Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TREIZECI DE ARGINŢI −
TREPTE ÎNTUNECATE
Craiova, 2021
Autor: RADU GORJ
Titlul: TREIZECI DE ARGINŢI −
TREPTE ÎNTUNECATE
Coperta: RADU GORJ
DTP & Pre-press: DANIEL GUREANU
Culegerea textelor: IOANA MARCELA OPREA, student
GORJ, RADU
Treizeci de arginţi - trepte întunecate / Radu
Gorj. - Craiova : eParadigme, 2021
ISBN 978-606-9064-22-1
821.135.1
Craiova, 2021
TREIZECI DE ARGINŢI −
TREPTE ÎNTUNECATE
E hotărârea înţeleaptă,
ori delăsarea inimii;
pumnalul cu două tăişuri
− de ce-aş lupta, când pot dormi?!...
4
E clipa veşniciei tale
sau altfel spus ,,Acu-i, acu’!”
cum altă cale nu există,
de-aici se alege ,,Da” sau ,,Nu”!...
PASIVITATEA, APATIA;
chiar NEATENŢIA, ciudat;
sunt unul şi acelaşi ,,Umblă!”,
dară spre minus înclinat.
E ,,Umbra” ce mă însoţeşte;
un ,,ghid” limbut şi nepoftit,
dar ce să-i faci, el e ,,de-al casei”
şi peste tot e nelipsit;
5
Dacă alegi indiferenţa
şi încă de la început,
eşti ca un om fără de simţuri
ce mort pe lume s-a născut.
Păcatul e fărădelege;
dorinţa de a face rău
adesea încă din plăcere,
nesocotind pe Dumnezeu;
6
Şi pentru ce vrei să schimbi lumea;
cât va dura lucrarea ta?
Nu e nebun cel care face
şi mai nebun cel care vrea?
7
−Dac-am vedea întreg tot Răul
şi dintr-odat s-ar arăta,
ne-am depărta-ngroziţi de moarte
şi-n veci nu ne-am apropia…
E Delăsarea, degradarea
şi ce senin o neglijăm,
întâiul pas concret spre moarte;
ne facem doar că nu-l vedem.
8
Omul n-a fost făcut doar pentru
a se hrăni şi-a se-nmulţi;
un har avem, o misiune
şi-un dor de-a ne desăvârşi.
Că munca îndobitoceşte,
o ştim de mult, prea bine ştii;
din greu trudind, cum ni-i pedeapsa,
mai proşti şi mai urâţi vom fi.
9
Blestem zadarnicul ,,a face”
şi nebunescul ,,a dori”,
ce nasc păcatul şi greşeala
şi în părinţi şi în copii!
Nemunca şi comoditatea,
cu Libertatea s-or plăti;
dar prea târziu vom înţelege,
când ai Maşinii robi vom fi!
10
− N-ai cum să fi fără a face
şi nu doar strictul necesar;
Creaţia e însăşi Fiinţa
şi faptul cel mai arbitrar.
DEZORDINEA, INDISCIPLINA-s
a III-a TREAPTĂ spre mai jos;
iar Gândul Drept o ia-nainte
− Sunt tot păcat, că nu-i frumos!
− NERÂNDUIALA, DEBANDADA,
sunt Haosul originar...
Dar Gândul Drept nu se opreşte:
− Aici nu este necesar!
− Atâta?... Ce comunicare?...
Tot lâlâind când mai gândeşti?
E vorba lungă, sărăcie;
ba încă, sigur, te prosteşti!
11
Vă puneţi strajă limbii voastre;
să-i fiţi mereu de-a curmeziş;
mai mulţi pieriră de-a lor limbă,
decât de-al sabiei tăiş!
− Trufia ta te pedepseşte,
chiar dac-ai fi vr-un împărat;
fără Smerire n-ai Iubire
şi vei fi veşnic condamnat.
12
Care ni-i generozitatea,
dacă nimic n-om dărui;
când sunt atât de mulţi cei care
n-au cum trăi făr’a cerşi?...
Asta nu e milostivire,
ci gest prostesc şi nebunesc;
e scris ,,Înţelepţii adună,
iară nebunii risipesc!”.
Nechibzuința se plătește;
o vei simți pe pielea ta;
prin umilință, suferințe,
Risipa se va răzbuna!
13
Iar dacă totul se plăteşte,
să nu ajungi cumva să n-ai
şi să te-agăţi apoi de vise
ca înecatul de un pai.
