„ Nu uita că ești o cărămidă duhovnicească din

marea clădire a bisericii lui Hristos .

Rămâi cuminte în acest zid socotindu-te legat de

celelalte cărămizi cu mortarul iubirii”

(Arsenie Boca)

BISERICA – INSTITUȚIE FUNDAMENTALĂ A ROMÂNILOR CRĂIEȘTENI

-VIAȚA SPIRITUALĂ

La toate popoarele Biserica ca Instituție religioasă a avut un rol esențial în dezvoltarea

lor. Dar, la români, a fost principalul suport spiritual în existența, dăinuirea, dezvoltarea și
propășirea lor.

Mi-a plăcut comparația „Bisericii cu inima unui om”, atunci când Biserica ca și inima nu
mai funcționează și viața comunității înaintează a mai exista. De-a lungul istoriei „mulți” care
au dușmănit România au încercat în primul rând să lovească în Biserică, ca element spiritual
și esențial al neamului.

Pe lângă educație în spiritul credinței, pe lângă minimele norme de educație morală, un

rol primordial l-au avut Bisericile și mănăstirile de-a lungul istoriei noastre milenare în
privința dezvoltării științei de carte, a învățământului înafară de care nici o națiune nu poate
progresa. Dacă urmărim istoric dezvoltarea zonei în care s-a format Crăieștiul, precum și
satele din jur, nu putem să nu ajungem la concluzia că existența unor mănăstiri în jurul
nostru: la Rîciu, Sânmărtinul de Câmpie, Șopteriu, Milaș au avut rolul lor în sprijinirea
înființării de școli și implicit a începuturilor științei de carte pentru românii din zonă.

Ne vom folosi în demersul nostru monografic în privința dezvoltării instituției Bisericii ,

în mod normal, în primul rând de documentele elaborate de amintita instituție și mai ales de
importantele Recensăminte făcute de-a lungul anilor și chiar al secolelor.

Dr.Virgil Ciobanu, în studiul Statistica românilor ardeleni din 1760-1762, publicat în

Anuarul Institutului de istorie națională Cluj, vol.IV, 1924-1925 menționează denumirile
Kiralyfalva, Craifalău: exista un preot unit (greco-catolic), 6 familii unite / circa 30 de suflete,
28 de familii neunite/ ortodoxe, circa 120 de suflete, exista biserică neunită; averea bisericii
consta în teren cositor de trei care de fân; exista și casă parohială.
 Informații valoroase privind structura populației după religii, ocupații, sex, stare civilă
etc. le putem obține și din lucrprile publicate în limba maghiară la Budapesta sub genericul
Magyar Statistikai Kozlemenyek ( Comunicări statistice maghiare) din care cele din anii
1850,1857,1880,1900,1910, și 1941 au fost traduse în limba română de o echipă de cercetători
de la Universitatea Babeș Bolyai, Catedra și Laboratorul de sociologie.

În Studia Censualia Transsilvanica, Recensământul din 1850 p.p.238-239 se

menționează; la Craifalău : nr,de case =94; locuințe=120; populația de drept=470 suflete;
plecați=2; străini =10; populație prezentă=478 suflete; bărbați total=229 din care 124
necăsătoriți; 99 căsătoriți; 6 văduve; bărbați încorporați=27; femei total=241;
necăsătorite=121; căsătorite =99; văduve=21; populația după naționalitate=439 română; 14
maghiari; 17 germani (sași).

Menționăm că ni se pare interesant că numărul germanilor (sașilor)=17 era mai mare

decât cel al maghiarilor =14; (credem că a fost mai mare influiența târgurilor din Reghinul
săsesc și Teaca decât al Tg.Mureșului care devenise centru al secuilor. După religie: 456 erau
greco-catolici; 7 romano-catolici și 7 reformați. Mai târziu în Statistica Censualia
Transsilvanica; Recensământul din 1857 p.p. 272-273 se menționează: case=198;
locuințe=116; populație prezentă (localnici)=464; străini=5; Total=469 suflete ; localnici
plecați=7; bărbați prezenți=222; plecați=4; femei prezente=242; plecate =8; Total populație
prezentă =471; Populație după religii: 451 greco-catolici; 5 romano catolici; 15 reformați.

Populație după starea civilă : necăsătoriți=131; căsătoriți=88; văduve=7; femei

necăsătorite =130; căsătorite =90; văduve=25.

Populația după ocupații; 1 preot; 3 funcționari; 55 proprietari de pământ; un industriaș;

13 muncitori necalificați; 9 9 alte slugi; 41 zilieri;

Din Șematismul veneratului cler din 1865, pag.54, aflăm denumirile Craifalău
( Kyralyfalva) unde era parohie veche înființată în 1773.Biserica fiind ridicată în onoarea
Sfinților Arhangheli. Nu exista casă parohială. Paroh era D.Ioane Popa. În parohia mamă erau
133 de suflete de religie greco-catolică.

În Șematismul veneratului cler din anul 1871 pag.60 se menționează Craifalău

=Kyralyfalva=; era parohie veche și biserică de lemn în onoarea Sfinților Arhangheli; nu
exista casă parohială. Exista registru matricol din 1832. Local de școală nu era, dar se
menționează că erau 15 școlari care probabil învățau carte la biserică. Paroh era onoratul
Domn Nicolau Circa; Cantor George Hancu; docente Nicolau Costa, în matre erau 327 suflete
de religie greco-catolică. Mai târziu în Șematismul veneratului cler din 1876 pag.60 se
menționează, din nou denumirea Craifalău (Kirolyfalvi), exista parohie veche și biserică de
lemn ridicată în onoarea Sfinților Arhangheli, există casă parohială de lemn și registru
matricol din 1812; școala de lemn era frecventată de 31 de feciori și fetițe; Paroh era onoratul
Domn Simione Popu; cantor și docente era Isacu Damianu.
 În Studia Censualia Transsilvanica, Recensământul din 1880 p.p. 252-253 primim
următoarele informații: număr de case =102; locuințe=470; Populație după religii : 417=
greco-catolici; 25 reformați; 8 unitarieni; 10 israeliți; Populație după limbi materne:

-403 – limba română;

-46 – limba maghiară;

- 2 – germană;

- 2 –alte naționalități;

-17-limbi materne necunoscute;

-30- alfabetizați.

Școala era frecventată de 79 feciori și fetițe; Preot era onoratul Domn Emil Căleanu. În
parohia mamă era 715 suflete de confesiune greco-catolică, 4 ortodocsi, 17 reformați, 4
unitarieni, 1 baptist, 13 israeliți;

Cercetătorul și profesorul Ștefan Manciulea în lucrarea „ Câmpia Transilvaniei”; coloana

„Țară și neam”, Buc. 1944 menționează că în anul 1930 în localitatea Craifalău erau
următoarele etnii:

-688 români;

- 64 unguri;

- 1 german;

-16 evrei și

- 4 țigani

Din Șematismul veneratului cler pe anul 1896, aflăm că Biserica din care a fost
construită în anul 1723 în onoarea Sfinților Arhangheli exista casă parohială din lemn;
Registru matricol din 1812; Școala construită din lemn era frecventată de 36 feciori și 27
fetițe; în acest an s-au născut 28 copii. Au decedat 21 persoane și s-au oficiat cinci cununii;
preot nu era; cantor docente era Vasiliu Copălneanu; în parohia mamă erau 468 suflete de
religie greco-catolică; mai erau : 13 romano-catolici; 2 luterani, 12 unitarieni și 41 israeliți.
Observăm că sporul natural era pozitiv. De la un Recensământ la altul apar schimbări și la
numărul populației evreiești (fiind 2-3 familii –dar cu copii mulți).

Conform Șematismului veneratului cler din 1900 aflăm mai multe amănunte și
anume: Biserica din lemn a fost edificată în anul 1748 în onoarea Sfinților Arhangheli; exista
casă parohială din 1835 și Registru matricol din 1832; Școala construită din lemn din 1880
fiind frecventată de un număr de 27 feciori și 38 fetițe; La școala de repetiție erau 6 feciori și
12 fetițe; paroh era Onoratul Domn Teodor Matei; cantor docente D,Ioan Bucșa, curator-
primar Pavel Chiorean;
În parohia- mamă erau 480 de suflete de religie greco-catolică; avea biserică și casă parohială;
mai erau 22 reformați; 6 unitarieni și 23 israeliți,

Pe timpul conmscripției episcopului Inochenție Micu Klein, în 1733 erau 125 de suflete
de religie greco-catolică; parohia avea în proprietate 24 iugăre șe teren cositor de 6 care de
fân; preot era Popa Oanea, căruia i-a urmat în 1748 Chirali Zaharie, apoi nepotul său
Chiralin Zaharie până în 1822. Între 1822-1864 a preoțit Gregoriu Precup; între 1864-1879 a
preoțit Avram Precup; iar între 1879-1900 Teodor Mateiu.Venitul congrual al parohiei era de
602 coroane și 20 fileri.

Din Șematismul veneratului cler....... din 1932 aflăm că biserica este în curs de zidire,
avea capelă și casă parohială din lrmn din 1900, casă școlară din lemn de confesiune greco-
catolică; construită în 1923; Registru matricol din 1824; școala era frecventată de 79 feciori și
fetițe; preot era Onoratul Domn Emil Călian; în parohia mamă erau 715 suflete de confesiune
greco-catolică; mai erau 4 ortodocși; 17 reformați; 4 unitarieni; 1 baptist; 13 israeliți. Am mai
specificat că în „Șematismele veneratului cler....... mai întâlnim deseori și date și cifre
contradictorii (probabil greșeli de recensământ, de scriere, de copiere...... nicidecum
intenționată).

Crăieștiul „este o localitate specific românească, iar cele trei familii de maghiari sunt
coloniști de la sfârșitul secolului al XIX-lea” (1)

(1)Protopop, preot Gh.Nicolae Șincan, Micromonografii parohiale, Editura „Rîntregirea”,

pag.100.

Secole de-a rândul locuitorii au iobăgit la familiile Teleky, Toldalagy și Banfy. Mai
reamintim că Conscripția lui Inocențiu Micu Klain din 1733 consemnează în sat la Crăiești
125 de suflete de români greco-catolici, deci circa 25 de gospodării la acea dată; Comunitatea
religioasă era alcătuită la acea dată, era biserică și aveau preot pe Popa Oanea, biserica
posedând 24 de iugăre pământ arabil și cositor de 6 care de fân. Vechea biserică construită la
1748 s-a ruinat construindu-se alta în anul 1937. Școala confesională data de la anul 1880.

Populația satului la 1900 era de 531 locuitori dintre care 480 români, 28 maghiari și 23 evrei,
iar la anul 1945 ( deci după al doilea război mondial) era de 850 de locuitori, din care 832
români și 18 maghiari.

Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli” a fost construită din cărămidă, fiind finalizată în
anul 1937 în timpul preotului Gheorghe Nicolau după planul arhitectului ing. Gheorghe Matei
care a fost și antreprenorul construcției.În legislatura 2008-2012, primar fiind tot primarul
Liberal Vasile Vereș, profesorul pensionar Mircea Gheorghe, președintele comisiei de
învățământ, cultură, sănătate din Consiliul Local Crăiești împreună cu alți Consilieri am
propus ca ctitorului frumoasei noastre Biserici să-i fie acordat o Diplomă de excelență post-
mortem. S-a votat în unanimitate. Poate nu era rău ca Doploma sî fie înrămată și afișată la
intrarea în maiestuoasa clădire care a făcut-o cu sprijinul enoriașilor, dar cu atâta zbucium,
trudă și greutăți. În anul trecut (2017) s-au împlinit 8o de ani de la Sfințirea Sfintei Biserici
din Crăiești și deasemenea nu era rău măcar „ un părăstas să se fi pus în memoria domnului
părinte Gheorghe Nicolau.

Între preoții slujitori ai acestui Sfânt lăcaș amintim pe:

-Precup Avram;

-Vlad Iacob;

-Matei Ioan;

-Căliman Dumitru;

-Cătinean Emil;

-Gheorghe Nicolau;

-Movilean Emil;

-Dincă Nicolae;

-Horga Alexandru;

-Suflea Ioan;

Din izvoare scrise, dar și din memoria colectivă a enoriașilor putem să relatăm câteva
date; la 1848 unul din canceliștii lui Avram Iancu de la Tabla regească din Tg.Mureș a fost
Avram Precup, fiul preotului din Crăiești; În timpul revoluției Avram Precup a fost însărcinat
să conducă cetele de români răzvrătiți în zona satului Ercea;

Din informațiile orale, se căsătorește cu fiica unui preot ungur din Voivodeni (credem de
religie romano-catolică) și dispare treptat din viața social-politică românească.

Oamenii vârstnici, dar și autorul acestor însemnări, îl cunosc bine pe prea cuviosul
părinte Gheorghe Nicolau, ctitorul Sfintei Biserici, dar și pe doamna preoteasă care era
talentată la pictură. Urmași, în viață, nu are decât nepoți, dar nu locuiesc în Crăiești, casa
familiei, din Fundătură, fiind demolată.

Părintele Dincă Nicolae a slujit în satul nostru de unde s-a transferat în municipiul
Reghin unde a slujit până în anii trecuți.

Părintele Horga Alexandru, originar din satul vecin Milaș, a fost preot greco-catolic;
după 1948 a trecut la ortodocși, a fost căsătorit în Crăiești intrând într-o familie înstărită
( familia Porav). A slujit și la Biserica din Băla până la pensionare. Este înmormântat în fața
Bisericii din Crăiești unde a păstorit câțiva ani.

Părintele Suflea Ioan, preot în Milășel, preot greco-catolic, trecut la ortodoxie, după
1948 originar din Sângeorgiu de Câmpie, a suplinit postul de preot până la venirea tânărului,
pe atunci, preot Cătinean Alexandru, în anul 1969.
 Părintele Cătinean Alexandru s-a remarcat din primii ani de carieră pastorală ca un
om harnic, energic și un foarte bun gospodar. După modesta noastră opinie domnul părin te a
fost un model, demn de urmat pentru dragii lui enoriași. A participat prin muncă fizică la
edificarea și finalizarea frumoasei case parohiale, în anul 1970. Părintele Cătinean Alexandru
este căsătorit cu onorabila doamnă preoteasă Genica, originară din Milaș, județul Bistrița-
Năsăud .Doamna preoteasă provine dintr-o familie de buni români și buni gospodari, este
absolventă a Liceului „Petru Maior” din Reghin, promoția 1965. De-a lungul anilor a lucrat
în cadrul Cooperației în comuna Milaș, apoi în învățământ la Grădinița din satul Lefaia și
satul Crăiești.. Un timp a fost angajată contabilă la Primăria Crăiești și apoi casieră la
C.P.A.D.M.Crăiești. Împreună cu părintele Cătinean au o familie frumoasă formată din :

1.Cătinean Alexandru (Săndel) absolvent de liceu și lucrător pe T.I.R., are o fată;

2. Cătinean Carmen și ea absolventă a școlii din Crăiești și apoi a Liceului de Chimie din
Tg.Mureș; Este încadrată la Direcția Sanitar Veterinară a județului Mureș, având studii
superioare , în domeniu; Este căsătorită și are doi copii;

3, Cătinean Cosmin –absolvent al școlii din Crăiești , a școlii profesionale de mecanici în

domeniul C.F.R.-ului; în prezent căsătorit cu Cătinean Maria cu care au în prezent doi copii.
Cosmin este unul din bunii gospodari ai Crăieștiului, este un om harnic și iscusit crescător de
animale. Este Consilier Local în a doua legislatură;

Dar să revenim la părintele Cătinean născut la 03.12.1945 ca fiu de țărani , în frumosul

sat bistrițean Ocnița din comuna Teaca. A urmat cursurile primare în satul natal, Ocnița,
învățământul gimnazial la Teaca, iar apoi Seminarul creștin-ortodox din Cluj-Napoca.

Este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă din Municipiul Sibiu. Părintele Cătinean
Alexandru nu a gospodărit bine numai casa parohială și anexele gospodărești dar și Sfânta
Biserică și Cimitirele aparținătoare ei, cu sprijinul enoriașilor.

S-a preocupat de repictarea Bisericii în anul 1993, Biserica fiind sfințită la 30 octombrie
1994 de către Prea Sfințitul Arhiepiscop de Alba –Iulia, Andrei Andreicuț. La sfințirea
Bisericii părintele Cătinean a primit distincția de iconom, din partea Episcopului. Preotul
Cătinean Alexandru și-a legat întreaga viață de Crăiești și Crăieșteni, de bucuriile și
necazurile lor.

Consilierul local Mircea Gheorghe în legislația 2008-2012, primar fiind domnul Vereș
Vasile a făcut un Referat (împreună cu alți doi Consilieri) propunând ca domnului părinte
Cătinean să i se acorde pentru întreaga activitate Diplomă de excelență din partea Primăriei și
Consiliului Local Crăiești.

