UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL ȘI AUDIT ÎN AGRICULTURĂ

PORTOFOLIU LA DISCIPLINA ETICĂ

ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Coordonator ştiinţific,
Prof. Univ. Dr. Carmen DIACONU

Masteranzi,
Bocovina Georgiana
Dumitru Mia-Andreea

0
 2021

CUPRINS

Capitolul 1. Cadrul legislativ

Capitolul 2. Drepturile și obligațiile actorilor implicați în actul de educație
Capitolul 3. Forme de răspundere juridică
3.1. Răspundere disciplinară contractuală
3.2 Răspunderea patrimonial contractuală
3.3 Răspundere penală
Capitolul 4. Conexiune între formele de răspundere juridică prezentate mai sus
și autonomia universitară
Concluzii
Bibliografie

1
 CAPITOLUL 1
CADRUL LEGISLATIV

Legea 1/2011 privind educația națională

Titlul III : Învățământul superior
Capitolul II : Statutul personalului didactic și de cercetare din învățământul superior
(începând cu art.285)
Articolul 299
(1)Universitățile răspund public de modul de ocupare a posturilor didactice și de cercetare.
(2) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în procedura de ocupare a posturilor
didactice și de cercetare, Ministerul Educației și Cercetării poate aplica sancțiuni prevăzute de
prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de Etică și Management Universitar. (la
06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e), Alineatul (1),
Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie 2019, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
(3) În cazul în care instanțele de judecată constată încălcarea procedurilor de desfășurare a
concursului pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare din universități, concursul se
anulează și se reia.
Secţiunea a 4-a. Drepturi și obligații ale personalului didactic
Art.304
(1)Personalul din învățământul superior are drepturi și îndatoriri care decurg din Carta
universitară, din Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum și din
legislația în vigoare.
(2)Protecția drepturilor salariaților, precum și a drepturilor de proprietate intelectuală asupra
creației științifice, culturale sau artistice este garantată și se asigură în conformitate cu prevederile
Cartei universitare și cu legislația specifică în vigoare.

2
 (3)Membrilor comunității universitare le este garantată libertatea academică. În baza
acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spațiul universitar și au libertatea de predare, de
cercetare și de creație, în conformitate cu criteriile de calitate academică.
(4)Personalul didactic și de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume sau
opere de artă, de a candida la obținerea de granturi naționale și internaționale, fără restricții ale
libertății academice.

(5)Personalul didactic și de cercetare are dreptul să facă parte din asociații și organizații
sindicale, profesionale și culturale, naționale și internaționale, precum și din organizații politice
legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(6)Cadrele didactice titulare pe un post didactic din învățământ, alese în Parlament, numite
în Guvern sau îndeplinind funcții de specialitate specifice din aparatul Parlamentului, al
Consiliului Legislativ, al Curții Constituționale, al Avocatului Poporului, al Administrației
Prezidențiale, al Guvernului sau în Ministerul Educației și Cercetării, precum și cele alese de
Parlament în organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic pe perioada
în care îndeplinesc aceste funcții. Pe toată durata mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot
cumula aceste funcții cu activitatea didactică și de cercetare
Nota: (la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
(7)Prevederile alin. (6) se aplică și cadrelor didactice titulare pe un post didactic din
învățământ, care îndeplinesc funcția de prefect, subprefect, președinte și vicepreședinte al
consiliului județean, primar, viceprimar, precum și cadrelor didactice trecute în funcții de
conducere, de îndrumare și de control în sistemul de învățământ, de cultură, de tineret și de sport.
De aceleași drepturi beneficiază și personalul de conducere și de specialitate de la casa corpului
didactic, precum și cadrele didactice titulare pe un post didactic din învățământ numite ca personal
de conducere sau în funcții de specialitate specifice din cadrul autorităților și instituțiilor publice,
comisiilor și agențiilor din subordinea Administrației Prezidențiale, Parlamentului sau Guvernului.
(8)De prevederile alin. (6) beneficiază și personalul didactic trimis în străinătate cu misiuni
de stat, cel care lucrează în organisme internaționale, precum și însoțitorii acestora, dacă sunt cadre
didactice titulare pe un post didactic din învățământ.
(9)Personalului didactic titular pe un post didactic din învățământ, solicitat în străinătate
pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor
acorduri, convenții guvernamentale, interuniversitare sau interinstituționale, ori trimis pentru
specializare, i se rezervă postul didactic pentru perioada respectivă.
3
 (10)Personalul didactic titular pe un post didactic din învățământ, care din proprie inițiativă
solicită să se specializeze sau să participe la cercetare științifică în țară sau în străinătate, are dreptul
la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăși 3 ani într-un interval de 7 ani.
Aprobările în aceste situații sunt de competența conducerii instituției de învățământ superior sau,
după caz, a consiliului de administrație, dacă se face dovada activității respective.
(11)Personalul didactic titular pe un post didactic din învățământ poate beneficia de
concediu fără plată pe timp de un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituției de
învățământ superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.
(12)Perioada de rezervare a postului didactic se consideră vechime în învățământ
(13)Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel:
a)concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor universitare, cu o durată de cel puțin 40
de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea instituției de învățământ poate întrerupe
concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă; normele
metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educației și
Cercetării, împreună cu reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a
învățământului;
Notă: (la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
b)perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc
de către senatul universitar, în funcție de interesul învățământului și al celui în cauză.
(14)Instituțiile de învățământ superior pot asigura, integral sau parțial, din surse proprii,
transportul și cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localități.
(15) Personalul din învățământ beneficiază de asistență medicală în cabinete medicale și
psihologice, în policlinici și unități spitalicești stabilite prin protocol încheiat între Ministerul
Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății
Notă: (la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
(16) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activității didactice, cu rezervarea
postului sau a catedrei, pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv
3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre părinți sau susținătorii legali

4
 (17) Personalul din învățământul superior poate beneficia, în condițiile legii, de drepturile
conferite personalului din învățământul preuniversitar prin art. 264 alin. (1), art. 268 alin. (1), art.
274 alin. (1), art. 276, art. 277 și art. 278, pe baza aprobării senatului universitar.(la 30-06-2014,
Notă: Alin. (17) al art. 304 a fost introdus de pct. 93 al art. I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 49 din 26 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 486 din 30 iunie
2014).
(18) Universitățile pot acorda din venituri proprii ajutoare pentru salariați.
Notă: (la 30-06-2014, Alin. (18) al art. 304 a fost introdus de pct. 93 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 49 din 26 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 486 din 30 iunie 2014).
Articolul 305
Cadrele didactice și studenții sunt protejați în spațiul universitar de autoritățile responsabile
cu ordinea publică.
Protecția se asigură împotriva persoanei sau grupului de persoane care aduc atingere
demnității umane și profesionale a cadrelor didactice ori care împiedică exercitarea drepturilor și
a obligațiilor lor.
Protecția este solicitată de persoana autorizată conform Cartei universitare.
Secţiunea a 5-a. Etică universitară
Articolul 306
(1)La nivelul fiecărei universități funcționează comisia de etică universitară.
(2)Structura și componența comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de
administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane
cu prestigiu profesional și autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară
persoanele care ocupă vreuna dintre funcțiile: rector, prorector, decan, prodecan, director
administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare,
microproducție.
(3)Comisia de etică universitară are următoarele atribuții:
a) analizează și soluționează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin
autosesizare, conform Codului de etică și deontologie universitară;
b) realizează un raport anual referitor la situația respectării eticii universitare și a eticii
activităților de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar și constituie un document
public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică și deontologie universitară, care se propune
senatului universitar pentru adoptare și includere în Carta universitară;
d) atribuțiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare;
5
 e) alte atribuții prevăzute de prezenta lege sau stabilite conform Cartei universitare,
conform legii.
Articolul 307
Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al universității.
Răspunderea juridică pentru hotărârile și activitatea comisiei de etică universitară revine
universității.
Articolul 308
(1) Orice persoană, din universitate sau din afara universității, poate sesiza Comisiei de etică
universitară abateri săvârșite de membri ai comunității universitare
(2) Comisia de etică universitară păstrează confidențială identitatea autorului sesizării.
Articolul 309
În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul
de etică și deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările și
completările ulterioare.
Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării și îi
comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.
Articolul 310
Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;
b) confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
Secţiunea a 7-a. Sancțiuni disciplinare
Articolul 312
(1)Personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și
cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământul superior răspunde disciplinar pentru
încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru
încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului
unității/instituției. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce atingere
dreptului la opinie, libertății exprimării și libertății academice.
(2)Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic și de cercetare sunt
următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere,
de îndrumare și de control;
6
 c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și
de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Articolul 313
(1)În instituțiile de învățământ superior, propunerea de sancționare disciplinară se face de
către șeful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducție, de către decan
ori rector sau de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor departamentului, consiliului facultății
sau senatului universitar, după caz. Aceștia acționează în urma unei sesizări primite sau se
autosesizează în cazul unei abateri constatate direct.
(2)Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a) și b) se stabilesc de către
consiliile facultăților. Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c)-e) se stabilesc
de către senatele universitare.
(3)Decanul sau rectorul, după caz, pune în aplicare sancțiunile disciplinare.
(4) În învățământul superior, sancțiunile se comunică, în scris, personalului didactic și de
cercetare, precum și personalului didactic și de cercetare auxiliar din subordine de către serviciul
de resurse umane al instituției.
Articolul 314
(1)Sancțiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate,
audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare.
(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârșite de personalul didactic, personalul
din cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri,
cadre didactice care au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea și un
reprezentant al organizației sindicale.
(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:
a) rector, cu aprobarea senatului universitar;
b) Ministerul Educației și Cercetării, pentru personalul de conducere al instituțiilor de
învățământ superior și pentru rezolvarea contestațiilor privind deciziile senatelor universitare.
Notă: (la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019 )
Articolul 315
Răspunderea patrimonială a personalului didactic, de cercetare și didactic auxiliar se
stabilește potrivit legislației muncii.
7
 Măsurile pentru recuperarea pagubelor și a prejudiciilor se iau potrivit legislației muncii.
Articolul 316
În cazul în care cel sancționat disciplinar nu a mai săvârșit abateri disciplinare în cursul unui
an de la aplicarea sancțiunii, îmbunătățindu-și activitatea și comportamentul, autoritatea care a
aplicat sancțiunea disciplinară poate dispune ridicarea și radierea sancțiunii, făcându-se mențiunea
corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.
Articolul 317
(1) Orice persoană poate sesiza unitatea/instituția de învățământ cu privire la săvârșirea unei
fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris și se înregistrează la
registratura unității/instituției de învățământ.
(2) Dreptul persoanei sancționate disciplinar de a se adresa instanțelor judecătorești este
garantat.
Secţiunea a 8-a. Sancțiuni referitoare la încălcarea eticii universitare și a bunei
conduite în cercetare
Articolul 318
Sancțiunile care se pot aplica personalului didactic și de cercetare și personalului didactic și
de cercetare auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau
pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere,
de îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și
de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Articolul 319
Sancțiunile care se pot aplica de către comisia de etică universitară studenților și studenților-
doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
(a) avertisment scris
(b) exmatricularea;
(c) alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară.
Articolul 320

8
 În cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică și deontologie profesională, comisia
de etică universitară stabilește, conform Codului de etică și deontologie profesională, una sau mai
multe dintre sancțiunile prevăzute la art. 318 sau 319.
Articolul 321
În cazul abaterilor de la buna conduită în cercetarea științifică, comisia de etică universitară
stabilește, conform Legii nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare, Codului de etică
și deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare și Codului de etică și
deontologie profesională, una sau mai multe din sancțiunile prevăzute la art. 318 sau 319 ori
prevăzute de lege.
Articolul 322
Sancțiunile stabilite de comisia de etică și deontologie universitară sunt puse în aplicare de
către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor
Articolul 323
(1) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
analizează cazurile referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare, în
urma sesizărilor sau prin autosesizare, și emite hotărâri prin care se stabilește vinovăția ori
nevinovăția persoanei sau persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor privind vinovăția, hotărârile
stabilesc și sancțiunile ce urmează a fi aplicate, conform legii
(2) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
păstrează confidențială identitatea persoanei care a făcut sesizarea.
(3) Hotărârile Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice
și Inovării sunt avizate de direcția juridică din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.
Răspunderea juridică pentru hotărârile Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice,
Dezvoltării Tehnologice și Inovării revine Ministerului Educației Naționale
Notă : (la 06-11-2019, sintagma: Ministerului Educației Naționale a fost înlocuită de Litera
e), Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019 )
Articolul 324
Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul
instituțiilor de învățământ superior, constatate și dovedite, Consiliul Național de Etică a Cercetării
Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării stabilește aplicarea uneia sau mai multora din
următoarele sancțiuni:
a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună
conduită;
9
 c) abrogată;(la 10-03-2016, Lit. c) a art. 324 a fost abrogată de pct. 2 al art. unic din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 2 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
182 din 10 martie 2016).
d) abrogată;(la 10-03-2016, Lit. d) a art. 324 a fost abrogată de pct. 2 al art. unic din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 2 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
182 din 10 martie 2016).
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din funcția de conducere din instituția de învățământ superior;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanțarea din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării.
Articolul 325
Se interzice ocuparea posturilor didactice și de cercetare de către persoane cu privire la care
s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare
ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care
s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și
activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul Național de Etică a
Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, conform legii.
Articolul 326
Sancțiunile stabilite de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii,
după caz, de Ministerul Educației și Cercetării, de președintele Autorității Naționale pentru
Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor
Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților
de cercetare-dezvoltare.