Risipa e nemernicie
şi bucuria Iadului;
e necredinţă, nebunie,
ba crimă încă poţi să spui.
Fără-ndoială, chibzuinţa,
e al înţelepciunii semn;
un strop de apă−un dram de pâine,
nu-l risipi, aşa te-ndemn…
Un înţelept se va cunoaşte,
e econom, e chibzuit;
el nu va arunca nimic, din
ce poate fi refolosit.
14
Însă risipa cea mai cruntă,
o faci cu însăşi viaţa ta;
minute, zile, ani, decenii,
te miri cui date − vrea nu vrea!
Nu cheltui, ci investeşte
în lucruri care dăinuie;
clipă de clipă chibzuieşte;
,,The time is money!”, asta e!
Zgârcenia e-ncredinţarea
că dăruind vei sărăci;
dar făr’ a-ţi oferi nimica,
nu văd de ce ai mai trăi!?...
15
− Poţi sărăci dând ,,Bună ziua”,
un sfat, un zâmbet, altcuiva?
Nu fii meschin, căci tu primit-ai
cu mult mai mult în viaţa ta!
În nebunia sa nu vede,
că-averea strânsă nu-i a sa;
că nu posedă el comoara,
ci ea doar îl va poseda;
Aşa că ia ce e de luat,
că nu degeaba ţi s-a dat;
să nu regreţi că n-ai gustat,
clipa ce iată a plecat…
17
Pe-a IX-a TREAPTĂ complotează:
MINCIUNA, PARŞIVENIA,
IPOCRIZIA, IMPOSTURA,
FĂŢĂRNICIA, VICLENIA,
,,CONGENITALUL” ARIVISM;
SLUGĂRNICIA, LINGUŞIREA,
NEPĂSĂTORUL − CRUD CINISM;
SOFISTICAREA, COMPLICAREA,
ALAMBICAREA, AFECTAREA
şi PREŢIOZITATEA STEARPĂ,
în vorbă şi-n comportament.
18
E Pâinea Sfântă Adevărul,
pe Care toţi o aşteptăm
înfometaţi la Masa Vieţii;
Apa de Care nu-nsetăm;
Ce e de ne-nţeles aicea?...
Ne-a spus prea clar, fără ocol;
,,Ce vreţi să vi se facă vouă,
faceţi şi voi semenilor.”
19
Ce e Iubirea?... E plăcere
în primul rând şi interes;
,,prietenie de nevoie”
ce poartă des al nostru fes!
Minciuna şi-Nşelătoria-s
Întâia Lege pe Pământ,
din cele ce-s adevărate
şi din adâncul Firii sunt!
20
Prin nebunie şi prostie,
o, Şarpe strâmb, tu faci mult rău;
dar omu-i liber să aleagă,
de asta-i fiu de Dumnezeu!
Şi frumuseţea-i o-ncercare,
adesea poate şi mai grea
de nu-i şi minte pe măsură;
mereu a fost şi-o fi aşa.
22
Cât o să poţi purta minciuna
ce-ţi face viaţa tot mai grea?
Al Adevărului ,,jug” este,
cel ce-ţi aduce liniştea!
− De ce să le răpim plăcerea
ce nicicând nu e de prisos?...
Atâta doar li-i mângâierea;
iar vin, băut-a şi Hristos!...
23
− Totul e drog, totu-i minciună;
în presă, Radio, T.V.;
prin baruri, cluburi, cărţi sau filme;
prostimea înghite orice!...
OBRĂZNICIA şi DISPREŢUL;
SFIDAREA, DESCONSIDERAREA;
cu greu se-nghesuie să-ncapă
pe TREAPTA XII-a.
− E o problemă esenţială,
a fost şi-n veci va fi aşa;
nu poate fi dreptate-n lume
şi-atunci de ce ne-am consuma?
24
În lumea asta doar se pierde,
că toate sunt anapoda;
se pierde chiar şi veşnicia...
− Dar se şi poate câştiga!...
25
− Acu-i păcat şi Hazardarea?
− Visezi Norocul din poveşti...
− Şi ce e rău în treaba asta?
− E, pentru că te amăgeşti!
NEHOTĂRÂREA, ÎNDOIALA;
NESTĂPÂNIREA, NERĂBDAREA;
LABILITATEA, FORMALISMUL,
adesea ÎNDĂRĂTNICIA;
DEZORIENTAREA, ŞOVĂIALA
NELINIŞTEA şi DISPERAREA
sunt cea de-a XIV-a TREAPTĂ;
de-aici începe NECREDINŢA.