Cu eforturi și preocupare la vremea respectivă Biserica a fost electrificată, s-a introdus

gazul metan, s-au construit sobe de teracotă etc.etc.

După evenimentele din 1989 vrednicul părinte Cătinean Alexandru a ridicat o Troiță
în memoria eroilor căzuți la Revoluție în zona centrală a satului, lângă stația de autobuze.
Cu sprijinul enoriașilor la intrarea spre Sf. Biserică străjuiește o frumoasă poartă românească
maramureșeană. După „descătușarea” din 1989 preotul Alexandru Cătinean a predat la școală
orele de religie, la început voluntar, apoi cu remunerație, până la pensionare. Părintele
Cătinean a avut relații normale, bune cu oficialitățile locale, cu deputații locali, cu C.A.P.-ul,
cu instituțiile social-culturale etc. A fost un intelectual care s-a integrat perfect în comunitatea
locală cunoscând sufletele și frământările oamenilor din toate categoriile sociale ale localității.

Pe parcursul anilor a înlocuit cu răspundere li lipsa periodică a preoților la Biserica din

Milășel sau din Nima-Rîciului. Rămân legendare deplasările, pe jos, ale preotului cu
colaboratorii sai ( făt, dieci, coriste) cântând cântece religioase spre Milășel sau Nima-
Rîciului.

Având și el trei copii, fiind un sincer iubitor de copii, la fiecare început de an școlar se
ruga din toată inima pentru bunul mers al Anului școlar, pentru sănătatea copiilor, părinților și
dascălilor care-i învățau. Acum pensionar fiind mereu se roagă în fața Troiței care și-a
construit-o în fața casei; pentru familie, comunitatea sătească, pentru țara ce și-a iubit-o mereu
pentru pacea întregii planete!

O viață trăită în spiritul Credinței în puterea Dumnezeiască !!!

În tot demersul său religios prea cucernicul părinte Cătinean Alexandru s-a bazat pe
bunii creștini unii fiindu-i prim-coratori precum Porav Nicolae (Manța), Oroian Petru,
Chiorean Nicolae (Aricelu), Naste Vasile ultimul lui prim –epitrop. Au mai făcut parte din
ultimul Consiliu parohial :Porav Nicolae, Bucșa Nicolae, Cătinean Vasile, Chiorean Emil,
Porav Luța, Ceușan Lăurean, Sămărtean Ilie, Bucșa Ioan.

În anul 1992 –Parohia din Crăiești avea 220 de familii cu 763 de suflete, iar în anul 2002
-, 701 suflete;

Printre cântăreții Bisericii în timpul în timpul preotului Cătinean Alexandru amintim pe

Cătinean Vasile( Fundu), Bârsan Ionaș, Porav Viluț, Bucșa Nicolae (Iedu) etc., crâsnici au
fost Chiorean Zaharie, Cătinean Zaharie etc. Preotul Cătinean a gospodărit foarte bine
cimitirele, împreună cu Consiliul parohial a organizat licitații corecte și necontestabile. După
evenimentele din decembrie 1989 s-a străduit ca Parohia să-și intre în drepturile legitime
privind retrocedarea terenurilor ce le-a avut în proprietate. După pensionarea distinsului
părinte Cătinean îi urmează la cârma Parohiei tot un fiu al județului care i-a dat țării pe
Coșbuc și Rebreanu, dar din partea mai nordică a frumosului județ Bistrița-Năsăud.

Este vorba despre preacucernicul părinte Găurean Leonida, absolvent al Universității

„ 1 Decembrie ”, Facultatea de Teologie ortodoxă din Alba-Iulia, După absolvire este
repartizat în comuna Suplac, satul Suplac din județul Mureș.

În urmă cu 10 ani, după pensionarea părintelui Cătinean, părintele Leonida îi urmează la

destinele Parohiei în comuna noastră.

Vrednicul părinte este căsătorit cu doamna profesoară Găurean Diana, licențiată în limba
engleză – religie, absolventă a aceleași Universități Albaiuliene. Doamna profesoară a fost
încă la venirea în Crăiești numită și directoarea școlii și director-coordonator al școlilor din
comuna Crăiești. Achitându-se cu cinste de sarcinile importante pe care le are, deține și în
prezent această importantă funcție.

Părintele Leonida și doamna profesoară Diana au întemeiat o familie frumoasă, demnă

având împreună și doi frumoși copii;

-Andrei, un elev eminent, se străduiește să urmeze frumoasa carieră a tatălui său, fiind
elev în anul al II-lea la Seminarul teologic ortosox din capitala Transilvaniei, Cluj-Napoca;

- Ștefan este un elev foarte bun și cuminte, la Școala noastră din Crăiești

Am mai arătat că preotul Găurean predă cu multă dragoste și talent elevilor obiectul Religie.

Părintele și-a reorganizat Comitetul parohial împrospătându-l cu oameni tineri, demni,

harnici și de omenie. Ca prim- epitrop a fost numit și ales domnul Pol Vasile, actualmente
viceprimar al comunei Crăiești.

Ca realizare de seamă a părintelui paroh Găurean, cu sprijinul material și moral al

Primăriei și Consiliului Local Crăiești evidențiem construirea și finalizarea frumoasei Capelă
mortuară în preajma Bisericii din Crăiești. În timpul construcției Capelei colaborarea dintre
Biserică și Primărie a fost ireproșabilă. Primar, viceprimar, preot și constructor au depus o
muncă asiduă, demnă de toată lauda credincioșilor din localitate, Cu astfel de oameni se pot
face lucruri mărețe, lăudabile pentru prezent și viitorime.

Părintele paroh și-a înoit și colaboratorii având dieci pe Roman Ilie, Chiorean Ioan
(Cireșu), inginer Cătinean Dumitru (Tudor) și chiar pe fiul său, seminaristul Găurean Andrei.
Aceștia sunt cântăreții din strană după decesul regretatului Bucșa Nicolae (Iedu). Preotul,
împreună cu doamna preoteasă Diana au reorganizat Corul Bisericii, alcătuind un grup coral
cu voci plăcute, curate și frumoase. Au îmbogățit și înoit și repertoriul coral.

Dar îndrăznim să spunem că o realizare demnă de laudă, mintrată în Repertoriul cultural

al județului Mureș este Festivalul județean, acum devenit interjudețean „Colinde,Colinde”
organizat din inițiativa soților Găurean și găzduit de Biserica ortodoxă română din Crăiești în
preajma sărbătorilr Crăciunului.Apariția Festivalului a fost sprijinită și de Primăria și
Consiliul Local Crăiești, iar acum de Consiliul Județean Mureș. Încă de la ediția I au fost
sponsorizați și de unitățele economice de pe raza comunei precum: „Oprea Avicom” S.R.L.
Crăiești și și Întreprinderea de mase plastice din localitate. În acest an urmează să aibă loc tot
în Organizarea Bisericii Ortodoxe Crăiești și a Școlii generale din localitate, ediția a VII-a.

Printre participanții din ultimii ani menționăm, cu respect pe următorii:

1.Școala gimnazială Crăiești;

2.Școala gimnazială Pogăceaua;

3.Școala gimnazială Șincai;

4.Gimnaziul de stat „Gh.Șincai” –Rîciu;

 5.Școala gimnazială Fărăgău;

6.Școala gimnazială Urmeniș;

7.Școala gimnazială Silivașu de Câmpie;

8.Grupul „Tinerii Crai ” din Crăiești;

9.Interpreta Ana Lar și Grupul de colindători;

10. Interpreta Anca Manoilă;

11. Corul Bisericii Ortodoxe Crăiești;

12. Grupul școlar „Vasile Netea” Deda;

Părintele Găurean este un paroh antrenat în toată viața creștinească din zona Câmpiei
transilvane, un activ preot al Protopopiatului Tg.Mureș.

Din multă modestie nu ne-a relatat și alte preocupări, care vor fi „ deconspirate” cu alte
ocazii, dar noi prezentatorii acestor însemnări îi dorim mult succes în munca și viața intensă
ce o desfășoară în cadrul obștii creștinești din Crăiești.

Un lucru meritoriu totuși mai adăugăm; părintele Leonida cu sprijinul Comitetului

parohial a organizat importante și demne de laudă acțiuni caritabile.După modesta noastră
opinie au fost acțiuni umanitare care merită întreaga noastră considerație și ridică prestigiul
Bisericii Crăieștene !

Așa să ne ajute Dumnezeu !!!

INSTITUȚII POLITICO ADMINISTRATIVE DE- A LUNGUL VREMURILOR ÎN SAT

ȘI COMUNĂ

Încercări de împărțire administrativ-teritorială au avut loc în Țările Române încă din

perioada medievală.

În timpul lui Mircea cel Bătrân în 1394 sunt atestate prima dată județele. Primul județ
atestat în istoria noastră medievală este județul Vâlcea.
 Preocupări și legi privind împărțirea administrativ-teritorială sunt deasemenea pomenite
după 1859 în timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

La Crăiești după primul război mondial este pomenit în Arhive, dar și în memoria
colectivă a sătenilor Primarul Porav Gavril rămas în vocabularul crăieștenilor ca „ fostul
primar” probabil pentru că a fost mai mulți ani în această funcție, dar și pentru că a îndeplinit
această funcție într-o perioadă de adânci transformări, ce s-au produs după Unirea cea Mare
din 1918( reforma agrară, schimbări politico-administrative, o viață social-economică agitată
și trepidantă).

La rugămintea mea am primit un material foarte frumos întocmit de doamna învățătoare

Ianoși Monica, nepoata fostului primar Porav Gavril, material care m-a impresionat, doamna
Ianoși Monica (fostă Conțiu) dezvăluindu-si un adevărat talent literar și cu o dragoste
nețărmurită față de iluștri noștri înaintași. Cu bunăvoință dragilor mei cititori o să vă dăm
spicuiri din minunatul „Eseu” al stimabilei învățătoare:

„Frumoase erau serile de iarnă când moșul Gavril ne ținea cu drag pe genunchi și ne
povestea tot felul de lucruri interesante despre cum a fost în război, ce s-a întâmplat în acele
vremuri, noi fiind dornici să-l ascultăm ...... crezând că acestea sunt numai povești interesante
de povestit (1)......

(1)Amintirile nepoatei Monica Ianoși despre moșul Gavril și tușa Carolina din Crăiești-mss.

„ Tânăr plugar, Gavril a lui Iacob din Crăiești ca și alți tineri ai satelor transilvane au fost
înrolați în armată în primul război mondial. A luptat în Galiția, apoi a ajuns până la Odesa ....,
de unde a căzut prizonier la ruși.A stat prizonier timp de patru ani suferind de„ marea boală” a
dorului de țară. Fiind un plugar mai emancipat ne spunea așa: „ am blestemat pădurea și
soarta care ne făcea să ne ucidem frate pe frate întâlnind români înrolați în ambele armate
combatante de parcă s-a mutat Ardealul în Galiția” Din prizonierat a evadat noaptea luând
calul gazdelor unde lucrau ( fiind un meșter priceput în dăltuirea lemnului) cu frica că va fi
prins și împușcat. Și-a pregătit provizii din timp. A ajuns acasă la cei dragi după patru luni,
obosit, slăbit și sleit de puteri.

După venirea din război și din prozonierat și-a întemeiat familie căsătorindu-se cu
Moldovan Carolina împreună cu care au început să-și înfiripeze o frumoasă gospodărie,
cumpărând pământ și animale, având în proprietate peste 20 ha de pământ pe care îl lucra cu
slugile: Ilie a Bigului, Vasile (Cica) Cătinean (Fundu), Purcaru și alții.

Primarul Gavril Porav nu s-a dezis niciodată de portul popular, precum Badea Gheorghe
Cârțan, era ca imaginea unui dac coborât de pe Columna lui Traian din Roma. Iarna purta o
haină neagră ”uioș” cu „ ceoareci”, vara pantaloni albi din lână sau ițari și cămașă albă din
pânză de cânepă peste pantaloni. În picioare purta bocanci negri, bineînțeles că înainte avea
opinci. Pe cap vara purta colop de paie, iar iarna căciuli din blană de miel. Dar despre portul
truditorilor Câmpiei am făcut aprecieri și la Capitolul de „Considerații etnografice”.

Doamna învățătoare ne prezintă cu îndreptățită mândrie că în timp Moșul său era prim
corator vrednicul părinte Gh.Nicolau a construit cu strădania enoriașilor Biserica greco-
catolică din Crăiești. Despre alegerea locului construcției ne povestea și fostul diac al
Bisericii Tompa Simion, care ne relata că pe lângă Dâlma existentă în acel frumos loc sătenii
au mai cărat pământ cu care cu boi, cu care cu vaci sau căruțe cu cai. Din informațiile primite,
Biserica a fost sființită în anul 1937 de preasfințitul Ioan Suciu purtând hramul care l-a avut
din vechime „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”.

Odată cu reforma din 1948, am arătat și eu în altă parte a lucrării, românii greco-catolici
au suferit un șoc ireparabil până în zilele noastre. Unii istorici ardeleni susțin însă că și
trecerea românilor ardeleni de la Ortodoxie la catolicism pe filierele ungară și austriacă a adus
la vremea respectivă (1698-1701) alte suferințe la fel de dureroase și pline de tristețe.

Istoria dovedește că orice s-a făcut prin forță ( ocupații teritoriale, trecerea la alte religii,
colectivizarea forțată) nu a adus decât necazuri și multă suferință. Se mai spune că ocupației
străine ( ungurești și austro-ungare) îi convenea că românii erau împărțiți în : ortodocși, greco-
catolici, romano-catolici, neoprotestanți, deși și ungurii erau la fel de divizați în : romano-
catolici, reformați, unitarieni etc.

Corect, poate că ar fi să eradicăm răul din societate, să apreciem cum se cuvine valorile
materiale și morale create de ființele umane de-a lungul istoriei. Din amintirile doamnei
învățătoare Monica Ianoși mai aflăm că Moșul său, „fostul primar”, cum l-au numit sătenii, a
făcut și acte de caritate, mai ales cu slugile care le-a avut. Sunt fapte de toată lauda urmașilor.

Între anii 1930-1937 un alt primar rămas în memoria urmașilor a fost Cătinean Dumitru (
rămas cu porecla Primăruș). La fel a fost poreclit și fiul său Cătinean Vasile (Cica), fără însă
a fi primar dar istoria a făcut ca nepotul său Cătinean Vasilie să fie din nou Primar, după 1990
– până în anul 1996, cu porecla Cica lui Primăruș. Dar vom reveni la momentul potrivit.

În anul 1938 îl găsim primar pe un alt bun gospodar al Crăieștiului, Porav Nicolae ( zis
Manța). Urmașii lui Porav Nicolae (Manța) au fost copiii școliți și oameni bine in struiți.

În perioada 1938-1940 urmează primar al Crăieștenilor, Fiscutean Petru, un alt bun

gospodar al Crăieștenilor. El va fi primar al Crăieștiului până la nedreptul și tristul eveniment
de la 30 august 1940 Dictatul de la Viena, când Transilvania va fi spintecată în două și partea
de nord, cedată Ungariei hortyste.

Observăm că românii puși în fruntea obștilor sătești – primari, deși unii cu clase puține,
erau știutori de carte, țăranii din pătura mijlocie, oameni harnici și buni gospodari și chiar cu
un aspect fizic plăcut, agreabil. Primarul se folosea în luarea hotărârilor obștești de un
Consiliu Comunal format din 10 membri.

La intrarea armatelor hortyste în Ardeal, normal, că prima măsură a fost schimbarea

conducerii comunelor. La Crăiești a fost pus primar etnicul maghiar Rigo Alexandru, deși
populația majoritară era cea românească. Învățământul a devenit peste noapte, sută la sută
unguresc. La Crăiești a fost învățătoare din familia băștinașă Siksai, deveniți colaboratori ai
hortyștilor.( în perioada 1940-1944). Sătenii spun cu tristețe, dar și ironie amară că și
„ pandurul” care întreținea drumul național a fost schimbat cu unul ungur.
 La Crăiești pentru că oamenii erau supuși noii situații, iar populația majoritară o formau
românii nu au fost excese naționaliste-șovine care să rămână în istoria locală. Normal că frica
de jandarmii cu pană de cocoș era și aici la fel de mare ca în toate teritoriile cedate.

În anul 1946 și 1947 a fost primar Moldovan Zaharie (fost și diac la Biserică).

În anul 1948 este deasemenea primar Chirai Vasile.

În anii 1949-1950 îl găsim primar pe Oltean Vasile ( de pe Ciurgău), iar în anii 1951 și
1952 pe Porav Dumitru (Dumitru Liuchii)..

