1+ e 1 + 0,7

3.Evaluarea conditiilor geologice ingineresti ale santierului.

Pentru a uşura procesul de proectare rezultatele determinării caracteristicilor fizico-

mecanice ale pămîntului se trec în următorul tabel centralizator:

Sr

φ , grade

C , kPa
γs , kN/m3

γ , kN/m3

γd , kN/m3

γsb, kN/m3

γsat ,kN/m3

WP

Ip
WL

IL
medie h, mGrosimea

E , kPa
Adînc. apei subt. , m
Denumirea
completă a
pămînturilor
26,8

17,5

0,17

14.95

0,792
0,575

9.375

19.38

0,16

0,21

0,05

-0,002
22

16

13156
1. Pămînt loiesoid
(nisip argilos) în
4.8

stare plastica,
umed
26,6

17.8

0.15

15.5

0.716
0.557

9.7

19.67

-
30

34000
2.Nisip prafos
3.8

27

19,0

0,25

15.2

0,77
0.87

9.6

19.6

0.20

0.34

0.14

0.35
22

23

32000
3. Argila
nisipoasa
3.6

în stare plastica,
umed
27.2

20.8

0.30

16

0.7
0.73

10.1

20.1

0.28

0.46

0.18

0.11
18

42

58000
4.Argila bruna
în stare plastica,
3.5

umed

Plecînd de la datele din acest tabel se precedează la evaluarea condiţiilor geologice

inginereşti ale amplasamentului care se face pentru pămînturile:
Stratul 1–Pămîntul loessoid reprezintă nisip argilos, cu gradul de umiditate umed (
S r > 50 = 57.5 ) de o grosime a stratului h=4.6 m cu modulul de deformaţie liniară
E=13156 kPa, coeziunea C=16 kPa, unghiul de frecare interioară ϕ = 220 ,deci este un teren
bun pentru fundţii .
Stratul 2 – Nisip prafos în stare plastic de o calitate medie, cu o grosime a stratului de 3,8
m; unghiul de frecare interioară ϕ = 300 , modulul de deformaţie liniară
E = 34000 kPa; coeziunea C=2kPa, deci este un teren bun de fundare.
Stratul 3 – Argila nisipoasa în stare plastica , in stare umeda ( S r = 0.87 < 1 ) cu grosimea
stratului 3,6 m, unghiul de frecare interioară ϕ = 220 ,modulul de deformatie liniara E =
32000 kPa; coeziunea C = 23 kPa, deci este un teren bun de fundare.

6
Stratul 4– Argila bruna în stare plastica cu gradul de umiditate mediu ( S r = 0.73 < 1,0 ) cu
grosimea 3.5 m, unghiul de frecare interioara ϕ = 220 ,modulul de deformatie liniara
E = 58000 kPa; coeziunea C = 42 kPa, deci este un teren bun de fundare.
Apa subterană a fost depistată la adîncimea de la 6.4 m
ceia ce înseamnă că apa subterană nu va avea influentă directă asupra fundaţiilor cît şi
asupra condiţiilor de executare.
După analizele chimice apele subterane nu posedă agresivitate asupra betonului.

Calculul modulului de deformaţie

Pentru calculul modulului de deformaţie avem nevoie de rezultatele încercărilor edometrice

reprezentate în tabelele din variantă.Aici sunt date 3 tabele cu diferite adîncimi (Z) de
extragere a pămîntului supus încercărilor.

Z=2.0 m Z=5.0 m Z=9.5 m

P; kPa e P; kPa e P; kPa e
0 0.790 0 0.715 0 0.775
50 0.768 50 0.703 50 0.758
100 0.744 100 0.687 100 0.744
200 0.704 200 0.662 150 0.712
400 0.660 400 0.636 200 0.689
600 0.647 600 0.630 300 0.648
Pentru calculul modulului de deformaţie avem nevoie ca aceste
tabele sa fie reprezentate grafic.Reprezentînd în grafic diferite valori a indicelui porilor (e)
în conformitate cu variaţia presiunilor (s)se construieşte curba de compresiune-
porozitate.Teoria şi practica ne arată că într-un interval de presiuni nu prea mare s=60……
300 kPa iar la pămînturile bune pînă la 500kPa, pămînturile se comportă ca corpuri liniare
deformabile. De aceea curba se înlocueşte printr-o dreaptă tga ceea ce ne permite să
utilizăm legea teoriei elasticitaţii la rezolvarea problemei:
e1 − e2
tga = σ − σ
2 1

Cu cît tga este mai mică cu atît pămîntul este mai slab compresibil
tga-reprezintă coeficientul de compresibilitate adică:
tga= m0
La practică deseori se utilizează coeficientul de compresibilitate mv care este:
m0
mv = ;kPa
1+σ0
β
Ee = ;kPa
mv
În majoritatea cazurilor încercărilor edometrice aduc la valorile reduse a lui Ee . De aceea la
proiectare se introduce un coeficient de proiecţie mk şi în final se adoptă : E = mk * Ee

7
Să se determine modululde de deformaţie E pe baza următoarelor rezultate ale încercărilor
edometrice ale pămîntului extras de la adîncimea Z=1.0 m şi cu greutatea volumică γ =17 .5
;kN/ m 3
σ 1 = γ * h =17.5*1.0=17,5 kPa
σ 2 = 200 ...... 300 ; kPa , adoptăm σ 2 =200 kPa;
Dupa grafic găsim:
e0 = 0.644; e1 = 0.6375; e2 = 0.570 ;

e1 − e2 0.6375 − 0.570
tgα = = = 0.00037
σ 2 − σ1 200 − 17.5
tga= m0 =0.00037
m0 0.00037
mv = = = 0.000225
1 + σ 0 1 + 0.644
β 0.74
Ee = = = 3289 kPa
mv 0.000225
De unde β - care depinde de tipul pamintului, îl luăm din cartea “Mecanica pămînturilor” β
=0.74.
E = mk * Ee = 4*3289=13156 kPa
Rezultatele sunt reprezentate in graficul incercarilor edometrice respectiv de adincimea
Z=2.0 m.
e

0,650
e0= 0,644
e1 = 0,6375

0,620

0,600

e2= 0,570

0,530
0,520 P2
0 P1 50 100 200 400 600 P, kPa

Pentru celelalte tipuri de pămînturi se admite valoare lui E tabelele normelor în vigoare.
E2= 34000 kPa;
E3= 32000 kPa;
8
E4= 58000 kPa.

Proiectarea fundaţiilor de suprafaţă.

Această problemă poate fi rezolvată cunoscînd destinaţia construcţiei, particularităţile ei

structurale şi constructive. Modul de acţiune a sarcinilor şi valorile lor, condiţiilor geologice
şi hidrogeologice ale amplasamentului , localităţii geografice.
1. Determinarea adîncimii de fundare.
Determinarea adîncimii de fundare depinde de mai mulţi factori:
 condiţiile geologice
 condiţiile hidrogeologice ale şantierului

 condiţiile climaterice

 particularităţile constructive ale construcţiei

 mărimea sarcinilor

 modul de acţiune a sarcinilor

La determinarea lor trebuie de atras atenţia în primul rând la grosimea şi caracterul de

aşezare a straturilor (panta straturilor de pământ) precum şi la proprietăţilor fizico mecanice.
Pornind de la aceasta se construieşte profilul geologic. Astfel trebuie de calculat
adâncimea de îngheţ conform formulei:
d f = k f ⋅ d fn

unde: kf - coeficientul care depinde de regimul termic de încălzire a construcţiei kf=0,6÷0,8

dfn - adâncimea normată de îngheţ d fn = d 0 Mt m.

d f = kh d⋅ 0f n .5 5 = m
d = 2,9 m; kh = 0.8 m; d0 = 0.23; Mt = 12;
9
dfn = 0.23* 12 = 0,79 m;
df = 0,8*0,79 = 0.63 m;
d > df - condiţia se respectă.
2. Dimensionarea tălpii de fundaţie.
Dimensionarea tălpii de fundaţie se face la a doua stare limită (la deplasări), ţinând cont
de gruparea principală a sarcinii.
În cazul de faţă există mai multe metode de calcul printre care cea mai frecvent utilizată se
bazează pe rezistenţa convenţională de calcul R0 la care calculul se face prin mai multe
încercări succesive (metode de aproximaţie succesivă). Valorile lui R0 se extrag din tabel.