Notă : (la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera
e), Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019 )
Definiția eticii
Etica este studiul moralei unei societăţi (sau studiul moralităţii, al moravurilor).
Morala unei societăţi (sau universităţi) este un ansamblu de reguli care coordonează
membrii acelei universităţi – membri care au de obicei interese diferite, chiar divergente - spre
10
atingerea unor ţeluri comune majore în aşa fel încât: să nu-şi facă rău unii altora; să-şi asigure o
viaţă profesională şi socială reuşită; să sporească bunăstarea tuturor, într-un mod imparţial; să
respecte demnitatea şi autonomia tuturor celor afectaţi de activităţile universităţii; să
recompenseze munca după merit.
De ce ne dorim o universitate morală?
Cercetări teoretice de etică organizaţională evidențiază că mediul sau contextul
organizaţional influenţează în mod direct comportamentul (i)moral al membrilor unei organizații.
Universitățile trebuie să dezvolte un mediu etic și practici etice la nivel instituțional pentru a
pretinde comportamente etice la nivel individual. Este așadar nevoie să fim atenți la etica
universității ca întreg, deopotrivă cu etica membrilor acesteia.
Principiile şi normele morale au fost prezente întotdeauna în mediul universitar, dar în cea
mai mare parte a timpului sub forma unor reguli nescrise, a unor obiceiuri academice şi bune
practici profesionale variabile de la o universitate la alta. Unii confundă morala universităţii cu
morala creştină, ce domină în afara universităţii, în societate şi în viaţa privată. Morala academică
şi cea a cercetării nu sunt părți ale
„moralei comune”, ci sunt forme ale eticii instituţionale. Aceasta se bazează pe următoarele
principii fundamentale:
CLARITATE = gradul în care aşteptările universității cu privire la conduita morală a
membrilor sunt curate, concrete şi complete
CONSISTENȚĂ = gradul în care aşteptările universității cu privire la conduita morală a
membrilor sunt coerente, univoce, neambigue şi compatibile
SANCȚIONABILITATE = măsura în care universitatea aplică sancţiuni pozitive
/ negative pentru conduite responsabile / iresponsabile
REALIZABILITATE = măsura în care aşteptările universității cu privire la conduita morală
a membrilor pot fi îndeplinite de aceștia.
Definiția integrității
Conform dicționarului explicativ al limbii române, integritatea reprezintă “însușirea de a fi
integru; cinste, probitate; incoruptibilitate; însușirea de a fi sau a rămâne intact, întreg;
deplinătate”.
Site-ul Wikipedia.ro, definește integritatea ca fiind “un concept care vorbește despre acțiuni
consecvente, conform valorilor, metodelor și elementelor de măsură, precum și de raportare la
principii și așteptări care pot fi verificate prin rezultate. În etică, integritatea este considerată ca
onestitate și corectitudine și este evaluată prin acuratețea acțiunilor cuiva. Așadar, integritatea este
opusul unor metehne cum ar fi: inconsecvența, ipocrizia sau falsitatea. Integritatea exprimă

11
virtuțile, trăirile și aplicarea convingerilor, fără discrepanțe între afirmații și exemplul trăirii
personale”.
Originea cuvântului “integritate” derive din adjectival latin “integer” (correct, complet) și
în acest context se referă la totalitatea calităților unui individ, exprimate prin onestitate și
consecvență de caracter.
Definiția plagiatului
Plagiatul face referire la o lucrare (artistică, științifică) străină prezentată drept personală. A
plagia înseamnă a-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele cuiva, prezentându-le drept
creații personale.
Definiția autoplagiatului
Autoplagiatul reprezintă expunerea într-o opera scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în
format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
științifice extrase din opera scrise, inclusiv în formate electronic, ale aceluiași sau acelorași autori,
fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.
Definiția compilatului
A compila reprezintă adunarea faptelor sau părerilor din operele diverșilor autori pentru a
alcătui sau întocmi o lucrare nouă, fără o contribuție personală.
Coduri de etică ale unor instituții universitare
1. U.S.A.M.V Cluj-Napoca
Codul precizează natura și tipul relațiilor membrilor comunității academice cu instituțiile și
persoanele din afara sa.
Codul de etică funcționează ca un contract moral între membrii cumintății universitare și
comunitatea universitară ca întreg. Codul nu se substituie legilor și altor regulamente interne și
nici nu poate contraveni acestora.
Codul de etică și deontologie completează Carta Universității, respect prevederile sale și are
statut obligatoriu pentru toți membrii comunității academice.
Codul de etică și aplicarea sa nu exclude și nu înlocuiesc drepturile și obligațiile legale care
revin membrilor universității.
Codul de etică și deontologie universitară cuprinde ansamblul de idealuri, principii și reguli
ce reprezintă valorile fundamentale în baza cărora se desfășoară activitatea din USAMV Cluj-
Napoca.
Codul de etică și deontologie universitară al universității are drept principal scop:
a) Apărarea dreptului fundamental la educație de calitate;
b) Respectarea obligațiilor profesionale ale membrilor comunității academice;

12
 c) Apărarea demnității și a prestigiului USAMV Cluj-Napoca;
d) Asigurarea responsabilității morale a cadrelor didactice, a personalului nedidactic,
studenților și tuturor categoriilor de cetățeni care se află în relații directe și indirecte cu
universitatea și, totodată, să contribuie la creșterea calității serviciilor educaționale și de cercetare
oferite publicului.
Integritatea academică a studenților presupune evitarea oricăror fapte sau acțiuni care ar
prejudicial evaluarea corectă și riguroasă a cunoștințelor (fraudarea sau încercarea de fraudare de
orice tip a examenelor) sau ar împiedica buna desfășurare a procesului de învățământ, prin
deteriorarea, distrugerea deliberate, înlocuirea materialelor didactice sau a cărților și revistelor de
specialitate sau a informațiilor din calculator.
Constituie abateri grave de la buna conduit în cercetarea științifică și activitatea universitară:
a) Plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;
b) Confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) Introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
Constituie încălcări ale eticii cercetării științifice:
a) Frauda în știință – acțiunea deliberată de confecționare, falsificare, plagiere sau
înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării științifice;
b) Confecționarea de date – înregistrarea și prezentarea unor date imaginare, care nu
sunt obținute prin metodele de lucru folosite în cercetare;
c) Falsificarea – măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau
rezultatelor, omiterea unor date sau rezultate de natură a deforma rezultatele cercetării;
d) Plagiatul – insușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau
textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept
creație proprie;
e) Conflictul de interese – situația de incompatibilitate în care se află o persoană care
are un interes personal, ce influențează imparțialitatea și obiectivitatea activităților sale în
evaluarea, monitorizarea, realizarea și raportarea acitivtăților de cercetare; interesul personal
include orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini până la gradul al patrulea
inclusiv.
Membrii comunității academice răspund disciplinar pentru nerespectarea Codului de etică
și deontologie și a regulamentelor universitare, precum și pentru orice fapte săvârșite în
universitate sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei
sau ale USAMV Cluj-Napoca.

13
 Orice comportament al unui membru al comunității academice a universității, care încalcă
prevederile prezentului Cod, poate face obiectul unei reclamații sau sesizări privind încălcarea
eticii universitare.
Persoanele care au fost sancționate pentru abateri grave de la Codul de etică și deontologie
universitară nu pot ocupa posture în structurile de conducere ale universității.

2. UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

Rolul şi funcţiile Codului de etică universitară

Codul de etică universitară, elaborat de Comisia de etică a Universităţii din Constanța,
formulează în mod explicit principiile, valorile şi normele morale pe care membrii acestei
comunităţii academice consimt să le respecte, modalităţile de realizare ale acestora, faptele şi
acţiunile care constituie încălcări ale conduitei etice universitare, precum şi sancţiunile aferente.
Codul de etică universitară, contract moral între profesori, studenţi şi personal administrativ,
contribuie la realizarea coeziunii membrilor comunităţii academice, la cultivarea încrederii în
mediul universitar ca mediu de educaţie şi pregătire profesională a studenţilor, la asigurarea unui
climat de competiţie după reguli corecte, la protejarea membrilor comunităţii academice de
comportamente nedrepte cu privire la evaluarea calităţilor profesionale ale acestora, la protejarea
lor faţă de abuzul de putere. Codul de etică universitară arată angajamentul conducerii
universităţii, al facultăţilor, al departamentelor şi catedrelor de a respecta normele eticii
universitare. Acestea au obligaţia de a aduce acest cod la cunoştinţa membrilor comunităţii
academice. Codul de etică universitară este în primul rând un îndreptar, un ghid al
comportamentului academic care sprijină libertatea şi autonomia fiecărui membru al comunităţii
şi cultivă responsabilitatea individuală.

Principii şi valori ale conduitei etice universitare

Principiile şi valorile pe care le promovează Codul de etică al Universităţii din Constanța

sunt următoarele: libertatea academică, autonomia personală, meritul, profesionalismul, dreptatea
şi echitatea, onestitatea şi corectitudinea intelectuală, transparenţa, responsabilitatea, respectul şi
toleranţa, bunăvoinţa şi grija.

1. Libertatea academică
În condiţiile unui învăţământ laic, ale respectării statului de drept şi drepturilor omului,
spaţiul academic universitar este un spaţiu liber de orice constrângeri politice, economice şi
14
religioase, membrii săi fiind protejaţi de cenzură, de manipulări şi persecuţii care încalcă libertatea
academică. Respectarea libertăţii celuilalt reprezintă un principiu esenţial al statului de drept. Ea
include respectul pentru diferenţe şi descurajează orice formă de discriminare, promovând
cooperarea şi parteneriatul intelectual în spaţiul universitar.

2. Autonomia personală
Autonomia personală în spaţiul universitar presupune posibilitatea de a alege individual, în
cunoştinţă de cauză, programele de studiu şi cercetare, traseele de carieră academică, oportunităţile
şi nivelul de excelenţă la care o persoană doreşte să acceadă. În acest sens, toate informaţiile de
importanţă pentru membrii comunităţii academice sunt puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi şi
publicate pe paginile web ale universităţii.

3. Meritul
Recunoaşterea la nivel de universitate a meritului individual şi colectiv (creativitate,
eficienţă, talent, performanţă) este esenţial pentru funcţionarea instituţiei academice. Stabilirea
ierahiei calitative la nivel universitar este direct legată de realizarea principiului meritului.

4. Profesionalismul
Principiul profesionalismului este încurajat în mediul academic în vederea creşterii
competitivităţii şi prestigiului cercetării, a calităţii ştiinţifice şi educaţionale, a eficienţei la nivel
managerial şi administrativ. Profesionalismul este dat de: competenţa în exercitarea profesiei,
recunoscută în interiorul spaţiului academic, în ţară şi în străinătate; prestigiul prin dedicarea faţă
de cariera academică; încrederea studenţilor în autoritatea intelectuală şi morală a cadrului
didactic; obligaţia morală a acestuia de a lucra în serviciul pregătirii profesionale a studenţilor,
solidaritatea colegială cu cei care respectă standardele morale şi de profesionalism din universitate
precum şi din acelaşi domeniu. Lipsa de profesionalism, amatorismul, dilentantismul, plafonarea,
dezinteresul şi impostura scad prestigiul profesiei universitare afectând direct pregătirea
studenţilor la standardele calitative şi morale de tip academic.

5. Dreptatea şi echitatea
Codul de etică universitară are în vedere respectarea criteriilor corecte de evaluare şi
promovare profesională, de împărţirea corectă a puterii şi eliminarea abuzului de putere,
promovând egalitatea şanselor în ceea priveşte accesul la studii, la angajare, la programe etc
Realizarea valorilor morale de dreptate şi echitate în mediul universitar presupune
respectarea următoarelor principii:
15
 a. Nediscriminarea şi egalitatea şanselor
Încălcarea drepturilor persoanei pe baza rasei, genului, orientării sexuale, disabilităţii,
naţionalităţii, etniei, religiei, categoriei sociale, stării materiale sau a mediului de provenienţă în
mediul universitar reprezintă acte de discriminare.
b. Prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese
Conflictele de interese ce apar din cauza intersectării mai multor tipuri de relaţii sau poziţii
afectează evaluarea corectă a membrilor comunităţii academice şi pot duce la încurajarea
nepotismului şi favoritismului, la aplicarea unor standarde neconforme cu criteriile de apreciere şi
de evaluare.
c. Prevenirea şi combaterea corupţiei
Corupţia este una dintre maladiile sociale redutabile. În mediul universitar generează
tratamente inechitabile, nedreptăţi, favoritisme, înlătură aplicarea principiului meritului producând
neîncredere în valoarea diplomelor, în competenţa profesională a absolvenţilor şi a cadrelor
didactice.

Onestitatea şi corectitudinea intelectuală

Aplicarea acestui principiu este esenţială pentru realizarea deplină a actului de educaţie şi a
dezvoltării cunoaşterii. Lipsa de onestitate academică şi de corectitudine intelectuală poate duce
la evaluarea incorectă a performanţelor studenţilor, a cadrelor didactice şi a personalului
administrativ, la încălcarea dreptului de proprietate intelectuală.

1. Transparenţa
Spaţiul academic este un spaţiu public şi presupune accesul la informaţie în ceea ce priveşte
admiterea, evaluarea sutdenţilor, a personalului didactic şi nedidactic, angajarea şi promovarea, cu
privire la utilizarea surselor de finanţare sau de cercetare şi criteriile după care sunt luate diverse
decizii în univesitate. Universitatea se angajează să aplice un tratament corect tuturor membrilor
săi, în ceea ce priveşte admiterea, angajarea, promovarea, acordarea gradaţiilor salariale şi a
premierilor.

2. Responsabilitatea
Universitatea încurajează aplicarea principiului responsabilităţii personale şi profesionale
pornind de la a cere membrilor săi să evite să facă rău unul altuia. Responsabilitatea personală şi
profesională are în vedere un comportament corect faţă de ceilalţi asigurând exercitatrea
drepturilor fecăruia. Prin aceasta se încurajează, diversitatea culturală şi intelectuală precum şi
individualitatea experienţelor.
16
 3. Respectul şi toleranţa
Mediul academic, al cărui rol este de a cultiva valorile civilizaţiei moderne, schimbul de
argumente, autonomia, responsabilitatea individuală, presupune şi respect reciproc, toleranţă şi
cooperare. Nici o dispută nu se rezolvă prin acţiuni ce reprezintă atacuri la persoană sau printr-un
limbaj necivilizat (cuvinte, etichetări, stil, ton etc), ci prin argumente şi probe clare. În acest sens,
trebuie dezaprobate orice tip de hărţuire: rasism, xenofobie, misoginism, sexism, şovinism,
homofobie, hărţuire cu privire la convingerile religioase sau politice.

4. Bunăvoinţa şi grija
Universitatea trebuie să-şi manifeste bunăvoinţa şi grija faţă de toţi membrii comunităţii
academice, încurajând aprecierea, recunoştiinţa, mândria faţă de cei meritoşi şi sprijinul celor aflaţi
în nevoie, care trec prin crize de adaptare, drame, necazuri etc. Cultivă altruismul, amabilitatea,
politeţea, înţelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea şi optimismul. Nu consideră
dezirabile: invidia, cinismul, impostura, vanitatea, aroganţa, servilismul, lipsa de amabilitate,
dezinteresul.