26
Cum poţi să fi şi alb, şi negru;
şi sus, şi jos; şi mort, şi viu?
Nehotărârea e Potopul
ce se sfârseşte prea târziu!
27
Aud adesea întrebarea:
Hai, zii, ce-a fost la început;
oul e primul, sau găina?...
Dar nimeni nu s-a priceput…
A fi sau a nu fi?...Totuna-i!
Nimic n-ajută la nimic;
atâta-i doar, o nucă seacă,
al Infinitului ,,buric”!...
28
La scara sa nemăsurată,
totul e haos necreat;
chiar Dumnezeu e o-ntâmplare
ce din Hazard S-a întrupat!
− Problema nu e Infinitul −
nu despre el avem vorbi,
ci despre Universul nostru
în care ni-i dat a trăi.
29
De ce dar să ne pese, dacă
suntem acum, aici, aşa?
Noi ştim că Infinitul este
şi veşnic ne va recrea!...
30
Acum s-alegem ce-i mai bine;
dar cine oare poate şti?...
− Doar Cel Ce a trecut prin toate;
şi printre morţi şi printre vii!
Nu e un argument anume?...
Nimic nu duce nicăieri?...
Dar e-o dorinţă fără nume,
de a fi azi mai mult ca ieri!
31
,,Ex nihilo nihil!” spun vechii;
e adevărul nimănui?...
Umbra cuvântului, minciuna-i;
creaţia Nimicului!
El obosit de veșnicie
și supărat pe soarta-I grea,
în strâmtu-I pat visa că poate
va fi-ntr-o zi și El, Ceva...
32
Deci chinuit de-nsigurare
și de-o măsea care-L durea,
în mintea-I goală, doar cu visul
̶ că altceva, oricum, n-avea ̶
33
,,De-aș fi rămas Nimic de-a pururi,
când singur Mie-Mi ajungeam,
fără iubire, fără ură;
Fata Morgana eu eram!”.
34
Balanţa firii cumpăneşte
de veacuri Viaţa şi Moartea;
pe-un taler e Desăvârşirea,
pe celălalt Plăcerea ta.
35
PE TREAPTA XV-a latră:
DUPLICITATEA, LAŞITATEA;
SPERJURUL, TRĂDAREA, VÂNZAREA;
NEMERNICUL OPORTUNISM;
BATJOCORIREA, DENIGRAREA;
BÂRFIREA NEAMULUI ŞI-A ŢĂRII,
ŞI LIPSA DE PATRIOTISM.
O, negustorule de vază,
cântarul tău nu-i măsluit;
ai rotunjit doar pentru tine;
fractalii te-au îmbogăţit…
37
− Parcă ţi-am spus că-n lumea asta
dup-al hoţiei chip aşa,
războiul îl câştigă hoţii
nu cei ca prinţul Mustafa…
O omenire-ntreagă umblă
unii pe alţii-a se-nşela!...
− Nu toţi, doar cei ce te ascultă;
deci nu mai generaliza!
38
În crâncena ,,hazna lumească”,
într-una cată-a se-ncolţi;
cu cât mai sus pe ,,scară” urcă,
mai cruzi şi mai murdari vor fi.
Istoria umanităţii?...
Foame de faimă şi averi;
un joc ,,de-a hoţii şi de-a proştii”…
În ce să crezi, în ce să speri?...
39
Când răstignit-au Adevărul
hoţii de fel n-au bănuit
că El, astfel, Judecătorul
întregii lumi a devenit!
COCHETĂRIA, FANDOSIREA,
FRIVOLITATEA, ISPITIREA;
SENZUALISMUL, HEDONISMUL;
VULGARITATEA, INDECENŢA;
CORUPEREA şi PERVERTIREA;
le văd aici cum se alintă
pe cea de-a XVIII-a TREAPTĂ,
dar nu pe cât să-şi piardă firea…
− Familia şi căsnicia?...
O tristă cruce, greu de dus;
nelinişte şi-ngrijorare,
o aberaţie în plus!
Iubirea, o, ce ,,abureală”,
ce pică bine prostului;
orgoliu, interes, plăcere;
şi ţine cât ai spune ,,Nu-i!”.
40
− Plăcerea e covârşitoare,
oricât ai fi de înţelept…
Dar Gândul Drept nu oboseşte;
− Nu-i bine, nu-i frumos, nu-i drept!
− Ispita nu e de la Tatăl;
ea e din lume şi din noi;
e-n bani, în carne şi în vorbe,
ai lumii nesătui strigoi!