Între anii 1952 -1955 au fost puși în comună primari muncitori. La fel erau și secretarii.
La Crăiești, apreciază localnicii a fost numit primar tovarășul Damian Traian, un muncitor cu
o comportare bună, decentă. În multe zone au fost primari cu comportare nedemnă, mai ales
față de așa- zisa chiaburime. Între anii 1949-1950 comuna era condusă de Comitetul
provizoriu local, iar între anii 1950-1968 au ființat Sfaturile Populare, organe alese de săteni.

Între anii 1955-1958 a fost primar al comunei Ungur Ioan ( se pare ,din satul Milășel). În anii
1958-1959 primar al comunei este Covaci Vasile ( Cica lui Martin din Milășel), veteran și
invalid de război, care luptase, atât în răsărit, cât și în apus în al doilea război mondial.

Personal îl cunosc bine pe tetea Cică de pe vremea când eram profesor director la Școala
din Milășel, iar el era pensionar . Pot să apreciez că era un țăran cu o „cultură peste media
normală”, un om respectuos și cu mult bun simț. Tetea Cică a lui Martin îmi povestea care a
fost atmosfera când, după război, i-au ridicat toate bunurile gospodărești și casnice avocatului
I.Harșia și le-au adus la Primăria Crăiești, iar casa i-au naționalizat-o. În atmosfera sumbră, în
care se trăgeau și clopotele, oamenii s-au retras să nu fie văzuți știind că dr. avocat Harșia
fusese un mare patriot, un bun român, iar pe mulți dintre săteni îi asistase chiar la procesele
din instanțele de judecată. Dar în acea atmosferă de oarecare tristețe „ un anonim din Milășel”
aflat și sub influiența alcoolului striga cât îl țineau bojocii „ eu sunt pentru distrugere!.... Era
și de râs , dar și de plâns!

Cu puțină atenție observăm că între 1946-1959, deci într-o perioadă de 13 ani au a fost
la conducerea comunei noastre 8 primari; deci după război, pe lângă sărăcie și chiar păduchi
era și o perioadă agitată, de căutări, de multă instabilitate politică și la nivel local. În această
perioadă s-a derulat reforma agrară, s-au impus și s-au plătit cotele obligatorii, s-a dus marea
„luptă cu dușmanii poporului-chiaburii” care unii fuseseră închiaburiți deși aveau condiții
precare de existență. Noroc că, chiaburimea a fost desfințată printr-un Decret în anul 1959.

Nu s-a terminat bine cu „ cotele” și „chiaburimea” că a urmat „ perioada colectivizării”,

perioadă care a adus multe frământări țăranului român mare iubitor al gliei străbune, pentru
care muriseră moșii și strămoșii lui, de-a lungul istoriei noastre milenare.

Între 1959-1963 urmează pe „ fotoliul” de primar al comun ei Crăiești, Cătinean

Dumitru (Tuța). A fost o perioadă grea a colectivizării agriculturii. Deasemenea se simțea
nevoia construirii unei școli noi, întrucât spațiul în care se desfășura procesul intructiv-
educativ era în trei clădiri vechi. Cu toate greutățile întâmpinate, mai ales de ordin financiar,
în anul 1965 copiii crăieștenilor erau intrați în școală nouă. Dar despre asta am vorbit și la
subcapitolul despre școală.

Aproape patru legislaturi. Între 1964 și 1979 a ocupat postul de Primar al Crăieștiului
Husar Aurel, fiu al Crăieștiului care și-a completat studiile gimnaziale la Reghin și la Crăiești
în timpul mandatelor anterioare. Deși provenea din generația primarilor cu patru clase a fost
un om ambițios și a știut să-și apropie oameni cu carte și să sprijine, atât cât a putut,
învățământul din comună. La Milășel a sprijinit finalizarea lucrărilor școlii, construindu-se și
un Laborator școlar care nici nu era în Planul de reabilitare a unității. La Crăiești am prelungit
școala cu încă trei săli de clasă, două demisoluri și o magazie de material didactic pentru a
putea finaliza spații pentru învățământul de 10 ani (treapta I de liceu). A fost între fruntașii
comunei care au militat în anul 1968 pentru rămânerea Crăieștiului- centru de comună-
pentru atașarea satului Lefaia la comuna noastră.

După 1968 Consiliul popular în frunte cu Primarul Husar Aurel au sprijinit și

terminarea lucrărilor la Școala din Lefaia, funcționând cu două posturi la ciclul primar și o
grupă degrădiniță .(specificăm că în condiții bune , mulțumitoare). Trebuie amintit aici aportul
învățătorului Ioan Damaschin. Sălile construite atât în Milășel, Lefaia și Crăiești au fost
mobilate cu tot strictul necesar pentru funcționarea unui învățământ normal, relativ bun.

Una din cele mai importante realizări ale primariatului lui Aurel Husar în Crăiești a fost
introducerea curentului electric în cele trei sate, în toate instituțiile importante al localităților.

În privința electrificării comunei am primit și sprijinul unui alt fiu al Crăieștiului inginer
Viorel Morar, fost director general în Ministerul Energiei Electrice și fost director al
Hidrocentralei de la Bicaz. Ca un bun cunoscător al problemelor comunei, Aurel Husar, după
alegerea domnului Chirai Iustian în funcția de primar, a fost ale viceprimar. Ultimii ani
înainte de pensie a lucrat ca șef al Depozitului de Combustibili din Crăiești.

Ultimul primar „comunist” a Crăieștiului a fost Chirai Iustian între anii 1979 și iunie
1989 când comuna a fost desfințată și atașată comun ei vecine Fărăgău. Domnul Chirai Iustian
a îndeplinit în perioada (până în decembrie 1989) funcția de viceprimar al noii comune
Crăiești-Fărăgău. Chirai Iustian, de meserie tehnician agronom, fiu al Crăieștiului a venit de
la Reghin pentru apropierea de familie, pentru sprijinirea economică a satului său natal.
Susnumitul a renunțat la o funcție „călduță” în Sfatul Popular și Consiliul Popular al orașului
Reghin pentru a veni ca președinte al C.A.P.-ului la el în comună. Când a plecat de la
Cooperativa Agricolă de Producție, unitatea avea o situație, relativ, bună. După părerea
noastră amintirea regretatului Domn, Chirai Iustian, poate fi legată și de construirea
Complexului Avicol Intercooperatist Crăiești, de legăturile lui amicale cu secretarul de Partid
Ioan Movilă (fiu al Răstoliței), tot din județul Mureș.

Întrucât domnul tehnician Chirai Iustian a fost căsătorit cu harnica învățătoare Chirai
Maria, cu care are și o fată, lucrătorii școlii și-au pus mari speranțe în privința sprijinirii mai
substanțiale a învățământului local. Dar, poate îndreptățit. domnul Chirai a rămas mai mult tot
la „prima lui dragoste” C.A.P.-ul și agricultura comunei. Poate că acolo era nevoie de mai
mult ajutor. După 1990 (regretatul) domnul Chirai, om cu o experiență de-o viață în
administrația locală a mai sprijinit, mai ales pe probleme de agricultură. Noua Administrație
instalată după 1990.

Până când sediul Primăriei, s-a mutat în casa expropiată de la familia Buzea Aurel după
1948, Comitetul provizoriu a funcționat în Casa Comunală (clădire cu trei camere –făcută din
pământ –după modelele descrise de noi la alt capitol (Considerații etnografice). În Casa
Comunală, în unele perioade , au funcționat și clase de elevi până la finalizarea construcției
noii școli, în perioada 1961-1965. Casa Comunală era construită în fața casei actuale a
domnului Luca Vasile.

După perioada evenimentelor din decembrie 1989, o perioadă incertă, de căutări și

nesiguranță la nivel național, la Crăiești nu au avut loc evenimente deosebite, perturbatorii.
Credem că din cauză că în zona noastră nu au fost nici prea multe elemente cu comportament
deviant, exagerat în timpul orânduirii socialisto-comuniste. Am încercat în altă parte a
însemnărilor noastre să prezentăm derularea evenimentelor în modul cel mai sincer și corect,
din punctull nostru de vedere.

Crăieștiul a revenit la vechea comună, în vechile granițe dinainte de iunie 1989. S-a
înființat și la Crăiești Frontul Salvării Naționale a cărui prim-președinte a fost tânărul
Cătinean Vasilie (Primăruș). În scurta legislatură 1990-1992; Cătinean Vasilie (Primăruș) a
devenit și primul primar de după 1989.

Vasilie Cătinean, fiu al Crăieștiului a terminat 10 clase la Școala noastră, iar apoi a
absolvit serioasa școală de Mecanici Agricoli din Reghin. Deși foarte tânăr a ajuns repede
șeful Secției de mecanizare a Agriculturii din Crăiești, aparținând de S.M.A.Fărăgău. Perioada
cât a fost șef de secție, deși nu prea lungă, i-a prins bine în responsabila și importanta funcție
de primar al comunei. Vasilie Cătinean a deținut și recordul de „cel mai tânăr primar din
județul Mureș”. Pe listele Partidului Unității Naționale Române (P.U.N.R.) a câștigat funcția
de primar și în legislatura 1992-1996. A prins perioada cea mai grea de după Revoluție.

-Aplicarea Legii 18 – Legea retrocedării terenurilor înscrise în C.A.P.-uri- după

desfințarea lor; (C.A.P.)

-Introducerea gazului metan la Crăiești și Milășel;

-Strângerea contribuțiilor populației s-a făcut împărțirea satului în patru sectoare după
cum urmează : Ormenișan Augustin profesor – 2 sectoare

Cătinean Alexandru preot – un sector

Conțiu Ioan medic –un sector

-S-a depus mari eforturi pentru obținerea unei subvenții de la Guvernul Văcăroiu în
valoare de 500 milioabne lei pentru satul Milășel. După aprobarea subvenției pentru bunul
mers al introducerii gazului metan s-a format o comisie după cum urmează:

Gorea Petru (Groza)

 Gorea Ioan (Vili)

Beica Ioan (Nelu)

A fost poate cea mai grea perioadă postdecembristă, de aceea probabil nici nu i-a trebuit să
mai candideze în legislatura următoare. Dar despre legislaturile 1990-1992 și 1992-1996 am
mai vorbit, mai înainte.

Un alt primar, fiu al satului Crăiești, un fost bun elev al școlii noastre a fost Marian
Augustin, Marian Augustin a câștigat alegerile locale din legislatura 1996-2000, candidând
din partea Partidului Democrat Agrar (P.D.A.). Printre colaboratorii principali i-a avut pe ing.
Cătinean Dumitru (Tudor), Pol Vasile care i-a fost și viceprimar, Deteșan Florin etc. Alți
Consilieri Locali au mai fost Gorea Petru (groza) de la Milășel, Mircea Gheorghe și Chiorean
Traian (iar spre sfârșitul mandatului în locul au fost dr.Conțiu Ioan și părintele paroh Cătinean
Alexandru). Tot în același mandat din partea P.U.N.R. a mai activat Naste Vasile, care în
legislatura 1992-1996 a fost viceprimar . Printre Consilierii Locali din din perioada
primariatului lui Augustin Marian mai amintim pe profesorul Ormenișan Augustin și
Chiorean Dumitru (Cireșu). Una din promisiunile, dar și împlinirile electorale ale lui Marian
Augustin a fost in troducerea telefoniei fixe în comuna Crăiești.

Primarul Marian Augustin a încercat, ca pe terenul fostului Depozit de lemne să

organizeze un târg săptămânal, dar în cele din urmă s-a renunțat. A fost o inițiativă foarte
bună, păcat că nu a fost sprijinită eficient de întreaga populație a comunei. Din punct de
vedere economic ar fi avut urmări benefice pe termen lung. Primarul Marian s-a preocupat de
introducerea telefoanelor în toate unitățile din comună, inclusiv la grădiniță, bibliotecă etc.

Ca om care am activat, după puterile mele, toată viața în domeniul învățământului și

culturii am apreciat sincer preocuparea domnului primar Augustin Marian privind aniversarea
a 450 de ani de la prima atestare documentară a satului Crăiești ( după istoricul Coriolan
Suciu – cel mai sigur izvor istoric la data respectivă). Asupra acestei„ întâmplări” cultural-
patriotice am insistat mai mult la alt capitol al lucrării noastre,

În legislatura 2000-2004 Primăria Crăiești este câștigată de profesorul de fizică

Ormenișan Augustin, candidat din partea Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat .
(P.N.Ț.C.D.). Între Consilierii care se remarcă în această perioadă, o parte din „garda mai
veche”, precum Gorea Petru (groza) de la Milășel , Husar Aurel, Popșor Ioan (Oniță), precum
și din generația tânără și mijlocie ca: Chiorean Iosif (Pichi), Boalcă Zaharie, Ceușan Petru
(Leanu), Gorea Ioan (Vili) etc.

Observăm, fără a fi foarte buni cunoscători că la Crăiești au avut reprezentanți în

Consiliul Local și după anul 2000, atât reprezentanți ai partidelor istorice (P.N.Ț.C.D.;
P.N.L.) cât și ai partidelor politice afirmate după decembrie 1989 ( P.U.N.R., P.S.D., P.R.M.,
P.D.Agrar etc.)

Domnul primar Ormenișan a fost preocupat, în general, de probleme de asistență

medicală, precum Dispensarul medical și încadrarea lui cu personal calificat, înființarea unei
Farmacii locale și alte probleme sociale. Domnul profesor Ormenișan, ajuns primar, ar fi
vreut să realizeze și altwe promisiuni electorale, dar fără sprijin politic eficient nu s-a putut
rămâne decât la stadiul de promisiuni care le primea și el de la județ. Dascălii, colegii lui, ar fi
așteptat mai mult sprijin pentru sectorul lor de activitate, dar trebuie să recunoaștem că nici
alți foști colaboratori ai învățământului ajunși în politică s-au administrație locală nu s-au
grăbit să ofere acest sprijin, uneori așteptat.

După 2004 câștigă toate alegerile, până în prezent, domnul Vereș Vasile, fost elev al
școlii noastre până în clasa a X-a și apoi absolvent al Liceului „Petru Maior” din Reghin.

În timpul primariatului face și studii superioare în domeniul dreptului administrativ. Orice

observator, chiar răutăcios fiind, își dă seama că primarul Vereș a învățat încontinu din
practică zilnică, din experiența de serviciu, din experiența altora, din relațiile cu superioarii
și subalternii săi, din dorința de a stăpânii tainele administrației locale, de a te perfecționa în
înțelegerea și aplicarea stufoasei noastre legislații. Cu permisiunea stimaților cititori am să
prezint câteva promisiuni, majoritatea devenite realizări, din legislaturile câștigate de domnul
Vereș Vasile:

LEGISLATURA 2004-2008

-Reabilitarea drumurilor comunale și sătești ( din pământ în piatră);

-Reabilitarea școlilor generale Crăiești și Milășel;

-Alimentarea cu apă a localității Crăiești;

-Construirea a două poduri peste pârâul Valea Urmenișului;

-Susținere Culte –Pictura Parohiei Milășel; Reabilitarea Parohiei Lefaia (exterior);

-Reabilitarea Rețelei de Distribuție Gaz Metan în localitatea Crăiești prin înlocuirea celei
de metal cu PEHD.

LEGISLATURA 2008 – 2012

-Finalizarea construcției Sediului Administrativ și Complex Cultural ;

- Reabilitarea Școlii generale Lefaia ( sala festivă și anexe);

-Reabilitarea Rețelei de iluminat public stradal pe raza comunei Crăiești;

-Reabilitarea Parohiei Crăiești ( reparat acoperiș; construirea porții în stil Maramureșean,

etc.);

-Construirea platformei de depozitare a gunoiului de grajd;

LEGISLATURA 2012- 2016

-Reabilitarea clădirii Poștei;Bibliotecii;Farmaciei și Cabinet medical individual;

 - Reabilitarea Școlii generale Crăiești, construirea terenului de sport, vestiare și încălzire
centrală;

-Asfaltarea străzilor interioare în localitatea Crăiești ( str.Cârligate,

str.Bisericii,str.Pârâul Bunii);

-Alimentarea cu apă a localității Milășel, comuna Crăiești;

LEGISLATURA 2016 – PREZENT

-Construirea Capelei Mortuare în localitatea Crăiești;

-Asfaltarea străzii Sub Vie ;

-Asfaltarea DC 150 Milășel, comuna Crăiești;

-Alimentarea cu apă a localității Lefaia și construirea Casei de Pompe;

-Finalizarea Amenajării exterioare a Sediului Administrativ și Complex Cultural.

PROIECTE PÂNĂ LA FINALUL LEGISLATURII 2016-2020

-Asfaltarea Dc 151 Lefaia, comuna Crăiești;

- Asfaltarea srăzilor Fundata, Ciurgău și Valea Urmenișului – Dos;

-Construirea Capelei Mortuare în satele Milășel și Lefaia;

- Reabilitarea cu pietriș a drumurilor Valea Urmenișului-Dos, Nima- Milășelului, și

După Curte.