Determinarea dimensiunii tălpii fundaţiilor pe axele A,D 1-4:

Această fundaţie o vom calcula ca o fundaţie solicitată centric:

Determinăm sarcina normată provenită din greutatea proprie a pămîntului situat deasupra
fundaţiei.
N sII = γ f ⋅ 0,5 ⋅ (b − b p ) ⋅ d b ⋅1 ⋅ γ 'II (kN / m)
Determinăm greutatea peretelui subsolului:
N pII = γ f ⋅ b p ⋅ hsub ⋅ 1 ⋅ γ p (kN / m)
Determinăm greutatea proprie a fundaţiei:
N fII = γ f ⋅ b ⋅ 0,5 ⋅ 1 ⋅ γ b (kN / m)
Pentru a calcula aceste sarcini trebue de calculat lăţimea tălpii.
N oII
b1 =
R0 − γ m * d
γm - greutatea volumică a pămîntului şi a fundaţiei: 16…19 kN / m 3
d-adîncimea de fundare: d=2,7 m;
R0 - rezistenţa convenţională a pămîntului a stratului 1 pe care este amplasată talpa fundaţiei
noastre.
În proiectarea de curs condiţiile geologice conţin şi un strat de pămînt loessoid in cazul dat
stratul 1, pentru aceste pămînturi se poate de utilizat R0 din urmatorul tabel cu normele în
vigoare:

Denumirea Valorile Ro,kPa ale pamintului

pămîntului
loessoid În stare naturală cu ρd În stare compactată cu ρd
13,5 15,5 16,0 17,0
Nisipuri 300/150 350/180 200 250
argiloase
Argile 350/180 400/200 250 300
nisipoase

În numărător se arată valorile lui (R0) pentru pămînturile cu S r ≤ 0.5 şi în numitor S r ≥ 0.8 .
10
În proiectul de curs se consideră că la un oarecare moment pămîntul va trece în stare saturată
şi de aceea trebue de adoptat valorile din numitor.
Caracteristicile de rezistenţă la forfecare ϕ si C ale pămîntului loessoid sunt date în sarcina
de proiectare pentru starea saturată.
Deci avem: γ d = 14.95 S r > 0.5
Pentru nisipuri argiloase R0=350
Calculăm lăţimea tălpii fundaţiei:
320
b1 = = 1.1m adoptăm talpa fundaţiei de 1.1 m
350 − 18 ⋅ 2,9
Aşa dar obţinînd b1 această valoare se rotungeşte la multiplu 10 cm în caz de fundaţie
monolită sau dacă-i fundaţie prefabricată valoarea de calcul b1 se îlocuieşte cu valoarea
fundaţiei prefabricate respectiv asemănătoare cu cele obţinute din formulă.
Avînd b1 se poate de calculat sarcinile: N pII ; N sII ; N fII pentru a calcula aceste sarcini avem
nevoie de a cunoaşte urmatorele date:
N oII -sarcina normata la suprafata superioara afundatie.= 320 kN/ml;
e0 -excentricitatea sarcinii faţă de axa peretelui.
e1 -excentricitaea sarcinii N pII faţă de axa peretelui.
Pa - împingerea activă laterală a pămîntului asupra peretelui subsolului.
q
he = = 0.6m -grosimea stratului fictiv prin care se înlocueşte acţiunea q.
γ1
q-sarcina temporară uniform distribuită la suprafaţa adiacentă a construcţiei. q=10 kPa;
d=2,9 m - adîncimea de fundare.
b - lăţimea tălpii de fundare de care avem nevoie.
d b =3.0 m - adîncimea subsolului;
h p -grosimea pardoselei subsolului din beton(15…20 mm).
d s -distanţa de la talpa pardoselei pînă la talpa fundaţiei.
γb -greutatea volumică pentru fundaţie, γb =22….24 kN/ m 3 .
γp - greutatea volumică pentru perete, γp =22….23 kN/ m 3 .
Schema de calcul:

11
 N0 II
e0 N0 II
0.000
q

0,6
he
bp
Np II

hsub
L

db
Ns II
d

h cf
e N f II
M II

0,5

hf
Pmin
Pa

P max
b

Trecem la calcul:
N pII = γ f ⋅ bp ⋅ hsub ⋅1 ⋅ γ p = 1 ⋅ 0,4 ⋅ 3 ⋅1 ⋅ 22 = 26,4 kN / m
N fII = γ f ⋅ b ⋅ 0,5 ⋅1 ⋅ γ b = 1 ⋅1.1 ⋅ 0,5 ⋅1 ⋅ 23 = 12.65 kN / m
N sII = γ f ⋅ 0,5 ⋅ (b − bp ) ⋅ db ⋅1 ⋅ γ II' = 1 ⋅ 0,5 ⋅ (1.1 − 0,4) ⋅ 2,4 ⋅1 ⋅ 17,5 = 14.7 kN / m
unde γ II = 17,5kN / m
' 3
- greutatea volumică medie (pătratică) a pămîntului
mai sus de talpa fundaţiei

Calculăm suma tuturor sarcinilor care actoneaza asupra pamintului de fundare:

∑N II = N 0 II + N pII +N fII + NsII = 320 + 26.4 + 12.65 + 14.7 = 373.75 kN / m

Calculăm presiunea pe talpa fundaţiei:

N II M II
Pmax II = ± , kPa
min II
b ⋅1 W
Pentru a calcula presiunea pe talpa fundaţiei avem nevoie de calculul momentului ce
acţionează asupra tălpii de fundare:
Pa ⋅ L2 N oII ⋅ e0
M II = − − N sII ⋅ e1
15 2
Pentru a calcula momentul ne trebue:

12
e0 = 0;
e1 = 0.175;
ϕ = 220 ;
L = he + d = 0.6 + 2.9 = 3.5;
b12 ⋅ 1 1.12 ⋅ 1
W= = = 0.2;
6 6
 ϕ  22 
Pa = γ III ( d + he ) ⋅ tg 2  45 −  = 17.5 ⋅ ( 2.9 + 0.6 ) ⋅ tg 2  45 −  = 27.9;
 2  2 

Calculul momentului:
27.9 ⋅ 3.52 320 ⋅ 0
M II = − − 14.7 * 0.175 = 20.2
15 2
Calculăm presiunea pe talpa fundaţiei:
N II M II 373.8 20.2
Pmax II 1 = + = + = 440.1;
b ⋅1 W 1.1 ⋅ 1 0.2
N M
Pmin II 1 = II − II = 238.8;
b ⋅1 W
P +P 440.1 + 238.8
Pmed = min II 1 max II 1 = = 339.45;
2 2
Determinarea rezistenţei de calcul a terenului de fundare:

γ c1 ⋅ γ c 2
R1 =  M γ ⋅ k z ⋅ b1 ⋅ γ II + M q ⋅ d 1 ⋅ γ III + ( M q − 1) ⋅ d b ⋅ γ III + M c ⋅ C II 
k  
unde: γ c1 şi γ c 2 - coeficienţi ce ţin cont de tipul şi starea pămîntului de bază
γc1 =1.25; şi γc 2 =1; ultimul se ia în raport de L/H = 4,5;
k - coeficient care ţine cont de determinarea caracteristicilor ϕ şi C; dacă acestea sunt
determinate experimental se adoptă k=1, iar dacă se extrag din tabel în funcţie de e si I L se
adoptă k=1.1; la proiectul de curs adoptăm k=1.1;
M γ ; M q ; M c -coeficienţi în funcţie de ϕII a pămîntului de sub talpa de fundaţie:

ϕ II = 220 ; M γ = 0,61; M q = 3,44; M c = 6.04;

k z - în funcţie de b, pentru b ≤ 10m k z = 1; b-lăţimea tălpii fundaţiei.
γ II = 17,5 - greutatea volumică a pămîntului de sub talpa fundţiei;
d1 - adîncimea de fundare;
h f = 0,5m - înălţimea fundaţiei;
hcf = 0, 2m - grosimea pardoselei subsolului;
γ cf = 20kN / m3 - greutatea volumică a materialului pardoselei;

13
γ III = 17,5 - greutatea volumică a pămîntului mai sus de talpa fundaţiei (în limitele lui d);
γ cf 20
d1 = h f + hcf ⋅ I = 0.5 + 0.2 ⋅ = 0.73;
γ II 17.5
γ cf >γ III ; 20 >17.5;
Acum putem calcula rezistenta:

1.25 ⋅ 1
R1 = 0.61 ⋅1 ⋅1.1 ⋅17.5 + 3, 44 ⋅ 0.73 ⋅17.5 + ( 3, 44 − 1) ⋅ 2, 4 ⋅17.5 + 6.04 ⋅16  = 290.5 kPa
1.1 

Verificam conditia:

PII 1 ≤ R1; PII 1 =

∑N IIi
=
373.5
= 339.8;
b1 ⋅ 1 1.1 ⋅ 1
339.8 > 290.5 - condiţia nu se respectă

Totodată o verificăm din punct de vedere economic:

PII 1
0.85 ≤ ≤ 1; 0.85 ≤ 1, 2 ≤ 1; - condiţia nu se respectă.
R1
Rezultatele obţinute nu ne satisfac. În continuare facem calculul la a II aproximaţie
succesivă:
Calculăm lăţimea tălpii fundaţiei:
320
b1 = ≈ 1.4
290.5 − 18 ⋅ 2.9
Determinam sarcinile normate asupa fundatiilor:
N pII = γ f ⋅ bp ⋅ hsub ⋅1 ⋅ γ p = 1 ⋅ 0,4 ⋅ 3 ⋅1 ⋅ 22 = 26.4 kN / m
N fII = γ f ⋅ b ⋅ 0,5 ⋅ 1 ⋅ γ b = 1 ⋅ 1.4 ⋅ 0,5 ⋅1 ⋅ 23 = 16.1 kN / m
N sII = γ f ⋅ 0,5 ⋅ (b − bp ) ⋅ db ⋅1 ⋅ γ II' = 1 ⋅ 0,5 ⋅ (1.4 − 0, 4) ⋅ 2, 4 ⋅ 1 ⋅17,5 = 21 kN / m
unde γ II = 17,5kN / m
' 3
- greutatea volumică medie (pătratică) a pămîntului
mai sus de talpa fundaţiei

Calculăm suma tuturor sarcinilor care actoneaza asupra pamintului de fundare:

∑N II = N 0 II + N pII +N fII + N sII = 320 + 26.4 + 16.1 + 21 = 383.5 kN / m

Calculăm presiunea pe talpa fundaţiei:

N II M II
Pmax II = ± , kPa
min II
b ⋅1 W
Pentru a calcula presiunea pe talpa fundaţiei avem nevoie de calculul momentului ce
acţionează asupra tălpii de fundare:

14
 Pa ⋅ L2 N oII ⋅ e0
M II = − − N sII ⋅ e1
15 2
Pentru a calcula momentul ne trebue:
e0 = 0;
e1 = 0.35;
ϕ = 220 ;
L = he + d = 0.6 + 2.9 = 3.5;
b12 ⋅ 1 1.42 ⋅ 1
W= = = 0.33;
6 6
 ϕ  22 
Pa = γ III ( d + he ) ⋅ tg 2  45 −  = 17.5 ⋅ ( 2.9 + 0.6 ) ⋅ tg 2  45 −  = 27.9;
 2  2 

Calculul momentului:
Pa ⋅ L2 N 0 II ⋅ e0 27.9 ⋅ 3.52 320 ⋅ 0
M II = − − N sII ⋅ e1 = − − 21 ⋅ 0.35 = 15.5
15 2 15 2
Calculăm presiunea pe talpa fundaţiei:
N II M II 383.5 15.5
Pmax II 1 = + = + = 320.9;
b ⋅1 W 1.4 ⋅ 1 0.33
N M 383.5 15.5
Pmin II 1 = II − II = − = 227;
b ⋅1 W 1.4 ⋅ 1 0.33
P +P 320.9 + 227
Pmed = min II 1 max II 1 = = 274;
2 2
Determinarea rezistenţei de calcul a terenului de fundare:
1.25 ⋅1
R1 = 0.61⋅ 1⋅ 1.4 ⋅ 17.5 + 3,44 ⋅ 0.73 ⋅ 17.5 + ( 3, 44 − 1 ) ⋅ 2,4 ⋅ 17.5 + 6.04 ⋅ 16 = 294.17 kPa
1.1 
Verificam conditia:

PII 1 ≤ R2 ; Pm =
∑N II 2
=
383.5
= 274;
b1 ⋅ 1 1.4 ⋅ 1
274 ≤ 294.17 - condiţia se respectă

Totodată o verificăm din punct de vedere economic:

PII 1
0.85 ≤ ≤ 1; 0.85 ≤ 0,93 ≤ 1; - condiţia se respectă.
R2
Rezultatele obţinute ne satisfac.

Determinarea dimensiunii tălpii fundaţiei pe axa BC 2-3:

Această fundaţie o vom calcula ca o fundaţie solicitată centric:

15
Calculăm lăţimea tălpii fundaţiei:
400
b= = 1.4m
350 − 18 ⋅ 2.9
Determinam sarcinile normate asupa fundatiilor:
N pII = γ f ⋅ b p ⋅ hsub ⋅ 1 ⋅ γ p = 1 ⋅ 0, 4 ⋅ 3 ⋅ 1 ⋅ 22 = 26.4 kN / m
N fII = γ f ⋅ b ⋅ 0,5 ⋅ 1 ⋅ γ b = 1 ⋅ 1.4 ⋅ 0,5 ⋅ 1 ⋅ 23 = 16.1 kN / m
Calculăm suma tuturor sarcinilor care actoneaza asupra pamintului de fundare:
∑N II 1 = N 0 II + N pII + N fII = 400 + 26.4 + 16.1= 383.5 kN / m

Calculăm presiunea pe talpa fundaţiei:

N II 400
Pmax II = = = 320.9 kPa
min II
b ⋅ 1 1.4 ⋅ 1
Determinarea rezistenţei de calcul a terenului de fundare:
1.25 ⋅1
R1 =  0.61 ⋅ 1 ⋅ 1, 4 ⋅ 17.5 + 3,44 ⋅ 0.73 ⋅ 17.5 + ( 3,44 − 1) ⋅ 2, 4 ⋅ 17.5 + 6.04 ⋅ 16 = 294.17 kPa
1.1 
Verificam conditia:
PII 1 ≤ R1; Pm = Pmax II = 212,9kPa
274 < 294.17 - condiţia se respectă

Totodată o verificăm din punct de vedere economic:

PII 1
0.85 ≤ ≤ 1; 0.85 < 0.95 < 1; - condiţia se respectă.
R1
Rezultatele obţinute ne satisfac.

Determinarea dimensiunii tălpii fundaţiei pe axele 5 - 7:

Această fundaţie o vom calcula ca o fundaţie solicitată centric:

Date iniţiale:
N oII = 700kN
Calculăm aria tălpii fundaţiei:
N 0 II 700
A= = = 2,35m 2
R0 − γ m ⋅ d 350 − 18⋅ 1, 2
unde γ II = 20...23kN / m - pentru construcţii fără subsol
' 3

Determinăm dimensiunile tălpii fundaţiei:

b = l = A1 = 1,54m A1 = 2,35m 2
Determinăm greutatea proprie a pămîntului şi a fundaţiei:
N II' = (G fII + N pII ) = γ m ⋅ b ⋅ l ⋅ d = 22 ⋅ 1,54 ⋅ 1,54 ⋅ 1,2 = 123.8kN
Calculam presiunea medie pe talpa fundatiei:

16
 (700 + 123.8)
PII = ( N 0 II + N II' ) / A = = 350.5kPa
2.35
Determinarea rezistentei de calcul a terenului de fundare:
1.25 ⋅ 1
R1 = ( 0.61 ⋅1 ⋅1,54 ⋅17.5 + 3, 44 ⋅1, 2 ⋅17.5 + 6.04 ⋅16 ) = 295.8 kPa
1.1
Verificam conditia:
PII 1 ≤ R1;
350.5 > 295.8 - condiţia nu se respectă

Rezultatele obţinute nu ne satisfac. În continuare facem calculul la a II aproximaţie

succesivă:
Calculăm aria tălpii fundaţiei:
N 0 II 700
A= = = 2.87m 2
R1 − γ m ⋅ d 295.8 − 22⋅ 1, 2
Determinăm dimensiunile tălpii fundaţiei:
b = l = A2 = 1.7m A2 = 2.87 m 2
Determinăm greutatea proprie a pămîntului şi a fundaţiei:
N II' 2 = (G fII + N pII ) = γ m ⋅ b ⋅ l ⋅ d = 22 ⋅ 1.7 ⋅ 1.7 ⋅ 1,2 = 150.86kN
Calculam presiunea medie pe talpa fundatiei:
(700 + 150.86)
PII 2 = ( N 0 II + N II' 2 ) / A2 = = 296.5 kPa
2.87
Determinarea rezistentei de calcul a terenului de fundare:
1.25 ⋅ 1
R2 = ( 0.61 ⋅1 ⋅1.7 ⋅17.5 + 3, 44 ⋅1, 2 ⋅17.5 + 6.04 ⋅16 ) = 297.8 kPa
1.1
Verificam conditia:
PII 1 ≤ R1;
296.5kPa ≤ 297.8kPa - condiţia se respectă

Totodată o verificăm din punct de vedere economic:

PII 1
0.85 ≤ ≤ 1; 0.85 ≤ 0,99 ≤ 1; - condiţia se respectă.
R2
Rezultatele obţinute ne satisfac.

Calculul tasării fundaţiei continui

Prin tasarea absolută a fundaţiei se înţelege deplasarea ei pe verticală sub acţiunea

forţelor exterioare. Tasarea absolută S trebuie să fie mai mică sau egală cu cea admesibilă Su
dată în norme. O deosebită importanţă o are tasarea neuniformă relativă dintre două fundaţii
învecinate. Condiţia este de a calcula tasarile a 2 fundatii invecinate si sa satisfaca conditiile
S ≤ Su,adm
Su,adm – tasarea absolută (pentru construcţia data = 8cm)

