„Prin înțelepciunea sa, prin

tandrețea sa, soția trebuie să facă din casă

un templu al ordinii, păcii, fericirii, (...)
unde soțul, după îndeletnicirile sale, să
poată afla tihnă și bucurie, unde să
găsească sfat bun care să-l însoțească și,
fără ca el să bage de seamă, să-i modereze
patimile și pornirile, să-l orienteze spre
bine și spre sfințenie.” (Protoiereul
Dimitrie Smirnov)
 „Și acesta este primul lucru la care
trebuie să se gândească soții atunci când
se căsătoresc: le este înmânată de
Dumnezeu o ființă fragilă, căreia ei i-au
spus: ”Te iubesc” - și această dragoste
trebuie să fie de așa natură că soțul este
gata să sacrifice totul, toată viața sa, din
dragoste pentru soție și din dragoste
pentru copiii săi.” (Mitropolitul Antonie al
Surojului)
 „Dacă vrei să fii pe placul bărbatului,
trebuie să-ți înfrumusețezi și să-ți
împodobești sufletul, nu trupul. Nu atât
podoabele de aur te fac iubită și plăcută
bărbatului, cât simțul măsurii, grija
pentru el și hotărârea de a-ți da pentru el
chiar și viața. Să știi și să fii încredințată
că și dacă ai fi cea mai frumoasă dintre
femei, nu poți să-i placi celui căruia îi
amărăști sufletul.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
 „Este prea facil pentru bărbat să
creadă că întrucât este bărbat are dreptul
la soția sa, drepturi asupra soției sale și
asupra copiilor săi. Nu este așa! Dacă el nu
este chipul lui Hristos, numeni nu îi este
dator cu niciun respect, cu nicio teamă, cu
nicio ascultare.” (Mitropolitul Antonie al
Surojului)
 „Când soțul tău este supărat, nu te
împotrivi vrerii lui, iar când este obosit
ajută-l cu vorbe gingașe și cu sfaturi bune.
Oricât ai fi de înfuriată, nu-ți mustra
niciodată soțul pentru o pagubă suferită,
fiindcă el însuși este pentru tine cea mai
bună agonisită. Nu-l mustra nici atunci
când o treabă care i-a început bine
sfârșește prost. Aceasta ar fi o nedreptate
pentru că, din viclenia diavolului, adeseori
nici întreprinderile înțelepte nu-și ating
scopul.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
 „Nicio femeie din lume nu va suferi
atât de mult ca propria ta soție din pricina
cuvintelor tăioase ori necugetate care ți-
au scăpat de pe buze. Dintre toate
lucrurile din lume, cel mai de temut să-ți
fie tocmai s-o amărăști. Dragostea nu-ți dă
dreptul să te porți grosolan cu cel pe care-l
iubești. Cu cât sunt mai strânse relațiile
dintre voi, cu atât mai rău doare inima de
la orice privire, ton, gest sau vorbă care
arată iritare ori sunt pur și simplu
necugetate.” (Sf. Muceniță Alexandra,
Împărăteasa Rusiei)
 „Soția credincioasă face viața soțului
său mai nobilă, mai plină de rost,
îndreptându-l spre scopuri înalte prin
puterea iubirii sale. Atunci când ea se
lipește de el plină de încredere și de
dragoste, trezește în el cele mai nobile și
bogate trăsături ale ființei lui, înmoaie
deprinderile lui dure, dacă acestea există.”
(Sf. Muceniță Alexandra, Împărăteasa
Rusiei)
 „Îngrijește-te de soția ta cum Se
îngrijește Hristos de Biserică. Chiar dacă
ar trebui să-ți dai viața pentru ea, chiar
dacă ar trebui să înduri pentru ea o
mulțime de pierderi, să rabzi încercări
grele, nu trebuie să te dai în lături,
deoarece chiar răbdând toate acestea încă
nu vei fi făcut nimic care să se asemuie cu
ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică.”
(Sf. Ioan Gură de Aur)
 „Ea (soția) și-a schimbat numele,
luând numele soțului și prin aceasta a
recunoscut slava lui drept slavă a sa.