Domnul Vereș Vasile a câștigat alegerile pentru Primăria Crăiești pe listele P.S.D., dar la
puțin timp a trecut și a rămas până înprtezent un activist activ al Partidului Național Liberal.

De-a lungul timpului nu au fost conduceri administrative care să fi performat la fel, așa că nici
primarii noștri de-a lungul vremurilor nu au avut realizări sau nerealizări egale. Toate se leagă
de perioada istorică, de situația internă și chiar internațională, de susținerea politică avută.

A fost importantă pentru realizarea promisiunilor făcute susținerea Consiliului Local,

câștigareqa majorității în acest Consiliu. Dar, este evident, realizările primarilor sunt sigur
legate de mandatele care i le-au oferit alegătorii, deci în ultimă instanță, de sprijinul nevăzut al
Obștii locale. În ultimele legislaturi dominate la Crăiești de Primarul liberal Vereș Vasile a
avut ca importanți colaboratori pe următorii consilieri liberali locali : doctor Belgun Edith,
Milășan Dumitru, Pol Vasile, Suciu Mircea, Suciu Petru și Ungur Gheorghe de la Milășel
precum și prifesor Mircea Gheorghe, Porav Petru, Ungurean Dumitru, doctor Conțiu Augustin
Beica Ioan, Cătinean Vasilie,.......... Dintre consilierii de la alte partide ( din Opoziție) care au
susținut majoritatea Proiectelor pentru dezvoltarea și prosperitatea comunei noastre mai
amintim pe : Boalcă Zaharie, Tompa Petru, Miron Ioan, Moldovan Ioan, Cătinean Cozmin ,
Chiorean Ninel, Lepădatu Augustina, Istrate Mircea ,Sămărtean Ioan.................................
 Foarte activ a fost în Consiliul Local și delegatul sătesc de la Lefaia Blaga Nicolae cu
inițiative valoroase, cu susținerea Conmsiliului Local, al alegătorilor, dar și a salariaților
primăriei s-au realizat în comună lucruri frumoase.

În timpul preioadei socialist- comuniste cele mai multe mandate le-a avut primarul
Husar Aurel, iar în perioada de după decembrie 1989, actualul primar Vereș Vasile.

Cu asta este gata capitolul Instituții politico –administrative.........

PARTEA A IV _A

CAPITOLUL X - OAMENI CARE AU FOST.......ȘI CARE MAI SUNT.........

1).Între semenii cu care crăieștenii vor trebui să se mândrească totdeauna este unul din
canceliștii, lui Avram Iancu de la Tabla regească din Tg.Mureș tânărul Avram Orecup.(1)

(1) Traian Popa- Monografia orașului Tg.Mureș, 1932, pag. 137.

Avram Precup era fiul lui Gregoriu Precup care a funcționat ca preot greco-catolic la Crăiești
de la 1822 până în 1864 ( conform Șematismelor veneratului cler.........)

Din activitatea tânărului revoluționar de la 1848, avem date istoriografice care confirmă
participarea lui la evenimentele și mișcările revoluționare din zona satului Ercea ( sat vecin cu
Crăieștiul și Milășelul), zonă unde țărănimea română a fost destul de bine organizată și
coordonată, dar a avut și importante pierderi de vieți omenești care merită înalta noastră
recunoștință.

Tot la 1848-1849 a căzut eroic și preotul din Milășel Harșia Ștefan care îndemna țăranii
la 1848 să treacă la împărțirea pământurilor nobiliare. Revenind la Avram Precup, se pare că,
dispariția lui din istoriografia timpului s-ar fi datorat și faptului că în perioada următoare s-a
căsătorit cu o unguroaică, fiica preotului de la Voivodeni. Dar ........ dragostea nu are
nație.......nu are opreliști de nici o natură.

2). Alt fiu demn de lauda urmașilor comunei noastre este dr.în drept Ioan Harșia, născut
în Milășel, la 12 aprilie 1872. Provenea dintr-o familie de preoți. A studiat la Liceul din Blaj
pe care l-a absolvit în anul 1891. A obținut Diploma de dr. în drept la Universitatea din Cluj.
Ca tânăr absolvent în anul 1896 a fost numit „Practicant cu plată” la Tabla regească din
Tg.Mureș . Figură de seamă a vieții politice, culturale și economice a românilor mureșeni
avocatul Dr.Ioan Harșia a rămas în memoria posterității îndeosebi prin rolul pe care l-a avut în
Unirea Transilvaniei cu România. Aavut un rol deosebit la crearea și activitatea Consiliului
Național Român județean. A fost ales la 5 noiembrie 1918, secretar al Consiliului Național
Român și membru în Biroul acestuia semnând cunoscutulManifest adresat ” Fraților români”
din județ.

Importanta Adunare desfășurată la 7 neiembrie în curtea casei sale de la Reghin unde își
avea Sediul Biroul Consiliu Național Român îl confirma în funcție, Ioan Harșia fiind în
același timp comisar al poporului pentru județul Mureș-Turda.

Adunarea desfășurată la Reghin la 28 noiembrie l-a ales ca delegat la Alba-Iulia. Aici

participă la 30 noiembrie, la discutarea Proiectului de hotărâri privind Unirea fără condiții a
Transilvaniei cu România.

După Unire își continuă activitatea politică și culturală.Pentru scurt timp a fost primar al
orașului Tg.Mureș, iar ca reprezentant al partidului poporului a fost ales Senator în Senatul
României. S-a manifestat, ca și înaintașii săi, un mare susținător al intereselor țărănimii.

Alături de alt mare patriot Dr.Eugen Nicoară în anul 1937 participă material și moral la
ridicarea celor două monumente în satul lui natal, despre care am amintit mai sus. A fost
președintele Ligii antirevizioniste în județul Mureș.

Fie-i memoria eternă și binecuvântată!

În anul 1999 Consiliul Local Crăiești îi acordă diploma de ”Cetățean de Onoare” post-
mortem. Acum la sărbătoarea Centenarului Marii Uniri din 1918 să ne aplecăm încă o dată
frunțile în amintirea unor astfel de români!

3). Un alt român demn de aducere aminte acum la sărbătoarea Centenarului este alt
delegat al comunei noastre la istoricul eveniment de la 1918, învățătorul Octavian Manu.

Octavian Manu s-a născut la Sânmărtinul de Câmpie, și a profesat ca învățător în satul natal,
în Fărăgău și Milășel. Soția a fost fiică a Milășelului.

4). Un alt fiu al comunei noastre, al satului Milășel provenit tot din respectabila familie
Harșia a fost alt frate al avocatului , Harșia Iustin- p-rofesor de istorie, născut la 28 decembrie
1869 în Milășel, nr.6 octombrie 1923, Tg.Mureș (1)

(1) Ana Todea-Portrete mureșene, Biblioteca județeană Mureș, 2013, pag.189

Studii: Gimnaziul intern Reghin, Liceul Romano-catolic Rg.Mureș (cls.a V-a); Liceul greco-
catolic Blaj (1889); Academia teologică Blaj(2ani); continuând la Budapesta, obținând
Diploma de teolog (1895); Facultatea deFilozofie a Universității Cluj (1896), obține Diplomă
de profesor de istorie și lb.germană (pentru școli secundare) -1898; Lucrează ca profesor
suplinitor la Școala superioară din Korneoczbanya (Ungaria); 15 martie 1897 – 1 septembrie
1898; Apoi lucrează ca profesor definitiv la Școala reală superioară din Odorhei (1916) După
Odorhei va lucra tot ca profesor, în Ungaria până la 1 iunie 1919 când este numit profesor
titular la Liceul Alexandru Papiu Ilarian din Tg.Mureș (1919 – 1923). Prin Ordin al Direcției
Regionale Cluj, este numit director al Liceului Alexandru Papiu Ilarian- Tg.Mureș ( 15 aprilie
1920- 1 august 1920).

Lucrări publicate : Anuarul Liceului Al.Papiu Ilarian pe anul 1919-1920, Tg.Mureș -1920.

5).Un fiu regretat al satului, demn de lauda noastră, care a decedat în ultimii ani a fost
inginerul Viorel Morar, fiu al țăranilor Alexe șiMaria. A făcut parte dintr-o familie
tradițională de câmpeni formată din patru frați; Ionel, Valeria și Petru. Face studiile
gimnaziale în satul natal, studiile liceale la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Tg.Mureș și
Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic București. După absolvire este repartizat
la Hidrocentrala de la Bicaz, u8nde se evidențiază după ani de muncă responsabilă, fiind apoi
promovat în funcții înalte din Ministerul Energiei Electrice.

Pentru grija ce a purtat-o celor de unde a plecat, interesându-se mereu de soarta

introducerii curentului electric la cei rămași acasă, consătenii lui l-au stimat și Consiliul Local
i-a acordat ( încă în timpul vieții) titlul de „Cetățean de Onoare al Crăieștiului”.

6). O mare personalitate a zonei noastre, a momentului istoric, unic în viață, pe care îl
sărbătorim a fost Episcopul Iuliu Hossu (1885-1970). Ca vecin cu comuna noastră, cu hotarul
comunei noastre, ca descendent de familie de religie greco-catolică a avut o influiență
spirituală covârșitoare asupra zonei noastre, asupra comunei Crăiești.

Iuliu Hossu s-a născut în comun a Milașu Mare, plasa Teaca, aflată pe atunci în Comitatul
Cluj, din părinți Ioan , paroh greco-catolic și Victoria născută Măriuțu. A începu studiile în
satul natal, numită în vremea aceea Milașul Mare, apoi la Gimnaziul Lutheran din Reghin, la
Liceul romano-catolic (cls.a IV-a) la Tg.Mureș iar clasele V-VIII la Liceul confesional greco-
catolic din Blaj. În 1904 și-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul
de Propaganda Fide din Roma. În 1908 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de
doctor în teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910 a fost hirotonit preot de Episcopul
Vasile Hossu al Gherlei. Acesta era văr primar cu Ioan Hossu, tatăl lui Iuliu Hossu. Iuliu
Hossu a fost cel care a citit la 1 Decembrie 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Național
Român, mulțimilor adunate de la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, proclamația de
Unire a Transilvaniei cu Regatul României. Ulterior acesta s-a îmbrățișat cu episcopul
ortodox Miron Cristea ( viitor patriarh al Bisericii ortodoxe române).

Episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea, alături de alți doi fruntași ardeleni Alexandru
Vaida-Voievod și Vasile Goldiș au dus la București,, Declarația de Unire de la Alba –Iulia,
Declarația a fost înmânată regelui Ferdinand I al Românilor.

În calitate de senator de drept în Parlamentul României Mari, episcopul Iuliu Hossu a apărat
suveranitatea și integritatea țării, împotriva revizionismului vremii. În decembrie 1932, în
cadrul unei adunări populare, la care au participat circa 30.000 de persoane, ținută în Piața
Centrală a Clujului s-a pronunțat împotriva revizuirii frontierelor de stat. A fost, deasemenea,
membru de onoare al Academiei Române.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat la reședința sa episcopală de la Cluj și dus la vila

patriarhală de la Dragoslavele, unde a fost ținut închis sub pază, împreună cu ceilalți episcopi
greco-catolici arestați. Refuzând la trecerea la ortodoxie episcopul Hossu Iuliu a fost
transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În 1955
a fost dus la Curtea de Argeș, iar apoi la Mănăstirea Ciorogârla. La 5 martie 1973, după
decesul lui Hossu, papa a dezvăluit faptul că episcopul Hossu fusese numit cardinal în anul
1969. În timpul de domiciliu forțat la Mănăstirea Ciorogârla a fost vizitat periodic de ierarhi
ortodocși între care Iustinian Marina, Teoctist Arăpașu și Gherasim Cristea. Conform
memoriilor preotului greco-catolic Ioan Mitrofan, între cei care l-au vizitat pe cardunalul Iuliu
Hossu la Căldărușani s-a numărat și Andrei Andreicuț.

Cardinalul Hossu a murit la 28 mai 1970 la Spitalul Colentina din București, la căpătâiul său
s-a aflat episcopul ( viitorul cardinal) Alexandru Todea. Mormântul lui Iuliu Hossu se află în
Cimitirul Bellu catolic.

Spre mândria lui actualul Mitropolit Ortodax al Vadului, Feleacului și Clujului Andrei
Andreicuț, alături de înalți prelați greco-catolici a participat la frumoasele și patrioticele
festivități din 11 septembrie 2018, de la locul nașterii lui Iuliu Hossu- comuna Milaș, județul
Bistrița-Năsăud, cu ocazia dezvelirii un ui minunat Bust din Bronz în memoria strălucitului
înaintaș, mare patriot român.

Ca participanții la eveniment ne revine sarcina să felicităm sincer oficialitățile locale și

județene bistrițene pentru osteneala ce au depus la reușita acestei zile din serbările
Centenarului Unirii din 1918.

Împreună cu domnul colonel în rezervă (jurist) Chebuț Octavian cu care am participat

împreună le adresăm felicitările noastre vecinilor noștri milășeni ( din fostul Milaș Mare).

Astfel de personalități ca Iuliu Hossu au rămas în istorie și sperăm și cei care le respectă
veșnica memorie!!!

Observație: Desigur că priviri mai atente și mai critice asupra trecutului vor mai
descoperi „oameni” din trecutul comunei noastre, oameni demni de respectul nostru, probabil
din domeniul bisericesc sau din domeniul Învățământului, dar și de alte sectoare de activitate
ale vechii noastre localități.

OAMENI CARE MAI SUNT...............

1)Profesor universitar doctor Mircea Burian șeful Clinicii de Radiologie,

Imagisticămedicală și al Centrului de formare și instruire în Computer Tomograf și Rezonanță
magnetică din cadrul Spitalului Clinic județean de urgență Tg.Mureș.

Profesorul universitar dr. Mircea Buruian, personalitate marcantă a școlii medicale

târgumureșene, s-a născut la 1 februarie 1949 în comuna Crăiești (Craifalăul de câmpie)
județul Mureș. În 1967 își dă Bacalaureatul la Liceul „Alexansru Papiu Ilarian”, în același an
este admis la Institutul de Medicină și Farmacie din Tg.Mureș, Facultatea de Medicină
generală pe care o absolvă în anul 1973. În perioada 1973 -1979 își desfășoară activitatea în
calitate de medic șef la Dispensarul medical Vânători din județul Neamț.
În anul 1979 devine asistent stagiar la U.M.F. Tg.Mureș, iar în 1982, prin concurs este numit
asistent universitart titular. În 1992, tot prin concurs devine Șef de lucrări, iar în 1975 își
susține teza de doctorat cu tema : „Diagnosticul computer-tomograf și angiografic al
malformațiilor vasculare arteriale supratentoriale” la Universitatea de Medicină și Farmacie
din Cluj-Napoca. În 1996 devine conferențiar universitar titular , iar în 1999, profesor
universitar titular, prin concurs. A publicat 280 de lucrări științifice, în țară și străinătate, 45
de lucrări fiind publicate în reviste de specialitate. Este autorul a trei monografii: „Radiologie
stomatologică”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996, primul curs de specialitate
apărut în domeniul respectiv în ultimii 5o de ani la U.M.F.Tg.Mureș, și „Radiologie-manual
practic”, Editura Imprimeriei de Vest Oradea, 1998, premieră în România, carte în
specialitatea Radiologiei, cu C.D. anexat. A publicat un tratat de referință în medicina
românească „Tomografie computerizată” vol.I,cap și coloană vertebrală în Editura University
Pres. Profesorul Buruian este membru în Comitetul director de conducere al Societății române
de Radiologie și Imagistică medicală; membru al Societății Internaționale de Rezonanță
magnetică în Medicină; membru al Societății Europene de Radiologie, Director general al
Centrului de formare în computer tomografic și rezonanță magnetică Tg.Mureș, Director
general al Filialei Naționale Mureș al Institutului de medicină comparată București.

A fost distins cu titlul „Omul eminent al zilei” (Eminent people of Today) de către
Centrul bibliografic internațional de la Cambridge- Anglia , pentru contribuția adusă în
domeniul managementului în Radiologie. A participat la numeroase Con grese internaționale:
Viena -1995; 1997;1999; Barcelona -1996; Sevilia -1999; Palma de
Mallorca;2002;2003;2004;2005;2006;2007; Este vicepreședinte ai Societății române de
Rezonanță Magnetică în Medicină, membru al Societății europene de Neuroradiologie, al
Academiei de Știință din New-York. A fost distins cu Diploma de excelență a Institutului de
Medicină comparată pentru remarcabila contribuție în domeniul învățământului Superior și al
cercetării științifice în medicina comparată. Cunoaște „scris și citit” în lb.engleză și franceză
vorbește foarte bine limba maghiară. A efectuat superspecializări „ în Computer
Tomografic”,- București 1991 și „Rezonanță magnetică” 1999. Deține titlul de medic primar
radiolog din anul 1990. Este de confesiune greco-catolic, căsătorit, soția profesoară la Liceul
Pedagogic din Tg.Mureș.Este pasionat de automobilism și de schi.