Fapte, acţiuni, exemple cu privire la aplicarea principiilor şi valorilor morale

1. Realizarea libertăţii academice

a. Având drept scop obiectivitatea ştiinţifică, universitatea, facultăţile, departamentele,
catedrele, membrii comunităţii academice nu se supun, în activitatea lor, ideologiilor politice sau
religioase chiar dacă rezultatele cercetării lor ştiinţifice contravin acestor ideologii.
b. Prin asumarea libertăţii academice, universitatea nu cultivă un comportament obedient
faţă de o putere politică sau alta, în condiţiile în care o parte din resursele de finanţare vin de la
buget, iar acesta este administrat vremelnic de un cabinet politic.
c. În condiţiile în care o parte din bani vin din surse private, universitatea nu cedează în
privinţa standardelor sale ştiinţifice şi morale, prefabricând rezultate în folosul acestora (firme,
grupuri de interese, partide politice etc).
d. Nici o credinţă religioasă sau ideologie politică nu poate fi impusă în spaţiul universitar
laic prin abuz de putere sau de autoritate. Denaturarea conţinutului ştiinţific al cursurilor,
rezultatelor cercetării în sensul obedienţei faţă de grupări politice, religiose sau economice
contravine spiritului academic.
e. Îndoctrinarea politică, religioasă, dogmatică, în spaţiul universitar, încalcă dreptul
17
studenţilor, cadrelor didactice, cercetătorilor la obiectivitate ştiinţifică şi la libertate de gândire.
f. Dreptul la confidenţialitate al studenţilor, cadrelor didactice şi personalului
administrativ este garantat pentru problemele care ţin de viaţa privată, status marital, orientare
sexuală, disabilităţi ascunse, domiciliu, apartenenţă politică, religioasă etc. Informaţiile pot fi
furnizate numai organelor abilitate şi numai când există motive explicit întemeiate.
Comisia de etică intervine în condiţiile în care sunt încălcate normele morale cu privire
abuzul de putere şi de autoritate, la încălcarea drepturilor membrilor comunităţii academice privind
îndoctrinarea şi dogmatizarea, denaturarea rezultatelor cercetării, a conţinutului cursurilor şi
seminariilor, a dreptului la intimitate şi confidenţialitate, propunând sancţiuni.

2. Exercitarea autonomiei personale

În vederea exercitării autonomiei personale în spaţiul universitar, toate informaţiile cu
caracter public trebuie puse la dispoziţia celor interesaţi:
a. Informaţii cu privire la standardele academice, programele de studiu şi cercetare.
b. Informaţii cu privire la evaluarea, accesul şi promovarea (admitere, angajare,
contractare).
c. Informaţii (CV profesional), cu privire la membrii corpului profesoral, membrii
conducerii universităţii (rector, decani, prodecani, şefi de departamente, de catedre etc).
d. Informaţii cu privire la structura universităţii, cercetarea universitară, baza materială,
serviciile sociale etc.
Comisia de etică intervine în condiţiile în care nu se asigură aplicarea acestui principiu,
propunând sancţiuni.

3. Aprecierea meritului
Principiul meritului este realizat de către Comisiile sau Departamentele de Asigurare a
Calităţii, de conducerea catedrelor, consiliilor facultăţilor, departamentelor, universităţii, care îşi
asumă responsabilitatea aplicării standardelor de evaluare.
a. Meritul este stabilit, în cazul cadrelor didactice şi cercetătorilor, după următoarele
criterii: calitatea cursurilor, a seminariilor, publicaţiilor ştiinţifice, câştigarea de granturi şi
contracte de cercetare, evaluarea liberă făcută de către studenţi, implicarea în dezvoltarea facultăţii
şi a prestigiului adus universităţii şi specilităţii sale în ţară şi în străinătate.
b. În cazul studenţilor, meritul este stabilit potrivit criteriilor de evaluare la examene,
seminarii, laboratoare, licenţe, disertaţii, concursuri profesionale etc.
c. Meritul personalului conducerii se referă la: managementul eficient al resurselor,
crearea şi menţinerea standardelor profesionale şi morale specifice mediului univesitar. El
18
 este stabilit de către reprezentanţii studenţilor, de subordonaţi, de conducerea de la nivel
superior.
Orice evaluare a meritului după alte criterii decât după standardele profesionale şi morale
este viciată. Universitatea devine, în acest caz, profesional şi moral anomică riscând să-şi piardă
în timp prestigiul academic. Comisia de etică intervine în condiţiile în care structurile de evaluare
nu asigură aplicarea acestui principiu în evaluarea activităţii universitare, propunând sancţiuni
inclusiv la nivelul conducerii.

4. Dreptul la studii de calitate

Realizarea principiului profesionalismului este indispensabilă realizării dreptului la studii
de calitate. În acest sens, cadrele didactice, cercetătorii, doctoranzii au obligaţia de a cunoaşte
cercetarea şi evoluţia ei din domeniul propriu, de a-şi actualiza cursurile şi seminariile, de a publica
rezultatele cercetării. Refuzul acestora de a respecta cerinţele de mai sus atrage propunerea unor
sancţiuni de către Comisia de etică în cooperare cu Consiliul pentru Asigurarea Calităţii.
Fără a afecta pregătirea studenţilor, universitatea susţine schimburile academice şi apreciază
profesorii invitaţi ca specialişti în alte universităţi din ţară şi din străinătate, descurajând, în acelaşi
timp, „turismul academic” şi impostura intelectuală.
Profesionalismul este indispensabil cercetării în scopul lărgirii cunoaşterii. Cercetarea
presupune competenţă, integritate, examen critic, onestitate şi corectitudine intelectuală. Este
apreciată ca o componentă a profesionalismului şi este recompensată ca atare.

5. Nediscriminarea şi egalitatea şanselor

Aplicarea acestui principiu presupune asigurarea unui tratament egal tuturor membrilor
comunităţii academice indiferent de gen, rasă, vârstă, etnie, disabilitate, naţionalitate, orientare
sexuală, stare materială, mediu de provenienţă. Universitatea poate încuraja, pentru asigurarea
egalităţii şanselor, şi acţiunea afirmativă care avantajează în condiţii clar definite, poptrivit
criteriilor amintite, anumite persoane defavorizate în trecut în vederea creşterii şanselor lor în
competiţia profesională. De asemenea, este necesară descurajarea discriminărilor indirecte, un
exemplu, în acest sens, fiind sprijinul pentru promovarea în funcţii de decizie, potrivit standardelor
profesionale şi morale a femeilor şi tinerilor. Constituie discriminare prin abuz de autoritate (al
şefilor de catedră, al decanilor etc.) şi împiedicarea promovării în ierarhia universitară a cadrelor
didactice care îndeplinesc condiţiile de promovare potrivit legislaţiei în vigoare. Poate exista
situaţia paradoxală în care un şef de catedră, prodecan, decan etc., ale căror rezultate profesionale
sunt mai slabe decât cele ale subordonaţilor, să împiedice promovarea unui cadru didactic
merituos. Comisia de etică recomandă ca alegerea în funcţii de decizie să fie făcută după o evaluare
19
corectă şi transparentă a calităţilor profesionale şi morale ale candidaţilor. Candidatura acestora
poate fi contestată pe bază de probe. Poate fi contestată pe baze de probe şi menţinerea într-o
funcţie de decizie a unor membri ai comunităţii universitare care afectează prin incompetenţă
profesională şi morală procesul de învăţământ.
Sancţiunile pentru diverse forme de discriminare indirectă sunt propuse de Comisia de etică
în funcţie de gravitatea faptei. În cazul discriminării directe acestea se sancţionează potrivit legii.

6. Prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese

Care sunt cazurile care produc conflicte de interese?

a. Cazurile în care din comisiile de evaluare (la examene de admitere, licenţă, disertaţii,
doctorat etc) precum şi la acordări de granturi, angajare sau promovare, evaluarea performanţei
academice şi manageriale, audit etc. fac parte persoane aflate într-o relaţie de rudenie de gradul I
şi II cu candidaţii sau persoanele ce urmează a fi evaluate;
b. Cazurile în care cadrele didactice îşi supervizeazã în mod direct rudele de gradul I şi II,
în vederea examenelor de licenţă, master, doctorat, sau orice alte forme de studii;
Comisia de etică recomandă să fie evitate :
c. Cazurile în care un cadru didactic îşi evalueazã rudele sau alte persoane cu care are
relaţii personale de naturã să le influenţeze conduita academicã (de ex. conflicte prezente sau
trecute, relaţii erotice sau obligaţii profesionale sau personale de alte natură);
d. Cazurile în care din organismele de evaluare (la examene de admitere, acordări de
granturi, angajare sau promovare, salarizare, premiere etc.) fac parte persoane care pot fi
influenţate de orice alte relaţii personale, inclusiv de natură financiară, cu candidaţii (meditaţii
private, relaţii de afaceri, obligaţii din trecut);
Persoana aflată în conflict de interese trebuie să se autorecuze din comisia de evaluare sau
supervizare în cazul respectiv, iar dacă refuză, să fie recuzată de către ceilalţi membrii ai
comisiei.În situaţiile în care cazurile menţionate nu pot fi evitate este necesară numirea unui terţ
care sã supravegheze sau verifice examenul (în cazul examenului curent).
Cazuri de conflicte ce decurg din interese materiale:
a. Cazul în care un membru al universităţii este şi membru al unei societăţi comerciale
(sau rudele apropiate), firme, societăţi de servicii şi se foloseşte de poziţia sa în universitate pentru
determina încheierea de contracte comerciale cu aceste societăţi, firme etc.
b. Angajarea studenţilor cu remuneraţie sau fără remuneraţie la diverse activităţi în
societăţile comerciale sau asociaţii care aduc beneficii materiale cadrelor didactice (evaluatoare
ale studenţilor) membre ale acestor societăţi.
20
 Cazuri de conflicte care decurg din colaborările externe sau alte angajamente:
Îndeplinirea integrală a sarcinilor profesionale ale personalului didactic şi administrativ nu
trebuie afectată de colaborările sau obligaţiile externe ale acestuia. Exemplu: materia unui curs
trebuie recuperată integral prin replanificare cu acordul studenţilor. În cazul în care este necesară
înlocuirea cadrului didactic respectiv pentru o periadă de timp, această înlocuire se face potrivit
normelor în vigoare. Este sancţionată şi neefectuarea obligaţiilor contractuale profesionale ale
cadrelor didactice din afara universităţii (neprezentarea la cursuri, realizarea unor cursuri de
calitate slabă, neprezentarea ca evaluatori la examene etc.), mai cu seamă când se dovedeşte că
este vorba de angajare de tip clientelar.

1. Prevenirea şi combaterea corupţiei

Combaterea corupţiei trebuie să reprezinte o prioritate a universităţii. Corupţia

2. Onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală

În activitatea academică principiul adevărului este esenţial. El se exprimă prin onestitate
academică şi corectitudine intelectuală.
Cele mai frecvente încălcări ale acestui principiu sunt:
a. Înşelăciunea (folosirea unor materiale documentare interzise în timpul examinării,
copiatul);
b. Facilitatea înşelăciunii (sprijinul unei persoane care doreşte să înşele o comisie de
examinare, oferirea unei lucrări gata făcute, substituirea unei persoane ce urmează a fi examinată
etc);
c. Fabricarea datelor (utilizarea unor date improvizate într-o cercetare sau experiment,
modificarea intenţionată a datelor unui experiment, citarea unor articole inventate);
d. Autoplagiatul (folosirea aceleiaşi lucrări la mai multe examene);
e. Includerea unor date false în dosarul de concurs sau de angajare etc.(ex. falsificarea
CV- ului,);
f. Plagiatul;
Plagiatul este o fraudă intelectuală. Forma cea mai gravă de plagiat este aceea prin care o
persoană îşi clădeşte o carieră universitară şi de cercetare pe baza unor publicaţii ca rezultat al
fraudei.
Plagiatul semnifică preluarea integrală sau parţială a unui material realizat de un alt autor,
şi prezentarea acestuia ca aparţinând propriei persoane (fie într-o lucrare scrisă, de tipul referatelor,
articolelor, tezelor de licenţă, experiment etc., fie într-o prezentare orală).
Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a sistemul
21
de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi
o carte sau o parte a unei cărţi, un articol, o pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare.
În elaborarea unei lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va ţine cont
de distincţia dintre parafrazare şi citare propriu-zisă. Prezentarea unui citat (text integral dintr-un
material străin) ca parafrază (repovestirea ideii/argumentului unui autor), şi anume fără utilizarea
indiciilor care semnalează în mod convenţional prezenţa unei citări (ghilimele, litere cursive,
paragrafe distincte indentate etc.) constituie, de asemenea, plagiat.
Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiţii scurte, considerate de către
comunitatea disciplinară ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază, comune, al disciplinei
respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare apreciere presupune un grad de
subiectivism, este recomandat ca autorii să îşi exercite discernământul şi o atenţie sporită în
utilizarea unor asemenea sintagme sau definiţii.
O acuzaţie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie însoţită de dovada clară a plagierii, prin
indicarea textului sau textelor din care s-a plagiat. Dacă două (sau mai multe) referate/articole
prezentate simultan conţin fragmente comune, fără referinţe explicite la surse, acest lucru este
suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat; dacă materialul prezentat drept contribuţie
proprie, sau un fragment din acesta sunt identificate în reţeaua internet, unde de asemenea sunt
preluate din aceeaşi sursă ultimă (indicată sau nu), acest lucru este suficient pentru a fundamenta
o acuzaţie de plagiat.
Descoperirea comiterii fraudei intelectuale implică, în cazurile în care frauda nu este direct
sancţionată de către cadrul didactic (înlăturarea citatelor respective, referinţa explicită la surse
etc.), sesizarea Comisiei de etică în vederea sancţionării persoanei vinovate, mergându-se în
funcţie de gravitate (importanţa fraudei respective în clădirea carierei) până la desfacerea
contractului de muncă, în cazul cadrelor didactice sau cercetătorilor.
Dacă plagiatul este comis de către un/o student/ă, iar acesta/aceasta este la prima abatere de
acest gen, de regulă cazul îl rezolvă cadrul didactic, stabilind sancţiuni proporţionale: în anumite
cazuri majore
Nesancţionată poate duce la crearea unei culturi instituţionale corupte. Contracararea
acestui fenomen ţine de forţa de combatere şi de voinţa factorilor de decizie din universitate şi a
ficărui membru al spaţiului academic. Pe lângă faptele de corupţie reglementate de lege constituie
fapt de corupţie şi « capturarea » universităţii sau a facultăţii, departamentului, catedrei, de către
persoane, clanuri, grupuri de interese care deţin puterea şi distribuie clientelar resursele materiale:
dotări, salarii, prime, burse, resursele de educaţie şi cercetare.
Universitatea se angajază să sancţioneze sever din punct de vedere instituţional: mita şi
tentativa de mituire (în bani sau servicii), traficarea clientelară (cumpărarea şi vânzarea în bani sau
22
contraservicii) a examenelor, concursurilor pentru ocuparea posturilor, dar şi practicarea « pilelor
».