Această folosire de slava altuia nu o
scutește, însă, de activitate. Ea însăși
trebuie să slujească drept slavă, drept
cunună a soțului său.” (Protoiereul
Dimitrie Smirnov)
 „Femeia îi dă totul soțului său, în
deplinul înțeles al cuvântului. Pentru orice
bărbat, acesta este un moment solemn: să
își asume răspunderea pentru o viață
tânără, fragilă și gingașă care i s-a
încredințat și s-o alinte, s-o apere, s-o
ocrotească până ce moartea îi va smulge
din mâini comoara aceasta sau îl va doborî
chiar pe el.” (Sf. Muceniță Alexandra,
Împărăteasa Rusiei)
 „Femeia adevărată împarte cu soțul
povara grijilor lui. Orice s-ar întâmpla cu soțul
de-a lungul zilei, atunci când intră în casă
trebuie să intre într-o atmosferă de dragoste.
Alți prieteni îl pot trăda, însă devotamentul
soției trebuie să rămână neschimbat. Când se
lasă bezna și pe soț îl împresoară restriștile,
ochii devotați ai soției îl privesc ca niște stele
ale speranței, care luminează în întuneric.
Când soțul este frânt, zâmbetul ei îl ajută să-și
recapete forțele, așa cum raza de soare face să
se îndrepte floarea care și-a plecat capul.” (Sf.
Muceniță Alexandra, Împărăteasa Rusiei)
 „Soților contemporani le lipsește în
primul rând cavalerismul, mărinimia,
tandrețea, bunăvoința, gentilețea – tocmai
acele trăsături care alcătuiesc pentru femeie
atmosfera de cămin, de ”cuib”. Foarte des
uităm că este de datoria noastră să ne purtăm
atent cu jumătatea noastră, măcar în lucrurile
mărunte. După cum recunosc chiar femeile,
lor nu le trebuie mult. Soția iubitoare se
bucură de orice mărturie, cât ar fi ea de
microscopică, a faptului că ocupă un anumit
loc în gândurile și în inima soțului. Pe cine
iubim, la acela ne și gândim; pe cine îndrăgim,
pentru acela ne și rugăm...”(Protoiereul
Artemie Vladimirov)
 „O soție bună este o binecuvântare
cerească, cel mai bun dar pentru bărbat,
îngerul lui și izvor de bunătăți fără număr.
Glasul ei este pentru el muzica cea mai
dulce, zâmbetul ei îi luminează ziua,
sărutul ei este paznicul credincioșiei lui,
mâinile ei sunt balsam pentru sănătatea
lui, [...] iar rugăciunile ei sunt avocatul lui
înaintea Domnului.” (Sf. Muceniță
Alexandra, Împărăteasa Rusiei)
C7 „Fiecare soție trebuie să știe că
atunci când este dezorientată sau
încurcată o să afle întotdeauna un adăpost
în iubirea soțului său. Trebuie să știe că el
o va înțelege, că se va purta cu ea foarte
delicat, că își va folosi puterea ca să o
apere. Nu trebuie să se îndoiască niciodată
de faptul că el va simpatiza cu ea în toate
greutățile ei. Trebuie ca ea să nu se teamă
niciodată că va întâmpina răceală sau
mustrare atunci când va veni la el ca să
caute ocrotire.” (Sf. Muceniță Alexandra,
Împărăteasa Rusiei)
 „În primul rând cinstește-L pe
Dumnezeu, iar apoi pe soțul tău, lumina
ochilor vieții tale. Doar pe el să-l iubești,
numai lui să-i veselești inima - și asta cu
atât mai mult cu cât el nutrește față de
tine dragostea cea mai gingașă...” (Sf.
Muceniță Alexandra, Împărăteasa Rusiei)
 „Când frumusețea feței se ofilește,
când strălucirea ochilor se întunecă,
dragostea soțului credincios trebuie să
rămână la fel ca înainte. Nu este pe
pământ măsură care să poată măsura
profunzimea dragostei lui Hristos față de
Biserica Lui, și nici un muritor nu poate
iubi cu aceeași profunzime; și cu toate
acestea fiecare soț este dator s-o facă în
măsura în care această dragoste se poate
repeta pe pământ. Nicio jertfă nu i se va
părea prea mare pentru iubita lui.” (Sf.