17
 ∆S  ∆S 
≤  = 0.002
L  L u , adm
admitem că tasarea S1>S2 deci diferenţa dintre tasări este ∆S .
Calculul deformaţiilor terenurilor de fundare, tasărilor, se face la grupa a 2 de stare
limită luînd în considerare gruparea fundamentală de încărcări. Pentru acesta se utilizează
diferite metode de calcul care totodată depind şi de condiţiile de proiect. Conform normelor
în vigoare calculul tasărilor se face după două scheme: schema semispaţiului liniar
deformabil si schema semispaţiului finit. Prima schemă presupune că comportatrea
terenurilor de fundare corespunde unui corp elastic şi prin urmare relaţia dintre tensiuni si
deformaţii este liniară. La această schemă se adoptă metoda însumării elementare a
tensiunilor şi a deformaţiilor care constă în următoarele:
1. Este aplicabilă pentru fundaţia cu lăţimea de b<10m şi modulul de deformaţie E ≤ 100
Mpa
2. Terenul de fundare se consideră omogen izotrop pe cînd el în realitate poate să fie
stratificat şi eterogen, în această vedere se determină tensiunile provocate de fundaţie
3. Tensiunile se calculează în punctele situate pe dreapta care trece prin centrul de greutate a
fundaţiei şi se consideră uniform distribuite pe talpa fundaţiei. În realitate tensiunile
variază în ordine crescîndă de la centru spre marginile acesteia
4. Tensiunile normate se limitează convenţional în raport cu presiunea geologică la o
adîncime respectivă, pe cînd ele se desfăşoară şi la o adîncime mai mare.
5. Deformaţiile se desfaşoară atît pe verticală cît şi pe orizontală însă schema de calcul dată
prevede numai pe verticală deformaţii.
Astfel de particularităţi se consideră prin coeficientul de corecţie β=0.8
Pornind de la aceste date iniţiale se aplică urmatoarele scheme de calcul:
b- laţimea tălpii de fundare
d- adîncimea de fundare
σzg, σzp – epurile se prezintă pe verticală la o scară concretă 1:100 iar pe lingă aceasta se
mai prezintă şi pe orizontală la o oarecare scară fiind aceaşi pentru ambele presiuni (σzg,
σzp).
La calculul tasării absolute S a fundaţiei se aplică urmatoarea succesiune
1. Calculul presiunii geologice σzg
n
σ zg = ∑ γ i hi
i =1
n – numărul de straturi geologice
γi - greutatea volumică a stratului geologic
hi - grosimea stratului geologic i.
Primul σzg se calculeaza la nivelul tălpii de fundaţie
σzg0 = γ 1 * d (kPa)
şi în continuare la hotarele tuturor straturilor geologice şi la nivelul apei subterane se
calculează în felul următor: σ zgwl = γ 1h1 + γ 2 h2 + γ 3 h3 + γ 4 h4 I
la baza coloanei geologice σ zg = σ zgwl + γ sb 4 * h4II
Rezultatele obţinute se exprimă sub formă de epurăbla o scară dată.
2. Pămîntul de sub fundaţie se împarte convenţional în straturi elementare avînd fiecare
grosimea: h=0.4*b
3. Calculul presiunii suplimentare provenite din încărcările fundaţiei, care se execută cu
formula
18
σzp = 2i P0 (kPa)
P0 = PII −σzg 0
N + Gfp II
PII = 0 II
b*l
Presiunea σzp are valoarea maximă la talpa fundalului ∑i apoi descreşte treptat cu
adîncimea. Acest caracter de micşorare a P0 se evaluează cu coeficientul α i
 2 zi l
αi = f  ξ = ;η = 
 b b
zi – distanţa de la talpa fundaţiei pînă la hotarul stratului elementar pentru care se determină
σzp .
αi - din tabel , manualele “Sutenco pg.84 si Veselov pg.292”
Rezulatatele obţinute se prezintă grafic sub formă de epură la aceeaşi scara σzg
Calculul zonei active Ha se execută la intersecţia curbelor acestor 2 presiuni σzg siσzp
Presiunile σzg siσzp se limiteazaă în adîncime cu condiţia σzg ≤ 0.2 σzp şi unde se
intersectează aceste curbe pînă la talpa de fundare va fi Ha.
Terenul în limitele lui Ha se constituie terenul de fundare. Celălalte tasări ce au loc mai jos
de Ha se neglijează σzg > 0.2 σzp
4. Calculul tasării absolute S a fundaţiei
n σ zpi hi 0
S = β∑ m
i =1 Ei
β = 0.8 – coeficient de corecţie
σzpi - presiunea la mijlocul stratului elementar i.
hi – grosimea stratului elementar
Ei – modulul de deformaţie a stratului elementar, în ce strat geologic se află acesta. Daca
stratul elementar i apare intre 2 straturi geologice 1 si 2 modulul de deformaţie Ei se
calculează astfel:
E1h1 + E2 h2
Ei =
h1 + h2
Tasarea absolută nu trebuie saădepăşească tasarea admisibilă.

Calculul tasării fundaţiei continuie pe axa A- C:

Date iniţiale:
b = 1.4 m < 10 m ; E = 13156 kPa >10000 kPa
β = 0.8 ; d = 2.9 m - adîncimea de fundare
PII = 274kPa - presiunea totală pe talpa fundaţiei
Calculul tasării fundaţiei se efectuiază după următoarea schemă:

19
 0.000

Z1 =0.56m
d = 2,9m
h1 = 4,6m
N 0II1

Z2 = 1.12m
?1 =17,5 kN/m
3
223.25 kPa
E 1 =13156 kPa 50.75 kPa
b1=1.4 m 196.7
143.3kPa
80.5 kPa 99.8

h3 = 3.6m h2 = 3,8m

z=1800
83.5 kPa

Ha =6.35m
? zg 68.3 ? zp
?2 =17.8kN/m
3
WL 148.2 kPa
E 2 =34000 kPa 57.6kPa
172.9 kPa 49.8
43.7 kPa
3 39.0
?3 =19,0 kN/m 35.3kPa ? zp = 0,2 ? zg
E 3 =32000 kPa 32,64 kPa
194.3 kPa
31.2
3
?4 =20.8 kN/m 30,81 kPa 0,2 ? zg
h4 = 3.5m

E 4 =58000 kPa 27,08 kPa

3
?sb,4 =12,12 kN/m 24,18 kPa
267.1 kPa
21,81 kPa
A

Calculul presiunii geologice σzg :

Calculăm presiunea geologică la talpa fundaţiei:
σ zg ,0 = γ 1 ⋅ d = 17,5 ⋅ 2,9 = 50.75 kPa
Calculăm presiunea geologică la nivelul fiecărui start de pămînt:
σ zg ,1 = σ zg ,0 + γ 1 ⋅ ( h1 − d ) = 50.75 + 17,5 ⋅ (4,6 − 2,9) = 80.5 kPa
σ zg ,2 = σ zg ,wl + γ sb ⋅ ( h2 − z ) = 80.5 + 9.6(3.8 − 2.0) = 148.14 kPa
σ zg ,3 = σ zg ,2 + γ 3 ⋅ h3 = 148.14 + 19.0 *3,8 = 194.3 kPa
σ zg ,4 = σ zg ,3 + γ 4 ⋅ h4 = 194.3 + (20.8 ⋅ 3.5) = 267.1 kPa
unde:
σ zg ,WL = σ zg ,1 + γ 2 ⋅ z = 80.5 + 17.8 ⋅ 1,8 = 112.5 kPa - presiunea geologică la nivelul apei
subterane;
γ sb ,4 = 9.6 kN / m3 - greutatea volumică submersată a stratului 3 de pămînt;
z = 2.0m - distanţa de la cota tălpii inferioare a stratului 2 de pămînt pînă la cota apei
subterane.
Calculul tasării suplimentare provocate de fundaţie:

Calculăm tasarea la talpa fundaţiei:

P0 = PII − σ zg ,0 = 274 − 50.75 = 223.25 kPa
Înălţimea straturilor elementare de sub talpa fundaţiei:
zi = 0,4 ⋅ b1 = 0,4 ⋅ 1.4 = 0.56m
Calculăm presiunile la limita fiecărui strat elementar:

20
 σ zp ,1 = α1 ⋅ P0 = 0,881 ⋅ 223.25 = 196.7 kPa
σ zp ,2 = α 2 ⋅ P0 = 0,642 ⋅ 223.25 = 143.3 kPa
σ zp ,3 = α 3 ⋅ P0 = 0,477 ⋅ 223.25 = 99.8 kPa
σ zp ,4 = α 4 ⋅ P0 = 0,374 ⋅ 223.25 = 83.5 kPa
σ zp ,5 = α 5 ⋅ P0 = 0,306 ⋅ 223.25 = 68.3 kPa
σ zp ,6 = α 6 ⋅ P0 = 0,258 ⋅ 223.25 = 57.6 kPa
σ zp ,7 = α 7 ⋅ P0 = 0,223 ⋅ 223.25 = 49.8 kPa
σ zp ,8 = α 8 ⋅ P0 = 0,196 ⋅ 223.25 = 43.7 kPa
σ zp ,9 = α 9 ⋅ P0 = 0,175 ⋅ 223.25 = 39 kPa
σ zp ,10 = α10 ⋅ P0 = 0,158 ⋅ 223.25 = 35.3 kPa

Calculul tasării absolute a fundaţiei în limitele lui

În această zonă vom avea 11 straturi cu înălţimea hi = 0.56. m şi un strat cu înălţimea

hi = 0.20m pentru care vom calcula tasările absolute S1.
E1 =13156
E2 =34000
E3 =32000
n σ ⋅h
S1 = 0,8∑ zp ,i i = 0,8 ⋅ 0.56 ⋅ ( 196.7 /13156 + 143.3/ 34000 + 99.8/ 34000 + 83.5/ 32000 +
i =1 Ei
+68.3/ 32000 + 57.6 / 32000 + 49.8/ 32000 + 39.0 / 32000 ) + 0,8 ⋅ 0.2 ⋅ ( 35,3/ 58000 ) = 0,018 + 0,00093
S1 = 1,83cm < Su = 8cm
Condiţia este satisfacută trecem mai departe la calcul.