41
O, câţi naivi, pentru-o himeră,
plăcerii clipei s-au vândut;
copilăria, inocenţa
şi curăţia şi-au pierdut…
Ce defilare fastuoasă
PE TREAPTA XIX-a:
PORNOGRAFIA, EXHIBAREA,
NERUŞINAREA, BIGAMIA;
ADULTERUL şi DESFRÂNAREA;
AVORTUL şi PROSTITUAREA;
pisici cu cozile râioase
îşi etalează depravarea!
O ne-ncetată hărţuire;
,,duel” de nimeni arbitrat;
războiul cel mai vechi din lume,
dintre femeie şi bărbat.
42
Plăcerea sau Desăvârşirea?...
Cine îmi cere a opta?
De ce-aş dori Desăvârşirea,
dacă plăcere n-am de ea?
43
,,Cireaşa de pe tort” sunt totuşi
cele concrete − fizice;
că-i duh, ori vis, totuna-mi este…
Altfel, Materia, de ce?...
Ce libertate e aceea
de nu poţi face tot ce vrei?...
− Dreptatea, Mila şi Smerirea,
acestea-s limitele ei!
44
Dacă noi ştim că e iubire
şi n-am făcut rău nimănui;
iubirea sinceră dă dreptul
la fericire orişicui!
− Nenorocita Desfrânare?...
De aşa ceva lipseşte-te!...
Dar Umbra dulce îmi şopteşte:
− De ce să te lipseşti, de ce?...
45
De-aici e toată tevatura,
necazul şi neliniştea;
că fiecare-şi vrea perechea
croită pe măsura sa.
46
Ce este rău şi ce e bine,
Cine-a decis şi-n Ce temei?
De ce Lumina şi nu Bezna?...
În beznă poţi visa ce vrei!
− Plăcerea ca şi Libertatea,
au un dumnezeiesc temei;
Dreptatea, Mila şi Smerirea,
acestea-s rosturile ei.
47
Plăcerea de nu-i cu dreptate,
fărădelege-i, deci păcat;
corupătorii, depravaţii,
dormi-vor pe al lui Procust pat.
48
Îndepărtează grabnic Răul,
cu el nici cum nu te-nvăţa…
− Dar ce faci tu acum, aicea;
n-ai spus chiar tu ,,Nu judeca!”…
49
E scris prin nedreptatea Legii:
,,El poartă-al altuia păcat…”;
de ce l-am condamna degeaba
şi să se simtă vinovat?...
De ce nu ai puţină milă,
dacă aşa a fost lăsat?...
Nu mai tot acuza pe alţii;
pe toţi eroarea ne-a creat!
De nu se răstignea Iubirea,
o, câţi erau cei răstigniţi;
în neînchipuite feluri,
batjocoriţi şi siluiţi…
50
Iubirea nu e raţiune,
Ea este doar ,,a vrea” şi ,,a fi”;
Lumină pură din Lumină,
e Raţiunea inimii.
E a cântărilor Cântare,
instinctul de a ne uni;
Răspunsul fără întrebare,
e tot ce-a fost şi ce va fi.
51
− Poate c-o fi vr-un sens în lume,
dar eu scârbit îs până-n gât;
mai lasă-mă cu sensul vieţii;
exişti ca să serveşti şi-atât…
52
că de alegi acuma răul
îl vei simţi la fel cândva;
asta-i Dreptatea Judecăţii:
ce-ai semănat vei recolta!
E înăbuşitor aicea
şi un miros greu, de hazna;
e tot mai mare zăpuşeala,
încă mai greu a respira!...
53
IDOLATRIA, FANATISMUL şi
INSTIGAREA LA PĂCAT;
SLĂVIREA ca şi ADORAREA
A TOT CE-I PIERITOR CREAT;
SFIDAREA şi DISPREŢUIREA
PORUNCILOR CUVÂNTULUI;
pe-a XXI-a TREAPTĂ
se-adună Fiii Vântului.
− O libertate ancestrală
fără prejudecăţi în van,
haotică şi senzuală,
esenţa Legii lui Satan;
ea reprezintă Adevărul
fundamental şi absolut;
tendinţa firească spre Haos
din care toate-au apărut.
54
− Cei despre care spui acuma,
nu merită a-i aminti;
aşa cum singuri şi-aşternut-au,
tot astfel se vor ,,odihni”!...
O nencetată siluire,
când tot ce-i bun îţi e oprit;
să te miri, dacă pentru tine,
sau pentru Cine ai trăit?...
