Neomodernismul 

este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator

postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave și prin redarea
temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul.
Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit,
limbaj ambiguu, metafore subtile și expresie ermetică.
Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei "Albatros"
editată în 1941 și condusă de Geo Dumitrescu. Această nouă formă de
manifestare a modernismului ce se prelungește până prin anii '60 este
îndreptată cu fața spre un trecut exemplar. Scriitorii neomoderniști doresc
să se despartă de "spiritul veacului", care este cel al războaielor și să
recupereze valorile și modelele.