Formele de corupţie din mediul universitar:

a. Traficarea examenelor de admitere şi absolvire (vânzarea, cumpărarea sau substituirea
de lucrări contra bani, servicii sau contraservicii);
b. Solicitarea de către membrii personalului universitar de bani sau cadouri precum şi
tentative de mituire sau mituirea acestora, precum şi cointeresarea în alte forme;
c. Strângerea de fonduri de la studenţi pentru oferirea de cadouri sau pentru acoperirea
costului meselor pentru cadrele didactice care participă la examenele de licenţă, dizertaţii,
referatelor de doctorat etc.
d. Solicitarea unor servicii personale, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmează
să fie în proces de evaluare, angajare, sau promovare, precum şi oferirea unor astfel de servicii în
schimbul indulgenţei.
Este sancţionat favoritismul în procesul de evaluare, angajare sau promovare, sau la
împărţirea sarcinilor didactice ori administrative. Pot fi acceptate doar cadourile simbolice care nu
afectează procesul educaţional, de angajare, evaluare sau promovare.

Tentativa de corupere
Constituie abateri sancţionabile de la etica universitară faptul de a oferi bani, cadouri sau
servicii personale membrilor personalului universitar, atunci când acceptarea acestor cadouri /
servicii are drept scop în mod explicit sau implicit:
a. Furnizarea serviciilor deja prevăzute în fişa postului unui angajat şi pe persoana care
oferă “darul” are deja dreptul să le primească;
b. Influenţarea procesului de evaluare, angajare sau promovare.
Este interzis favoritismul, indiferent de criterii (prietenie, rudenie, afaceri, afiliere de orice
tip etc.) în procesul de evaluare, angajare sau promovare, salarizare sau la împărţirea sarcinilor
didactice sau administrative. Favoritismul nu se confundă cu preferinţa pe baze de competenţe
demonstrate (de exemplu, cazuri de angajare pe motive de competenţă deosebită sau de excelenţă
profesională recunoscute de către comunitatea specialiştilor în domeniu).
Toate aceste cazuri vor fi sancţionate de la avertisment până la eliminarea din universitate.
Pentru a evita suspiciunile de corupţie este necesar: să existe o informare corectă şi la timp
în privinţa criteriilor de admitere şi de concursuri de orice tip; ca meditatorii, rudele, prietenii,
persoanele cu care concurenţii au relaţii de afaceri nu trebuie să facă parte din comisiile de concurs
; ca sistemul de evaluare să fie transparent; să se respecte termenele limită impuse şi datele de
23
examene indiferent de circumstanţele particulare ale studenţilor, cu excepţia celor pentru care
aceştia furnizează în scris motivaţii, care se păstrează ataşate la catalog (adeverinţe medicale,
situaţii personale grave etc.); să se păstreze lucrările de examen/de laborator/referatelor pentru o
perioadă cât mai lungă de timp; să se informeze superiorii ierarhici într-un mod cât mai formal
asupra eventualelor conflicte de interese care nu pot fi evitate.

3. Onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală

În activitatea academică principiul adevărului este esenţial. El se exprimă prin onestitate
academică şi corectitudine intelectuală.
Cele mai frecvente încălcări ale acestui principiu sunt:
g. Înşelăciunea (folosirea unor materiale documentare interzise în timpul examinării,
copiatul);
h. Facilitatea înşelăciunii (sprijinul unei persoane care doreşte să înşele o comisie de
examinare, oferirea unei lucrări gata făcute, substituirea unei persoane ce urmează a fi examinată
etc);
i. Fabricarea datelor (utilizarea unor date improvizate într-o cercetare sau experiment,
modificarea intenţionată a datelor unui experiment, citarea unor articole inventate);
j. Autoplagiatul (folosirea aceleiaşi lucrări la mai multe examene);
k. Includerea unor date false în dosarul de concurs sau de angajare etc.(ex. falsificarea
CV- ului,);
l. Plagiatul;
Plagiatul este o fraudă intelectuală. Forma cea mai gravă de plagiat este aceea prin care o
persoană îşi clădeşte o carieră universitară şi de cercetare pe baza unor publicaţii ca rezultat al
fraudei.
Plagiatul semnifică preluarea integrală sau parţială a unui material realizat de un alt autor,
şi prezentarea acestuia ca aparţinând propriei persoane (fie într-o lucrare scrisă, de tipul referatelor,
articolelor, tezelor de licenţă, experiment etc., fie într-o prezentare orală).
Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a sistemul
de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi
o carte sau o parte a unei cărţi, un articol, o pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare.
În elaborarea unei lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va ţine cont
de distincţia dintre parafrazare şi citare propriu-zisă. Prezentarea unui citat (text integral dintr-un
material străin) ca parafrază (repovestirea ideii/argumentului unui autor), şi anume fără utilizarea
indiciilor care semnalează în mod convenţional prezenţa unei citări (ghilimele, litere cursive,
paragrafe distincte indentate etc.) constituie, de asemenea, plagiat.
24
 Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiţii scurte, considerate de către
comunitatea disciplinară ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază, comune, al disciplinei
respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare apreciere presupune un grad de
subiectivism, este recomandat ca autorii să îşi exercite discernământul şi o atenţie sporită în
utilizarea unor asemenea sintagme sau definiţii.
O acuzaţie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie însoţită de dovada clară a plagierii, prin
indicarea textului sau textelor din care s-a plagiat. Dacă două (sau mai multe) referate/articole
prezentate simultan conţin fragmente comune, fără referinţe explicite la surse, acest lucru este
suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat; dacă materialul prezentat drept contribuţie
proprie, sau un fragment din acesta sunt identificate în reţeaua internet, unde de asemenea sunt
preluate din aceeaşi sursă ultimă (indicată sau nu), acest lucru este suficient pentru a fundamenta
o acuzaţie de plagiat.
Descoperirea comiterii fraudei intelectuale implică, în cazurile în care frauda nu este direct
sancţionată de către cadrul didactic (înlăturarea citatelor respective, referinţa explicită la surse
etc.), sesizarea Comisiei de etică în vederea sancţionării persoanei vinovate, mergându-se în
funcţie de gravitate (importanţa fraudei respective în clădirea carierei) până la desfacerea
contractului de muncă, în cazul cadrelor didactice sau cercetătorilor.
Constituie plagiat:
a. Compilaţia de fragmente din mai multe surse/autori, fără referinţe clare la textele

b. Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate şi munca proprie;

c. Preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea unor expresii din text, şi/sau
inversarea unor paragrafe
Plagiatul minor:
a. Utilizarea greşită şi involuntară a materialelor, citatelor, din ignoranţă şi lipsit de
intenţie, mai ales de către studenţii din primul an;
b. Utilizarea excesivă a surselor, însoţită de o cantitate neglijabilă de muncă proprie;
c. Situaţia în care este plagiată o foarte mică parte din lucrare şi când partea respectivă nu
este determinantă în evaluare.
De obicei sancţionarea plagiatului minor este problema titularului/titularei de curs sau
seminar. Ea este îndreptăţită să întreprindă cercetarea şi demonstrarea cazului şi să sancţioneze
potrivit regulilor acceptate de către universitate.

Cazurile semnificative de plagiat

Acestea sunt fie cazuri de repetare a plagiatului minor, fie formele extinse de plagiat, mai
25
ales plagiatul total. Nota studentului/studentei va fi scăzută proporţional, până la anularea
examenului. În cazul în care este vorba despre un examen important, sancţiunea poate merge până
la eliminarea din facultate cu sau fără reînscriere cu taxă în acelaşi an. Plagierea lucrărilor de
diplomă sau a disertaţiilor de master se sancţionează cu anularea examenului. În cazul în care
plagiatul este total, persoana respectivă nu are drept de reînscriere la examen.
Toate tipurile de cazuri sunt notate în dosarul personal al studentului, dar nu în suplimentul
de diplomă.

Plagiatul în cazul doctoranzilor şi cadrelor didactice

În aceste cazuri se presupune că persoana este academic formată şi gradul de ignoranţă în
privinţa regulilor, precum şi gradul de inocenţă sunt foarte scăzute. Din acest motiv, analiza cazului
trebuie făcută de către specialişti în colaborare cu Comisia de etică. Persoana care comite plagiat
minor sau involuntar primeşte direct avertisment, nu atenţionare. În cazul plagiatului semnificativ,
a celui major extins, pedepsele merg până la retragerea dreptului de practică sau exmatricularea de
la doctorat fără drept de reînscriere. În cazul publicării unei lucrări plagiate, iar aceasta are
importanţă în cariera cadrului didactic, cercetătorului sau doctorandulului, aceştia sunt excluşi din
universitate şi se dă curs prevederilor legii.

4. UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

Principiile de bază care reglementează normele de deontologie academică în Universitatea

din Pitești, așa cum decurg ele din Carta Universității și din Codul de Etică si deontologie
profesionala universitară sunt menite să asigure promovarea și consolidarea culturii de integritate
academică, dar și respectul față de standardele etice și profesionale.
Etica academică este studiul moralei din universitate manifestată în relaţiile dintre personal
şi instituţie, dintre membrii instituţiei (personal administrativ-profesori; profesori–studenţi etc.) şi
dintre personal şi beneficiarii externi (firme contractante, licee, viitori studenţi, părinţi etc.).
Codurile etice se bazează pe principii etice universale care sunt ghidul creării regulilor
morale specifice (care sunt ghizi ai comportamentului).
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care întemeiază şi
justifică regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi
modificate continuu de eticieni. Datoriile morale specifice sau standardele morale (reguli de
conduită, proceduri de aplicare a principiilor) există sub forma unor obligaţii sau interdicţii care
ne spun ce să facem/să nu facem sub aspect moral.
Principii etice universale:
26
 1) Principiul autonomiei: trebuie să respectăm dreptul fiecărei persoane de a decide liberă
alegerile, scopurile şi proiectele proprii, fără nici o ingerinţă străină, pe baza propriilor sale
credinţe şi valori.
2) Principiul demnităţii: omul trebuie respectat ca valoare supremă şi incomparabilă; el nu
trebuie tratat niciodată doar ca un mijloc pentru a ne atinge scopurile egoiste, ci ca scopul cel mai
înalt. Şi avem dreptul să ne aşteptăm la acelaşi tratament.
3) Principiul binefacerii: Fă binele şi, dacă nu poţi face bine fără să faci simultan şi un rău, atunci
e preferabil să nu acţionezi.
4) Principiul precauţiei : Nu trebuie să acţionăm (mai ales în cercetare) în modalităţi care pot fi
dăunătoare în viitor
5)Principiul dreptăţii : Trebuie să distribuim echitabil (nepărtinitor) bunurile şi serviciile
universităţii, să nu discriminăm persoanele, să le apreciem după merit, nevoi, contribuţie şi
responsabilitate etc., ţinând cont de resursele disponibile. Acestea sunt cele mai cunoscute
principii etice din filosofia europeană a moralei şi cele mai relevante pentru etica academică. Din
aceste valori decurg următoarele reguli morale:
1. Autonomia:
- Libertăţile academice
- Autonomia universitară şi personală ¡ Respectarea consimţământului informat în cercetare
2. Respectul demnității:
- Datoriile legate de respect şi toleranţă
- Interdicția calomniei, dezinformării, denigrării,
- Transparenţa informaţiei ştiinţifice şi administrative;
-Datorii privind onestitatea şi corectitudinea intelectuale (plagiat, fraude intelectuale,
proprietate intelectuală, „fabricarea” rezultatelor cercetării etc.)
3. Principiul binefacerii:
- Datorii legate de respectarea integrităţii profesionale.
- A nu produce durere fără motiv oamenilor şi animalelor folosite în experimente.
- Datoria de a urmări prin întreaga activitate binele comunităţii universitare şi al societăţii în
sens larg.
4. Dreptatea:
- Tratament echitabil;
- Non-discriminarea
- Recompensarea după merit.
- Eliminarea conflictelor de interese
- Măsuri împotriva corupţiei şi abuz
Membrii comunității academice au o serie de obligații de care trebuie și fie conștienți, și
pe care trebuie să le onoreze:
- responsabilitate față de prezentarea adevărului științific, față de societate, față de
colegi și comunitatea științifică,
- responsabilitate față de ei înșiși și propria lor muncă, bazandu-se pe sistemul de

27
 valori fundamentale promovat de UPB privind autonomia universitara, libertatea
academică, autonomia personala intelectuală a cercetătorului și acceptarea
diversității de opinii și convingeri, profesionalismul si onestitatea profesionala,
responsabilitatea personala, promovarea tolerantei si egalitatea sanselor, menite să
asigure promovarea și consolidarea culturii de integritate academică,
respectul față de standardele etice și profesionale descrise pe larg în art. 44 Codul de etica si
deontologie profesionala universitara
Onestitate academică
Principalele valori etice promovate de Universitatea din Pitești, sunt autonomia universitară,
libertatea academică, autonomia personală, profesionalismul, onestitatea profesională,
responsabilitatea personală, promovarea toleranței și egalitatea șanselor.
Libertatea academică dă dreptul oricărui membru al comunității academice de a-şi exprima
deschis opiniile profesionale și obligația universității de a nu le cenzura decât în condițiile legii.
Libertatea academică presupune inclusiv libertatea în selectarea și dezbaterea subiectelor, în
examinarea critică a judecăților, valorilor, normelor și practicilor sociale în spiritul onestității
intelectuale și cu asumarea responsabilității pentru opiniile exprimate, dar și respectul față de
libertatea celorlalți membri ai comunității universitare. Orice membru al comunității academice îşi
poate articula în mod liber, în interiorul sau în afara mediului academic, opiniile, concepțiile și
teoriile fundamentate pe competenţa sa profesională. Sunt încurajate abordarea critică,
parteneriatul intelectual şi cooperarea academică, indiferent de opiniile politice sau convingerile
religioase.
Activitatea fiecărui membru al comunității academice se raportează la cele mai înalte
standarde de competență și profesionalism. Universitatea inițiază programe academice apte să
contribuie semnficativ la evoluţia cunoaşterii, la dezvoltarea culturii și artelor românești și la
formarea unor specialiști competitivi. Fiecare membru al comunităţii academice trebuie să își
asume răspunderea pentru calitatea activității didactice și de cercetare și pentru contribuția sa în
desfășurarea procesului de învățământ. Integritatea academică se construiește printr-un
comportament etic al membrilor comunității fiecărei universități, care generează o cultură bazată
pe onestitate academică și rigoare intelectuală, în care actul educațional tinde spre excelență și este
susținut de o evaluare corectă și obiectivă, iar toți membrii contribuie la prevenirea, identificarea
și raportarea acțiunilor care pun în pericol acest deziderat, astfel încât universitatea să poată
interveni și sancționa faptele reprobabile. În acest context, participanților la programele
educaționale universitare li se cere în mod special să dea dovadă de onestitate academică
(intelectuală), evitând orice manieră în care ar putea să obțină un avantaj academic pentru sine sau
pentru altcineva prin mijloace necinstite sau nedrepte.
Exemple de încălcare a onestității academice:

28
 ✓ Plagiatul;
✓ Fabricarea datelor;
✓ Copiatul la examen după materiale proprii sau după lucrarea unui alt coleg (inclusiv
consultarea cu un alt coleg în timpul examenelor);
✓ Introducerea în sala de examen a unor materiale după care se poate copia (telefon,
notebook, cărți, foi etc.);