Găselniţa Creaţiunii,
cu Unul Tată Dumnezeu?...
O cacialma universală
de care − zău − mă-nchin şi eu...
− Cu mintea sa pătrunzătoare,
Sir Darwin sigur s-a-ntrebat;
De-i Evoluţie, spre Ce e;
de Ce şi Cum s-a întâmplat?...
55
De-am fi-ntr-o beznă − grea − adâncă
şi o scânteie s-ar ivi,
am alerga spre ea cu toţii;
e Adevărul şi o ştii!
56
NIMIC SĂ NU TE-NDUIOŞEZE;
SĂ N-AI CUMVA PĂRERI DE RĂU;
DE NICI O LEGE SĂ NU-ŢI PESE,
DOAR EUL FIE-ŢI DUMNEZEU.
57
SCOPUL SUPREM, VISUL DE AUR,
LEGEA NELEGII UNICĂ:
INDIFERENŢA ABSOLUTĂ
ŞI NEPĂSAREA VEŞNICĂ!
Urmeaz-acum ANOMALIA,
parada inverselor firi:
PERVERSIUNEA SEXUALĂ
şi NEFIREŞTILE ,,IUBIRI”;
INCESTUL şi PEDERASTIA;
PEDOFILIA, ZOO... NECRO;
ca nişte măşti groteşti flirtează,
pe TREAPTA XXII-a
cu alte smintite porniri.
58
− Zăpadă, apă, aburi, gheaţă;
nu-s toate apă altcumva?...
Deşi sunt altfel, sunt aceeaşi;
se poate deci, şi-aşa, şi-aşa!...
O Raţiune în toate,
cum fiecare-un rol în ,,cor”;
sopranele nu sunt baritoni
şi nici altistele, tenori!
59
− O fi, dar ce-i acum cu asta,
când asta e plăcerea lor?...
Ai treabă tu cu ei în lume?...
E viaţa lor şi fac ce vor!
60
Numai Puterea hotărăşte
ce e valoare, ce nu e...
Ce-i Dumnezeu fără Putere?
...Fără de miere, fagure!
VRĂJITORIA, OCULTISMUL;
MAGIA NEAGRĂ, SPIRITISMUL;
CONSUMUL DE NECURĂŢII;
NECROMANŢIA, DESCÂNTAREA;
pe-a XXIII-a TREAPTĂ,
clienţii lacome-şi aşteaptă,
murdarele blestemăţii.
− Ei reprezintă închinarea
către un dumnezeu străin
− din nebunie şi prostie −
cu duhul de-ntuneric plin.
Pe TREAPTA XXIV-a
se răţoie cu înfocare
şi caută a se muşca,
DISCORDIA şi DEZBINAREA;
MÂNIA, CEARTA, CRITICA;
A VIOLENŢEI PROMOVARE;
ZAVISTIA, BATJOCURA;
INSULTA şi INJURIA.
− Si ce e?...Dacă este,este,
iar dacă nu-i îmi pare rău;
ca scorpionul din poveste,
ce pot să fac, aşa sunt eu!...
62
− E omul rază de lumină,
vlăstar şi chip dumnezeiesc?
Cu ce-i mai bun decât un vierme,
când tot cu hoituri se hrănesc?
În ,,parlamentele hoţiei”
şi-n râncede mitropolii,
înşelătorii îşi ,,decântă”
handicapaţii lor copii...
63
şi Prostituţia-Cultura,
urzică prinsă la rever,
de la excroci la proşti vândută!
,,Păcat că n-am un revolver!”...
De ce să nu alegem Pacea,
Dreptatea, Mila, Smerirea,
Îngăduinţa, Toleranţa,
Prietenia, Dragostea?...
64
LUMINA, VIAŢA şi IUBIREA
sunt NUMELE LUI DUMNEZEU;
DREPTATEA, MILA şi SMERIREA,
esenţa Sufletului Său!
65
Invidia îmbătrâneşte
şi viaţa mult ţi-o va scurta;
ofensa cere răzbunare;
,,De ce te temi nu vei scăpa!”...
66
Pe TREAPTA XXVI-a,
scrâşnesc în beznă cu năduf,
mârâie, latră şi se muşcă:
A HARURILOR BLASFEMIE,
HULA-MPOTRIVA SFÂNTULUI DUH;
plus NIHILISMUL, NECREDINŢA,
şi-n fine SINUCIDEREA.