Cele prezentate mai sus având ca sursă de informare Cotidianul județean „Cuvântul
Liber” ne arată că avem de-a face cu un profesor universitar, doctor, cercetător nu numai de
talie națională, dar și de calibru european. Cu astfel de fii ai satului se poate mândri oriunde și
oricând orice crăieștean, mândru de satul lui, dar mai ales de asemenea oameni.

Suntem siguri că de la culegerea acestor date distinsul cercetător, drag nouă crăieștenilor
mai are multe împliniri și realizări .

2). Următoarea personalitate cu care ar trebui să ne mândrim este o personalitate

colectivă a crăieștenilor- toți absolvenții nostri cu studii superioare sau chiar medii care au
trecut prin școala noastră în ultimii 40-50 de ani. Nu prezentăm realizările niciunuia din marea
dorință de a nu greși sau de a omite pe cineva.
 La toți le dorim sănătate,ambiție, putere de muncă și să aibă ca exemple de viață și unele
figuri remarcabile care le-am prezentat în „Însemnările noastre”, despre „Crăieșteni” sau „fii
ai altor zone românești” care au trudit în comuna noastră!

Mulți dintre tinerii care au trecut prin școala noastră, aflați în țară sau străinătate, sunt
acum în plină putere de afirmare , în plină forță de creație .Îi așteptăm pentru altă ediție!!!

D I V E R S E

1).Satul Crăiești este atestat documentar, după lucrarea lui Coriolan Suciu, în anul 1549,
sub numele (Kiralyfalva) Crăiești sau Craifalăul de Câmpie. Cercetările mai recente ne duc în
anul 1322 după Registrele de dujmă papală (sacerdas de Villa Regis )

Atestările documentare sunt sub titlul Craifalăul de Câmpie sau Crăiești. În satele vecine
și în general, în zona Câmpiei, țăranii nostri au folosit denumirea de Craifalău, iar locuitorii
Crăifăleni ( mai nou Crăieșteni) .Cele mai vechi urme arheologice:

-un topor din epoca neolitică( din perioada pietrei șlefuite)

-urme numismatice: trei monede imperiale, care au ajuns în colecția regretatului

nostru profesor, distinsul arheolog Valeriu Lazăr (Rep.M.S.,pag.99, pct.XXIV .)

2).Câteva precizări privind „onomastica crăieștenilor”, ca și în alte zone transilvane

numele locuitorilor sunt legate de numele nobililor unde iobăgeau, de nume de localități de
unde ar fi provenit, de nume de locuri ( ( toponimie), nume de ocupații.....etc.

Fără a avea pretenția că am făcut un studiu de onomastică dăm câteva nume de familie care
primează la Crăiești, (unele și în împrejurimi):

-Chirai ( se pare de la cuvântul unguresc –rege; crai...

- Porav;

-Husar –nume de nobil sau călăreț din armata ungară (Huszar);

-Vereș;

-Suciu –provenit de la Sues= cojocar

-Bucșa – nume întîlnit și la unguri;

-după nume de localități primează la Crăiești:

-Chiorean – profesorul clujean Valeriu Butură ne explica proveniența numelui de la

Țara Chioarului;
 - Cătinean – după localitatea Cătina jud.Cluj, zona Gherlei;

-Milășan- după localitățile Milașul Mare (Milaș) și Milașul Mic (Milășel);

-Sînmărtean (Sămărtean) – după localitateqa Sînmărtinul de Câmpie;

-Ceușan - probabil vine de la localitatea Ceuaș;

-Curticăpean – nume provenit de la Curticap (Poarta);

-Sărmășan –nume venit de la localitatea Sărmaș, nume întâlnit și la 1848;

-Moldovan – nume întâlnit în toată țara – de la provincia istorică Moldova;

- Morar – nume după ocupație;Covaci – fierar,căuaci;

-Oltean –deasemenea nume istoric întâlnit în toate zonele locuite de români;

- Oroian – nume venit de la localitatea Oroi;

- Mureș - nume de obicei de esență transilvăneană (provenit de la Mureș);

-Ungur –provine de la naționalitatea Unguri;

-Crăifălean – nume provenit de la satul nostru Craifalăul de Câmpie;

-Socolean – nume provenit de la Socol;

- Miron; Cozmean nume provenit de la Cozma; Pol;Vlad;Covaci;

Nume preluate de la așa zisele „Vinituri”(1), ( prin căsătorie din satele vecine, din zonele
vecine sau din Țară) și alte nume mai noi: Romanți, Poptămaș, Tămaș, Mircea, Bucur,
Socoleanu, Boalcă, Conțiu, Bârsan ( nume ce sigur „vine” de la Țara Bârsei) , Șandor,
Moruțan, Popșor, Jurcan, Dicui, Roman,Călean, Buruian, Istrate, Naste, Cionca, Luca,
Ormenișan, Găurean, Gherman, Gorea, Macarie, Horga, Fiscutean,Filimon, Pantea, Cucuiet,
Demian,Scarlat,Sălăgean, Călbază, Belgun, Hanoș, Greab, Pop.Biro,,Chețan,Bandi,Deteșan,
Lepădatu, Pergel etc.

(1)Crăieștenii numeau „Vinituri” pe cei care erau căsătoriți în Crăiești din alte localități, din
județ sau din țară

3),Lupta pentru Marea Unire, pregătirea și realizarea ei am integrat-o într-un context

mult mai larg decât discutând numai despre Crăiești și Crăieșteni. Curentul favorabil Unirii a
fost un curent național, cu o forță deosebită în Transilvania, zona noastră, cu influiență
deosebită a Școlii Ardelene (Șincai, Maior, Samuel Mici etc) zona a fost influiențată în
preajma Unirii de Iuliu Hossu născut în Milașul Mare, de reprezentanți ai ASTREI reghinene
precum dr. Ioan Harșia, născut în Milășel (Milașul Mic), dr.Eugen Nicoară trăitor în Reghinul
săsesc etc. L-am integrat aici și pe învățătorul Octavian Manu, născut în Sânmărtinul de
Câmpie, delegat din Milășel, de unde îi era și soția.

4).Am insistat deasemenea asupra masacrului de la Moisei, unde a fost împușcat Simion
Gorea din Milășel întrucât crudul și nefastul eveniment a avut un impact deosebit în Crăiești
și împrejurimi; Simion Gorea, fusese primar al Milășelului când s-au ridicat cele două
Monumente; din Deal în memoria celor căzuți în anii 1848-1849 și în fața Bisericii din
Milășel în amintirea eroilor căzuți în primul război mondial din Milășel și Milășel Cătun.

Primarul și cantorul din Milășel, Simion Gorea era un om sfătos, cu o prezență fizică
agreabilă, plăcută.

5) Am neglijat neintenționat să arătăm că la Crăiești nu s-au ridicat intelectuali numai

din familii de preoți sau dascăli, de aceea amintim și familiile Curticăpean Ioan (brigadieru și
apoi magazionieru), urmași a lui Vereș Petru (fost șofer la C.A.P.), Chiorean Augustin fost
președinte de C.A.P. și apoi agent agricol cu tutunul –poreclit (Tabacioc), Morar Ionel
(fieraru),Bârsan Ionaș.

Din familiile de foști preoți greco-catolici mai amintim urmași ai familiei preot Ioan Conțiu
(senior) – Conțiu Eugenia absolventă a Univ. De Medicină și farmacie, Fac. De Farmacie;
fostă salariată a Muzeului județean Tg.Mureș;

-Conțiu Letiția –absolventă a Univ. Alexandru Ioan Cuza din Iași, Fac.de
Filologie,secția lb.română –lb.franceză

Din familia părintelui Horda amintim pe fiul său Horga Mircea-absolvent al Univ. De
Medicină și Farmacie din Tg.Mureș, Fac. De Medicină generală. Horga Mircea are împreună
cu învățătoarea Horga Raveca trei copii, toți absolvenți cu studii superioare:

-Horga Alexandra –absolventă a școlii din Crăiești, a Liceului „Bolyai Farcaș” din
Tg.mureș și a Fac.de Lb.engleză la Univ.„Petru Maior” din Tg.mureș;

-Horga Ecaterina absolventă a școlii din Crăiești, absolventă a Fac.de Pedagogie –

psihologie ( prof. pt.Înv.primar);

-Horga Ioan absolvent a școlii din Crăiești, a Liceului Unirea din Tg.Mureș, absolvent
al Fac.de istorie,Univ.„Petru Maior” din Tg.Mureș

Din generațiile mai tinere și foarte tinere, am fi nedrepți să nu amintim descendenți din
familiile lui:

-Neluț de la Pod – Moldovan

-Tămaș Mirel și Tereza cu fiica Tămaș Doroteea absolventă a Facultății de

Geografie-biologie de la Univ. „Babeș -Bolyai” din Cluj-Napoca, cu masterat în demeniul
Geografiei;

Urmași ai regretatului fost elev Bucșa Vasile și Mărioara cu copiii: Bucșa Florin
absolvent al școlii noastre, al Liceului Sportiv din Tg.Mureș;
 -Bucșa Cristina absolventă a Școlii noastre, a Liceului Pedagogic din Tg.Murteș și a
Fac, de Pedagogie-psihologie a Univ. „Petru Maior” din Tg.Mureș (profesoară pentru
învățământul primar)

CÂTEVA G LUMIȚE DIM MEDIUL NOSTRU RURAL

I, Învățătoarea îl întreabă pe Gigel:

-Gigel unde lucrează tatăl tău?

-Este „dentist” la C.A.P.!

Toți colegii lui încep să râdă! Cum mă, dentist la C.A.P.?

-Da,Pune dinți la greble!

II. Nenea Strete un țăran glumeț vine într-o dim ineațăla Sediul C.A.P. și îi spune
domnului inginer, Emil Verdeș:

- No , domnule inginer, mi-o murit tăte oile!

-La un timp. Inginerul îl întreabă:

Și câte oi ai avut tete Strete?

-Una ,răspunde necăjit Strete!

III. Tetea Simion Ungur, zis Ripoș, venea mereu la școală sau la bibliotecă sau la
directorul școlii acasă să-i ceară ziare pentru a-și face țigări din„ tăbac” cultivat de
colectiviști. Având aproape 85 de ani, profesorul îl întreabă;

-Tete Simioane, cred că dumneata te-ai apucat târziu de fumat, de reziști și acuma așa
de bine la fumat?

- Târziu, târziu... pe la 9 ani!

Când eram strungar la oi la stână!!

IV.Gigel merge cu tatăl la oraș. Călătoresc cu autobuzul de oraș, iar când să coboare la
prima stație, tatăl ca să-și facă loc întreabă pe doamna din fața lui:

-Doamnă coborâți la prima? La care doamna se întoarce si îi trage o palmă!

 Gigel izbucnește în răs!

-La următoarea stație din nou tatăl;

-Coborâți la prima? La care doamna îi trage altă palmă. Gigel , iar râde zgomotos:

La a treia stație reușesc cu chiu cu vai, să coboare!

-Tatăl către Gigel: Păi ce copil ești tu ca atunci când dă cineva în tătăl tău tu să râzi
copios?

- Cum să nu râd tată, dacă de câte ori o pișcam eu pe tanti de fund îți trăgea ție câte o
palmă!

V,Ion merge la vecinul lui evreu-comerciant , să-i ceară ceva. Câinele latră la el zgomotos.
Lui Ion îi este frică.

-Lasă măi Ioane că , câinele care latră nu mușcă!

-Ion răspunde: eu știu dragă Ițic, dar nu știu dacă și el știe!

VI.După evenimentele din decembrie 1989, printre alte măsuri pripite a fost și aceea cu
desfințarea C.A.P.-urilor.

O văduvă, încă femeie frumușică îi spun e unui vecin; mă ce bine a fost în C.A.P.!

-Cum mătușă, dacă a fost așa de bine de ceîl strică românii acuma?

-Mă a fost bine că eu când m-am înscris acum 28 de ani, toți , bărbații mă prindeau de
fund, iar acum nu mă mai vede nimeni!!

VII. Tetea Cică (zis Nările) din Milășel, paznic de câmp, îl prinde pe tetea Doali că
strângea frunze de sfeclă de zahăr pentru porci de la C.A.P.!

-Te-am prins mă! La Miliție, te duc „chiaburule” și la Sediul C.A.P.-ului!

-Bătrânul Doali se roagă să-l ierte că-i dă bani. La care tetea Cică îi răspunde:

- Nu-mi trebuie chiaburule, am bani, am bani, că și aseară mi-am cumpărat țigări„ pe

ouă”!

VIII. La ședința de Dare de seamă a C.A.P.Crăiești participă un instructor de Partid de la

județ care nu stăpânea chiar bine limba română! Întrucât rezultatele crăieștenilor erau mai
modeste le dă exemple rezultatele de la Șăulia de Câmpie și Rîciu!

În concluzie le spune : La anul „ dacă veți lucra și voi ca Riciu veți câștiga și voi ca
Riciu” !!!

IX, Întâmplător doamna profesoară de lb.rusă Ioanițoiu Antoaneta i-a fost profesoară
autorului acestor însemnări monografice în clasele de liceu la Liceul „ Petru Maior” din
Reghin și le-a povestit elevilor ei că în timpul tinereții când a profesat ca învățătoare la
Crăiești, o tânără și frumoasă țărancă i-a făcut următorul „compliment”:

-Vai Doamnă ce frumoasă ești! Te-ai făcut grăsuță și faină ca o„junincă”!

(Lauda țărăncii a fost sinceră; din ea vedem și dragostea țăranului român pentru animale
care-i îmbunătățeau nivelul de viață).

X.Înainte de absolvirea clasei a IV-a o doamnă învățătoare din Vrăiești întreabă copiii
ce se vor face când vor fi mari?

Răspunsuri: Vasile – eu șofer

Mirela- eu doctoriță

Ovidiu – eu popă

Întrebare : De ce aceste meserii și cu ce o să mă ajutați pe mine la bătrânețe?.....

-„Șoferul”: eu o să transport cu mașina cănd veți fi bolnavă sau când veți avea
nevoie.

-„Doctorița- eu o să vă consult, și vă tratez, ca să vă vindecați.

-Ovidiu – Vreau să mă fac preot ca să-mi cumpăr mașină;

-Învățătoarea :Dar și domnul înv.Mitruț și doamna înv.Monica au mașină.

- Da, dar domnul părinte de când o are?!

-Și tu cu ce o să mă ajuți, cănd eu voi fi bătrână?

-Eu, o să vă îngrop!

C A P I T O L U L VI

Evoluția localității Crăiești (Craifalăul de Câmpie), după decembrie 1989 și până în

prezent ( din punct de vedere politic, social, economic, cultural etc).

Cei care au urmărit evenimentele internaționale ale anului 1989 au presupus că vor fi și
în România schimbări politico-sociale, dar trebuie să recunoaștem, că nu au bănuit că ele vor
fi cu atâtea victime omenești, cu deosebire din rândurile tineretului. ( soldați, studenți,elevi,
muncitori, inteledctuali etc).
 Personal, trebuie să recunosc că nici după aproape 30 de ani nu sunt convin s dacă în
România a fost o Revoluție sau lovitură de stat. ( o analiză lucidă arată că evenimentele au
avut și „Caracteristici revoluționare” și unele elemente necesare unei lovituri de stat).

Dacă judecăm sincer constatăm că nu a ieșit cum s-au gândit organizatorii

evenimentelor din decembrie 1989. Perioada, cât România a fost condusă de Frontul Salvării
Naționale, condus de Ion Iliescu ( în care au intrat oameni cu diverse orientări politice) a fost
o perioadă de vid politic, de „dezordine” de „căutări” și în unele zone de răzbunări personale,
politice sau naționaliste.

Județul Mureș, având o componență etnică mai aparte ( români, unguri, țigani, sași ) a
avut și evenimente mai deosebite, mai ales la nivelul municipiului Tg.Mureș în zilele de 19-
20 martie 1990. Au fost evenimente care au promovat ura și vrajba între „oameni” care zeci
de ani se înțelesesără normal. Aceste evenimente au constituit un foc care mocnește și astăzi,
întreținut și acum, ca și atunci din interior și mai ales din exteriorul României.