Pe lîngă tasarea absolută a fundaţiei trebuie să se determine tasările neuniforme relative

ale fundaţiilor învecinate: pentru aceasta calculăm tasările fundaţiei B-C:

Calculul tasării fundaţiei pe axa B-C:

Date iniţiale:
b = 1.4 m < 10 m ; E = 13156 kPa >10000 kPa
β = 0.8 ; d = 2.9 m - adîncimea de fundare
PII = 289kPa - presiunea totală pe talpa fundaţiei
Calculul tasării fundaţiei se efectuiază după următoarea schemă:

21
 0.000

Z 1 = 0.56m
d = 2,9m
N 0II2

h 1 = 4,6m
3
?1 =17,5 kN/m 238.25kPa
E 1 =13156 kPa 50.75kPa

Z 2 = 1.12m
b2 =1.4m
209.9kPa
80.5 kPa 152.9kPa

h 2 = 3,8m
? zg 113.5kPa

?2 =17.8kN/m
3 WL 112.5 kPa 89.1kPa

H a = 8,23m
E2 =34000 kPa
?sb,2 =9.7 kN/m 3 135,24 kPa
65.2kPa ? zp
47.6kPa
h 3 = 3.6m

3 35.2kPa
?3 =19,0 kN/m
28.9 kPa
E 3 =32000 kPa
24.5kPa ? zp = 0,2 ? zg
166.2 kPa

?4 =20.8 kN/m
3 19.8 kPa
15.4kPa 0,2 ? zg
h 4 = 3.5 m

E 4 =58000 kPa

239.0kPa

Calculul presiunii geologice σzg :

Calculăm presiunea geologică la talpa fundaţiei:
σ zg ,0 = γ 1 ⋅ d = 17,5 ⋅ 2.9 = 50.75 kPa
Calculăm presiunea geologică la nivelul fiecărui start de pămînt:
σ zg ,1 = σ zg ,0 + γ 1 ⋅ ( h1 − d ) = 50.75 + 17,5 ⋅ (4,8 − 2,9) = 80.5 kPa
σ zg ,2 = σ zg ,1 + γ sb 2 ⋅ (h2 − z ) = 80.5 + 9.6 ⋅ (3,8 − 2.0) = 135.4 kPa
σ zg ,3 = σ zg ,2 + γ 3 ⋅ h3 = 135.4 + 19,0 ⋅ 3.6 = 166.2 kPa
σ zg ,4 = σ zg 3 + γ 4 ⋅ h4 = 166.2 + 20.8 ⋅ 3.5 = 239 kPa
unde:
σ zg ,WL = σ zg ,3 + γ 2 ⋅ z = 80.5 + 17.8 ⋅ 1,8 = 112.5 - presiunea geologică la nivelul apei subterane;
γ sb ,2 = 9.7 kN / m3 - greutatea volumică submersată a stratului 2 de pămînt;
z = 2m - distanţa de la cota tălpii inferioare a stratului 2 de pămînt pînă la cota apei
subterane.
Calculul tasării suplimentare provocate de fundaţie:

Calculăm tasarea la talpa fundaţiei:

P0 = PII − σ zg ,0 = 289 − 50.75 = 238.25 kPa
Înălţimea straturilor elementare de sub talpa fundaţiei:
zi = 0,4 ⋅ b1 = 0,4 ⋅ 1.4 = 0.56m
Calculăm presiunile la limita fiecărui strat elementar:

22
 σ zp ,1 = α1 ⋅ P0 = 0,881 ⋅ 238.25 = 209.9 kPa
σ zp ,2 = α 2 ⋅ P0 = 0,642 ⋅ 238.25 = 152.9 kPa
σ zp ,3 = α 3 ⋅ P0 = 0,477 ⋅ 238.25 = 113.6 kPa
σ zp ,4 = α 4 ⋅ P0 = 0,374 ⋅ 238.25 = 89.1 kPa
σ zp ,5 = α 5 ⋅ P0 = 0,306 ⋅ 238.25 = 65.2 kPa
σ zp ,6 = α 6 ⋅ P0 = 0,258 ⋅ 238.25 = 47.6 kPa
σ zp ,7 = α 7 ⋅ P0 = 0,223 ⋅ 238.25 = 35.2 kPa
σ zp ,8 = α 8 ⋅ P0 = 0,196 ⋅ 238.25 = 28.9 kPa
Calculul tasării absolute a fundaţiei în limitele lui H a = 8,23m

În această zonă vom avea 4 straturi cu înălţimea hi = 0.56 m şi un strat cu înălţimea

hi = 1, 41m pentru care vom calcula tasările absolute S2.
E1 =13156
E2 =34000
E3 =32000
n σ ⋅h
S 2 = 0,8∑ zp ,i i = 0,8 ⋅ 1,28 ⋅ ( 196.7 /13156 + 143.3/ 34000 + 99.8/ 32000 + 83.5 / 32000)
i =1 Ei
+0,8 ⋅ 1,41 ⋅ ( 57.6 / 58000 ) = 0.8 *1.28 * 0.0161 = 0.0183m = 1,83cm
S1 = 1,83cm < Su = 8cm - condiţia este satisfăcută.

Particularităţile de proiectare a fundaţiilor pe pămînturi loessoide.

Toate calculele efectuate anterior se referă la condiţia că pămîntul loiessoid nu va da

tasări suplimentare Ssl însă dacă se aşteaptă creşterea umidităţii din unele motive (ieşirea din
funcţiune a reţelelor subterane purtătoare de apă, înfiltrarea apei de suprafaţă în pămîntul de
sub fundaţie, ş.a.) pe lîngă tasările S se vor desfăşura şi tasările suplimentare Ssl ale
pămîntului loiessoid, prin urmare se cere să se respecte condiţia:
S + S sl ≤ Su ( 1)
Dacă condiţia (1) se respecă se precedează la verificarea următoarei condiţii :
∆S  ∆S 
≤  (2)
L  L u
însă în cazul dat vom avea ∆S = ( S1 + S sl ,1 ) − S2
Dacă una din condiţiile (1) sau (2) nu se respectă se iau măsuri pentru a reduce
tasările Ssl.
Aceste tasari se calculeaza numai in limitele stratului loessoid cu formula:
n
S sl = ∑ ε sli ⋅ hi ⋅ k sl
i =1

unde: hi – grosimea stratului elementar i. hi=0.4*b

εsli - tasarea specifică a stratului elementar i, care corespunde presiunii totale Pi şi se
determină din graficul tasării specifice.
23
Pi = σzgi +σzpi la mijlocul fiecărui strat elementar i
Graficul tasării specifice se execută după tabelul de tasabilitate din sarcina de proiect
ksl – coeficient care depinde de dimensiunile lăţimii tălpii fundaăiei b.
Pentru: b ≥ 12 m ksl = 1
P −P sl 223.25 − 50
b≤3m ksl = 0.5+1.5 ⋅ = +0,5 1,5 = 3.66
P0' 100
b = 3,2 m ksl = 3.66m (prin interpolare)
unde: P0 = 100 kPa
P – presiunea pe talpa fundaţiei
Psl – din graficul tasării specifice în valoare de ε sl = 0.01 unde respectiv Psl = 31 kPa

Z =2.0m
P, kPa ε sl
0 0
50 0.013
100 0.022
150 0.030
200 0.036
300 0.046
sl

0 ,050
sl1 =0, 03953
0, 040
sl2 =0,0 3811
0,034
0, 026

0, 017
0,01
200
0 50 150 150 300
P i1 =195,89 P, kPa
Psl = 31 Pi2 =183,56
În stratul de pămînt loessoid avem 2 straturi elementare hi cu grosimea de:
h1i = 1,28 m
h2i = 0.42 m
Calculul tasărilor suplimentare Ssl prin umezire se efectuiază conform următoarei
scheme:

24
 S chem a de calcul a tasarilor suplim entare
0.000

N 0II1

d = 2,9m
h 1 = 4.6m
1 Psl
254.6 kP a

h 1 = 1,28m
56,2 kPa
b1=1.4m
? zg Pi1 =323.6 kPa

h sl = 1,7m
196.8kPa
85.5 kP a Pi2 =324.6 kPa
143.4 kP a

h 2 = 0,42m
109.5 kP a
2 87.8 kP a ? zp
73.0 kPa

1 - P am int loessoid
2 - P am int nesensibil la um ezeala

Pentru fiecare strat la mijlocul lui trebuie de calculat σzgi şi σzpi , pentru calcul folosim
γ sat pentru că tasarile vor avea loc la umeditatea critică γ sat = 19.38 kN/m3
Presiunea la talpa fundaţiei: σ zg ,0 = γ sat ,1 ⋅ d = 19.38 ⋅ 2,9 = 56.2 kPa
Presiunea geologică la limita stratului de pămînt loessoid (1):
σ zg ,1 = σ zg ,0 + γ sat ,1 ⋅ (h1 − d ) = 56,2 + 19.38 ⋅ (4,6 − 2,9) = 85.5 kPa

Calculul pentru primul strat elementar h1i:

h1i = 1,28 m; P0 = P − σ zg ,0 = 274 − 56,2 = 217.8 kPa
unde: P = 223.25 kPa - presiunea medie pe talpa fundaţiei
h 1,28
σ zg ,1i = γ sat ⋅ 1i + σ zg ,0 = 19.38 ⋅ + 56,2 = 68.6 kPa
2 2
σ zp ,1i = α1 ⋅ P0 = 0,977 ⋅ 223.25 = 254.6 kPa
Pi1 = σ zg ,1i + σ zp ,1i = 68.6 + 254.6 = 323.2 kPa
După graficul tasabilităţii găsim: ε sl ,1 = 0,04792

Calculul pentru al doilea strat elementar h2i:

h2i = 0,42 m; P0 = 223.25 kPa
Pi 2 = σ zg ,2i + σ zp ,2i = 69.8 + 254.6 = 324.4 kPa
După graficul tasabilităţii găsim: ε sl ,2 = 0,04473
Obţinînd rezultatele tasărilor specifice putem trece la calculul tasărilor Ssl
Aşa dar calculăm tasările Ssl a fiecărui strat în parte:

25
 S sl ,1 = ε sl ,1 ⋅ h1i ⋅ ksl = 0,04473 ⋅ 0.56 ⋅ 3.66 = 0,091m
S sl ,2 = ε sl ,2 ⋅ h12 ⋅ ksl = 0,0.04301 ⋅ 0.56 ⋅ 3.66 = 0,088m
S sl 3 = 0.04102 ⋅ 0.56 ⋅ 3.66 = 0.084
S sl 4 = 0.04001 ⋅ 0.56 ⋅ 3.66 = 0.081

Avînd aceste calcule facem suma ∑S sl

∑ S sl = Ssl ,1 + Ssl ,2 + Ssl 3 + S sl 4 = 0,091 + 0,088 + 0.084 + 0.081 = 0.0344m
Verificam conditia (1): S1 + S sl ≤ Su
deci: 0,0183 + 0.0344 = 0,0527m < 0,08m - condiţia se respectă
In acest caz nu vor avea loc tasari si deci nu e nevoie consolidate pamintul.