− E Dumnezeu atotputernic?...
N-a spus-o El că ,,Nimeni nu-i
profet în satul lui vreodată
şi nici măcar în casa Lui?”.
Găselniţa găselniţelor;
Un Semn în ceaţă, vag, neclar;
Un Duh ciudat, imperceptibil,
imaterial dar plin de har...
Eu am un Dumnezeu şi-atâta,
şi eu am tot un Demnezeu;
e Cel pe Care-l vezi aicea,
e Cel Care-ţi vorbeşte, Eu!
67
Minciună-i totul, totul, totul;
iluzie e tot ce crezi;
nimic nu e, doar frica noastră;
,,stinge lumina” şi-o să vezi!
68
− Oameni ai spus?... Eu văd himere
cu trup ce pare încă viu,
rătăcitoare, efemere,
pierdute urme-ntr-un pustiu!...
69
Ce-i Adevărul? E un număr?
...Unii-i spun Unu, alţii Doi,
sau Trei, sau Zece, fiecare;
depinde numai de nevoi!
că Spovedania te face
înger din diavolul ce eşti,
găselniţa nemerniciei!...
Şi cui vrei să te spovedeşti?...
70
− Ce-i Adevărul?... Este Calea,
Lumina, Viaţa, Dragostea;
Puterea Cea dintâi sub Soare
Care ne va elibera!
− Credinţa ta e Nihilismul,
Plăcerea ta e a huli;
în lumea minunat creată,
tu strici sau furi, atâta ştii.
71
AGRESIUNEA, MOLESTAREA,
deci VIOLENŢA FIZICĂ;
DESTRUCTURAREA MEDIULUI
ŞI POLUAREA CHIMICĂ;
MODIFICAREA, PERVERTIREA,
PRODUSELOR AGRICOLE,
A FLOREI ŞI A FAUNEI,
CÂT ŞI A HRANEI OMULUI;
Pe-a XXVII-a TREAPTĂ
aşa-i de mare-ntunecimea
că abia mai pot a se vedea,
păcate tot mai mari şi grele,
ce nu vor a se arăta.
72
trufia-i, graba, lăcomia,
Titanicul au scufundat;
la fel distruge astăzi lumea…
E oare un mai greu păcat?
Cu violenţa se hrăneşte,
vă spun că ,,regele e gol”,
credinţa sa-i agresiunea;
Dracula e-n minţile lor!
73
− E important ce simţi desigur
şi mai mult încă, ce gândeşti;
apoi ce spui contează foarte;
dar esenţial ce-nfăptuieşti.
Pe TREAPTA XXVIII-a
adânc ascunse-n bezna grea,
în grota lor întunecată;
cu ochi flămânzi, albi ca de nea;
sinistre fiare stau la pândă
tot aşteptând ,,ocazia”:
74
Aud suspine şi oftaturi;
palide umbre-n cuşti de fier,
în umilinţă şi durere,
plângând, un strop de apă cer!
75
− Ce-i cu atâta smiorcăială?
Am luat ce mi s-a cuvenit;
fără Pedeapsă nu-i Dreptate
şi-aşa va fi la nesfârşit...
− O, ce canalie dementă,
cât de nemernic poţi să fi;
nu ştii ce te aşteaptă, Şarpe,
şi cât de scump tu vei plăti!
− Plăcerea ta e nebunie...
− Nu-i bai, asta-i menirea mea!
− Plăcerea aşteaptă Durerea
şi sigur, tu nu vei scăpa!
A XXIX-a TREAPTĂ,
penultima de mai prejos;
o, Doamne, ce înăbuşeală
şi ce îngrozitor miros:
RĂNIREA GRAVĂ; MUTILAREA
ÎN CHIP ORIBIL, MONSTRUOS,
ÎN MOD PREMEDITAT, METODIC,
DIN RĂZBUNARE SAU PLĂCERE;
ASASINATUL ODIOS.
76
Aici e-atât de întuneric,
să mai păşesc mi-e tot mai greu;
mă tem să nu cad în vreo groapă,
aşa c-aprind lămpaşul meu.
Înfometarea, însetarea;
asfixierea, înnecarea;
arderea, electrocutarea;
tensionarea, frângerea;
înjunghierea, împuşcarea;
teroarea psihică-nervoasă,
ca ,,picătura chinezească”;
epuizarea fizică;
77
îmbolnăvirea, infectarea;
intoxicarea, otrăvirea;
tragerea-n ţeapă, sfâşierea;
spânzurarea, strangularea;
refrigerarea, opărirea;
lovirea, smulgerea, strivirea,
secţionarea, sfârtecarea,
organelor sau a membrelor;
sunt cel mai fascinant spectacol,
oameni sau demoni a-i distra...
