Țara Românească-geografie

Caracteristicile reliefului

Regiunea Munteniei
Regiunea Muntenia face parte din regiunea istorică a Țării Românești si este formată din
județele:Argeș, Brăila, Buzău, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Prahova și Teleorman.
Datorită suprafeței pe care se întinde, relieful Munteniei este de o complexitate si o frumusețe rare.
Cea mai mare parte este compusă din întinsa Câmpie Română cu subdiviziunile ei, dintre care cea
mai cunoscută este Câmpia Bărăganului. Aceste zone întinse reprezintă o mare parte din terenul
agricol al României și din terenul rezervat pășunatului România fiind cunoscută ca o țară agricolă.
Trecând spre par- tea centrala, apare întinsul Podiș Getic, pentru ca la nord de acesta, Subcarpații
Getici si cei ai Curburii în partea de est sa facă trecerea spre zona montană acolo unde stau de pază
vârfurile Munților Carpați. Carpații Meridionali sunt cei mai tineri și mai înalți munți din România,
iar pe teritoriul Munteniei se afla cel mai înalt vârf al țării, Moldoveanu de 2544m. Acești munți
oferă României un grad ridicat al turismului, datorita frumuseții si bogăției lor naturale.

Regiunea Olteniei
Oltenia este formata din următoarele județe:Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt si Vâlcea. Din punct de
vedere geografic, vârfurile inalte ale Carpaților Meridionali si Occidentali, păzesc regiunea cu
sfintenie formand o graniță care ascunde obiective naturale minunate in Oltenia. La sud de aceștia
relieful continuă cu Subcarpații Getici, Podișul Mehedinți si Podișul Getic, care fac trecerea la întin-
sa Campie Romana (Câmpia Olteniei) un teritoriu întins si fertil pe care oamenii an de an, fie il
lucrează, fie în alte locuri își conduc turmele de animale la păs- cut. Complexitatea formelor de
relief atrage mii de turisti în fiecare an in zona, sosiți pentru a admira peisajele deosebite sau pentru
practicarea diferitelor activități in funcție de sezon, cât și pentru vizitarea obiectivelor turistice din
regiune.

Regiunea Dobrogei
Regiunea Dobrogea este formata din județele Tulcea si Constanța. Reli-eful Dobrogei este destul de
sarac in formatiuni, însă compensează prin faptul ca pe teritoriul sau se afla a treia întindere
mlăștinoasă din lume, cunoscuta sub numele de Rezervația Biosferei Delta Dunării, inclusa în
patrimoniul mondial UNESCO. Pornind dinspre vest, sunt unii dintre cei mai vechi munți din
Europa, Muntii Măcin, astăzi având aspect de deal și podiș, fiind foarte erodati. Spre centru și sud
se afla Podisul Dobrogei care acoperă cea mai mare parte a regiu-nii. Cu toate ca aceste teritorii nu
oferă ceva spectaculos turistului de astăzi, privirea acestuia va fi răsplătită odată ce ajunge pe
splendidul litoral al Marii Negre, dar mai ales în partea de nord-est in Delta Dunării, aceasta bogatie
a naturii.
Flora reprezintă totalitatea plantelor care cresc într-o anumită regiune sau areal geografic. Termenul
„Flora” provine din latină, era zeița romană a florilor și tinereții.
In Tara Romaneasca vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar
și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între
500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici
(într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor
mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri
de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.
Fauna definește totalitatea viețuitoarelor din regnul animal care trăiesc într-o anumită regiune sau areal
geografic. Denumirea provine de la Fauna (mitologie),zeița romană a fertilității.
Fauna din Tara Romaneasca este divizată pe trei etaje, conform zonelor de vegetație: Mamiferele din zona
de stepă sunt reprezentate în special de rozătoare: popândău, hârciog, șoarece de câmp, iepure de câmp, dihor,
bizam și orbete. Printre păsările găsite în această zonă se numără dropia, prepelița, pitpalacul, graurul, ciocârlia,
eretele alb, mierlă, sticletele și mierla. Reptilele cel mai des întâlnite sunt gușterul și broasca țestoasă, iar fauna
acvatică este reprezentată de crap, clean, caras și șalău.
 Aceasta regiune este reprezentata de mamifere precum veverita,
iepurele, caprioara, soarecele gulerat, lupul, vulpea, mistretul, cerbul,
ursul. Este ocrotit de lege vulturul barbos sau zaganul.

Este un vultur disparut din fauna noastra in prima parte a

secolului XX, caracteristic zonelor muntoase, prezent in mod obisnuit
la altitudini cuprinse intre 500-4.000 m. Acesta a reaparut in urma cu
cativa ani in aceasta zona.

In Muntenia este o minunata imbinare de frumuseti si

bogatii naturale. Aici se intalneste o flora si o fauna cu mare diversitate de specii si formatiuni
geologice valoroase. Rezervatia Glodeasa este o padure seculara de fag si de brad, cu varste intre
200-300 ani si inaltimi de 40-45 m. Vegetatia este bogata in fag, brad, alun, socul negru si Floarea
pastelui. Specii rare si foarte rare de flora: Floarea de colt, Garofita Pietrei Craiului.