Plagiatul
Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau
textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept
creație personală.
Proprietatea intelectuală și drepturile de autor sunt încălcate, potrivit Codul de Etică, atunci
când:
- sunt copiate sau parafrazate idei, texte, argumente, date sau rezultate în mod
necorespunzător, fără menționarea autorului și referire la operă;
- sunt prezentate public idei, rezultate de cercetare, ipoteze, date, reprezentări (vizuale,
auditive), formule, algoritmi, demonstrații, secvențe de program etc. emise sau create de alte
persoane, fără menționarea autorului și referire la operă;
- sunt însușite contribuțiile intelectuale (traduceri, sistematizări, tabele, figuri etc.) fără
menționarea autorului și referire la operă;
- se produce o confuzie cu privire la proprietatea intelectuală în urma prezentării publice
a unui text scris, vorbit, material video sau audio prin neatribuirea sursei, astfel încât publicul nu
poate stabili în mod clar paternitatea asupra operei.
Universitatea POLITEHNICA din București recomandă ca propria contribuție la realizarea
temelor sau a altor obligații academice să fie una semnificativă și consistentă, simpla compilație a
unor citate sau idei din diverși autori, chiar dacă citarea s-a făcut în mod corect, nefiind încurajată.
Sunt permise, fără consimţământul autorului, reproducerea unor scurte citate dintr-o operă,
în scop de analiză, comentariu şi critică ori cu titlu de exemplificare; utilizarea de articole izolate
sau de scurte extrase din opere în publicaţii destinate exclusiv învăţământului precum şi
reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ, de articole izolate sau de
scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul următit.
Falsificarea reprezintă măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor
sau rezultatelor, omiterea unor date sau rezultate de natură a deforma rezultatele cercetării.
Conflictul de interese reprezintă situația de incompatibilitate în care se află o persoană care
are un interes personal ce influențează imparțialitatea și obiectivitatea activităților sale în
evaluarea, monitorizarea, realizarea și raportarea activităților. Interesul personal include orice
29
avantaj pentru persoana în cauză, soţul/soţia, rude ori afini până la gradul IV inclusiv, sau pentru
instituţia din care face parte.
Exemple de conflicte de interese:
- când printre membrii comisiilor de admitere, licenţă, disertaţie, doctorat, acordare de
granturi, angajare, promovare etc., există şi evaluatori care sunt rude de gradul I sau II cu unii
dintre candidaţii evaluaţi;
- când o persoană are roluri multiple susceptibile de a-i altera obiectivitatea fiind de
exemplu, în x acelaşi timp, membru al unei echipe de cercetare care solicită finanţare şi evaluator
al proiectului respectiv;
- când un membru al universităţii participă la negocieri comerciale cu firme sau
organizaţii în care are interese materiale;
- când colaborările şi angajamentele externe ale unor membri ai corpului didactic şi
administrativ al Universităţii împiedică îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor înscrise în
statele de funcţii şi fişele posturilor pe care le ocupă etc
Participanților la programele de studii ale instituției (studenți, masteranzi, doctoranzi,
cercetători), cât și cadrelor didactice și personalului administrativ li se cere să se comporte astfel
încât să:
• Respecte libertatea și autonomia academică și personală prin neimpunerea unor
credinţe religioase, ataşamente politice sau alte categorii de convingeri, precum
și prin libertatea de a alege programele de studiu şi de cercetare, oportunităţile şi
nivelurile de pregătire pe care le consideră adecvate;
• Protejeze dreptul la confidenţialitate în toate problemele ce ţin de viaţa celorlalți;
• Promoveze egalitatea de șanse, evitând orice formă de discriminare sau tratarea
inegală a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale
precum rasa, etnia, religia, convingerile politice, naționalitate, gen, vârstă,
dizabilități etc;
Prevină şi să combată corupţia (ex. darea şi luarea de mită în bani, cadouri sau alte avantaje
materiale, traficul de influenţă) în toate formele ei, astfel încât să evite situațiile de obţinere a
unor avantaje nemeritate (ex. la concursurile de admitere în facultăţ)
• Prevină atât abuzul de putere, cât și abuzul de încredere;
• Respecte onestitatea academică și corectitudinea intelectuală prin evitarea și
declararea formelor de plagiat, copiat, „fabricare” a rezultatelor cercetărilor, de
încălcare a proprietății intelectuale şi a drepturilor de autor;
• Manifeste respect și toleranță față de ceilalți, fiind interzise adresările suburbane,
jignitoare, ireverenţioase sau vulgare, umilirea, intimidarea, ameninţarea ori
atacul la persoană;
• Evite și să sancționeze orice formă de hărțuire (ex. fizică, psihică, sexuală) prin
care este manifestat un comportament degradant, intimidant sau cinismul.

Hărțuirea sexuală
Legea nr. 202/2002, republicată în 2007 definește hărţuirea sexuală ca fiind acea situaţie
în care se manifestă un comportament nedorit cu conotatie sexuală, exprimat fizic, verbal sau
nonverbal, avand ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea

30
unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor”.
“Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit
drept hărţuire sau hărţuire sexuală, având ca scop sau efect:
a) de a crea la locul de munca o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare
pentru persoanaafectata;
b) de a influenta negativ situaţia persoanei angajate in ceea ce priveste promovarea
profesionala, remuneratia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea si perfectionarea
profesionala, in cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce ţine de viaţa
sexuală”.

Exemple de hărțuire:

✓ Condiţionarea promovării unui examen sau a prestării unui serviciu de un favor sexual.
✓ Asaltul sexual continuu, în ciuda protestelor celeilalte persoane, având ca efect lezarea
reputaţiei victimei.
✓ Mai mulţi colegi discută la o terasă cazul unei colege care a obţinut o bursă (şi a fost
promovată) sugerând prin gesturi că virtuţile ei ar fi mai degrabă “aerodinamice” decât
profesionale. Este acesta un gest de hărţuire sexuală? Da, cu siguranță.
✓ Nu contează locul unde are loc discuţia, hărţuirea sexuală poate consta din acte care
crează un mediu profesional ostil ce afectează grav capacitatea acelei femei de a-şi
desfăşura normal activitatea.
✓
✓ Corupția - reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor
interese personale sau de grup.
✓ Exemple de fapte de corupție:
✓ Luarea de mită care constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un
act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea
unor drepturi. (art. 254 Cod Penal).
✓ Darea de mită care constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase,
în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5
ani. (art. 255 Cod Penal).
✓ Trafic de influență: Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de
promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către
o persoană care are influența sau lasă să se creadă că are influența asupra unui funcționar
pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu,
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani. (art. 257 Cod Penal).

✓ Cadourile
✓ Se declară „bunurile şi serviciile primite cu titlu gratuit în cadrul unor activităţi de
protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei, a căror valoare depăşeşte, fiecare,
echivalentul a 300 de euro”.
✓ Apare următoarea dilemă morală se pot accepta cadouri?
31
 ✓ „Orice gratuitate, favoare, discount, invitaţie la masă, şi alte lucruri similare având o valoare
monetară redusă, pot fi acceptate.

Trainingul etic
A avea un cod etic nu înseamnă nimic dacă acesta nu este implementat în viaţa
universităţii în mod permanent. Trainingul etic serveşte acestui obiectiv. Cel mai greu lucru nu
e să faci un cod etic, ci să-l dezvolţi continuu, să fie conștientizat și aplicat de tot personalul.
Tipuri de training
Trainingul de conformitate = trainingul menit să facă personalul universităţii
conştient de regulile morale şi legile care-l privesc, să le înţeleagă şi să adere la ele, respectându-
le.
Training de dezvoltare a gândirii morale autonome = trainingul menit să formeze
gândirea morală pentru cazurile în care nu avem legi şi reguli care să ne îndrume, formarea unui
discernământ moral propriu.
Trainingul se poate realiza prin următoarele mijloace:
-şedinţe de training cu tot personalul (studiul codului etic, analize de caz, punerea în
situaţie, dramatizarea unor cazuri etc.);
-auto-training online;
-filme, jocuri;
-dezbateri de caz;
Iată principalele acţiuni imorale înfăptuite în universităţile româneşti în genere, aşa cum
sunt identificate în cadrul a două cercetări empirice realizate la distanță de zece ani:
- favoritismul și evaluarea subiectivă din partea cadrelor didactice;
- hărțuirea sexuală pe linie ierarhică;
- nerespectarea proprietății intelectuale;
- comunicarea deficitară în instituție;
- mita și cadourile oferite profesorilor;
-
În opinia noastră, modul de reglementare a răspunderii juridice pentru încălcarea normelor de
etică și integritate academică prin fapte de plagiat este oportun sancționat prin retragerea titlului
obținut prin prezentarea lucrării științifice realizate în mod nemeritoriu prin încălcarea dreptului
de autor.
Din punctul nostru de vedere, necesitatea înființării în cadrul instituțiilor de învățământ a
unor comisii ce vizează etica și integritatea academică este importantă pentru a avea un control
asupra mai puțin bunelor întenții, urmărind, prevenind și sancționând eventualele abateri de la
conduita morală.

32
 CAPITOLUL 2
DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ACTORILOR IMPLICAȚI ÎN ACTUL
DE EDUCAȚIE

CONTRACT DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ

1. Universitatea Ovidius din Constanța,cu sediul în Constanța, Bulevardul Mamaia 124 ,
reprezentată prin Rector, Prof. Dr. Sorin Rugină şi Decanul Facultăţii de
_______________________,Prof. univ.Dr._______________________,încalitate de prestator de
servicii educaţionale, pedeo parte,şi 2. Studentul(a) au convenit la încheierea prezentului Contract
de studii universitare cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
Art. 1. Prezentul contract are ca obiect reglementarea raporturilor dintre instituţia de
învăţământ superior prestatoare de servicii educaţionale şi beneficiarul acestor servicii, cu
precizarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor semnatare.
Art. 2. Prin prezentul contract beneficiarul serviciilor educaţionale este înmatriculat în
calitate de student al Universității Ovidius din Constanța în urma procesului de admitere, sesiunea
iulie 2019, începând cu anul universitar 2019/2020, în anul I laFacultatea
de_______________________,ciclul de studii universitare de licenţă,specializarea
_____________________________,forma de învăţământ cu frecvență, cu durata normală de
studii, de 3/4/6 ani, în regim de finanţare de la bugetul de stat/taxă).
Art. 3. Statutul de student în anul I, susţinut de la bugetul de stat sau cu taxă, se stabileşte
în urma procesului de admitere, iar în anii următori pe baza Legii 224/11.07.2005, art.5, al. (3) şi
(4), ce modifică OUG 133/2000, privind învăţământul universitar şi postuniversitar cu taxă peste
locurile finanţate de la bugetul de stat,şi a regulamentelor universităţii, cu condiţia îndeplinirii
criteriilor şi standardelor de performanţă aprobate de Senatul Universității Ovidius din Constanța.
III. DURATA CONTRACTULUI
Art. 4. Prezentul contract este valabil pe toată durata de şcolarizare a studentului, începând
cu anul universitar 2019/2020şi va fi completat cu acte adiţionale anuale, încheiate prin acordul
părţilor, în conformitate cu Regulamentul de activitate profesională a studenţilor, aprobat de
Senatul Universității Ovidius din Constanța.
Art. 5.Actele adiţionale anuale la prezentul contract vor specifica forma de finanţare a
studiilor, disciplinele din planul de învăţământ pe care studentul se angajează să le parcurgă în
anul universitar respectiv.

33
 Art. 6.În conformitate cu legislaţia în vigoare, Carta universităţii şi Regulamentul de
activitate profesională a studenţilor, în situaţia în care studentul nu realizeazăactivităţile prevăzute
în curriculum-ul programului de studii şi la sfârşitul anului universitar nu îndeplineştestandardele
minime de performanţă necesare unui an suplimentar, prezentul contract încetează, iar studentul
va fi exmatriculat.
Art. 7.Reînmatricularea studentului exmatriculat pe parcursul anului I se poate face doar
prin concurs de admitere, iar reînmatricularea studentului exmatriculat în anii următori se poate
face la cererea acestuia, în maximum 3 ani de la exmatriculare, în anul de studiu nepromovat, în
regim cu taxă, pe baza unui nou contract.
Art. 8.Prezentul contract de studii reglementează modul de finanţare a studiilor şi
parcurgerea programului de studiu anexat, numai pentru anul universitar 2019/2020.
IV. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTANTE
Art. 9.Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante decurg din Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 224/11 iulie 2005, care modifică OUG
133/2000, privind învăţământul universitar şi postuniversitar cu taxă peste locurile finanţate de la
bugetul de stat, Legeanr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările şi
completările ulterioare, OrdinuluiMECTSnr. 3666/2012 privind Coduldrepturilor şi obligaţiilor
studentului, alte acte normative specifice învăţământului superior, Carta Universitară, precum şi
din regulamentele specifice ale USAMV din Iaşi.
Art. 10 Universitatea Ovidius din Constanța are dreptul de a:
a. monitoriza modul în care studentul îşi respectă toate îndatoririle universitare;
b. stabili criteriile şi standardele de performanţă pentru activităţile curriculare din ciclul de
licenţă, cu consultarea studenţilor;
c. stabili şi de a aplica sistemul de evaluare a cunoştinţelor, condiţiile necesare de promovare
şi de întrerupere medicală sau din alte motive a studiilor;
d. stabili criteriile de cazare în căminele studenţeşti;
e. stabili structura anului universitar
f. modifica curriculum-ul programului de studiu.
Art. 11. Universitatea Ovidius din Constanța are obligaţia să:
a. asigure condiţiile materiale şi logistice de derulare a activităţilor didactice conform
planurilor de învăţământ;
b. informeze studenţii în primele două săptămâni ale anului universitar în legătură cu
criteriile şi standardele de performanţă stabilite de Senatul universităţii;