− Ca răstignirea pe o cruce?
− O, da, e preferata mea!...
− O, viperă întunecată,
cum poţi gândi aşa ceva?...
− Nu doar gândesc ci şi înfăptui,
că asta mi-i ,,profesia”!
De asta ai tu libertatea
de-a ispiti şi înşela;
şi din păcate prea adesea,
cad mulţi naivi în ,,plasa” ta...
79
E vorba numai de Putere,
atât şi altceva nimic;
cât va fi lumea, înghiţi-va
peştele mare pe cel mic!...
80
E Legea legilor pe care
nimeni n-o poate ocoli;
Supremul Adevăr enunţă:
,,Tot ce se naşte va muri!”
81
O, bestie, cretină fiară
ce-şi proslăveşte-al ei destin;
flămândă veşnic, însetată
de întuneric şi de chin!...
În Întunericul ca smoala
foşnesc murdarii lui spioni;
o colcăială-nveninată,
năpârci, păianjeni, scorpioni...
82
− Amară e povestea lumii,
un drum ce duce nicăieri;
vis, fum, iluzie, himeră,
cu popi, cu flori, cu lumânări...
În nesfârşitele-i carnagii
făpturi nenumărate mor,
să-i fie bine burţii voastre;
,,Vivat Planeta Abator!”.
O, ce ipocrizie crasă;
plângeţi de mila câinilor,
dar nici o vorbă nu se suflă
despre masacrul vitelor...
83
Toţi ne hrănim din hoitul lumii,
dar ne minţim – că nu-i prea greu −
când ,,roşul bec” în gând se-aprinde
− ce bine că nu-i trupul meu;
84
da, totul doar ca să nu scadă
,,osânza” celor mai bogaţi;
pentru plăcerea sau orgoliul
celor din veci ai crimei fraţi!
...Războiul, ce minunăţie,
neîntrerupt din veac în veac;
de nu-i aici, va fi dincolo
însângeratul său ,,dirt-track”!...
85
Că dacă noi avem vre-o vină,
de ce-ar muri copii-aşa;
ei oare ale cui păcate,
nevinovaţi, au a purta?”...
86
Ce să le fac?...Ăsta-i războiul,
să moară oricum le-a fost dat;
nevinovat n-a fost niciunul,
eu doar un pic i-am ,,ajutat”!...
o simfonie-a suferinţei;
speranţe spulberate-n vânt;
mulţimi de trupuri mutilate
tărându-se pe gol pământ...
87
Că sunt o sută sau o mie,
un neam întreg?...Un număr doar!
Nişte zerouri pe-o hârtie,
uitată-ntr-un pierdut dosar!...
Sigur va fi O Judecată,
se va plăti şi răsplăti;
dar când şi cum va fi, doar Tatăl
Atotputernic poate şti!
88
Deja L-aud, e chiar la Poartă;
cum ne-a promis, Mielul Preasfânt
a revenit în Slava-I Mare,
cu Sfinţii Săi îngeri cântând!
89
Se poate ,,Cu”, se poate ,,Fără”;
alege dar, cu ce-i al tău,
din Marele Ocean Iubirea,
să fii ,,un strop” de Dumnezeu!
Radu Gorj
Gureni - 16 aprilie 2020
90
* SCÂNTEIOARE *
− FLORI DIN SOARE −
Totul pare întâmplare,
dar de ce nu credem oare?
Depărtează-te un pic
şi totul va fi nimic!…
92
Se poate şi făr-a spera;
dar încotro ne-om îndrepta?
93
Dacă există flori şi gâze,
viruşi, microbi, furnici ţânţari,
urzici, cucută, pălămidă,
rechini, hiene şi măgari;
când sunt de toate-n hăul veşnic
fără de număr, chiar şi eu;
cum să nu fie Cel Ce Este
Atotfiinţa – Dumnezeu!
ZERO-i un intermediar
făr-un ban în buzunar;
el stă demn în casa sa
cât îl ţine pătura,
nu produce altceva,
nici nu dă şi nici nu ia!
UNU Care e Ceva,
duce-a lumii Cruce grea
şi se-nalţă spre O Stea!
