Zabulica Roxana-Maria

AMG III, Seria B, Grupa 20

Ultrasonografia Doppler

Analiza Doppler:
 Este cea mai moderna metoda de investigatie imagistica a patologiei vasculare si
principala metoda de diagnosticare a bolilor venoase;
 Ofera informatii despre: morfologia, anatomia axului vasului sangvin, traiectul,
calibrul, aspectul si structura peretelui vascular, dar si informatii de tip functional
(sensul de curgere a sangelui prin vase, viteza si calitatea fluxului sangvin);
 Este o metoda sigura, neinvaziva, neiradianta, care nu implica riscuri si nu necesita
pregatire speciala;
 Ea utilizeaza ultrasunetele si are la baza efectul Doppler.
Efectul Doppler consta in variatia frecventei undei incidente (ultrasonore), daca aceasta
intalneste in calea sa un mediu (sange, peretele cordului) care se afla in miscare. Asadar,
rezulta ca frecventa undei incidente este diferita de frecventa undei reflectate.
Ultrasonografia este o metodă importantă de investigaţie introdusă relativ recent în
practica medicală. Se bazează pe utilizarea ultrasunetelor care sunt reflectate sub formă de
ecouri în funcţie de proprietăţile mecanice ale ţesuturilor solide şi lichide, proporţional cu
rezintenţa la pătrundere (impedanţă a fiecărui organ). Ultrasunetele sunt folosite în două
scopuri importante: pentru realizarea de imagini secţionale şi pentru măsurarea vitezelor de
curgere a sângelui.
Uşurinţa cu care se propagă ultrasunetele printr-un ţesut depinde de masa particulei (care
determină densitatea ţesutului) şi de forţele elastice care leagă particulele între ele. Viteza de
propagare a  de propagare a ultrasunetelor ultrasunetelor prin ţesuturi este determinată de
elasticitatea ţesutului. Densitatea şi elasticitatea unui ţesut determină impedanţa acustică
(rezistenţa) Z=pxc ( p=densitate, c=viteza de propagare a sunetului prin ţesut ). Cu cât
diferenţa de impedanţă acustică este mai mare, cu atât mai puternică va fi reflectarea. Între
gaz şi un ţesut moale există o diferenţă de impedanţă acustică foarte mare. De aceea la
aplicarea transducerului pe piele este necesară utilizarea unui gel pentru a elimina aerul care
ar fi oprit propagarea ultrasunetelor. La fel între os şi ţesuturi moi impedanţa acustică este
mare, oasele restricţionând utilizarea ultrasunetelor. Ultrasunetele emise se propagă în mediul
biologic. În corpul uman propagarea ultrasunetelor se face liniar şi suferă fenomene de face
liniar şi suferă fenomene de reflexie, refracţ reflexie, refracţie, dispersie şi difracţie.
La sonografia Doppler a vaselor sangvine, în corp este transmis un fascicol îngust de
ultrasunete ce provine dintr-un traductor Doppler. Dacă fascicolul de ultrasunete
intersectează un vas de sânge sau cordul, hematiile vor reflecta o mică parte din ultrasunete.
Dacă hematiile se deplasează spre traductorul Doppler, ecourile reflectate vor avea o frcvenţă
mai înaltă decât cele emise de traductor, iar atunci când se deplasează în sens contrar,
frecvenţa va fi mai mică decât cea a ultrasunetelor emise.
În principiu, există două modalităţi de transmitere şi recepţie a ultrasunetelor în
aplicaţiile Doppler: modul undă continuă (CW) şi modul Doppler pulsator (PD). Cele mai
uzuale aparate Doppler utilizate sunt aşa numitele scannere duplex care combină
ultrasonografia în timp real şi sonografia Doppler pulsatoare. La scanarea duplex direcţia
fascicolului Doppler este suprapusă pe imaginea în mod B iar dimensiunea şi poziţia
volumului eşantion de-a lungul fascicolului poate fi selectată cu ajutorul unor markeri
electronici. Atunci când un cursor electronic este poziţionat manual, paralel cu direcţia de
curgere a sângelui, se realizează măsurarea automată a unghiului Doppler şi se afişează viteza
reală de curgere. Dacă se măsoară aria secţiunii poate fi calculat şi debitul sângelui. O
dezvoltare ulterioară a scanării duplex este Doppler-ul color. Pe o imagine în timp real, în
mod B, se suprapun culori pentru a indica prezenţa unui curent sangvin. Ţesuturile staţionare
sunt afişate în tonuri de gri iar vasele în culori (tonuri de albastru, roşu, galben, verde) în
funcţie de viteza medie relativă şi direcţia de curgere. Imaginile codificate color oferă o
imagine de ansamblu foarte bună asupra diferitelor vase şi direcţii de curgere existente dar
informaţiile cantitative oferite cu ajutorul acestei metode sunt mai puţin precise decât din cele
două metode prezentate anterior. Astfel Dopplerul color este întotdeauna combinat cu
ecografia Doppler pulsatoare iar imaginile color servesc ca un foarte bun ghid pentru plasarea
eşantionului de volum pentru metoda Doppler pulsatoare.
Bibliografie:
1. Nalivaico Nicolai, Analiza Doppler, USMF ‘’Nicolae Testemitanu’’ Catedra
Radiologie si Imagistica.
2. Pascut Magda, Curs de radiologie si imagistica medicala, Universitatea de medicina si
farmacie ‘’Victor Babes’’ Timisoara, Disciplina de Radiologie si Imagistica
Medicala, 2008
3. Feiler A., Ungureanu A., Manual de Radiologie si Imagistica Medicala, volumul I-
Toracele, Editura Victor Babes Timisoara 2012.