34
 c. urmărească modul în care studentul îndeplineşte criteriile şi standardele de performanţă
stabilite şi, după caz, să facă publice la sfârşitul anului universitar locurile finanţate de la bugetul
de stat disponibilizate, ca urmare a neîndeplinirii acestor criterii;
d. încheie anual cu fiecare student un act adiţional cu precizarea modului de finanţare a
studiilor universitare de licenţă, în funcţie de îndeplinirea criteriilor şi standardelor de performanţă;
e. asigure condiţiile de exercitare a drepturilor studentului, în concordanţă cu legislaţia în
vigoare şi regulamentele specifice Universitatea Ovidius din Constanța şi a Codului drepturilor şi
obligaţiilor studentului;
f. aplice condiţiile de promovare şi să respecte condiţiile de întrerupere medicală şi/sau din
alte motive a activităţii didactice
g. respecte criteriile generale de acordare a burselor de studiu, a burselor de merit, de
excelenţă şi a burselor sociale;
h. respecte modalităţile de recunoaştere a creditelor transferabile şi de certificare a
examinării;
i. asigure cazarea în cămine în limita locurilor disponibile;
j. asigure condiţiile de protecţia muncii conform Legii 319/2006 şi HG 1425/2006.
Art. 12.Studentul are dreptul să:
a. beneficieze de servicii educaţionale finanţate de la bugetul de stat sau cu taxă, în baza
rezultatelor concursului de admitere, cu condiţia îndeplinirii criteriilor şi standardelor de
performanţă stabilite de Senatul universitaţii;
b. participe la formarea/instruirea prevăzută în curriculum şi la activităţi didactice
suplimentare organizate la cerere, în conformitate cu prevederile Cartei Universitare şi
regulamentelor specifice de la Universitatea Ovidius din Constanța
c. utilizeze baza materială şi logistică, având acces la toate serviciile legate de procesul de
învăţământ sau de activitatea sportivă, culturală, socială, de orientare profesională şi consiliere în
carieră, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi regulamentele specifice din Universitatea
Ovidius din Constanța;
d. aleagă, conform planului de învăţământ, disciplinele sau pachetele de discipline opţionale
pe care le studiază;
e. solicite cadrelor didactice, întimpul orelor de curs, seminar, lucrări aplicative sau la
consultaţii, clarificarea problemelor din programele analitice ale disciplinei;
f. participe la activitatea ştiinţifică, la activităţile formaţiilor artistice, ale cenaclurilor
literare, a cluburilor şi la activitatea sportivă universitară;
g. ia masa la restaurantul Universităţii şi să fie cazat în cămin, în limita locurilor disponibile
repartizate facultăţii,în condiţiile regulamentelor de funcţionare a cantinelor şi căminelor;
35
 h. beneficieze de bilete în tabere studenţeşti, în limita locurilor disponibile, potrivit
reglementărilor în vigoare;
i. beneficieze de asistenţă gratuită oferită prin Centrul de Consiliere şi Orientareîn
Carieră(C.C.O.C.);
j. aleagă şi să fie ales ca reprezentant al studenţilor în Consiliul facultăţii şi în Senatul
Universităţii;
k. beneficieze de burse de mobilitate pentru studii la alte universităţi dinţară şi dinstrăinătate
în limita locurilor disponibile, conform reglementărilor în vigoare;
l. solicite Universitatea Ovidius din Constanța retragerea definitivă de la cursuri sau
întreruperea studiilor universitare;
m. participe, prin libera exprimare a opiniilor, la evaluarea activităţii disciplinelor
frecventate, respectând reglementările Senatului Universităţii;
n. facă propuneri pentru îmbunătăţirea criteriilor şi standardelor de calitate din universitate;
o. fie recompensat pentru rezultate deosebite în activitatea profesională, ştiinţifică, cultural-
sportivă prin diplome, premii, burse sau alte forme de recompensare, în limita resurselor financiare
alocate şi în funcţie de performanţele obţinute.
Art. 13. Studentul se obligă să:
a. respecte reglementările legislaţiei în vigoare şi cele specifice Universitatea Ovidius din
Constanța, în derularea activităţilor curriculare şi extracurriculare;
b. se încadreze în normele de disciplină şi etică universitară, în conformitate cu
regulamentele proprii ale Universitatea Ovidius din Constanța;
c. depună toate eforturile pentru îndeplinirea criteriilor şi standardelor de performanţă
stabilite de Senatul universităţii;
d. încheie la începutul fiecărui an universitar un act adiţional, cu precizarea modului de
finanţare a studiilor universitare, în funcţie de îndeplinirea criteriilor şi standardelor de
performanţă;
e. folosească cu grijă bunurile materiale existente în spaţiile de învăţământ, cămine, cantină,
bibliotecă etc. şi să le păstreze în bună stare. Contravaloarea prejudiciilor rezultate din degradarea
sau distrugerea de bunuri se va recupera de la cel care le-a produs, conform procedurilor legale în
vigoare;
f. achite taxele stabilite de Senatul Universităţii în cuantumul, modul şi la termenele stabilite
şi anunţate prin afişare la fiecare facultate;
g. îşi deschidă cont decardbancar pentru plata burselor şi aaltor drepturi băneşti;

36
 h. comunice toate datele personale de identitate solicitate de către conducerea facultăţii,
având obligaţia de a anunţa la secretariatul facultăţii, în termen de 7 zile lucrătoare, orice schimbare
a adresei sau a datelor personale;
i. cunoascăconţinutul Regulamentelor universitare şi să se informeze prompt asupra a ceea
ce li se aduce la cunoştinţă prin avizierul facultăţii, pagina web/portalul facultăţii;
j. folosească poşta electronică şi internetul numai în legătură cu activitatea de pregătire şi
cu alte probleme ale procesului de învăţământ.
k. să respecte prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
V. TAXEDEŞCOLARIZARE
Art. 14.(1) Taxele de şcolarizarese stabilesc anual de Senatul Universităţii şi se fac
cunoscute cu minim 2 săptămâni înaintea începerii anului universitar.
(2) În anul universitar 2019-2020taxa de studii, pentru studenţii care beneficiază de servicii
educaţionale pe bază de taxă, se va achita în patrutranşe, conform hotărârii Senatului:
a. prima tranşă ( _________lei)se va achita la încheierea contractului de studii;
b. tranşa a doua(_________lei) se va achita în perioada 12–27.09.2019;
c. tranşa a treia ( _________lei) se va achita înainte de sesiunea din ianuarie-februarie, până
la data de 13.01.2020;
d.tranşa a patra ( _________ lei)se va achita în primele 10 zile ale semestrului al doilea,
până la data de 27.02.2020.
(3) Neplata taxei de studii în termen de 10zilede la data scadentă duce la exmatricularea
studentului, conform hotărârii Senatului.
(4) În cazul încetării contractului de studii la cererea studentului sau prin exmatriculare, taxa
de studii achitată pentru semestrul în curs nu se restituie, asigurând restituirea taxei achitate în
avans pentru semestrul următor.
(5) Eliberarea dosarului unui student al cărui contract de studii încetează se va realiza doar
după achitarea de către student a tuturor obligaţiilor pe care le are faţă de universitate (ex. taxe de
studii, taxe cazare, materiale bibliotecă, echipamente sportive etc).
VI. CRITERII ŞI STANDARDE DE PERFORMANŢĂ
Art. 15.Pentru anul universitar 2019/2020, studenţii de pe locurile finanţate de la bugetul de
stat trebuie să îndeplinească următoarele criterii şi standarde de performanţă:
(1) realizarea unui număr de puncte de credit care să permită situarea pe un loc finanţat de
la bugetul de stat;
(2) obţinerea notei de minimum 8,00 la practica de specialitate.
Art. 16.Criteriul de la art. 15 nu se aplică studenţilor care îndeplinesc condiţiile pentru burse
sociale: cei proveniţi de la Case de copii, orfani, cu venitul brut pe membru de familie sub salariul
37
minim pe economie, eroii sau fiii/fiicele eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, alte situaţii
speciale, cu aprobarea Senatului Universitatea Ovidius din Constanța, conform legislației în
vigoare.
VII. SANCŢIUNI ŞI LITIGII
Art. 17.Nerespectarea de către student a îndatoririlor ce decurg din prezentul contract atrage
după sine atenţionarea şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în regulamentele universităţii, la
propunerea Consiliului facultăţii, aprobate de Consiliul de Administraţie sau, după caz, conform
legilor în vigoare.
Art. 18.Pentru apărarea drepturilor sale, studentul se poate adresa prin petiţie organelor de
conducere ale facultăţii sau Universitatea Ovidius din Constanța.
VII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
Art. 19. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia
unui/unei tribunal arbitral/instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
a. nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale enumerate la art. 11 şi 13 din prezentul
contract;
b. îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare
scrisă, de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea
prezentului contract.
VIII.DISPOZIŢII FINALE
Art. 20. (1)Prezentul contract se încheie astăzi _____________, în 2 (două) exemplare, câte
unul pentru fiecare parte contractantă şi îşi păstrează valabilitatea pe perioada cât contractantul
este student al Universitatea Ovidius din Constanța.
(2)Un exemplar din contract se păstrează la secretariatul facultăţii, în dosarul personal al
studentului, iar al doilea de către student.
Art. 21.Prin semnarea prezentului contract studentul afirmă că este informat cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal conform legii de către Universitatea Ovidius din Constanța
(pentru a beneficia de facilități de transport, burse, de asistență medicală etc.) http://www.univ-
ovidius.ro/
Legea educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011
Titlul III : Învățământul superior
Capitolul II
Statutul personalului didactic și de cercetare din învățământul superior (începând cu art.285)
Articolul 299
(1) Universitățile răspund public de modul de ocupare a posturilor didactice și de cercetare.

38
 (2) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în procedura de ocupare a posturilor
didactice și de cercetare, Ministerul Educației și Cercetării poate aplica sancțiuni prevăzute de
prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de Etică și Management Universitar.
(la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
(3) În cazul în care instanțele de judecată constată încălcarea procedurilor de desfășurare a
concursului pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare din universități, concursul se
anulează și se reia.
Secţiunea a 4-a Drepturi și obligații ale personalului didactic
Art.304
Personalul din învățământul superior are drepturi și îndatoriri care decurg din Carta
universitară, din Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum și din
legislația în vigoare.
Protecția drepturilor salariaților, precum și a drepturilor de proprietate intelectuală asupra
creației științifice, culturale sau artistice este garantată și se asigură în conformitate cu prevederile
Cartei universitare și cu legislația specifică în vigoare.
Membrilor comunității universitare le este garantată libertatea academică. În baza acesteia,
ei pot exprima liber opinii academice în spațiul universitar și au libertatea de predare, de cercetare
și de creație, în conformitate cu criteriile de calitate academică.
Personalul didactic și de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume sau opere
de artă, de a candida la obținerea de granturi naționale și internaționale, fără restricții ale libertății
academice.
Personalul didactic și de cercetare are dreptul să facă parte din asociații și organizații
sindicale, profesionale și culturale, naționale și internaționale, precum și din organizații politice
legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
Cadrele didactice titulare pe un post didactic din învățământ, alese în Parlament, numite în
Guvern sau îndeplinind funcții de specialitate specifice din aparatul Parlamentului, al Consiliului
Legislativ, al Curții Constituționale, al Avocatului Poporului, al Administrației Prezidențiale, al
Guvernului sau în Ministerul Educației și Cercetării, precum și cele alese de Parlament în
organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic pe perioada în care
îndeplinesc aceste funcții. Pe toată durata mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot cumula
aceste funcții cu activitatea didactică și de cercetare

39
 Nota: .(la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera
e), Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
Prevederile alin. (6) se aplică și cadrelor didactice titulare pe un post didactic din
învățământ, care îndeplinesc funcția de prefect, subprefect, președinte și vicepreședinte al
consiliului județean, primar, viceprimar, precum și cadrelor didactice trecute în funcții de
conducere, de îndrumare și de control în sistemul de învățământ, de cultură, de tineret și de sport.
De aceleași drepturi beneficiază și personalul de conducere și de specialitate de la casa corpului
didactic, precum și cadrele didactice titulare pe un post didactic din învățământ numite ca personal
de conducere sau în funcții de specialitate specifice din cadrul autorităților și instituțiilor publice,
comisiilor și agențiilor din subordinea Administrației Prezidențiale, Parlamentului sau Guvernului.
De prevederile alin. (6) beneficiază și personalul didactic trimis în străinătate cu misiuni de
stat, cel care lucrează în organisme internaționale, precum și însoțitorii acestora, dacă sunt cadre
didactice titulare pe un post didactic din învățământ.
Personalului didactic titular pe un post didactic din învățământ, solicitat în străinătate
pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor
acorduri, convenții guvernamentale, interuniversitare sau interinstituționale, ori trimis pentru
specializare, i se rezervă postul didactic pentru perioada respectivă.
Personalul didactic titular pe un post didactic din învățământ, care din proprie inițiativă
solicită să se specializeze sau să participe la cercetare științifică în țară sau în străinătate, are dreptul
la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăși 3 ani într-un interval de 7 ani.
Aprobările în aceste situații sunt de competența conducerii instituției de învățământ superior sau,
după caz, a consiliului de administrație, dacă se face dovada activității respective.
Personalul didactic titular pe un post didactic din învățământ poate beneficia de concediu
fără plată pe timp de un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituției de învățământ
superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.
Perioada de rezervare a postului didactic se consideră vechime în învățământ
Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel:
- concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor universitare, cu o durată de cel puțin 40
de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea instituției de învățământ poate întrerupe
concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă; normele
metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educației și
Cercetării, împreună cu reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a
învățământului;

40
 Notă: (la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
b) perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc
de către senatul universitar, în funcție de interesul învățământului și al celui în cauză.
(14) Instituțiile de învățământ superior pot asigura, integral sau parțial, din surse proprii,
transportul și cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localități.
(15) Personalul din învățământ beneficiază de asistență medicală în cabinete medicale și
psihologice, în policlinici și unități spitalicești stabilite prin protocol încheiat între Ministerul
Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății
Notă: (la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
(16) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activității didactice, cu rezervarea
postului sau a catedrei, pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv
3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre părinți sau susținătorii legali
(17) Personalul din învățământul superior poate beneficia, în condițiile legii, de drepturile
conferite personalului din învățământul preuniversitar prin art. 264 alin. (1), art. 268 alin. (1), art.
274 alin. (1), art. 276, art.277 și art. 278, pe baza aprobării senatului universitar.(la 30-06-2014,
Notă: Alin. (17) al art. 304 a fost introdus de pct. 93 al art. I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 49 din 26 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 486 din 30 iunie
2014).
(18) Universitățile pot acorda din venituri proprii ajutoare pentru salariați.
Notă: (la 30-06-2014, Alin. (18) al art. 304 a fost introdus de pct. 93 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 49 din 26 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 486 din 30 iunie 2014).
Articolul 305
Cadrele didactice și studenții sunt protejați în spațiul universitar de autoritățile responsabile
cu ordinea publică.
Protecția se asigură împotriva persoanei sau grupului de persoane care aduc atingere
demnității umane și profesionale a cadrelor didactice ori care împiedică exercitarea drepturilor și
a obligațiilor lor.
Protecția este solicitată de persoana autorizată conform Cartei universitare.
Secţiunea a 5-a Etica universitară
41
 Articolul 306
(1) La nivelul fiecărei universități funcționează comisia de etică universitară.
(2) Structura și componența comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de
administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane
cu prestigiu profesional și autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară
persoanele care ocupă vreuna dintre funcțiile: rector, prorector, decan, prodecan, director
administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare,
microproducție.
(3) Comisia de etică universitară are următoarele atribuții:
a) analizează și soluționează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin
autosesizare, conform Codului de etică și deontologie universitară;
b) realizează un raport anual referitor la situația respectării eticii universitare și a eticii
activităților de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar și constituie un document
public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică și deontologie universitară, care se propune
senatului universitar pentru adoptare și includere în Carta universitară;
d) atribuțiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare;
e) alte atribuții prevăzute de prezenta lege sau stabilite conform Cartei universitare, conform
legii.
Articolul 307
Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al universității.
Răspunderea juridică pentru hotărârile și activitatea comisiei de etică universitară revine
universității.
Articolul 308
(1) Orice persoană, din universitate sau din afara universității, poate sesiza Comisiei de etică
universitară abateri săvârșite de membri ai comunității universitare
(2) Comisia de etică universitară păstrează confidențială identitatea autorului sesizării.
Articolul 309
În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul
de etică și deontologie universitară, respectiv de Legea nr.206/2004, cu modificările și
completările ulterioare.
Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării și îi
comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.
Articolul 310

42
 Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;
b) confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
Secţiunea a 7-a Sancțiuni disciplinare
Articolul 312
Personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și cel
de0 conducere, de îndrumare și de control din învățământul superior răspunde disciplinar pentru
încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru
încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului
unității/instituției. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce atingere
dreptului la opinie, libertății exprimării și libertății academice.
(2) Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic și de cercetare sunt
următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere,
de îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și
de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Articolul 313
În instituțiile de învățământ superior, propunerea de sancționare disciplinară se face de către
șeful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducție, de către decan ori
rector sau de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor departamentului, consiliului facultății
sau senatului universitar, după caz. Aceștia acționează în urma unei sesizări primite sau se
autosesizează în cazul unei abateri constatate direct.
Sancțiunile disciplinare prevăzute la art.312 alin. (2) lit. a) și b) se stabilesc de către
consiliile facultăților.Sancțiunile disciplinare prevăzute la art.312 alin. (2) lit. c)-e) se stabilesc de
către senatele universitare.
Decanul sau rectorul, după caz, pune în aplicare sancțiunile disciplinare.