Dar aud de-altcineva
care vrea numai să ia
şi tot cere ce n-ar da,
deşi ne-a minţit cândva!…
Acum nu ştiu ce să zic
şi-o să mă gândesc un pic;
dacă ZERO e nimic,
poate fi ceva mai mic,
MAI NIMIC DECÂT NIMIC?
Nehotărârea, un pustiu
ce se sfârşeşte prea târziu!…
94
Liber poţi fi numai singur;
singur însă slab vei fi;
slab fiind trăieşti sub frică –
frica te va înrobi !
Libertatea e Cuvântul
Care te va izbăvi;
Adevăru-i libertatea,
caută-L şi-o vei găsi!
Între a fi şi a nu fi,
de n-ar fi Setea, cine-ar şti?
O, ce orgoliu, Veşnicia!…
95
– Cine mai ştie ce nu-i hoţie?
Totul se fură, chiar ce-i în gură;
zise spre vulpe corbul, cu ură.
– Toate-s minciună-n Soare şi-n Lună;
fără prostie n-ar fi hoţie;
conchise vulpea privind la vie…
Concesia, Concesia,
aşa semnăm înfrângerea!
Materia, Materia;
Iubirea-i „nebunia” sa!
96
„Nimic n-ajută la nimic!”,
ades’ cu toţii ne gândim;
dar nicidecum nu ne-ar plăcea,
ca oameni de nimic să fim!…
O bestie cuvântătoare
visându-se un dumnezeu,
se înfrupta senin din mielul
ce ispăşea păcatul său!
Excesul de sinceritate
şi el, ades’, înseamnă moarte!…
Minciuna, tu n-o blestema,
fi înţelept a o purta…
Da, voi minţi cât voi putea,
adânc, din toată inima;
dacă aşa doar voi salva,
Dreptatea, Viaţa, Dragostea!
97
Ce-i viaţa asta?… Ce, nu e…
– Durere, frică, dragoste;
minciună şi convenţie;
orgoliu, vis, iluzie;
un dor adânc… Dar pentru ce?
Un Univers aceasta e,
O Zonă de încredere!
Dacă Statistică nu e,
atuncea Numărul, ce e?
Credinţa şi Comuniunea
sunt al Iubirii sfânt destin;
dar dacă nu-i întâi Plăcere,
Iubirea-i lacrimă şi chin…
99
Nu tu voieşti a judeca
ci numai necredinţa ta!
Binele pe jumătate
e doar un pas mai mic spre moarte!
De ce mă tem? De nedreptate;
căci sigur, ea înseamnă moarte!
Problema nu e bogăţia
ci nebunia şi prostia!
100
Speranţa şi Iluzia
nu au nimic asemenea;
Speranţa e încredinţare,
Iluzia e disperare;
Speranţa vine din credinţă,
Iluzia e neputinţă!
Dumnezeu e Energie,
restul e tehnologie.
101
Văd că ai răspuns la toate;
ce folos că n-ai dreptate!...
Acel Ce pare că nu e,
e Singurul Ce dăinuie!
Pe femeie şi bărbat,
Diferenţa i-a legat.
Plăcerea nedreaptă
durerea aşteaptă...
102
Se-ntâmplă ca şi adevărul
să poată fi răstălmăcit;
o dată doar, a doua oară
e-un adevăr răsdovedit!
103
Unii rezistă la durere;
alţii cedează la plăcere!…
Lacrima de bucurie,
oare lacrimă să fie?
Cu siguranţă tot ce e,
e pentru că trebuie;
dar dacă e şi trebuie,
a Cui necesitate e?
104
Spune-mi cu cine te aduni
şi o să-ţi spun ce o s-aduni!
Postul şi-închinarea,
fie-ne ASCULTAREA!
105
Tu ce mai faci, mă-ntrebi mereu,
dar nu văd rostul întrebării
când ştii şi tu ce ştiu şi eu;
aştept sfârşitul aşteptării...
Cu mintea sa pătrunzătoare,
Sir Darwin sigur s-a-ntrebat:
– De-i Evoluţie, spre CE e?
De ce şi cum s-a întâmplat?...
E!
E, tot ce cred într-un cuvânt;
E, cel mai simplu legământ;
E scris că E şi E că E,
LUMINĂ – VIAŢĂ – DRAGOSTE!
Radu Gorj
Gureni – 2017
106
De același autor
au mai apărut volumele:
E! – CÂNTURI ISIHASTE
ISBN: 978-606-9064-06-1
© Editura eParadigme, RADU GORJ, CRAIOVA 2021
www.paradigme.euroeducation.ro
http://groups.google.ro