Crăieștiul o localitate, majoritar românească, cu oameni blajini și înțelepți, dar și situați

la 30-32 km de evenimente nu au fost expuși acestor „răutăți” și extremisme. Sunt evenimen
te care o să mai fie repetate, probabil, și în altă parte a însemnărilor noastre, de aceea ne
cerem scuze din timp.

La data evenimentelor din decembrie 1989 Crăieștiul era sat aparținător comunei
Crăiești-Fărăgău și prima dorință a Crăieștenilor era să revină iarăși comună separată. ( ceea
ce se făcuse fără un Referendum, fără voia populației nu putea să reziste prea mult). Dar am
avut și noroc, întrucât unificarea nu se produsese decât în luna iunie nu era greu de revenit la
vechea matcă. Personal am fost împotriva desfințării comunei în ședința Biroului Comunal de
Partid, eu și domnul Popșor Ioan . Până la reconstituirea din nou a comunei toate atribuțiile
conducerii reveneau Frontului Salvării Naționale comuna Crăiești.

Președintele Frontului Salvării Naționale a fost ales Cătinean Vasilie (Primăruș), șeful
secției de mecanizare a agriculturii Crăiești, aparținător de S.M.A. Fărăgău. Lucrurile s-au
derulat fără opreliști pentru că domnul CătineanVasilie a avut sprijinul tuturor
mecanizatorilor, foști subalterni ( care desigur unii i-au fost sinceri, alții mai puțin cum se
întâmplă uneori la români, dar poate și la alții.....).Oricum muncitorii au dovedit că sunt mai
uniți!

În Crăiești nu se făcuseră schimbări majore în 6 luni după unificarea comunelor ( doar la

Milășel se demolase casa care fusese proprietatea lui I.Harșia și se făcuse din ea un saivan
pentru oi în satul Poarta, și primarul și viceprimarul erau oameni cu specializări în domeniul
agricol). La Milășel Magazinul și Bufetul din fosta casă a lui Harșia l-au mutat la școală, într-
o sală de clasă și laborator.

În școli s-au organizat în luna ianuarie alegeri pentru directori.A participat întergul
personal didactic și nedidactic, precum și câte doi elevi( din fiecare clasă, începând cu clasa a
VII-a).A fost exagerată concluzia că directorii au fost aleși de către elevi, de către copii.
Primul primar ales în Crăiești după decembrie 1989 a fost în anul 1990 Cătinean Vasilie
(poreclit Primăruș) fiind nepotul lui Cătinean Dumitru fost primar între 1930-1937.

Primul secretar al Primăriei după revenirea comunei înqapoi la Crăiești a fost domnul Bucur
Ioan Claudiu, fost președinte al (Cooperației de Consum) C.P.A.D.M. Crăiești și profesor
suplinitor la școlile din Crăiești și Milășel. Contabilă la Primăria Crăiești a fost numită Mircea
Aurelia, fostă contabilă la C.P.A.D.M. Crăiești și cadru didactic suplinitor la școlile și
grădinițele din Milășel și Crăiești. Casier al Primăriei a fost numit domnul Luca Vasile fost
secretar, cu multă experiență, în mandatul domnului primar Husar Aurel(1964-1979) și Chirai
Iustian (1979-iunie 1989). Domnul Vasile Luca lucrase și con tabil în cadrul C.A.P.-ului
Crăiești, dar efectuase și pregătire pentru secretariatul de primărie în municipiul Iași.

Luca este căsătorit cu doamna Leonora (fostă Chirai) având împreună 2 copii ( Luca
Cristian fost elev de excepție al Liceului Electro –Mureș) și Luca Liliana, absolventă cu studii
superioare în România și S.U.A. , unde locuiește în prezent. Domnul Luca a mai activat, după
1989 și ca agent agricol în cadrul Primăriei Crăiești.

Aminteam în altă parte a însemnărilor noastre că perioada de primariat a tânărului Cătinean

Vasilie a fost o perioadă grea, chiar foarte grea și poate nelipsită de erori, neintenționate,
bineânțeles. De ce perioada de după 1990 a fost o perioadă grea?

-pentru că atât, la nivel central, cât și la nivel local, se făceau presiuni pentru desfințarea
vechilor forme de proprietate socialistă: Cooperativa Agricolă de Producție, Complexul
intercooperatist de creștere a puilor Crăiești, Stațiunea de mașini agricole (secția Crăiești) etc.

La Crăiești, ziceam noi, au fost aleși în comisiile de retrocedare a proprietăților și

indivizi care nu avuseseră prea multe legături cu C.A.P.-ul pentru că nici nu lucraseră în
C.A.P. Unii din comisie au lucrat corect pentru comună, alții au lucrat, se zice, mai mult
pentru ei. Greșelile privind retrocedările au fost sprijinite și de legislația, uneori ambiguă. Au
existat neconcordanțe între Legea 18 privind retrocedările pământului și Legea din anul 2000
privind retrocedarea întregului teren, dar și pe vechile amplasamente.Au fost greșeli voite sau
nevoite sau intenționate, dar și la cele mai mari reforme agrare făcute după cele două
războaie mondiale s-au înregistrat suficiente erori.

Primului Primar de după revoluție și comi9siei alese „democratic” de săteni i-a revenit
această sarcină grea a retrocedărilor. O parte din ajustări le-au făcut toți primarii care au urmat
după 1989. Ca fost director de unitate școlară am rămas nemulțumit de faptul că școlilor nu li
s-au restituit proprietățile avute în mod legal ( o parte primite la Reformele agrare și altă parte
obținute din donații). Dar fiind sincer trebuie să-mi recunosc o parte din vină. Unii spun că
nici Bisericile nu ar fi primit întreaga proprietate funciară avută. Nu avem date sigure și nu
putem să ne pronunțăm.

O realizare deosebită după 1989, după revenirea comunei în matca ei dinainte de iunie
1989, afost introducerea gazului metan în întreaga comună. Îmi amintesc cu emoție când am
fost la doamna subprefect Ileana Filipescu pentru a obține aprobările pentru introducerea
gazului metan în centrul de comună Crăiești. Înafară de domnul primar Cătinean Vasilie au
mai fost în comisie fostul președin te de C.A.P. Chiorean Augustin ( zis Tabacioc), domnul
Vereș Petru, fost șofer al C.A.P.-ului și alții..Am avut un modest sprijin informațional din
partea unui alt fiu al Crăieștiului, Ceușan Petru ( a lui Iosibică) care era șoferul doamnei
subprefect. Treburile au mers greoi întrucât era nevoie și de participarea bănească a sătenilor,
dar și din cauza lipsei de experiență a celor care s-au ocupat de întreaga acțiune.

Tot în mandatul domnului Cătinean Vasilie s-a introdus gazul metan și în satul Milășel,
acolo obținându-se un ajutor financiar de 500 milioane de lei, sprijin din partea Guvernului
Văcăroiu. Întrucât activitatea de la Milășel s-a derulat prin contabilitatea comunei merită să
evidențiem strădania salariaților din aparatul administrativ de la timpul respectiv.

La vremea respectivă la Crăiești, partidele politice, cu bunele și relele lor, erau în

perioada de formare, perioade de tatonări, de căutări , de încercări nelipsite de frică, de
experiență.

Primele încercări și înființări de partide politice au fost P.U.N.R., născut din „Vatra
Românească” ( în județul Mureș), precum și Partidul Democrat Agrar.

Primii candidați de Consilieri Locali la Crăiești au fost propuși de „Vatra Românească”

și Partidul Democrat Agrar..

Printre primii Consilieri Locali în cadrul Primăriei Crăiești amintim pe regretații : Chiorean
Traian , Cătinean Dumitru și Pol Emil (senior),;dr. Conțiu Ioan, Cătinean Alexandru (preotul)
Gorea Petru (Groza) și Suciu Petru din din Milășel, ing. Cătinean Dumitru (Tudor) și alții.

Învățământul revenit la Crăiești sub conducerea aceluiași Consiliu de Administrație își

continuă un drum normal cu aplicarea schimbărilor apărute în legislația școlară
postdecembristă. O stare de vid se manifestă pe linie culturală. Se retrag de la Căminele
Culturale sătești aparatura de Film ( care nu credem că a fost cea mai bună măsură la vremea
respectivă). La Crăiești, credem, că nu a suferit deloc munca cu cartea, în Bibliotecile
comunale și școlare existente. Și în prezent la Crăiești funcționează Bibliotecă Comunală,
condusă de Bibliotecară cu studii superioare cu examen de licență. Doamna Bibliotecară
Boalcă Olivia (Lia) căsătorită cu cel mai activ consilier al P.S.D. din Crăiești, domnul
Boalcă Zaharie, timp de mai multe legislaturi, au împreună două fete foarte inteligente:

-Boalcă Dumitrița- fostă elevă a școlii din Crăiești,l dar și absolventă a Liceului
”Al.Papiu Ilarian” și a Universității „Petru Maior ” din Tg.Mureș secția de inginerie a
mediului și;

-Boalcă Diana –studentă la universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca,

„Facultatea de științe politico-administrative” .Diana a urmat anterior Școala din Crăiești și
apoi Liceul ”Alexandru Papiu Ilarian” din Tg.Mureș.

Nu știm cât a fost întâmplare sau cât a fost bună judecată și înțelepciune pentru că la
Crăiești nu s-au demolat unitățile, așa zis socialiste din localitate. Și la noi a existat ascunsa
ură față de fostul sistem, dar ea s-a revărsat numai asupra unor persoane din conducere și nu
asupra agoniselii colective a locuitorilor satului. Grajdurile C.A.P.-ului de la Crăiești s-au
vândut unui cupărător, tot fiu al Crăieștiului, iar după 28 de ani s-au renovat și încep să fie
populate din nou cu animale ( vite, bivoli...).

- Complexul agro –industrial pentru creșterea puilor s-a vândut domnului Oprea Zaharie în
urmă cu 25 de ani ( când începuse să se deterioreze), iar acum este o mândrie a Crăieștiului și
chiar a judeețului nostru ( ne vom ocupa despre acest „fericit aspect” din istoria
postdecembristă a Crăieștiului într-un subcapitol următor al lucrării.

-Nici Atelierele Secției S.M.A. din Crăiești nu s-au distrus, ci s-au vândut unor descendenți a
Crăieștenilor.

-Tractoarele au fost împărțite tractoriștilor după indicațiile existente la vremea respectivă.

Oamenii harnici și cu dare de mână și-au adus din străinătate mașini și utilaje agricole, la
început mai de mâna a doua, dar în ultimii ani din ce în ce mai performante.

În Crăiești, de ani de zile nu rămâne o palmă de pământ nelucrat,Crăieștenii nu și-au vândut

străinilor o palmă de pământ, deși în zona noastră au „sondat terenul” cumpărători străini. E
adevărat că o parte a Crăieștenilor lucrau și înainte de 1989 în sectorul gazului metan ( având
salarii mai bunișoare). Ei fiind primii ce au investit și în agricultură.

Cred că nu greșesc,dacă afirm că, Crăieștenii au fost și sunt oameni harnici, gospogari și
economici. Lor li se potrivește un motto scris foarte simplu și frumos pe o carte de „Citire”
dintre cele două războaie mondiale:

Numai când ești econom

Meriți numele de OM

Întrucât nu am recenzat cu exactitate, nu ne hazardăm să dăm cifre privind numărul mașinilor

și utilajelor agricole existente în Crăiești.Dar oricum credem că raportat la populația ce o
avem ne aflăm pe un loc fruntaș pe zonă și județ.Crăieștiul după apropape 30 de ani de
tranziție spre economia capitalistă probabil că, poate fi un minimodel economic capitalist. Am
sărit, în timp, cu aprecierile noastre, pentru că credem că la startea economică actuală au
contribuit și Primăriile, primarii, Consiliile locale, formate în general din buni gospodari și
oameni atașați localității noastre,Crăieștenii au avut și au și în prezent modele de buni
gospodari, neriscând să intrăm în detalii sau exemple.

Al doilea primar postdecembrist în Crăiești a reușit să fie Marian Augustin, fost

absolvent de 10 clase la școala noastră, dar și al școlii profesionale de mecanici auto și șoferi.
Marian Augustin a fost candidatul Partidului Democrat Agrar, condus de inginerul Cătinean
Dumitru (Tudor). A avut Consilieri locali pe domnii :Pol Vasile, Deteșan Florin, Cătinean
Dumitru (Tudor); Alți Consilieri locali care au reușit în această legislatură au fost Chiorean
Traian, Mircea Gheorghe, Naste Vasile, Gorea Petru (Groza) (toți P.U.N.R.), Ormenișan
Augustin(P.N.Ț.C.D.) și Vereș Vasile (P.D.S.R.). Consilier local a mai fost și Chiorean
Dumitru (Cireșu). Chiar, dacă ne vom mai repeta amintim ca primă promisiune a lui Marian a
fost introducerea telefoniei fixe în Crăiești, obiectiv pe care l-a și realizat în comuna noastră.
S-a preocupat ca toate unitățile ( iclusiv, grădinițe, bibliotecă să fie conectate la telefonia
fixă).A fost o importantă realizare, pentru că la vremea respectivă (înter 1996-2000), telefonia
mobilă nu ajunsese la asemenea dezvoltare ca cea actuală.

Trebuie să recunoaștem că primarul Marian Augustin a fost un sprijinitor al

evenimentelor culturale, patriotice, exemplu fiind sărbătorirea a 450 de ani de la prima
atestare documentară a localității noastre. Pe lângă echipele noastre artistice a fost invitat și
Ansamblul „Călimanul” din Toplița la festivități.

Pentru a finaliza unele probleme de fond funciar rămase nerezolvate din legislatura trecută
domnul primar l-a angajat în cadrul Primăriei Crăiești și pe domnul inginer agronom Cătinean
Dumitru (Tudor), post pe care l-a deținut până în acest an când s-a pensionat. În ultimul an al
primariatului lui Marian Augustin și-au dat demisia consilierii prof.Mircea Gheorghe și
maistru instructor Chiorean Traian, iar locul a fost luat de următorii de pe listă: dr.veterinar
Conțiu Ioan și preotul paroh Cătinean Alexandru.

Legislatura dintre 2000-2004, la Crăiești a fost dominată de un partid istoric, P.N.Ț.-C.D.

reînfințat de domnul profesor Ormenișan Augustin: Domnul profesor și-a început campania
electorală încă din perioada când s-au strâns banii pentru introducerea gazului metan,
dumnealui având două sectoare în Crăiești. Ormenișan a avut un sprijinitor de campanie
devotat, în persoana domnului tehnician veterinar Istrate Mircea. Un consilier, pe domnul
Husar Aurel, fost primar comunist, a avut și Partidul Național Liberal. Din partea P.N.Ț.C.D.
mai câștigă mandate Gorea Petru (Groza) , Popșor Ioan. Din partea Partidului Democrat mai
are mandat și Pol Vasile care ajunge și viceprimar. Între consilierii foarte vocali, dar și activi
din partea P.S.D., a fost Boalcă Zaharie, Ceușan Petru (Leanu) Vereș Vasile, iar din partea
partidului România Mare, domnul Chiorean Iosif (Pichii).

Chiorean Iosif, căsătorit cu doamna Raveca, fostă contabilă la C.P.A.D.M. Fărăgău și

Crăiești au împreună doi feciori. Cel mic Paul din clasa a V-a a plecat la Liceul de Artă din
Tg.Mureș. După Bacalaureat urmeqază cursurile Universității „Petru Maior”, Facultatea de
Menagement.

După opinia noastră, dar și a alegătorilor primarul Ormenișan Augustin a rezolvat pe

plan local problemele de sănătate, precum reânființarea Dispensarului uman, găsirea
actualului medic, rezolvarea problemelor de spațiu, înființarea pentru prima dată a Farmaciei
în Crăiești. În relațiile cu Organele județene nu a rezolvat prea multe promisiuni electorale
neavând suficient sprijin politic și nevoind să migreze la un alt partid politic deși i s-a propus
în repetate rânduri. În timpul domnului Ormemișan s-au mai reglat unele probleme
nerezolvate pe linia legilor funciare ( nu ne putem da părerea dacă „în bine” sau„în rău”).

În legislatura 2004-2008 câștigă alegerile P.S.D. avându-l drept candidat pe domnul

Vereș Vasile, actualul primar. După un timp, nemulțumit probabil de insuficientul sprijin
politic trewce la Partidul Național Liberal, formând la Crăiești o filială puternică, câștigând și
alegerile din 2008-2012 și 2016.

