LUCRARE SEMESTRIALĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ SEMESTRUL II

Subiectul I – 70 de puncte
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.

TEXTUL 1
A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică și
Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc. [...]
Sunt săraci, sărăcuții, că n-au tată; e săracă și ea, c-a rămas văduvă cu doi copii; cui, Doamne, ar
putea să-i lase când se duce la târg? Cum ar putea dânsa să stea de dimineață până seară fără ca să-i
vadă? Cum, când e atât de bine să-i vezi?!
„Tot n-are nimeni copii ca mine!” își zice ea, și nimeni nu poate s-o știe aceasta mai bine decât
dânsa, care ziua toată vede mereu copii și oameni și nu poate să vadă ființă omenească fără ca s-o
pună alăturea de copiii ei. Mult sunt sănătoși și rumeni, voinici și plini de viață, deștepți și frumoși, răi
sunt, mare minune, și e lucru știut că oameni de dai-Doamne numai din copii răi se fac.
Mai sunt și zdrențăroși și desculți și nepieptănați și nespălați și obraznici, sărăcuții mamei; dar
tot cam așa e și mama lor însăși; cum altfel ar putea să fie o văduvă săracă? Cum ar putea să fie copiii
săraci, care își petrec viața în târg, printre picioarele oamenilor?
Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt, Mara stă toată
ziua sub șatră, în dosul mesei pline de poame și de turtă dulce. La stânga, e coșul cu pește, iar la
dreapta clocotește apa fiebinte pentru „vornoviști”, pentru care rade din când în când hreanul de pe
masă. Copiii aleargă și își caută treabă, vin când sunt flămânzi și iar se duc după ce s-au săturat, mai
se joacă voioși, mai se bat fie între dânșii, fie cu alții, și ziua trece pe nesimțite.
Serile, Mara, de cele mai multe ori, mănâncă ea singură, deoarece copiii, obosiți, adorm, în
vreme ce ea gătește mâncarea. Mănâncă însă mama și pentru ea, și pentru copii. Păcat ar fi să rămâie
ceva pe mâine. [...]
Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai câte un creițar în fiecare din cei trei
ciorapi; mai bucuros se împrumută pentru ziua de mâine. Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi
rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă, stă pe gânduri și începe în cele din urmă să plângă.
Nu doară că i-ar fi greu de ceva; când simte greul vieții, Mara nu plânge, ci sparge oale ori răstoarnă
mese și coșuri. Ea își dă însă seama cât a avut când a rămas văduvă, cât are acum și cât o să aibă odată. Și
chiar Mara să fii te moi când simți că e bine să fii om în lumea aceasta, să alergi de dimineața până seara și
să știi că n-o faci degeaba.
( Ioan Slavici, Mara)

1
TEXTUL 2
ACTUL AL TREILEA

ZOIA (supărată): Unde ţi-e tămâia?

ANETA (o fulgeră cu privirea, dar cu glas dulce): Aşa se întreabă? Nu poţi să vorbeşti frumos, cum
vorbesc eu? (Zbiară deodată.) Sus în bufetar!... Dacă nu e sus în bufetar, e jos, în cutia mesei din
antreu... (Apoi.) Eu să ştiu de toate... eu să vă dau, ca la orbi... O să mă puneţi şi bucătura să v-o bag în
gură... (Reia.) Dacă nu jos, în cutia mesei, e tot... [...]
ANETA: N-am blestemat pe nimeni în viaţa mea! Şi nici nu blestem... (Fără tranziţie.) S-o îngroape
fără pantofi în picioare şi fără fanşon pe cap! Maica precista şi sfînta Filofteia... (Cruce şi mai mare.
Vine Zamfira cu tămîia, o dă Anetei. Aceasta pune câteva boabe pe cărbunii aprinşi din căţui. În vreme
ce tămâiază colacii, printre lacrimi şi suspine.) Dacă nu era popa Porumb, nu ştiu ce se alegea de mine.
El m-a mai mângâiat, că despre partea voastră, a surorilor, mă aruncam după ea, să ne astupe pămîntul
pe amândouă!... Că tare nesimţitoare v-aţi nimerit şi una şi alta!... Parcă vă pare bine şi ţie şi Lenei cînd
vedeţi nenorocirea altuia!... (Iar se îneacă de plâns, cu glas popesc.) Domnul a dat, domnul a luat, coană
Aneto... (Răstită.) Mai ales cu mine, nu ştiu ce aveţi, că parcă v-am mâncat averile şi v-am luat strachina
de dinainte!... (Iar popeşte.) Fie numele domnului binecuvîntat!... (Zamfirei, zbierând.) Dacă aduceai un
bulgăre de tămâie mai mult, plesneai!... Uite, că s-a isprăvit!... (Reia din nou smiorcăită.) A avut
dreptate popa Porumb!... Voia lui dumnezeu!... Că şi ea, mititica mamei, parcă nu-i era d-a bună!... Din
toate se supăra şi ţipa la mine, mama ei!
(Alexandru Kirițescu, Gaițele)