Alcătuirea fundaţiilor şi calculul ei la rezistenţă

( Fundaţii izolate sub stîlpi solicitate centric, axele 5 –7 )

Dimensiunile tălpii fundaţiei b × l = 1.7 × 1.7 m sunt suficiente, secţiunea stîlpului

bc × lc = 40 × 40cm , adîncimea de fundare d = 1,2m , tipul solului fundaţiei – argilă
nisipoasă.
Ţinând cont de adâncimea fundaţiei se adoptă fundaţie cu talpă de înălţime variabilă
şi joclu de tip pahar.

26
 N0

0.000

-0.015

hg =60
h 2 =30 h p =45

df =120
h f =105
h02 =53
a 1=7 h0a=38
t b =45
h1=30
45?
-1.200

P=104, 2 kPa
l =240 cm
b = 240 c m

b1=150
b uc =90
bc =30

C 1 =45 C 2 =30

Proiectăm fundaţia monolită din beton armat cu înălţimea:

h f = d − 0,15 = 1,2 − 0,15 = 1,05m
fără pernă de fundare, cu grosimea stratului de protecţie a armăturii a1 = 7cm . Pentru
coloana cu secţiunea 40 × 40cm adoptăm paharul cu dimensiunile în plan
luc × buc = 90 × 90cm , iar adîncimea paharului h g = 60cm . Atunci grosimea stratului de
beton sub paharul fundaţiei va fi:
tb = h f − hg = 1,05 − 0,6 = 0,45m > 0,2m
Pesiunea la talpa fundaţiei: P = N 0 I / A = 700 /(1.7 ⋅ 1.7) = 242,2kPa
Pmk = P = Pmin = 242,2kPa
Pentru P ≤ 300kPa calculăm lăţimea treptei inferioare care trebuie să fie C1 ≤ 3h1 .
Adoptînd h4 = 30cm obţinem C1 ≤ 3 ⋅ 30 = 90cm .
Distanţa de la marginea paharului pînă la marginea tălpii fundaţiei:
Cuc = 170 − 90 / 2 = 40cm
Adoptînd lăţimea trepptei a doua C2 = 30cm şi h2 = 30cm obţinem lăţimea primei
trepte:
27
 C1 = (170 − 90) / 2 − 30 = 10cm şi h2 = 30cm
Deci pentru P ≤ 300kPa avem C1 = 45cm < 3 ⋅ h1 = 90cm - condiţia se respectă.
Înălţimea totală a treptelor h = h1 , iar înălţimea paharului
huc = h f − h = 105 − 60 = 45cm
Calculul la străpungere se efectuiază pentru valoarea presiunii reactive uniform
distribuite pe talpa fundaţiei P = 242.2kPa şi valoarea medie a perimetrului piramidei de
străpungere calculată cu formula:
U ma = 2 ⋅ (bc + lc + 2 ⋅ h0 a ) = 2 ⋅ (0.4 + 0,4 + 2 ⋅ 0,38) = 3.12m
Calculăm forţa de străpungere cu formula:
F = P [ b ⋅ l − (lc + 2 ⋅ h0 a ) ⋅ (bc + 2 ⋅ h0 a )] = 242,2 ⋅ 1.7 ⋅ 1.7 − (0,4 + 2 ⋅ 0,38) 2  = 677,6kN
Rezisteţa betonului marca B12,5 ( Rbt = 660kPa ) la străpungere:
Fu = ϕb ⋅ Rbt ⋅ U m ⋅ h0 a = 1 ⋅ 660 ⋅ 7,04 ⋅ 0,38 = 1766kN
unde: ϕb - coeficient adoptat pentru beton greu ϕb = 1 ;
Rbt - rezistenţa de calcul a betonului la întindere, kPa;
U m - perimetrul mediu al piramidei de străpungere, m;
h0a - înălţimea de lucru a pirmizii de străpungere, h0 a = tb − a1 = 450 − 70 = 380m
Deci condiţia F ≤ ϕb ⋅ Rbt ⋅ U m ⋅ h0 a - se respectă.
Calculăm momentul de încovoiere în secţiunea pe marginea paharului:
M uc = P ⋅ b ⋅ Ci2 / 2 = 223.16 ⋅ 1.7 / 2 ⋅ 0,32 = 17.07kN ⋅ m
Aria secţiunii armăturii (clasa A-III, cu diametrul 8...40 mm, Rs = 365MPa ):
As = M uc /(0,9 ⋅ h0 i ⋅ Rs ) = 17.07 /(0,9 ⋅ 0,53 ⋅ 365 ⋅ 103 ) = 2.9 ⋅ 10−4 m2 = 2.9cm 2
Adoptînd pasul armăturii S = 300mm numărul barelor vor fi:
ns = (1.7 − 2 ⋅ 0,05) / 0,3 + 1 = 7buc iar aria unei bare va fi: f s ≥ 2.9 / 7 = 0,41cm 2
Adoptăm 7ø 8 A-III cu As = 4,527cm 2 , supraarmarea va constitui;
100 ⋅ (4,527 − 2.9) / 2.9 = 12 % < 15% - admisibil.
Paharul fundaţiei se poate de nu armat deoarece grosimea pereţilor lui este de
δ p = (buc − bc − 2 ⋅ 75) / 2 = (900 − 400 − 2 ⋅ 75) / 2 = 350 > 200mm
Armatura longitudinala se determina din conditii constructive, deacea adoptam plase
cu armature transversala din 0.8A-I. Pe inaltimea paharului instalam orizontal 6 plase
cu pasul 150 mm. Fundul paharului se armeza construciv cu 2 plase de armatura.

28
 Proiectarea fundaţiilor pe piloţi

În practica de construcţie în multe cazuri se utilizează fundaţii pe piloţi care deseori

concureazî cu fundaţiile de suprafată. Acest tip de fundaţii se utilizează în primul rînd în
cazul în care apare în apropierea scoarţei terestre a unui strat geologic care constituie pămînt
slab de fundare cum ar fi pămînturi argiloase în stare plastic curgătoare şi în stare curgătoare
mîluri, umplutură de pămînt neconsolidat. Straturile slabe de pămînt dacă constituie o
grosime peste 4-5 m ele nu permit execuţia fundaţiei de suprafaţă.
Fundaţia pe piloţi se utilizează şi atunci cînd nivelul apei se află aproape de suprafaţa
terenului, sau atunci cînd e cazul de sarcini de smulgere care nu pot fi preluate de fundaţia de
suprafaţă. Se întîlnesc multe cazuri cînd se utilizează fundaţia pe piloţi în condiţii favorabile
de teren pentru fundaţii de suprafaţă. În acest caz neaparat trebuie să se elaboreze variante de
fundaţii de suprafaţă şi pe piloţi prin compararea tehnico economică se evidenţiază care
fundaţie este mai efectivă.
În construcţie se utilizează următoarele tipuri de piloţi:
1. Piloţi din beton armat prefabricat
2. Piloţi din beton armat prefabricat cu gol central
3. Piloţi din lemn
4. Piloţi foraţi pe loc (turnat la faţa locului) din beton armat monolit
Piloţii în componenţa sa constructivă pot forma: fundaţii izolate, continuie, cîmp de
piloţi. Pentru a forma o fundaţie piloţii se unesc la capatul superior printr-o placă rigidă din
beton armat numită radier.
Determinarea tipului de piloţi şi dimensionarea lor
Vom adopta piloţi prefabricaţi, lungimea cărora se stabileşte în conformitate cu Lp
(lungimea de calcul a pilotului) şi se adoptă cea mai apropiată valoare.
Lungimea piloţilor pentru fundaţii continui (cu subsol), adîncimea de fundare d = 2,9m :
- fundaţii solicitate centric (axa B,C):
Lp = ( h1 − d ) + h2 + a1 + a1' = (4,6 − 2,9) + 3,8 + 0,05 + 1,0 = 6.55m
unde: h1 = 4,6m - înălţimea stratului (1) de pămînt
h2 = 3,8m - înălţimea stratului (2) de pămînt
d = 2,9m - adîncimea de fundare
a1 = 5cm - lungimea încastrării pilotului în radier (pentru fundaţii solicitate centric)
a1' ≥ 1m - lungimea încatrării pilotului în stratul bun de fundare (stratul 3)
- fundaţii solicitate excentric (axa A, D):
Lp = ( h1 − d ) + h2 + a2 + a3 + a1' = (4,6 − 2,9) + 3,8 + 0,1 + 1,0 = 6,51m
unde: a2 = 10cm - lungimea încastrării pilotului în radier (pentru fundaţii solicitate
excentric)
a3 ≈ 30d s = 30 ⋅ 12 = 360mm - lungimea de ancorare a armăturii de rezistenţă a
pilotului în radier.
Pentru ambele fundaţii adoptăm următorul tip de piloţi:
- lungimea pilotului - 7 m;
29
 - secţiunea transversală - bp × hp = 30 × 30cm
- maraca betunului - B15;
- armătura de rezistenţă - 4∅12 A-I.
Lungimea piloţilor pentru fundaţii izolate solicitate centric (fără subsol) axele 5-7,
adîncimea de fundare d = 1, 2m :
Lungimea de calcul a pilotului:
Lp = ( h1 − d ) + h2 + a1 + a1' = (4,6 − 1,2) + 3,8 + 0,05 + 1,0 = 8.25m
Adoptăm pilotul prefabricat cu următorii parametri:
- lungimea pilotului - 9 m;
- secţiunea transversală - bp × hp = 30 × 30cm
- maraca betunului - B25;
- armătura de rezistenţă - 4∅12 A-I.