Din perioada primului primar postdecembrist Cătinean Vasilie mai amintim un

eveniment cu mare rezonanță spirituală în localitatea noastră, și anume:
 -încheierea acțiunii de repictare a Bisericii din Crăiești (1993) și sfințirea ei , de către o
personalitate importantă a Ortodoxiei românești (1994), adctualul Mitropolit al Vadului,
Feleacului, Clujului, Maramureșului și Sătmarului Andrei Andreicuț;

Cu această ocazie a avut loc o Liturghie memorabilă, o manifestare religioasă grandioasă

ținută pe o scenă improvizată în fața Bisericii din Crăiești. A participat un mare Sobor de
preoți,„ acompaniat ”de un cor studențesc din Alba Iulia. Părintele Cătinean a primit titlul de
iconom; s-au acordat și alte distincții unor devotați slujitori ai Bisericii crăieștene. Dintre
personalitățile județene, înafară de protopopul Gh.Șincan, au mai participat președintele
Vetrei Românești –Filiala Mureș inginerul Herișanu, iar din partea Cotidianului „Cuvântul
Liber”, ziaristul Marius Pașcan, actualmente deputat în Parlamentul României din partea
P.M.P. Dar după această paranteză vom reveni la perioada 2004 și până în prezent, la
perioada dominată la Crăiești de P.N.Liberal condus de harnicul primar Vereș Vasile.

O să insistăm mai mult pe legislaturile domnului Vereș Vasile că au fost mai multe
și,fără a fi părtinitori, cu mult mai multe realizări, în plan edilitar-gospodăresc, economic și
chiar cultural-educativ și sportiv. Dar să încercăm să ne aducem aminte, puțin mai organizat,
despre realizările Primăriei și Consiliului Local Crăiești:

I.-Legislatura 2004-2008:

-Reabilitarea drumurilor comunale și sătești( din pământ; în piatră),A fost foarte

importantă pentru străzile laterale din Crăiești, dar în special, pentru satele aparținătoare
Milășel și Lefaia;

-Reabilitarea școlilor generale din Crăiești și Milășel;

-Introducerea gazului metan în școli se făcuse în perioada primului primar de

după 1989 prin sume obținute de la Inspectoratul școlar județean9 în timpul directoratului
prof. Mircea Gheorghe);

O realizare remarcabilă a fost, în perioada care o analizăm alimentarea cu apă a localității

Crăiești ( cu toate urmările privind unitățile de învățământ, de sănătate, de alimentație publică,
alimentarea gospodăriilor, dar și a adăposturilor pentru animale ).Perioada 2004-2008 a fost
una în care s-au construit două poduri ( cu bună rezistență) peste Valea Urmenișului-
realizându-se o bună legătură cu zona Cârligate și în ambele maluri ale Văii Urmenișului.
Podurile au fost recepționate de întregul Consiliul Local și Primarul Comunei.

Din Consiliul Local făceau parte la vremea respectivă următorii consilieri locali: dr.Belgun
Edith, prof. Mircea Gheorghe, Ungur Gheorghe, Milășan Dumitru, Porav Petru (P.N.L.) ,Pol
Vasile, Suciu Mircea, Suciu Petru, Istrate Mircea, Miron Ioan. În perioada 2004-2008 au fost
susținute și cultele religioase; la Milășel, în privința picturii religioase, iar la noua Parohie
Lefaia s-au efectuat lucrări exterioare. În localitatea Crăiești a fost reabilitată rețeaua de gaz
metan, fiind înlocuite țevile din metal cu țevi P.E.H.D.

II.-În legislatura 2008-2012;

 - Se realizează un Obiectiv esențial pentru comună noul Sediu Administrativ al
Primăriei Comunei Crăiești și Complexul Cultural comunal; S-a realizat o lucrare frumoasă,
elegantă, funcțională.

-Deasemenea se reabilitează Școala generală Lefaia cu – Sală Festivă și Anexele de

la școală;

-Tot în legislatura 2008-2012 se reabilitează și rețeaua de Iluminat public cu

îmbunătățiri substanțiale;

- La Parohia din Crăiești se acordă bani pentru repararea acoperișului precum și

sume pentru frumoasa Poartă maramureșeană de la intrare;

- Un proiect puțin controversat în legislatura 2008-2012 a fost construirea

Platformei de depozitare a Gunoiului de grajd.Chiar cu unele discuții contradictorii se pare, că
în prezent construcția își are profitabilitatea pentru o zonă chiar mai mare decât comuna
noastră;

Legislatura 2012-2016 dominată la Crăiești tot de Partidul Național Liberal, în

frunte cu același primar Vereș Vasile, cu toate greutățile inerente, se poate mândri cu alte
realizări demne de lauda alegătorilor, cum sunt:

-Reabilitare clădire Poștă,Bibliotecă, Farmacie și Cabinet medical individual de

familie Belgun Edith); Pe lângă scopul utilitar al lucrărilor făcute, Finalizarea lucrărilor
executate au avut și un aspect edilitar-gospodăresc și estetic confortabil;

-La școala din Crăiești s-a construit un teren de sport cu iarbă sintetică și instalație
de nocturnă foarte frumos și util. Terenul are anexate Vestiare și instalație de încălzire
Centrală modernă de unde se alimentează cu căldură întreaga unitate școlară.

Spre bucuria sătenilor din zonele de mai jos amintite, dar și a noastră a tuturor, tot în
această legislatură s-au asfaltat următoarele străzi interioare și laterale:
Str.Cârligate,Str.Bisericii și strada cea mai populată din sat , Pârâul Bunii. Cu toate greutățile
existente nici legislatura ultimă, 2016-2020, nu este lipsită de realizări frumoase pentru
comunitatea noastră. În Crăiești s-a construit o Capelă mortuară foarte frumoasă și utilă.
Pentru realizarea lucrărilor și-a dat tot interesul , atât Primăria Crăiești, cât și Consiliul
parohial în frunte cu vrednicul părinte Găurean Leonida și inimosul viceprimar Pol Vasile,
care deține și funcția de prim-corator al Bisericii ortodoxe române din Crăiești. Capela a fost
sfințită cu participarea precucernicului părinte protopop al Tg.Mureșului.

Spre a face o legătură cât mai bună cu șoseaua județeană , a celei mai mari și importante
unități economice din comună s-a realizat și asfaltarea Străzii „Sub Vii”.

Dar, putem spune că în cinstea Centenarului Marii Uniri de la 1918, cea mai mare
realizare de infrastructură este asfaltarea drumului Comunal DC.150 Milășel, comuna
Crăiești. Astfel în anul Centenarului Marii Uniri, Milășelul, un sat mic dar cu o istorie mare, a
fost conectat la șoseaua națională Reghin-Cluj, după mulți ani de așteptări și speranță. În
actuala legislatură s-a mai rezolvat de către Primăria Crăiești, Alimentarea cu apă a localității
Lefaia și construirea Casei de Pompe.

La Crăiești s-a finalizat amenajarea exteriorului Sediului Administrativ și a Complexului

Cultural. Arată frumos, păcat că edilii comunei sunt prea modești și nu trimit cel puțin o
fotografie pentru presa județeană.

Dezvoltarea economică a comunei, dezvoltarea edilitar-gospodărească, infrastructură

rutieră, școlară și culturală a stimulat și o anumită viață cultural-artistică și sportivă a
localității, și comunei. La Crăiești s-au sărbătorit cu respect și spirit patriotic toate marile
evenimente din viața țării, ai națiunii române. Sunt memorabile serbările dedicate „Zilei
Eroilor” ( de Ispas), dar și a Zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Este
deasemenea o tradiție să fie sărbătorite cuvincios și frumos zilele de 15 ianuarie –ziua de
naștere a Luceafărului poeziei românești; ziua de 24 ianuarie-, ziua Unirii Moldovei cu Țara
Românească (Unirea cea Mică), Ziua Armatei Române -25 octombrie etc.Este demn de
apreciat modul de manifestare a sărbătoririi Zilei Femeii, la fiecare 8 Martie. Am mai amintit
și merită, chiar să repetăm că în anii postdecembriști, pasionatul de folclor, ing.Dumitru
Cătinean (Tudor) a format , organizat și instruit împreună cu soția sa educatoare Dinuța, un
ansamblu de dansuri format, la început din elevi și apoi din adolescenți care au promovat
dansul de pe Câmpie, a reânviat portul popular câmpenesc. Au organizat spectacole la nivel
local, zonal sau județean. Truda lor merită tot respectul nostru.

Schimbările bune în plan economic ale comunei au facilitat și o revigorare a activității

sportive. Echipa de fotbal „Ogorul Verde Crăiești” de care s-a ocupat tot timpul fostul
viceprimar sau Consilier al Primarului, Milășan Dumitru a activat atât în Campionatul
județean sătesc, cât și în Campionatul județean. Cu ocazia Târgului Anual tradițional „Cununa
Spicului de Grâu” totdeauna la Crăiești, fiind și un teren de fotbal gazonat natural foarte bun,
s-a organizat „Cupa Comlodului”, cu participarea tuturor vecinilor noștri din județul Mureș
dar și din Bistrița-Năsăud, echipa crăieșteană fiind, în general, favorita turneului. De-a lungul
anilor au fost invitate Ansambluri , formații și echipe artistice de mare valoare ca de exemplu
„Junii Călimanilor” din frumoasa comună Deda, apreciatul Ansamblu Artistic „Mureșul” din
Tg.Mureș, formații artistice din Râciu, Fărăgău, Silivaș, Urmeniș, Milaș și altele, trebuie să
recunoaștem că nu totdeauna calitatea a fost deosebită, dar nu era vina noastră, ci întâmplarea
și nenorocul. Dar am avut și surprize fericite.Acțiunile și activitățile noastre culturale și
sportive au fost sprijinite material prin importante sponsorizări ale întreprinderii de creștere și
valorificare a puilor „AVICOM OPREA S.R.L.Crăiești”, precum și întreprinderea de mase
plastice, „BENUTTI COMPANY S.R.L.”, filială a noii întreprinderi italiene, în România.
Pentru amabilitatea lor se cuvine a le mulțumi respectuos și a le aprecia bunele intenții și
respectul față de comunitatea locală din care își extrag o parte din forța de muncă necesară.

Pe lângă frumoasele manifestări cultural-artistice organizate în prima duminică după

tradiționalul târg de Sf.Ilie de la Râciu, serbări cuprinse și în calendarul activităților județene,
Crăieștenii mai au tot la nivelul Calendarului județean și o sărbătoare creștinească, de iarnă,
organizată deBiserica ortodoxă română și Școala generală Crăiești, intitulată Festivalul
„Colinde, Colinde ”– în acest an urmând ediția a VIII-a. Festivalul a devenit, tot mai in
teresant și atractiv devenind, festival interjudețean de Colinzi. Dar despre această utilă și
frumoasă activitate spirituală vom vorbi și la capitolul „Biserică și credință” la Crăiești.

Pe lângă cele realizate în grelele perioade de după al doilea război mondial ( refacerea
comunei, reformă agrară, „perioada cotelor” și al „chiaburimii”, apoi perioada„ colectivizării
”au fost și multe pozitive privind infrastructura școlară, introducerea energiei electrice,
infrastructura economică a C.A.P.-ului, care nedistruse au constituit o oarecare bază de
plecare spre economia privată, capitalistă. Cu inerenta nostalgie a trecutului, a orânduirii
trecute, care s-a manifestat totdeauna în decursul istoriei, nouă ni se pare că în Crăiești, în
plan economic, edilitar- gospodăresc și cultural –artistic și sportiv s-au făcut și multe lucruri
bune, chiar demne de lăudat și de admirat.

Din neglijență, nu am amintit că la Crăiești s-a modernizat terenul de fotbal, s-a

îngrădit, s-au făcut vestiare din materiale, recuperate de la alte unități, de la alte construcții
locale.Trebuie să mai amintim că Târgul Anual tradițional „Cununa Spicului de Grâu” ajuns
la a 10 –a ediție nu este decât o urmare, o reluare anuală a fostei zile a Recoltei, a sărbătoririi
încheierii secerișului în zona Câmpiei, la Crăiești începută în vremea primarului Husar Aurel.
Ceea ce a fost bun, frumos, instructiv-educativ, e bine că am preluat de la înaintași, e bine să
continuăm și în viitorime.

Nu putem să trecem cu vederea promisiunile electorale următoare pentru acest ciclu

electoral întrucât actualii conducători s-au străduit din răsputeri, de ani de zile, să le ducă la
bun sfârșit, să le îndeplinească.Până la sfârșitul mandatului în anul 2020 mai sunt de realizat
următoarele proiecte importante:

-Asfaltarea D.C.151, Lefaia, comuna Crăiești;

-În Crăiești asfaltarea străzilor : Fundata, Ciurgău și Valea Urmenișului –Dos;

-Construirea de Capele mortuare în satele Milășel și Lefaia;

-Reabilitarea cu pietriș a drumurilor Valea Urmenișului –Dos, Nima Milășelului și

Milășel – după Curte;

Precum autorul acestor „însemnări” se străduiește să le dedice Centenarului Marii Uniri

de la 1 Decembrie 1918, tot așa și Primăria noastră și Consiliul Local se zbat să realizeze tot
ce și-au propus în acest greu mandat electoral.

O merită crăieștenii de ieri, foștii delegați la Alba –Iulia, cunoscuții și anonimii

participanți la Măreața Adunare Națională, o merită eroii căzuți la 1848-1849, o merită eroii
căzuți în cele două războaie mondiale, o merită crăieștenii de azi, dar mai ales cei de mâine,
față de care avem datoria sacră să le lăsăm o țară „rotundă”, frumoasă și prosperă.

Iubitul cititor al strădaniei noastre monografice este rugat să știe că nu totul este rezolvat la
Crăiești, că mai avem încă multe lucruri simple, dar și compexe defăcut, de realizat, încă după
cât s-a realizat până acum putem dovedi că sun tem pe calea cea bună, pe drtumul cel
drept.Crăieștenii care după al doilea război mondial au avut și dascăli basarabeni, la Crăiești
familia Ionițoi, la Milășel, frații Dubencu, cei cu viziune în viitor ar dori ca Unirea cea
deplină, cea cu Republica Moldova și Bucovina să fie realizată într-un viitor nu prea
îndepărtat. Liderul unionist George Simion după trecerea „marșului unionist ” prin comuna
Crăiești unde au poposit o noapte declara în revista săptămânală ”Formula A.S.” ; „ unde au
scuipat conducătorii, care au ales să creeze dezbinare și să organizeze spectacole lipsite de
conținut și relevanță pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire, a pupat bunica
Măriuca, care ne-a ieșit în întâmpinare la Crăiești-Mureș , cu tradiționalele plăcinte, coapte cu
mâna ei.”

A fost un mic și modest exemplu de dragoste și iubire de tot ce-i românesc, de idealurile
noastre naționale !

Când analizezi o perioadă istorică de numai 60-70 de ani din viața țăranului român îți dai
seama că s-au petrecut multe, și bune și rele, dar parcă ce ne întristează cel mai mult este
depopularea satului românesc, desfințarea de școli, de cătune, de sate și credem cu timpul și
de comune. Înceata, dar sigura dispariție a satului românesc a fost grăbită de industrializarea
forțată, de colectivizarea agriculturii, de lipsa de infrastructură rutieră și chiar plecarea masivă
a copiilor și tinerilor spre școli și facultăți ( asupra cărora am insistat poate prea mult!)
Românii au o zicală „ Din tot răul iese și un bine”, dar în acest caz se potrivește și reciproca
„ din tot binele și puțin rău”..........;

Dar asta e istoria, nu mai a noastră ci și a altora, viața merge înainte!

Ne-am arătat cu oarecare mândrie realizările primarilor și consilierilor loc ali de după
1989, dar oare ele puteau fi făcute fără un aport administrativ disciplinat și de bună calitate.
Desigur că nu. De aceea ne simțim îndatorați să menționăm câțiva oameni care au stat alături
de cei aleși mai multe perioade de timp:

-Secretar :- Bucur Ioan Claudiu;

- Chiorean Roxana;

-Suciu Elena;

Dintre cei care au înlocuit la munca de secretariat au mai fost:Cătinean Dumitru (Tudor);
Bucur Rafina etc.

-Contabili: -Mircea Aurelia;

-Istrate Ilișca;

-Gherman Ramona;

alte referente precum Călbază Elena, Bucur Rafina, Sămărtean Dana etc.

Cu colectivul de oameni bine instruiți, harnici și bine conduși au putut obține ceea ce
este astăzi Crăieștiul.
 2) Întreprinderea „BENUTTI COMPANY” S.R.L. filiala Crăiești, comuna Crăiești

În urmă cu aproximativ zece ani într-o ședință de Consiliu Local. Primarul liberal
Vereș Vasile, precum și Consilierul local al P.S.D. Boalcă Zaharie ne cereau votul celorlalți
consilieri pentru aprobarea unui anonim spațiu de închiriat din domeniul ce aparținea
Primăriei Crăiești. Era vorba de crearea unei mici unități de asamblarea unor mase plastice
pentru „siringi” de unică folosință. Toți consilierii locali au votat cu multă bunăvoință
propunerea, dar sincer să fiu, autorul acestor rânduri nu avea mari speranțe în notabile
perspective. Singura speranță era că. Conducătorul viitoarei unități, Boalcă Ioan, precum și
soția lui fuseseră niște elevi destoinici și serioși ai unității noastre școlare.