43
 În învățământul superior, sancțiunile se comunică, în scris, personalului didactic și de
cercetare, precum și personalului didactic și de cercetare auxiliar din subordine de către serviciul
de resurse umane al instituției.
Articolul 314
(1) Sancțiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate,
audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare.
(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârșite de personalul didactic, personalul
din cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri,
cadre didactice care au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea și un
reprezentant al organizației sindicale.
(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:
a) rector, cu aprobarea senatului universitar;
b) Ministerul Educației și Cercetării, pentru personalul de conducere al instituțiilor de
învățământ superior și pentru rezolvarea contestațiilor privind deciziile senatelor universitare.
NOTĂ:(la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera
e), Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
Articolul 315
Răspunderea patrimonială a personalului didactic, de cercetare și didactic auxiliar se
stabilește potrivit legislației muncii.
Măsurile pentru recuperarea pagubelor și a prejudiciilor se iau potrivit legislației muncii.
Articolul 316
În cazul în care cel sancționat disciplinar nu a mai săvârșit abateri disciplinare în cursul unui
an de la aplicarea sancțiunii, îmbunătățindu-și activitatea și comportamentul, autoritatea care a
aplicat sancțiunea disciplinară poate dispune ridicarea și radierea sancțiunii, făcându-se mențiunea
corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.
Articolul 317
(1) Orice persoană poate sesiza unitatea/instituția de învățământ cu privire la săvârșirea unei
fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris și se înregistrează la
registratura unității/instituției de învățământ.
(2) Dreptul persoanei sancționate disciplinar de a se adresa instanțelor judecătorești este
garantat.
Secţiunea a 8-a
Sancțiuni referitoare la încălcarea eticii universitare și a bunei conduite în cercetare
Articolul 318
44
 Sancțiunile care se pot aplica personalului didactic și de cercetare și personalului didactic și
de cercetare auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau
pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere,
de îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și
de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Articolul 319
Sancțiunile care se pot aplica de către comisia de etică universitară studenților și studenților-
doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
- avertisment scris
- exmatricularea;
- alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară.
Articolul 320
În cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică și deontologie profesională, comisia
de etică universitară stabilește, conform Codului de etică și deontologie profesională, una sau mai
multe dintre sancțiunile prevăzute la art. 318 sau 319.
Articolul 321
În cazul abaterilor de la buna conduită în cercetarea științifică, comisia de etică universitară
stabilește, conform Legii nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare, Codului de etică
și deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare și Codului de etică și
deontologie profesională, una sau mai multe din sancțiunile prevăzute la art.318 sau 319 ori
prevăzute de lege.
Articolul 322
Sancțiunile stabilite de comisia de etică și deontologie universitară sunt puse în aplicare de
către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor.
Articolul 323
(1) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
analizează cazurile referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare, în
urma sesizărilor sau prin autosesizare, și emite hotărâri prin care se stabilește vinovăția ori

45
nevinovăția persoanei sau persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor privind vinovăția, hotărârile
stabilesc și sancțiunile ce urmează a fi aplicate, conform legii
(2) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
păstrează confidențială identitatea persoanei care a făcut sesizarea.
(3) Hotărârile Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice
și Inovării sunt avizate de direcția juridică din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.
Răspunderea juridică pentru hotărârile Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice,
Dezvoltării Tehnologice și Inovării revine Ministerului Educației Naționale
Notă.(la 06-11-2019, sintagma: Ministerului Educației Naționale a fost înlocuită de Litera
e), Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
Articolul 324
Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul
instituțiilor de învățământ superior, constatate și dovedite, Consiliul Național de Etică a Cercetării
Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării stabilește aplicarea uneia sau mai multora din
următoarele sancțiuni:
a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună
conduită;
c) abrogată;(la 10-03-2016, Lit. c) a art. 324 a fost abrogată de pct. 2 al art.unic din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 2 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
182 din 10 martie 2016).
d) abrogată;(la 10-03-2016, Lit. d) a art. 324 a fost abrogată de pct. 2 al art.unic din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 2 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
182 din 10 martie 2016).
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din funcția de conducere din instituția de învățământ superior;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanțarea din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării.
Articolul 325
Se interzice ocuparea posturilor didactice și de cercetare de către persoane cu privire la care
s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare
ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care
46
s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și
activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul Național de Etică a
Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, conform legii.
Articolul 326
Sancțiunile stabilite de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii,
după caz, de Ministerul Educației și Cercetării, de președintele Autorității Naționale pentru
Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor
Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților
de cercetare-dezvoltare.
Notă(la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
Titlul VI: Răspunderea juridică
Articolul 360
Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:
lit.b. nerespectarea dispozițiilor art. 143 alin. (5), cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei
Notă: Art.143 alin. (5) :
Este interzisă comercializarea de lucrări științifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență, de diplomă, de disertație sau de doctorat.
(3) Constatarea contravenției și aplicarea amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1)
lit. b) se fac de către ofițerii sau agenții de poliție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu
competențe în domeniu.
Contract colectiv de muncă la nivelul Universității Ovidius din Constanța

47
 CAPITOLUL 3

FORME DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ

Răspunderea juridică reprezintă un aspect al conștiinței juridice privită ea însăși ca un

element structural al sistemului juridic.
Răspunderea juridică își justifică sensul în raport cu legalitatea, înțeleasă ca un principiu
fundamental de drept, în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte și să aplice legile,
precum și celelalte acte juridice normative sau individuale. Legalitatea reprezintă acea stare de
ordine în desfășurarea raporturilor sociale care provine din realizarea dreptului. Încălcarea legii
atrage răspunderea juridică, privită ca formă a răspunderii sociale și corelată cu celelalte forme ale
ei. Hotărârea răspunderii juridice presupune individualizarea precum și sancționarea oricărei
nesocotiri a ordinii de drept.
Răspunderea juridică, în statul de drept se întemeiază în principii ferme astfel: principiul
răspunderii pentru fapte săvârșite cu vinovăție, principiul răspunderii personale, principiul justetei
sancțiunii, principiul celerității tragerii la răspundere. Această răspundere juridică se realizează în
condiții bine precizate, legate de conduită sau faptă ilicită, de rezultatul social-juridic obținut prin
acesta, de legătura cauzală dintre faptă și rezultat, de existența autorului faptei și de vinovăția lui,
dar și de lipsa unor împrejurări care să excludă caracterul ilicit al faptei sau să înlăture răspunderea
juridică.
În ansamblu, răspunderea juridică reprezintă consecința conduitei pentru o serie de norme
nerespectate.
3.1. Răspundere disciplinară contractuală
Articolul 306
Etica universitară
(1) La nivelul fiecărei universități funcționează comisia de etică universitară.
(2) Structura și componența comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de
administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane
cu prestigiu profesional și autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară
persoanele care ocupă vreuna dintre funcțiile: rector, prorector, decan, prodecan, director
administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare,
microproducție.
(3) Comisia de etică universitară are următoarele atribuții:
a) analizează și soluționează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin
autosesizare, conform Codului de etică și deontologie universitară;
48
 b) realizează un raport anual referitor la situația respectării eticii universitare și a eticii
activităților de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar și constituie un document
public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică și deontologie universitară, care se propune
senatului universitar pentru adoptare și includere în Carta universitară;
d) atribuțiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare;
e) alte atribuții prevăzute de prezenta lege sau stabilite conform Cartei universitare, conform
legii.
Articolul 307
Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al universității.
Răspunderea juridică pentru hotărârile și activitatea comisiei de etică universitară revine
universității.
Articolul 308
(1) Orice persoană, din universitate sau din afara universității, poate sesiza Comisiei de etică
universitară abateri săvârșite de membri ai comunității universitare
(2) Comisia de etică universitară păstrează confidențială identitatea autorului sesizării.
Articolul 309
În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul
de etică și deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările și
completările ulterioare.
Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării și îi
comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.
Articolul 310
Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;
b) confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
Secţiunea a 7-a Sancțiuni disciplinare
Articolul 312
(1)Personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și
cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământul superior răspunde disciplinar pentru
încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru
încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului

49
unității/instituției. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce atingere
dreptului la opinie, libertății exprimării și libertății academice.
(2)Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic și de cercetare sunt
următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de
îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru
ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de
control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Articolul 313
(1)În instituțiile de învățământ superior, propunerea de sancționare disciplinară se face de
către șeful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducție, de către decan
ori rector sau de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor departamentului, consiliului facultății
sau senatului universitar, după caz. Aceștia acționează în urma unei sesizări primite sau se
autosesizează în cazul unei abateri constatate direct.
(2) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a) și b) se stabilesc de către
consiliile facultăților. Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c)-e) se stabilesc
de către senatele universitare.
(3) Decanul sau rectorul, după caz, pune în aplicare sancțiunile disciplinare.
(4) În învățământul superior, sancțiunile se comunică, în scris, personalului didactic și de
cercetare, precum și personalului didactic și de cercetare auxiliar din subordine de către serviciul
de resurse umane al instituției.
Articolul 314
(1) Sancțiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate,
audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare.
(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârșite de personalul didactic, personalul
din cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri,
cadre didactice care au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea și un
reprezentant al organizației sindicale.
(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:
a) rector, cu aprobarea senatului universitar;

50
b) Ministerul Educației și Cercetării, pentru personalul de conducere al instituțiilor de învățământ
superior și pentru rezolvarea contestațiilor privind deciziile senatelor universitare.
NOTĂ:(la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost înlocuită de Litera e),
Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
3.2 Răspunderea patrimonial contractuală
Articolul 315
Răspunderea patrimonială a personalului didactic, de cercetare și didactic auxiliar se
stabilește potrivit legislației muncii.
Măsurile pentru recuperarea pagubelor și a prejudiciilor se iau potrivit legislației muncii.
Articolul 316
În cazul în care cel sancționat disciplinar nu a mai săvârșit abateri disciplinare în cursul unui
an de la aplicarea sancțiunii, îmbunătățindu-și activitatea și comportamentul, autoritatea care a
aplicat sancțiunea disciplinară poate dispune ridicarea și radierea sancțiunii, făcându-se mențiunea
corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.
Articolul 317
(1) Orice persoană poate sesiza unitatea/instituția de învățământ cu privire la săvârșirea unei
fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris și se înregistrează la
registratura unității/instituției de învățământ.
(2) Dreptul persoanei sancționate disciplinar de a se adresa instanțelor judecătorești este
garantat.
Secţiunea a 8-a
Sancțiuni referitoare la încălcarea eticii universitare și a bunei conduite în cercetare
Articolul 318
Sancțiunile care se pot aplica personalului didactic și de cercetare și personalului didactic și
de cercetare auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau
pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de
îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru
ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de
control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
51
 Articolul 319
Sancțiunile care se pot aplica de către comisia de etică universitară studenților și studenților-
doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
(a) avertisment scris
(b) exmatricularea;
(c) alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară.
Articolul 320
În cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică și deontologie profesională, comisia
de etică universitară stabilește, conform Codului de etică și deontologie profesională, una sau mai
multe dintre sancțiunile prevăzute la art. 318 sau 319.
Articolul 321
În cazul abaterilor de la buna conduită în cercetarea științifică, comisia de etică universitară
stabilește, conform Legii nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare, Codului de etică
și deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare și Codului de etică și
deontologie profesională, una sau mai multe din sancțiunile prevăzute la art. 318 sau 319 ori
prevăzute de lege.
Articolul 322
Sancțiunile stabilite de comisia de etică și deontologie universitară sunt puse în aplicare de
către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor.
Articolul 323
(1) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
analizează cazurile referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare, în
urma sesizărilor sau prin autosesizare, și emite hotărâri prin care se stabilește vinovăția ori
nevinovăția persoanei sau persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor privind vinovăția, hotărârile
stabilesc și sancțiunile ce urmează a fi aplicate, conform legii
(2) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
păstrează confidențială identitatea persoanei care a făcut sesizarea.
(3) Hotărârile Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice
și Inovării sunt avizate de direcția juridică din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.
Răspunderea juridică pentru hotărârile Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice,
Dezv0oltării Tehnologice și Inovării revine Ministerului Educației Naționale
Notă.(la 06-11-2019, sintagma: Ministerului Educației Naționale a fost înlocuită de Litera
e), Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie
2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019).
Articolul 324
52
 Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul
instituțiilor de învățământ superior, constatate și dovedite, Consiliul Național de Etică a Cercetării
Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării stabilește aplicarea uneia sau mai multora din
următoarele sancțiuni:
a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună
conduită;
c) abrogată;(la 10-03-2016, Lit. c) a art. 324 a fost abrogată de pct. 2 al art. unic din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 2 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
182 din 10 martie 2016).
d) abrogată;(la 10-03-2016, Lit. d) a art. 324 a fost abrogată de pct. 2 al art. unic din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 2 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
182 din 10 martie 2016).
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din funcția de conducere din instituția de învățământ superior;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanțarea din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării
Articolul 325
Se interzice ocuparea posturilor didactice și de cercetare de către persoane cu privire la care
s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare
ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care
s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și
activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul Național de Etică a
Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, conform legii.
Articolul 326
Sancțiunile stabilite de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii,
după caz, de Ministerul Educației și Cercetării, de președintele Autorității Naționale pentru
Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor
Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților
de cercetare-dezvoltare.Notă(la 06-11-2019, sintagma: Ministerul Educației Naționale a fost

