Spargatorul de nuci

istoria originală, „Spărgătorul de nuci și regele şoarecilor”, aparține scriitorului

german Ernst Theodore Amadeus Hoffmann și a fost publicată pentru prima oară
în anul 1816. Ulterior, în 1844, Alexander Dumas (tatăl) le-a oferit cititorilor
propria versiune a basmului.

În versiunea originală a poveștii pășim încă de la primele cuvinte în Casa de

Argint unde ne întâlnim cu Marie și Fritz, doi copii foarte diferiți, dar iubitori de
cadouri, cum toți copiii sunt. Nașul lor, controversatul domn Drosselmayer, visa
să creeze oameni, femei, păsări și pești adevărați, însă până atunci se ocupa de
rezolvarea tuturor mecanismelor din casa în care cei doi copii locuiau. Cadourile
pe care acesta le meșterea cu ocazia Crăciunului erau atât de uimitoare, încât
copiii nu se puteau bucura de ele, deoarece părinții acestora le alocau imediat un
loc în vitrina capodoperelor, bineînțeles, la o înălțime la care cei mici nu puteau
ajunge.

Într-o seară de 24 decembrie, spune povestea, apare în peisaj Spărgătorul de

Nuci, conform variantei originale, un prinț transformat de către o vrăjitoare,
pentru că îndrăznise să o salveze pe cea mai frumoasă prințesă a vremurilor lui.
Prințesa Pirlipat fusese mușcată de regina șoarecilor și transformată într-o
creatură monstruoasă.

Marie reușește în cele din urmă să dezlege vraja, prin bunătatea ei, însuflețind
cu dragoste și curaj Spărgătorul de Nuci. Acesta din urmă câștigă războiul
împotriva prințului șoarece și se transformă apoi în cel mai fermecător și chipeș
tânăr care o va însoți la Palatul de Marțipan din frumoasa împărăție a păpușilor,
unde sunt palate din zahăr alb ca zăpada și transparent ca gheața, în sfârșit, tot
felul de lucruri fermecătoare și minunate, cu condiția să ai ochi buni să le vezi.

Din punct de vedere simbolic, ne întâlnim aici cu:

Salvatorul – în persoana Spărgătorului de Nuci și în universul imaginat de

Marie, acesta reprezinta speranța că viitorul ne poate aduce ceva bun, chiar dacă
în prezent suntem cuprinși de temeri pentru ce va fi. De altfel, conform
folclorului german, spărgătorii de nuci simbolizează norocul și, datorită dinților
puternici, au darul de a ține la distanță dușmanii și spiritele rele.

Decadența – Șoarecele – trecerea timpului, deoarece de foarte multe ori, casele

vechi ajung să fie locuite (și) de șoareci. Sunt animale instinctuale, violente, care
provoacă haos în lumea jucăriilor și simbolic înrăutățesc lucrurile de-a lungul
timpului.

Umbra – Blestemul lui Pirlipat – Marie își imaginează o frumoasă prințesă, nu

exista alta mai frumoasă în tot universul. Pirlipat devine astfel o imagine
arhetipală a dorinței fetiței de a fi frumoasă. Blestemul reprezintă teama lui
Marie de urât, de umbră.

Ionas Svetlana cl 7 A
Spargatorul de nuci
Lumea ceasurilor – poate simboliza ideea că uneori haosul este necesar în
viață, altfel totul devine repetitiv și plictisitor, așa cum devine, de altfel, cadoul
din poveste.

Nu în ultimul rând, Spărgătorul de Nuci este o poveste de Crăciun care tratează o

temă de bază în basme: pentru a face față durerii vieții, se creează un univers
întreg prin forța imaginației. Nu prea sună în spiritul Crăciunului, însă, în mod
cert, este. În această poveste, spiritul Crăciunului se opune decăderii timpului,
spiritul Crăciunului reprezintă speranța și o nouă viață.

În încheiere, mai călătoresc încă o dată înapoi în timp, în brațele cu miros de

lavandă ale bunicii, pentru că de ea îmi aduce aminte această poveste minunată,
și vă invit să reflectați la ceea ce înseamnă cu adevărat Crăciunul pentru fiecare
dintre voi.

Ionas Svetlana cl 7 A