A. 1. (4 puncte) Transcrie, din primul text, doi indici spațiali.

2. (4 puncte) Valorificând informațiile din textul 1, scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect. Secvența Sunt săraci, sărăcuții, că n-au tată; e săracă și ea, c-a rămas văduvă cu doi copii.
sugerează:
a) sărăcia Marei și a copiilor ei;
b) necazul copiilor crescuți fără tată;
c) modestia vieții Marei și a copiilor ei;
d) implicarea afectivă a naratorului. Răspunsul corect:

3. (4 puncte) Valorificând informațiile din textul 2, scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect. Tipul conflictului dramatic din fragmentul dat este:
a) exterior;
b) interior;
c) de interese;
d) de putere. Răspunsul corect:

4. (4 puncte) Valorificând informațiile din textul 1, scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect. Tiparul textual din secvența: Mult sunt sănătoși și rumeni, voinici și plini de viață, deștepți și
frumoși, răi sunt, mare minune, și e lucru știut că oameni de dai-Doamne numai din copii răi se fac.
este:
a) narativ;
b) descriptiv;
c) explicativ;
d) informativ. Răspunsul corect:

2
 5. (6 puncte) Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea
acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Enunțul Corect Incorect

Cei doi copii din textul 1 sunt lăsați să se joace nesupravegheați prin târg.
Tipul indicației scenice reprezentate de numele personajelor scrise cu
majuscule și aflate în fața replicilor este internă.
Aneta își adaptează mesajul și oferă detalii, încât Zoia să înțeleagă unde
este tămâia.
Comunicarea este afectată de atitudinea agresivă a Anetei, manifestată
verbal și paraverbal.
Aneta este supărată pentru că a fost în pragul sinuciderii și pentru că se
simte singură.
Aneta este supărată de nepăsarea surorilor și de zgârcenia Zamfirei.

6. (6 puncte) Identifică două indicații scenice în textul 2 și precizează câte o funcție a acestora.

7. (6 puncte) Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, o temă comună celor două texte, valorificând câte un
element de conținut.

8. (6 puncte) Asociază fragmentul din Mara de Ioan Slavici cu un alt text literar studiat la clasă sau citit
ca lectură suplimentară, prezentând o valoare morală / culturală comună, prin referire la câte o secvență
relevantă din fiecare text.

B. 1. (4 puncte) Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Numărul diftongilor din
secvența: Cum ar putea dânsa să stea de dimineață până seară fără ca să-i vadă? Cum, când e atât de
bine să-i vezi?! este:
a) cinci;
b) șase;
c) șapte;
d) opt. Răspunsul corect:

2. (4 puncte)
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuvântul subliniat în secvența: A rămas Mara,
săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei. s-a format prin:
a) derivare;
b) compunere prin sudare;
c) compunere prin alăturare;
d) compunere savantă. Răspunsul corect:

3. (4 puncte) Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuvântul ochi are sens secundar
în varianta de răspuns:
a) Infractorul se teme că poliția l-a luat la ochi.
b) La micul dejun am mâncat un ou ochi.
c) Oala cu tocană este plină ochi.
d) L-am atenționat, dar între patru ochi. Răspunsul corect:

3
 4. (6 puncte) Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Numărul predicatelor verbale
din secvența: Păcat ar fi să rămâie ceva pe mâine. [...] Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie și
măcar numai câte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi. este:
a) unul; b) două; c) trei; d) patru.

5. (6 puncte) Numește raportul sintactic stabilit între a doua și a treia propoziție din fraza: Mara nu
plânge, ci sparge oale ori răstoarnă mese și coșuri.

6. (6 puncte) Rescrie enunțurile următoare corectând greșelile de ortografie:

Odată sau de două ori am fost în excursie la Brașov și pot mărturisii că vroiam să plec mai
repede de acolo. Am fost doisprezece fete. Adică cu alte cuvinte – a fost super. Ne-am simțit bine din
cauza bunei înțelegeri.

Subiectul al II-lea – 20 de puncte

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi, la alegere, unul dintre
personajele feminine din textul 1 sau din textul 2.
În redactarea caracterizării vei avea în vedere:
- precizarea a două date de identificare a personajului (nume, statut, portret fizic etc.);
- numirea a două trăsături morale ale personajului;
- ilustrarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată;
- corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
- conținutul compunerii: 12 puncte
- redactarea compunerii: 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1
punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea
exprimării ideilor – 1 punct; respectarea normelor de ortografie – 1 punct; respectarea normelor de
punctuație – 1 punct; lizibilitate – 1 punct).
Notă: Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de
cuvinte și dezvoltă subiectul propus.