53
înlocuită de Litera e), Alineatul (1), Articolul 16, Capitolul II ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr.
68 din 6 noiembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 06 noiembrie 2019 )
Răspunderea patrimonială presupune cu necesitate vinovăția autorului faptei ilicite
cauzatoare a prejudiciului. Vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii, constă în atitudinea
psihică a persoanei fizice față de fapta sa cât și de consecințele ei păgubitoare.
Răspunderea patrimonială, ca și în cazul dreptului civil, este angajată în egală măsură pentru
toate formele vinovăției, cum ar fi intenția, neglijența sau imprudența.
3.3 Răspundere penală
Articolul 326
Falsul în declarații
(1) Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute
în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei
consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor,
declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni
la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută la alin.(1), săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind
infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani sau cu
amendă.
Articolul 289
Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie
publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită de una dintre persoanele arătate în art. 175 alin.
(2) constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea
îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar
acestor îndatoriri.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de o altă persoană decât cele arătate în
art. 175, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării.
Articolul 297
Abuzul în serviciu
54
 (1) Fapta persoanei care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl
îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta persoanei care, în exercitarea atribuţiilor
de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane, ori creează pentru aceasta o situaţie
de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală,
apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie
HIV/SIDA.
(3) Faptele prevăzute în alin.(1) şi (2) săvârşite de un funcţionar se pedepsesc cu închisoare
de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(4) Acţiunea penală pentru faptele prevăzute în alin.(1) şi (2) se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Articolul 290
Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar şi care promite că îl va determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale
de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta a fost săvârşită în legătură cu o altă persoană decât cele arătate în art. 175,
limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Ca instituție juridică a dreptului penal, răspunderea penală cuprinde un ansamblu de
norme juridice privitoare la realizarea prin coercițiune a ordinii juridice penale, care cuprind
condițiile în care ia naștere raportul juridic penal de conflict, conținutul și modul de soluționare a
acestuia, cauzele care fac ca răspunderea penală să fie înlăturată. Cadrul juridic al acestei instituții
cuprinde dispozițiile art.17 alin. 2 referitoare la temeiul răspunderii penale, dispozițiile din Titlul
al IV-lea al părții generale a Codului Penal privitoare la înlocuirea răspunderii penale (art.90, 91
și 98), dispozițiile din Titlui al VII-lea ce prevăd cauzele care înlătură răspunderea penală (art.
119, 121-124, 128, 129, 131 și 132), precum și cele referitoare la aplicarea legii penale în spațiu
și timp ce au incidență deopotrivă asupra răspunderii penale. Acest ansamblu de norme ale
dreptului penal material se completează cu cele din dreptul procesual penal, execuțional și
55
constituțional. Legea penală acordă factorului timp în aplicarea efectivă a dispozițiilor sale,
considerând că trecerea timpului trebuie să constituie în anumite condiții, o cauză care pune capăt
incidenței penale, întrucât trecerea la răspundere penală, implicit aplicarea pedepsei pot conduce
la împlinirea scopurilor preventive și educative, numai dacă se realizează în termen util. În sistemul
nostru de drept, răspunderea penală este guvernată de principiul prescriptibilității sale.
Prescripția eate o cauză care înlătură răspunderea penală și este reglementată de art.121-
124 și art.128-130 din Codul penal, constând în stingerea raportului juridic penal de conflict care
a luat naștere prin săvârșirea infracțiunii, prin nefinalizarea sa într-un termen prestabilit de lege,
cu excepția infracțiunilor contra păcii și omenirii ce sunt imprescriptibile.
Atât răspunderea disciplinară cât și răspunderea penală intră în acțiune ca urmare a
comiterii unei fapte ilicite, aducând atingere unor valori sociale legitime. Răspunderea disciplinară
se distinge însă de răspunderea penală, întrucât răspunderea disciplinară are la bază încheierea
unui contract individual de muncă și implicit apără o ordine socială determinată, cu caracter
specific, cea a relațiilor de muncă și de producție la nivelul unităților, însă răspunderea penală are
o natură legală și apără valori și relații, considerate ca fiind primordiale la nivelul întregii societăți:
suveranitatea, independența și unitatea statului, persoana și drepturile acesteia, proprietatea dar și
întreaga ordine de drept.
Răspunderea penală este întemeiată pe principiul legalității incriminării, conform căruia,
răspunderea este angajată numai pentru acele fapte care sunt expres prevăzute ca infracțiuni

56
 CAPITOLUL 4
CONEXIUNEA ÎNTRE FORMELE DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ ȘI
AUTONOMIA UNIVERSITARĂ

Între formele de răspundere juridică și autonomia universitară există numeroase conexiuni,

datorită anumitor elemente comune pe care acestea le au, unul dintre aceste elemente comune ar
fi fondul comun de reguli pe care se sprijină sau existența unor ramuri de drept în sfera de
cuprindere a căror pot să apară mai multe forme de răspundere, de exemplu în cadrul
învățământului superior pot interfera răspunderea disciplinară, contravențională sau chiar penală,
aceste forme de răspundere juridică.
Potrivit art. 114, alin. (3), Titlul III din Legea 1/2011 a Învățământului superior, instituțiile
de învățământ superior au personalitate juridică, caracter nonprofit, sunt de interes public si
apolitice, iar conform art. 121 din Legea 1/2011 a Învățământului superior, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și sportului este autoritate publică și este abilitat să urmărească, să
controleze aplicarea și respectarea reglementărilor legale în domeniul învățământului superior și
să aplice, dacă este cazul, sancțiuni. De asemenea, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
sportului controlează modul în care universitățile își exercită autonomia universitară, își asumă
misiunea generală și pe cea proprie și își exercită răspunderea publică.
Conform art.122, alin. (2) din Legea 1/2011 instituțiile de învățământ superior de stat și
particulare se înființează prin lege, cu respectarea dispozițiilor legale privind acreditarea, stabilite
conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare.
Autonomia universitară, conform Art. 123, alin. (1) este garantată prin Constituție, libertatea
academică fiind garantată prin lege. Instituțiile de învățământ superior se organizează și
funcționează independent de orice ingerințe politice sau ideologice.
Această autonomie universitară oferă dreptul comunității universitare să își stabilească
misiunea proprie, strategia instituțională, activitățile, structura, organizarea și funcționarea proprie
și gestionarea resurselor materiale și umane, însă respectând cu mare strictețe legislația în vigoare,
iar conform alin. (6), din cadrul aceluiași art., în instituțiile de învățământ superior este interzisă
periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor științifice și artistice.
În alin. (7), din cadrul aceluiași art., respectiv art. 123, studenților le este asigurat dreptul la
libera alegere a cursurilor și specializărilor în conformitate cu normele legale în vigoare și cu
planurile de învățământ.

57
 Potrivit art. 124, alin. (1) sin cadrul Legii 1/2011, răspunderea publică obligă orice instituție
de învățământ superior, de stat sau particulară :
a) să respecte legislația în vigoare, cartea proprie și politicile naționale și europene în
domeniul învățământului superior;
b) să aplice și să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea și evaluarea
calității în învățământu superior;
c) să respecte politicile de etichetare și etică universitară, cuprinse în Codul de etică și
deontologie profesională aprobat de sanatul universitar;
d) să asigure eficiența managerială și eficiența utilizării resurselor, în cazul universităților de
stat, și a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituțional;
e) să asigure transparența tuturor deciziilor și activităților sale, conform legislației în vigoare;
f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare,
precum și drepturile și libertățile studenților.
Autonomia universitară reprezintă o dimensiune constituțională a dreptului la învățătură,
potrivit fizionomiei juridice atribuite acestui din urmă drept de către legiuitorul derivat în articolul
32, prin Legea de revizuire a Contituției nr. 429/2003.
Textul constituțional se limitează la a preciza, în articolul 32, alin. (6) faptul că “
Autonomia universitară este garantată”, nefiind nici o deosebire, nici sub aspectul formei, nici sub
aspectul conținutului față de reglementarea trasată de puterea constituantă originară.
Analizând acest text observăm că autonomia universitară este tratată la nivel de principiu
fundamental, revenind legiutorului organic sarcina de a defini și de a dezvolta conținutul său,
astfel încât să fie garantate instrumente juridice și administrative în vederea realizării ei efective.
În ceea ce privește modalitatea de explicitare și concretizare a conceptului de autonomie
universitară, doctrina s-a pronunțat în sensul în care ea se referă la “ posibilitatea acestor instituții
de învățământ superior de a stabili propriile standarde de calitate, în condițiile și în temeiul legii.
Curtea Constituțională a stabilit într-o decizie de referință în domeniu (Decizia nr. 72/1995) unele
elemente de conținut al principiului autonomiei universitare: înscrierea în exigențele principiului
egalității, posibilitatea de completare a finanțării publice cu venituri provenite din alte surse,
alegerea rectorului de către Senatul universitar și confirmarea acestuia prin ordin al ministrului
învățământului, acesta din urmă având drept scop verificarea condițiilor de formă și de fond în
care au avut loc alegerile universitare.”
Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate în cazul în care salariatul săvârșește o abatere
disciplinară sunt prevăzute în art.248 alin.(1) lit. a)-e) din Codul muncii și în art. 312 din Codul
muncii alin. (2) lit. a)–e) din Legea nr.1/2011.

58
 Potrivit art.312, alin. (1), Secțiunea a 7-a din Legea 1/2011, personalul didactic și de
cercetare, personalul didactic, de conducere, de îndrumare și control din învățământul superior
răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de
muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului
învățământului și prestigiului unității /instituției. Normele de comportare sunt stabilite în Cartea
universitară, fără a aduce atingere dreptului la opinie, libertății exprimării și libertății academice.
Conform aceluiași articol, alin. (2), sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic
și de cercetare sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat când este cazul, cu indemnizația de conducere, de
îndrumare și de control;
c) suspendarea pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la concurs pentru
ocuparea unei funcții de conducere, de îndrumare și de control, ca membru în comisii de
doctorat, de masterat sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Sancțiunea disciplinară, potrivit art.314, alin, (1) din Legea nr. 1/2011 sunt aplicate numai
după efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute
de acesta în apărare.
Între diferitele forme ale răspunderii juridice există numeroase întrepătrunderi și puncte de
contact care se concretizează în scopul lor comun, și anume determinarea unui comportament activ
al membrilor societății, comportament care să contribuie la apărarea și dezvoltarea continuă a
valorilor și raporturilor sociale ocrotite de lege.
Fiecare formă a răspunderii juridice îndeplinește cumulativ funcțiile educativă și preventivă,
însă modalitatea în care este influențat comportamentul social al oamenilor este diferită, în funcție
de importanța valorilor sociale ocrotite din punct de vedere juridic și de consecințele care decurg
din încălcarea acestora.
Răspunderea fie ea penală sau disciplinară, se întemeiază pe vinovăția celui care a săvârșit
infracțiunea, respectiv abaterea disciplinară. Dacă în dreptul penal, forma și gradul de vinovăție
au relevanță pentru încadrarea juridică a faptei, în dreptul muncii, aceasta reprezintă întotdeauna,
criterii pentru dozarea sancțiunilor disciplinare aplicabile salariaților.

59
CONCLUZII

60
 Analizând Capitolul 1- Cadrul legislativ se pot concluziona aspecte privind drepturile și
obligațiile personalului didactic. Acestea fac referire la libertatea academică a personalului
didactic de a publica articole științifice, studii, opere de artă sau volume în baza Codului de etică
universitară, a contractului individual de muncă precum și Carta universitară. Abaterile privind
buna conduită a personalului didacticsunt plagierea rezultatelor altor autori, întocmirea rezultatelor
cu caracter fictiv sau introducerea informațiilor false.
Personalului didactic care din propria inițiativă dorește să se specializeze în țară sau în
străinătate îi este cuvenit dreptul la concediu fără plată fără a depăși 3 ani dintr-un total de 7 ani
de studii pentru specializare.
Conform secțiunii 5, articolul 306, atribuțiile comisiei de etică universitară sunt de a cerceta
și soluționa sesizările sau autosesizările privind nerespectarea eticii universitare și de a realiza un
raport anual privind aceste aspecte.
Sancțiunile disciplinare pentru încălcarea îndatoririlor conform contractului de muncă se
aplică în funcție de gravitatea abaterii și constau în avertisment scris, reducerea salariului de bază,
suspendarea dreptului de a participa la concurs pentru ocuparea unei funcții precum și desfacerea
contractului de muncă.
Conform Cadrului legislativ, autonomia universitară este garantată de Constituția României
fapt prin care universitățile își pot stabili sigla în urma aprobării Senatului Universității și își
stabilesc obiectivul, structura, politica de evaluare și recrutare și managementul resurselor
financiare și administrarea bunurilor materiale.
În Capitolul 2 este prezentat contractul de studii universitare a Universității Ovidius din
Constanța. În baza contractului sunt stabiliți termenii ce fac obiectul și durata contractului,
drepturile și obligațiile ambelor părți (universitate și student), taxele de școlarizare, criteriul de
departajare pentru obținerea unui loc finanțat de bugetul de stat, sancțiunile privind nerespectarea
îndatoririlor studentului și dispoziții finale privind încetarea contractului de studii.
În Capitolul 3 sunt prezentate formele de răspundere juridică și diferențierile dintre acestea.
Raspunderea juridică se bazează pe fapte săvârșite cu vinovăție și consecințele acestora.
Capitolul 4 prezintă conexiunile între formele de răspundere juridică și autonomia
universitară. Acestea fac referire la obligațiile universităților (de stat și particulară) ce constau în
respectarea legislației în vigoare, aplicarea reglementărilor în vigoare privind evaluarea calității
învățământului superior, asigurarea eficienței utilizării resurselor în cazul universităților de stat și
respectarea drepturilor și libertăților personalului didactic și ale studenților.

61
 BIBLIOGRAFIE

1. Legea Educatiei nationale nr 1 din 5 ianuarie 2011

2. www.univ-ovidius.ro
3. https://www.univ-pitesti.ro/
4. https://unibuc.ro/

62