Calculul capacităţii portante a piloţilor

Actualmente se utilizează mai multe metode de determinare a capacităţii portante a

piloţilor. Noi vom calcula piloţii după metoda empirică bazată pe formule şi date
experimentale.
1. Piloţii coloană – capacitatea portantă în cazul de faţă se determină după formula
P = γ c * RA / γ g
unde: γ c = 1 - coeficient al
condiţiilor de lucru
γ g =1.4 - coeficient
de sigurantţă referitor la pămînt
R – rezistenţa de calcul a pămîntului (a rocii) la vîrful pilotului
A – aria secţiunii transversale a pilotului A = d2
De regulă se cere ca R să fie determinat la faţa locului dacă asemenea date lipsesc admitem
că R = 20000 kPa
dr – adîncimea tălpii radierului, trebuie să respecte condiţia dr > df + 0.15 m
df – adîncimea de calcul de îngheţ
Dacă stratul geologic fie bunaoară stratul 2 are o grosime mai mare de 2m el se împarte
convenţional în straturi elementare în aşa mod ca grosimea fiecărui strat elementar să fie mai
mică de 2 m.
n

Aşa dar rezistenţa de calcul se determină cu formula Fd = γ c (γ cR * AR + U ∑ γ cf * f i * l i ) / γ g

i =1

li ≤ 2m
hi – adîncimea medie a stratului elementar li
H – adîncimea de la suprafaţa pămîntului pînă la începutul vîrfului pilotului
fi – rezistenţa de calcul a pămîntului elementar care se extrage din tabele în funcţie de
adîncimea medie hi , de tipul şi de starea pămîntului
R – rezistenţa de calcul a pămîntului (a rocii) la vîrful pilotului
γ cR = γ cf = 1 - la baterea pilotului coeficient care ţine cont de modul de împingere a pilotului.
U – perimetrul exterior a secţiunii transversale a pilotului
Lungimea minimă a pilotului 3m este rational de amplasat pilotul într-un strat bun de
pămînt încastrîndu-l în acest strat cel puţin 1m.

30
 Determinarea capacităţii portante a piloţilor şi distribuţia lor în fundaţie
Fundaţii continui solicitate centric (cu subsol) axa B
Vîrful pilotului se încastrează în stratul (3) de pămînt care este nisip argilos în stare
îndesată cu ϕ = 23o; E = 32000kPa; C = 23kPa; I L = 0,35
Rezistenţa de calcul la vîrful pilotului conform tab. 9.1 (Veselov pag. 194) pentru
H = 9,9m şi I L = 0,35 este R = 2400kPa
Pentru determinarea rezistenţei f în limitele stratului loesoid avem:
0,9 ⋅ Wsat − W p 0,9 ⋅ 0, 285 − 0,20
I L ,sat = = = 0.403
WL − W p 0,14
Wsat = e ⋅ γ w / γ s = 0,77 ⋅ 10 / 27 = 0,285
Rezistenţa pămîntului f pe feţele laterale ale pilotului se determină pentru fiecare strat
elementar, în formă de tabel, conform tab.9.2 (Veselov pag. 195):
Nr. Denumirea hi , li , fi , γ cf γ cf ⋅ li ⋅ fi
strat. stratului m m kPa kN/m
1 Pămînt loessoid 4.6 1,7 38.5 1,0 65.5
2 Nisip Prafos 3.8 2 36.5 1,0 73
8.4 1.8 36.5 1.0 65.7
3 Argila Nisipoasa 9.9 1.5 27 1,0 40.5

∑ 244.7
Calculul capacităţii portante a pilotului se efectuiază după următoarea schemă:
0.000
d = 2,9m

a 3=0,36 m

h 1i =3,75 m
h 1 = 4,6m

-3.000
h 2i =5,5 m

1
h 3i =7.4 m
l 4i =1.5 m l 3i =2.0 m l 2i =1,8 m l 1i =1,7 m

a2=0,1 m
f1 f1
h 4i =9.15 m

bp=300 m m
H=9.9 m
h 2 = 3,8m

f2 f2
L=7 m

2
f3 f3
h 3 = 3,6m

f4 f4
3
R

Determinăm capacitatea portantă a pilotului:

31
 n
Fd = γ c ⋅ (γ CR ⋅ Ap ⋅ R + U ⋅ ∑ γ cf ⋅ li ⋅ f i ) = 1 ⋅ (1 ⋅ 0,09 ⋅ 2400 + 1,2 ⋅ 231.15) = 493.4kN
i =1
Determinăm reziatenţa de calcul a pilotului:
P = Fd / γ g = 493.4 /1,4 = 352.4kN
Determinăm distanţa dintre piloţi în lungul radierului (axa B-C, N oI = 440kN / m ) cu
formula:
P
C1 = nş ⋅ ,m
NI
unde: nş - numărul de şiruri de piloţi determinat cu formula:
N0 440
nş = = = 1.4 ≈ 2
Fd 493.4 şiruri
− Np − 15,4
γk 1,4
în care: N 0 = 440kN / m sarcina de calcul de la perete pe 1 m lungime a radierului
γ k = 1, 4 - coeficient de siguranţă a sarcinii
N p = L ⋅ q = 7 ⋅ 2,2 = 15, 4kN - greutatea proprie a pilotului
unde: L = 7 m - lungimea pilotului;
q = 2, 2kN / m - greutatea proprie a 1 m de lungime a pilotului
N I = N 0 I + N rI = 440 + 10.4 = 450.4kN / m
unde: N rI - greutatea proprie a radierului şi a pămîntului deasupra lui pe 1 m lungime
determinată cu formula:
N rI = γ f ⋅ γ m ⋅ br ⋅ hr ⋅ 1 = 1,1 ⋅ 21 ⋅ 1,5 ⋅ 0,3 ⋅ 1 = 10,4kN / m
în care: γ f = 1,1 - coeficient de siguranţă al sarcinii;
γ m = 20...22kN / m3 - greutatea specifică a radierului şi pămîntului deasupra lui;
hr ≈ 0,3m - înălţimea radierului;
br = 3d + 2∆ = 3 ⋅ 0,3 + 2 ⋅ 0,3 = 1,5m - lăţimea radierului
∆ = d = 0,3m - distanţa de la axa pilotului pînă la marginea radierului
P 352.4
Deci : C1 = nş ⋅ = 2⋅ = 1.0m
NI 450.4
300
1500

300
900

300

C1=1,0 m C1=1,0 m
300

300

Determinăm distanţa dintre piloţi în lungul radierului (axa A, D N oI = 320kN / m ) cu formula:

P
C1 = nş ⋅ ,m
NI

32
 unde: nş - numărul de şiruri de piloţi determinat cu formula:
N0 320
nş = == 0.9 ≈ 1
Fd
− Np
493.4
− 15,4 şir
γk 1,4
în care: N 0 = 320kN / m sarcina de calcul de la perete pe 1 m lungime a radierului
γ k = 1, 4 - coeficient de siguranţă a sarcinii
N p = L ⋅ q = 7 ⋅ 2,2 = 15, 4kN - greutatea proprie a pilotului
unde: L = 7 m - lungimea pilotului;
q = 2, 2kN / m - greutatea proprie a 1 m de lungime a pilotului
N I = N 0 I + N rI = 480 + 17,3 = 497,3kN / m
unde: N rI - greutatea proprie a radierului şi a pămîntului deasupra lui pe 1 m lungime
determinată cu formula:
N rI = γ f ⋅ γ m ⋅ br ⋅ hr ⋅ 1 = 1,1 ⋅ 21 ⋅ 1,5 ⋅ 0,5 ⋅ 1 = 17,3kN / m
în care: γ f = 1,1 - coeficient de siguranţă al sarcinii;
γ m = 20...22kN / m3 - greutatea specifică a radierului şi pămîntului deasupra lui;
hr ≈ 0,5m - înălţimea radierului;
br = 3d + 2∆ = 3 ⋅ 0,3 + 2 ⋅ 0,3 = 1,5m - lăţimea radierului
∆ = d = 0,3m - distanţa de la axa pilotului pînă la marginea radierului
P 338,7
Deci : C1 = nş ⋅ = 2⋅ = 1,4m
NI 497,3

Calculul tasării fundaţiei izolate pe piloţi (axele 5-7)

Acest calcul se execută după aceeaţi metodă de însumare pe straturi elementare ca şi
la fundaţiile de suprafaţă
Calculul tasării fundaţiei se efectuiază după următoarea schemă:

33
 a d

d r = 1,2m
h 1 = 3.4m
1

d' = 9,9m
Z = 2.0m
8 0.5 kP a

H a = 13.62m
w l 8 9.9 kP a m /4

h 2 = 3,8m
zg m /4
2

98 .0 kP a
3d
h 3 = 1,5m
127 .5 kP a c 18 9.7 kP a
3 b
1 58.6 kP a
1 66 .5 kP a zp