Muceniță Alexandra, Împărăteasa Rusiei)
 „A iubi este treaba soților, iar a se
pleca este treaba femeilor. Văzându-se
iubită, soția este plină de bunăvoință, iar
soțul, fiind ascultat, este blând. Dacă soția
se supune, nu te mândri, soțule, iar tu,
soție, nu te îngâmfa dacă te iubește soțul.
Soțule! Dumnezeu ți-a supus-o pe soție
pentru ca ea să fie mai iubită, iar soțului i-
a însuflat să te iubească, soție, ca să-ți fie
mai bine să te supui.” (Sf. Ioan Gură de
Aur)
 „Fugi și de cele mai mici bănuieli
geloase. Dacă soția te bănuiește degeaba,
liniștește-o și înduplec-o. Nu te purta cu ură și
îngâmfare. Ea face asta din grijă peste măsură
pentru tine, temându-se pentru dreptul ei,
fiindcă trupul tău este bunul ei și acest bun
este mai de preț decât toate. Soțul să nu se
poarte în așa fel ca asupra lui să cadă bănuiala
pe bună dreptate. Spune-mi, de ce te dăruiești
toată ziua prietenilor, iar soției doar seara?
Făcând așa, nu vei putea să-i abați bănuielile
și dacă soția te învinuiește, să nu te superi.”
(Sf. Ioan Gură de Aur)
 „Când în casă se întâmplă ceva
neplăcut din pricină că soția ta a greșit, tu
să nu-i sporești întristarea, ci să o
mâgâi,chiar dacă ai fi pierdut toul. Oricare
ar fi greșelile soției, nimic nu poate să
aducă mai multă mâhnire, decât vrajba cu
ea. Tocmai de aceea dragostea pentru ea
trebuie să-ți fie mai scumpă decât orice. De
vreme ce toți trebuie să ne purtăm poverile
unul altuia, cu atât mai mult soțul trebuie
să poarte poverile soției. Ea este parte din
tine și alcătuiți un singur trup.” (Sf. Ioan
Gură de Aur)
 „Încă un secret al fericirii în viața de
familie este atenția reciprocă. Soțul și
soția trebuie să-și dea mereu unul celuilalt
semne ale celei mai tandre atenții și
dragoste. Fericirea vieții se alcătuiește din
clipă după clipă: din micile și de grabă
uitatele satisfacții pe care le ai de pe urma
unui sărut, a unui zâmbet, a unei priviri
calde, a unui compliment sincer și a
nenumăratelor gânduri și sentimente
mărunte, dar bune. Și iubirii îi trebuie o
,,pâine de toate zilele.” (Sf. Muceniță
Alexandra, Împărăteasa Rusiei)
 „Soțul este capul soției, așa cum și
Hristos este capul Bisericii. În această
poruncă evanghelică nu este nimic
înjositor pentru femeie, așa cum pe
căprioara gingașă nu o poate înjosi
conștiința faptului că ea nu este leu
puternic. Nu în bătălii și nu în afaceri, ci în
tandrețea conjugală și în măreția
maternității se descoperă toată
frumusețea sufletului feminin...”
(Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)
 „Căsătoria este unirea a două
jumătăți într-un întreg. Două vieți sunt
legate cu o legătură atât de strânsă, încât
nu mai sunt două vieți, ci una. Atât soțul,
cât și soția poartă până la sfârșitul vieții
sfințita răspundere pentru fericirea și
supremul bine al celuilalt.” (Sf. Muceniță
Alexandra, Împărăteasa Rusiei)
 “Dragostea din căsătorie este cel mai
puternic fel al dragostei. Putere au și
altele, însă aceasta are o putere ce nu
slăbește niciodată. Și în veacul cel viitor
soții credincioși se vor întâlni fără teamă
și vor petrece în veci cu Hristos și unul cu
celălalt, întru bucurie mare.” (Sf. Ioan
Gură de Aur)
 “Legați cu legăturile căsniciei, ne
ținem unul altuia loc de mâini, de picioare
și de auz. Căsătoria îl face de două ori mai
puternic și pe cel slab...Împreună trec mai
ușor prin necazuri și se încântă mai tare de
bucurii. Alcătuind un singur trup, au și un
singur suflet, și prin dragostea unuia față
de celălalt stârnesc unul în celălalt osârdia
spre cucernicie – deoarece căsnicia nu
îndepărtează de Dumnezeu, ci, dimpotrivă,
leagă de El și mai mult.” (Sf. Grigorie
Teologul)
 „Sfaturi care duc la o căsnicie fericită:
 să nu fiți niciodată supărați amândoi în
același timp;
 să nu ridicați niciodată vocea unul la
celălalt (cu excepția cazului când arde
casa);
 dacă unul dintre voi trebuie neapărat să
iasă învingător din dispută, cedează tu;
 dacă trebuie să mustri, fă asta cu
dragoste;
 niciodată să nu amintești greșelile din
trecut.” (Episcopul Alexandru Mileant)
 „Cele două inimi să împartă și bucuria, și
suferința. Să împartă pe din două povara
grijilor. Totul să le fie comun în viață. Trebuie
să meargă împreună la biserică, să se roage
alături unul de celălalt, să depună împreună
la picioarele lui Dumnezeu povara grijilor
pentru copii și pentru tot ce le este drag. De ce
să nu stea de vorbă despre ispitele lor, despre
îndoielile lor, despre dorințele lor ascunse, și
de ce să nu se ajute unul pe celălalt prin
înțelegere și prin vorbe de îmbărbătare?
Astfel, cele două vieți se vor contopi într-una
singură.” (Sf. Muceniță Alexandra,
Împărăteasa Rusiei)
 „Dragostea noastră poate fi sinceră
și profundă în zilele luminoase, însă ea
niciodată nu este atât de tare ca în zilele
de suferință și amărăciune, când se
descoperă toate bogățiile ei, ascunse până
atunci.” (Sf. Muceniță Alexandra,
Împărăteasa Rusiei)
 „Sfaturi care duc la o căsnicie
fericită:
 nu mergeți la culcare fără să vă fi
împăcat;
 străduiți-vă, cel puțin o dată pe zi, să
vă spuneți unul celuilalt o vorbă bună;
 dacă ai făcut ceva greșit, grăbește-te
să-ți recunoști greșeala și să-ți ceri
iertare;
 în contradictoriu discută doi, însă cel
ce n-are dreptate vorbește
întotdeauna mai mult.” (Episcopul
Alexandru Mileant)
 „Dacă la școală ne-ar învăța să
privim căsătoria ca pe o cale de a plăcea lui
Dumnezeu, dacă din copilărie ne-am
deprinde să venerăm frumusețea
cununiilor, care semnifică și caracterul
împărătesc și pe cel mucenicesc al soților,
bineînțeles că multe lucruri din viața
noastră conjugală ar lua o altă
întorsătură...nu s-ar știrbi atât de repede
idealul moral al căsătoriei, nu ar dispărea
fără urmă acea tandrețe, acea dragoste,
acea admirație reciprocă ce le sunt proprii
de obicei mirelui și miresei ce se iubesc.”
(Protoiereul Artemie Vladimirov)
 “Temeți-vă chiar și de cel mai mic
început de neînțelegere sau înstrăinare. În
loc să vă abțineți, este rostită o vorbă
prostească, nechibzuită - și iată că între
cele două inimi, care până atunci
alcătuiau un întreg, a apărut o mică
crăpătură care se tot lărgește până când
cei doi ajung despărțiți pe veci. Ați spus
vreun lucru urât în grabă? Cereți-vă fără
întârziere iertare. A apărut vreo
neînțelegere? Nu are importanță a cui e
vina; n-o lăsați să dăinuie între voi nici
măcar un ceas.” (Sf. Muceniță Alexandra,
Împărăteasa Rusiei)