Intalnim la tot pasul ursul brun, lupul, rasul , bufnita,

cinteza
, gaita,

ciocanitori si mai rar, la inaltimi vedem capra

neagra.
Gradina Botanica din Bucuresti cuprinde sectorul plantelor ornamentale, grupe
geografice (plante rare din flora României, plante din zona mediteraneana), sectorul flora Dobrogei,
cascada, gradina italiana, rozariu, sectorul plante utile, sectorul "sistemul plantelor", arboret -
dendrariu, si in sfârsit, desi nu in cele din urma, complexul de sere. Complexul de sere este unul din
cele mai importante edificii din gradina, care permite cultura plantelor exotice din regiunile calde
ale globului.
 În Dobrogea, în Munții Măcinului din nordul Dobrogei intalnim pădurea de fag
dobrogeană, unică în lume. Dintre cele aproape 1.900 de specii de plante 72 sunt protejate
ca specii rare, cum ar fi clopoțelul dobrogean, capul-șarpelui, garofița pitică, ferigă mediteraneană,
aliorul dobrogean și diverse specii de bujor.
Originalitatea peisagistică este oferită de numeroase specii de
arbori și arbuști, printre care amintim: gorunul, stejarul brumăriu,
stejarul pufos, frasinul, fagul, ulmul, cornul, alunul, păducelul, teiul
argintiu, lemnul câinesc, sau părul sălbatic.

Diversitatea rămâne o caracteristică importantă a parcului și

când vorbim de faună. În Parcul Național Munții Măcin întâlnim
numeroase specii de păsări, mamifere, reptile, amfibieni și insecte, dintre care unele sunt protejate
la nivel internațional. Dintre speciile rare amintim: șoimul dunărean, șorecarul mare, pietrarul
răsăritean, mierla de piatră și pițigoiul de livadă. Alte păsări prezente în număr mare sunt specii de
ciocănitoare, barză, erete și acvilă. Lista mamiferelor cuprinde 47 de specii, printre care: mistreț,
cerb, căprior, vulpe, șacal auriu, pisică sălbatică și iepure de câmp. Dintre speciile rare amintim:
dihorul pătat, dihorul de stepă, jderul de piatră și chițcanul de grădină.
Aici gasim si specii de reptile, printre cele mai importante se numără țestoasa dobrogeană,
balaurul dobrogean (cel mai mare șarpe din țară), șarpele lui Esculap și vipera cu corn.

Dunărea, este fluviul care străbate cele trei regiuni din Tara Romaneasca si se varsa în
Marea Neagră, formand o frumoasa delta. De-a lungul ei gasim o mullțime de habitate naturale
deosebite: păduri de luncă, ostroave, fâșii de nisip, brațe laterale și mlaștini. De-a lungul celor 2,860
km și-au găsit loc prielnic peste 5000 de specii diferite de plante și animale. Viaţa sălbatică este
incredibilă: cega îşi depune icrele pe bancuri de nisip, şarpele vânează un bărzăune până când apare
un stârc, din senin, castorii îşi construiesc barajele peste noapte şi creează astfel noi zone umede şi
am enumerat doar câteva dintre sutele de specii care trăiesc aici, după legile străvechi ale naturii.
Delta
are o biodiversitate uimitoare, aproape 5 500 de specii,
dintre care 1839 de
plante. Vegetația
Deltei Dunării este
preponderent specifică
zonelor umede, 78%
fiind reprezentată de
stuf, rogoz, papură,
pipirig, salcie pitică. Pe grindurile fluviale speciile cele mai întâlnite sunt arbori și arbuști, plopul
alb, plopul negru, cătină, tufe de mure, etc. Pe marginea canalelor putem întâlni o varietate de
nuferi, albi sau galbeni, care sunt spectaculoși în perioada de înflorire, între lunile iunie și
septembrie. Tot în arealul rezervației se găsesc și două plante carnivore, aldrovanda și otrățelul de
baltă.
Un loc aparte în flora Deltei îl ocupă Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații naturale
din România și cea mai nordică pădure subtropicală din lume. Peisajul de aici este unul deosebit,
unde pâlcurile de pădure alternează cu dunele de nisip, formate cândva pe fundul mării. Predomină
stejarii, unii dintre ei cu vârste de peste 300 de ani. În pădure se mai pot întâlni și peste 10 specii de
orhidee, dar și o specie de liană ce poate ajunge până la 25m.Suprafața mică de uscat din Delta, a
făcut ca aici să se concentreze o faună preponderent reprezentată de pești, amfibieni, reptile și
păsări: broasca râioasă verde, broasca râioasă brună, brotăcelul de copac. Fauna piscicolă este
reprezentată de o varietate de pești, 133 de specii: hamsia, calcanul sau stavridul, somnul, linul,
bibanul, crapul, avatul, șalăul, știuca sturionii, etc.
Cu siguranță cel mai mare spectacol oferit de Deltă este cel dat de păsări, nu mai puțin de 331 de
specii. Dintre acestea aproximativ 130 sunt migratoare. Pe lângă păsările mai cunoscute și mai
comune care pot fi regăsite aici (diferite specii de rațe și gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani,
pescăruși și alte păsări specifice zonelor umede), în Deltă se întâlnesc și specii mai rare și mai puțin
prezente în alte zone din România, cum ar fi țigănușul, lopătarul, ciocântorsul, piciorongul, alături
de specii mai rare de gâscă cum ar fi gâsca cu gât roșu. 
Marea Neagră, mai mare ca un lac, dar mai mica ca un
ocean are resurse importante de petrol și gaze naturale. Este
situata in SE României. Fiind o mare interioară ea comunica
cu Marea Mediterană si strâmtoarea Bosfor-Dardanele. Are
o adâncime de 2000m. Adăpostește: sturioni, delfini, re-
chini, meduze, melci si alge. Țărmul este populat de păsări
marine: pescăruși, chire, furtunari.