9 5.2 zp = 0 ,2 zg

57 .3 kP a
h 4 = 3.5 m

4
36.6 kP a

2 39.3 kP a 25 .8kP a

Determinăm valoarea medie ponderată a unghiului de frecare interioară a tuturor

straturilor care vin în contact cu lungimea pilotului:
ϕ ⋅ h + ϕ ⋅ h + ϕ3 ⋅ h3 22 ⋅ 3.4 + 30 ⋅ 3.8 + 22 ⋅ 1,5
ϕm = 1 1 2 2 = = 25.5o
h1 + h2 + h3 3,4 + 3,8 + 1,5
Determinăm dimensiunile în plan a tălpii fundaţiei convenţionale abcd:
b = 4d + 2 ⋅ L ⋅ tgϕm / 4 = 4 ⋅ 0,3 + 2 ⋅ 8.2 ⋅ tg 25.5/ 4 = 3.1m
l = 2d + 2 ⋅ L ⋅ tgϕm / 4 = 2 ⋅ 0,3 + 2 ⋅ 8.2 ⋅ tg 25.5/ 4 = 2.4m
unde: d = 0,3m - lungimea laturii secţiunii transversale a pilotului;
L = 8.2m - distanţa de la talpa radierului pînă la vîrful pilotului
Verificăm condiţia: PII ≤ R

34
 N 0 II + N abcdII 700 + 1660
unde: PII = = = 317.2kPa
b ⋅l 3.1 ⋅ 2,4
Valoarea medie a greutăţii proprii a fundaţiei se determină cu formula:
N abcdII = γ f ⋅ b ⋅ l ⋅ d ' ⋅ γ m = 1,1 ⋅ 3.1 ⋅ 2.4 ⋅ 9,9 ⋅ 25 = 1660kN
γ 1 ⋅ (d r + h1 ) + γ 2 ⋅ h2 + γ 3 ⋅ h3 22 ⋅ (1,2 + 3.4) + 30 ⋅ 3.8 + 22 ⋅ 1,5
γm = = = 25kN / m3
(d r + h1 ) + h2 + h 3 1,2 + 3,4 + 3,8 + 1,5
Rezistenţa de calcul a stratului (3) de pămînt pe care se reazemă vîrful pilotului se
determină cu formula:
γ c1 ⋅ γ c 2
R1 =  M γ ⋅ k z ⋅ b1 ⋅ γ II + M q ⋅ d ' ⋅ γ III + ( M q − 1) ⋅ d b ⋅ γ III + M c ⋅ C II 
k  
unde: γ c1 şi γ c 2 - coeficienţi ce ţin cont de tipul şi starea pămîntului de bază ( Şutenco
pagina 147 );
γc1 =1.2 – pentru argila nisipoasa cu 0,25 ≤ I L = 0,35 ≤ 0,5 şi γc 2 =1; ultimul se ia în
raport de L/H = 4,5;
k - coeficient care ţine cont de determinarea caracteristicilor ϕ şi C; dacă acestea sunt
determinate experimental se adoptă k=1, iar dacă se extrag din tabel în funcţie de e si I L se
adoptă k=1.1; la proiectul de curs adoptăm k=1.1;
M γ ; M q ; M c -coeficienţi în funcţie de ϕII a pămîntului de sub talpa de fundaţie:

ϕ II = 220 ; M γ = 0,72; M q = 3,87; M c = 6.45;

k z - în funcţie de b, pentru b ≤ 10m k z = 1; b-lăţimea tălpii fundaţiei.
γ II = 17,5kN / m - greutatea volumică a pămîntului de sub talpa fundţiei;
3

d ' = 9,9m - adîncimea de fundare;

db = 0 - adîncimea subsolului;
b = 3.1m - lăţimea tălpii fundaţiei;
C = 16 - coeziunea pămîntului.
Acum putem calcula rezistenta:
1.2 ⋅ 1
R1 = [ 0.72 ⋅1 ⋅ 3.1 ⋅19,0 + 3,87 ⋅ 9,9 ⋅19,0 + 6.45 ⋅ 5] = 875.6 kPa
1.1
Deci:
PII = 317.2kPa < R = 875.6kPa - condiţia se respectă.
Calculăm presiunile geologice:
- la limitele straturilor geologice
σ zg ,1 = γ 1 ⋅ h1 = 17,5 ⋅ 4,6 = 80.5 kPa
σ zg ,2 = γ sb ⋅ ( h2 − z ) + σ zg ,1 = 9.7 ⋅ (3,8 − 2.0) + 80.5 = 98.0 kPa
- la vîrful pilotului:
σ zgînc
,0 = γ 3 ⋅ h zg.
pilot +σ ,2 = 19,0 ⋅ 1,55 + 98.0 = 127.5 kPa
- la talpa stratului (3) de pămînt:
σ zgînc
,3 = γ 3 ⋅ ( h3 zg− h . ) + σ
pilot ,0 = 19,0 ⋅ (3.6 − 1,55) + 127.5 = 166.5 kPa
- la nivelul apei subterane:
σ zg ,WL = σ zg ,1 + γ 2 ⋅ z = 80.5 + 17.8 ⋅ 1.8 = 112.5 kPa

35
 - la nivelul tălpii stratului (4) de pămînt:
σ zg ,4 = γ 4 ⋅ h4 + σ 3 = 20.8 ⋅ 3.5 + 166.5 = 239.3 kPa
unde: γ sb ,2 = 9.7 kN / m - greutatea volumică submersată a stratului 2 de pămînt;
3

z = 1,8m - distanţa de la cota tălpii inferioare a stratului 1 de pămînt pînă la cota apei
subterane.
Calculul presiunilor suplimentare provocate de fundaţie:

Calculăm presiunea la talpa fundaţiei (vîrful pilotului):

P0 = PII − σ zg ,0 = 317.2 − 127.5 = 189.7 kPa
Înălţimea straturilor elementare de sub talpa fundaţiei:
zi = 0,4 ⋅ b1 = 0,4 ⋅ 3.1 = 1,24m
Calculăm presiunile la limita fiecărui strat elementar:
σ zp ,i = α i ⋅ P0, kPa
unde: α = f (2 ⋅ z / b); l / b
σ zp ,1 = α1 ⋅ P0 = 0,836 ⋅ 189.7 = 158.6 kPa
σ zp ,2 = α 2 ⋅ P0 = 0,502 ⋅ 189.7 = 95.2 kPa
σ zp ,3 = α 3 ⋅ P0 = 0,302 ⋅ 189.7 = 57.3 kPa
σ zp ,4 = α 4 ⋅ P0 = 0,193 ⋅ 189.7 = 36.6 kPa
σ zp ,5 = α 5 ⋅ P0 = 0,136 ⋅ 189.7 = 25.8 kPa
σ zp 6 = α 6 ⋅ P0 = 0.108 ⋅ 189.7 = 20.5kPa

Determinăm zona activă H a = 13.62m şi calculăm tasarea absolutăcu formula

cunoscută:
n σ ⋅h  158.6 ⋅ 1,2 95.2 ⋅ 1,2 57.3 ⋅ 1,2 
S1 = 0,8∑ zp ,i i = 0,8 ⋅  + +  = 0,0055m
i =1 Ei  32000 45000 58000 
Verificăm condiţia:
S = 0,0055m < Su = 0,08m
Condiţia este satisfacută .

Calculul radierului fundaţiei continue solicitată centric pe 2 şiruri de piloţi

(Axa B-C)
În cazul dat radierul se calculează la rezistenţă privind două etape:
1. etapa pe parcursul căreia se realizează construcţia
2. etapa de exploatare a construcţiei
Radierul se construieşte ca o grindă continuă care se reazemă pe un mediu elastic ( pe pereţi
fiind solicitat de forţe concentrate – piloţi )
Date iniţiale:
piloţi cu secţiunea 30 × 30cm amplasaţi în două şiruri, pasul piloţilor în
şir - C1 = 1,0 m; distanţa între şiruri (în axe) - C2 = 0,9 m; sarcina de
calcul pe 1 m lungime a radierului ( inclusiv greutatea proprie a radieru-
lui ) - N I = 450, 4kN / m

36
 Lăţimea radierului: br = 3d + 2∆ = 3 ⋅ 0,3 + 2 ⋅ 0,3 = 1,5m . Înălţimea radierului se
adoptă să fie hr = 0, 4m ; încastrarea pilotului în radier a1 = 0,1m .
Lungimea de calcul Lc = 1,05 ⋅ ( C1 − bp ) = 1,05 ⋅ ( 1,0 − 0,3) = 0,735m
Calculăm momentele de încovoiere:
- în reazeme: M r = − N I ⋅ L2c /12 = −450.4 ⋅ 0,7352 /12 = −20.3kN ⋅ m
- în deschideri: M d = N I ⋅ L2c / 24 = 450.4 ⋅ 0,7352 / 24 = 10.2kN ⋅ m
Înălţimea de lucru a secţiunii deasupra reazemului h0 r = 0,4 − 0,05 = 0,35m , în
deschidere h0 d = 0, 4 − 0,1 = 0,3m
Aria secţiunii armăturii (clasa A – II, Rs = 280 MPa ) deasupra reazemului:
Asr = 20.3/(0,9 ⋅ 0,35 ⋅ 280 ⋅103 ) = 0,00023m 2 = 2.3cm 2
în deschidere:
Asd = 10.2 /(0,9 ⋅ 0,3 ⋅ 280 ⋅ 103 ) = 0,00012m 2 = 1.2cm 2
Armarea se execută cu carcase plane. Adoptăm 4 carcase cu diametrul barelor:
- în partea superioară 12 mm
- în partea inferioară 10 mm

37
 BIBLIOGRAFIE

1.Manual ”Проектирование оснований и фундаменты”.В.А. Веселов

2.Manual ”Основание и фундаменты” Шутенко

3.Indicaţie metodică “Mecanica paminturilor”

4. Indicaţie metodică Nr. 51 “ Свайные фундаменты „

5. Indicaţie metodică Nr. 41 “ Фундаменты мелкого заложения на естественных

основаниях „

38