Cu trecerea anilor s-au mai extins spațiile s-a mai solicitat s-au concesionat teren, s-a mărit
numărul de salariați. În anii următori s-au construit noi hale, s-a mărit numărul de salariați.
Unitatea a crescut sub ochii noștri ,spre bucuria comunității locale ca un copil bine întreținut.

Ne-am bucurat de construcția noii unități pentru că se creau noi locuri de mun că,
românii din Crăiești nefiind nevoiți să ia calea străinătății sau să naveteze spre orașele din jur.

Zilele trecute când am discutat cu Nelu Boalcă, responsabilul unității și soția lui Elena

și mi-au spus că se apropie de numărul de 100 de salariați am rămas profund mirat,

impresionat și satisfăcut, fericirt chiar, că într-un sat de la marginea județului Mureș , la
granița cu Bistrița Năsăud sau aproape de granița cu Clujul se pot întâmpla lucruri frumoase,
lucruri minunate, fapte demne de toată lauda noastră și a posterității. Crăieștenii nu aveau
atâta forță de muncă nefolosită, cât a devenit necesară la cele două unități economice dar și-au
recrutat forță de muncă din comunele limitrofe comunei noastre; Fărăgău, Cozma, Rîciu, dar
și din județul Bistrița Năsăud, comunele Urmeniș și Silivașu de Câmpie.. Doar sunt vecinii
nostri; tot oameni harnici și destoinici.

Unitatea „Benutti Company” S.R.L. desigur că și-a diversificat activitatea în domeniul

montării, asamblării sau diversificării lucrărilor cu mase plastice în diferite domenii, nu
degeaba a ajuns la un număr considerabil de salariați într-o zonă rurală, așa –zisă mai izolată.

Și aici se potrivește de min une , proverbul românesc că „ omul sfințește locul”.

Tot respectul nostru sincer pentru astfel de oameni, pentru astfel de întreprinzători, pentru
astfel de harnici români, acum la Centenarul Marii Uniri!

Familia lui Nelu Boalcă are și doi frumoși feciori gemeni,Paul și Raul absolvenți al
Liceului „Al.Papiu Ilarian” din Tg.Mureș și apoi absolvenți de studii superioare tehnice. Deci
munca părinților sperăm că va avea continuatori la fel de vrednici ca și părinții lor.

Pe lângă marele merit al celor care conduc această unitate economică de a fi creat un
număr important de locuri de muncă aceștia participă consistent și la Bugetul Economiei
noastre și ridicarea nivelului de trai al populației. Cu cât se poate, merită cel puțin sprijinul
moral al organelor locale și al comunității noastre locale.
 PREFAȚĂ

Cine nu și-a scris istoria cu sângele,

acela s-au n-a avut-o, sau crede că poate trăi,

pe contul istoriei altora.

(Grigore Vieru)

Prezentele„ Însemnări monografice” și-au început„ viața” încă înainte ca autorul lor să se
fi stabilit definitiv sau să se fi gândit la un astfel de demers monografic. Adunând de-a lungul
anilor, sporadic, date și fapte despre comuna în care, nu-mi vine să cred că trăiesc de 51 de
ani, din care în Crăiești, de 44 de ani .Mă consider un fiu adoptiv al acestei comune, în satul
Milășel am lucrat între 1967 și 1974, iar în Crăiești, centrul de comună, din 1974 până în
prezent, anul 2018. Când am venit în aceastpă comună de Câmpie aveam 26 de ani, iar soția
Aurelia 20. La Milășel, am avut bucuria de a deveni părinții a cinci copii.

În această zonă cu economie agrară, a județului, zonă plasată administrativ când în

județul Mureș-Turda, când în raionul Sărmaș, Regiunea Cluj, când în raionul Luduș, când în
raionul Reghin (până în 1968) am întâlnit oameni minunați, oameni deosebiți, români
adevărați și buni, acești truditori ai gliei străbune.

Comuna Crăiești este o zonă plină de istorie vie, de oameni cu deosebită dragoste pentru
glia străbună; o oază de românism. Faptul ă la 8 km de Crăiești, la Rîciu, s-a născut marele
corifeu al școlii Ardelene, Gheorghe Șincai, strălucit întemeietor al Școlilor românești din
Ardeal, deci și din zona noastră, iar nu departe de Craifalăul de Câmpie, la Căpușul de
Câmpie a văzut lumina zilei, marele iluminist Petru Maior, care apoi a profesat 24 de ani ca
protopop al Reghinului și Gurghiului, a avut ,credem, urmări și în conștiința crăieștenilor.

Revoluția de la 1848 care în comuna noastră a stropit cu sânge pământul Sfânt al

neamului a avut influiențe deosebite asupra conștiinței colective până în perioada modernă și
contemporană.

Ca român crăieștean, nu poți să nu fii mândru că la Marea Adunare Națională de la Alba-

Iulia, comuna Crăiești a avut doi delegați; pe dr.avocat Ioan Harșia, născut în Milășel, delegat
al Câmpiei și Mureșului de Sus și pe învățătorul Octavian Manu din Milășel, născut în
Sânmărtinul de Câmpie. Crăieștiul a dat țării 28 de eroi în primul război mondial (1914-
1919) și 14 în al doilea (1939-1945). Ne închinăm cu respect memoriei lor, sângelui vărsat
pentru patria dragă. Primiți dragi eroi omagiul nostru veșnic și binemeritat. Ei și toți urmașii
lor, au meritat aceste însemnări monografice, această strădanie a noastră, această modestă
lucrare. Dar strădania noastră este și pentru urmașii lor, pentru crăieștenii de azi și de mâine,
pentru urmașii, urmașilor lor.

Având ca reper istoric lucrarea lui Coriolan Suciu, unde Crăieștiul este atestat
documentar în anul 1549 am sărbătorit în anul 1999-, 450 de ani de la „acea” atestare
documentară a localității. Am fost însă „în eroare” căci cercetările ulterioare ne lămuresc că,
prima atestare documentară a localității este 1322 (Conform registrelor de dijmă papală
„Sacerdos de Villa Regis”).

Ne cerem scuzele necesare pentru necunoașterea la data respectivă, mândrindu-ne astăzi

cu o vechime a Crăieștiului de 696 de ani.

Dorim să sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire din 1918, acest meritat Centenar și
cu această lucrare monografică întrucât înaintașii Crăieștenilor o merită cu prisosință
aniversarea evenimentului.

Dorim să îndeplinim marea dorință a distinsului cărturar D. Gusti ca loxcalitățile

României să aibă Monografii întocmite de preoți, învățători, profesori, ingineri, avocați etc.
Importanța monografiilor în viața și conștiința urmașilor ne-o dovedește și scrisoarea marelui
filosof Emil Ciorabn, de la Paris către fratele său din Rășinari, pe care îl roagă să-i trimită
Monografia comunei natale( Rășinari) scrisă de părintele Păcală. Poate că și paginile scrise de
noi despre Crăiești, despre zona în care trăim, să aline dorul celor plecați, în străinătate sau
chiar în alte zone ale țării sau care le-au murit înaintașii sau mai au puține legături cu
localitatea, cu plaiurile copilăriei. Dar credem că și trăitorii din Crăiești vor afla multe
necunoscute despre date și fapte din istoria localității lor, date păstrate în Arhive sau în
conștiința colectivă a înaintașilor lor.

Această simplă strădanie a noastră, este și o dovadă de omagiu și respect pentru toți
trăitorii acestor meleaguri străbune de ieri și de azi.

Perioada prezentată cu sinceritate deplină este și cea mai bună parte a vieții mele între
26 și 77 ani--------

M U L Ț U M I R I:

În primul rând

-Primarului comunei Crăiești, domnului VASILE VEREȘ, pentru susținerea

materială și morală fără de care nu ar fi fost posibilă apariția acestei modeste lucrări
monografice;

- Consiliului Local comunal Crăiești care au sprijinit în unanimitate propunerile

Primarului;

- Familiei mele, în frunte cu soția Aurelia, dar și a copiilor mei care m-au sprijinit
și îmbărbătat pentru reușita dorinței mele de a publica aceste rânduri în anul Centenarului
Marii Uniri;Aduc mulțumiri nepoților mei (Maria Magdalena, Ioana, Cristina, George, Iulia
și Vlad Ștefan) pentru fotografii și dactilografiere;
 - Domnului Director al Comitetului județean pentru Cultură prof. dr.NICOLAE
BĂCIUȚ, prolific scriitor și eminent om de cultură; Doamnei secretare MARINELA
CASONI din aceeași in stituție;

- Domilor prof. DIMITRIE POPTĂMAȘ eminent cărturar, fost Director al

Bibliotecii județene Mureș, Domnului IOAN RANCA fost director al Arhivelor Naționale,
Filiala Mureș dar și prof. GRAMA VIOREL lucrător la Arhivele Naționale, nu în ultimul
rând fratelui mei prof. MIHAIL ART. MIRCEA, fost activist cultural, dar și șef serviciu al
Bibliotecii județene Mureș;

- Tuturor colegilor și prietenilor cu care am colaborat de-a lungul timpului;

- Doamnei Directoare a școlii generale Crăiești prof. DIANA GĂUREAN;

- Preacucernicului părinte paroh din Crăiești LEONIDA GĂUREAN;

- Tuturor crăieștenilor care cu deosebită bunăvoință și respect ne-au oferit mici sau
mai detaliate informații, poze și pentru care nu am avea spațiu suficient să-i enumerăm pe toți;

-Tuturor instituțiilor social –culturale și mai ales economice din comuna noastră;

- Nu pot să nu mulțumesc pentru colaborarea necondiționată cu distinsul jurist

mureșean, originar din actuala noastră comună, CHEBUȚ OCTAVIAN , fiu al satului Lefaia.

Un gând de respect și de BUN VENIT dragilor INVITAȚI,

Un sentiment de dragoste celor plecați din localitate din diverse motive și

Reântorși azi la izvoarele lor și toată stima mea pentru toți cei care conviețuim

împreună în frumoasa noastră comună Crăiești

ONORATĂ ASISTENȚĂ

După mai mulți ani avem ocazia să vă primim cu brațele deschise la un

eveniment cultural-istoric, mai deosebit; la lansarea unei Cărți despre Crăiești și crăieșteni
întitulată : Crăiești (Craifalăul de Câmpie) = Însemnări monografice=

Monografia de față este rezultatul strădaniei muncii, profesorului Mircea Gheorghe

care timp de 38 de ani a predat copiilor noștri istoria, aproape 37 de ani fiind și directorul
școlilor din Milășel și Crăiești.
 În urmă cu doi ani, în anul 2016, împreună cu vrednicul părinte Sorin Ciprian Bogdan s-
au atrăduit să aducă spre cunoaștere Cartea:Milășel –File monografice – care deasemenea a
primit aprecierile cuvenite din partean fiilor Milășelului, plecați în țară și în lume sau rămași
pe dragile plaiuri natale.

Pentru respectul ce-l purtăm înaintașilor noștri în anul 1999, în preajma Zilei Armatei
Române, 25 octombrie, crăieștenii și-au resfințit Monumentul eroilor din centrul Crăieștiului,
din inițiativa primarului de atunci Marian Augustin. Monumentul din Crăiești a fost construit
și finalizat prin grija primarilor Husar Aurel și Chirai Iustian, vechiul Monument fiind o
construcție modestă din cărămidă și ciment ridicată în anii de sărăcie de după război.

Dar eroii care s-au jertfit pe altarul patriei în cele două conflagrații mondiale meritau
frumosul Monument de astăzi. În anul 1999 am sărbătorit 450 de ani de la prima atestare
documentară a satului nostru ( sub denumirea de Kiralyfalva), după cercetătorul, istoricul,
Coriolan Suciu. Cercetări ulterioare dovedesc că , Crăieștiul (Craifalăul de Câmpie) este
atestat documentar în anul 1322 (potrivit Registrelor de dijmă papală „Sacerdos de Villa
Regis”.) Deci peste patru ani vom avea venerabila vârstă de 700 de ani (?)

De fapt toporul din piatră șlefuită (existent la școala gimnazială din Crăiești i-a făcut pe
unii cuvântători la serbările din 1999, să-și exprime părerea că, Crăieștiul trebuie să fi avut o
existență mai îndelungată. Dar ca și alte științe și cercetarea istorică progresează, se cunosc tot
mai multe date în domeniul ei.

Ne bucurăm deasemenea sincer că prin lucrarea domnului Valer Pol –Vărzaru, originar
din satul Lefaia, întitulată „Cartea familiei de țărani Pol Știucanu” de pe Câmpia
Transilvaniei, toate satele comunei noastre lasă urmașilor importante date și fapte despre
această minunată parte de țară, care este comuna noastră. Cartea lui Valer Pol-Vărzaru a
apărut la Tg.Mureș în anul 2016, pentru care îl felicităm din nou respectuos din partea
Primăriei Crăiești.

Menționăm că lucrarea care se lansează astăzi „Crăiești- însemnări monografice”- are la

bază studiul istoriei comunei noastre, încă din anul 1967 de când profesorul Mircea Gheorghe
a fost numit în comuna noastră ca profesor –director la școala cu clasele I-VIII din satul
Milășel. După șapte ani a fost promovat ca profesor, iar apoi director la școala generală din
Crăiești.

Cercetările din anii următori au fost materializate printr-o lucrare metodico-științifică

pentru obținerea gradului didactic I în anul 1981. Lucrarea a fost condusă de actualul
academician Nicole Edroiu.

Acum prin grija Primăriei Crăiești, prin acordul dat de Consiliul Local am sprijinit
material și moral apariția acestei lucrări de referințăîn istoria noastră locală. Ca fiu al
Crăieștiului ca fiu de orfan de război, vreau să aduc omagiul meu tuturor eroilor din Crăiești
căzuți pe Câmpurile de luptă ale țării și Europei, pentru libertatea patriei, pentru unitate și
demnitate națională.
 Pe lângă alte activități ce au fost organizate la nivelul comunei noastre, dedicăm acest
special eveniment Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Omagiu și respect veșnic celor care au săvârșit la Alba –iulia actul istoric al Unirii.

FIE SLĂVIT ÎN VECI NEAMUL ROMÂNESC!

Crăiești, noiembrie 2018.

 C L I P E U N I C E , .......S P E R A N Ț E P E N T R U V I I T O R........

Trebuie să mărturisesc cu toată sinceritatea că nu mi-am putut închipui că

practica pedagogică, lecțiile finale ținute în cadrul acestor practici o să-mi producă emoții atât
de puternice, care se vor transforma în amintiri de neuitat pentru întreaga mea viață.

Nu îmi închipuiam că o să trec prin emoții pozitive de asemenea dimensiuni

întrucât eu provin dintr-o familie în care avem un număr destul de mare de „dascăli” ( mama-
institutor, bunicul –dinspre mamă, profesor, fratele cel mic al mamei,este profesorul meu de
fizică din liceu, două cumnate ale mamei profesoare etc.). Deci nu-mi erau străine, discuțiile
despre școală, elevi, lecții, evenimente didactice din viața școlară etc. Sau poate tocmai faptul
că nu eram străină total de viața școlară, de lumea fascinantă a copiilor, adolescenților și
tinerilor am traversat clipe pe care nu o să le uit niciodată. Bineînțeles că în primul rând a
trebuit „să mă înarmez” cu cunoștiințele teoretice ale „Metodicii predării fizicii” primite în
timpul orelor de curs sau în cadrul studiilor mele individuale.

După unii pedagogi și metodiști, fizica ca și chimia și biologia, fiind obiecte

practic-experimentale ar fi mai ușor de predat școlarilor, iar după alții, din contră, mai grele.

După modesta și prea puțin avizata mea părere, totul depinde de pregătirea activităților ce
urmează să le desfășori, dar și de apropierea și dragostea ce o manifești pentru obiect și
școlari, pentru nobila îndeletnicire pentru care te pregătești. Desigur că este foarte important
și nivelul clasei la care predai. Pregătirea activității didactice, a unor lecții demonstrative
trebuie să țină cont de multe „ aspecte”, de amănunte, care nu fac obiectul lecturilor de
specialitate.

Elevul sau studentul care urmează a prezenta activitatea didactică, va avea în

vedere, în primul rănd, propria ținută vestimentară, o ținută decentă (îmbrăcăminte,
încălțăminte, coafură modestă) nimic să nu distragă atenția școlarilor de la activitatea ce
urmează a fi desfășurată.

Pe căt posibil conducătorul activității ( studentul) să se abțină de a nu fi crispat, să

fie detașat și apropiat de școlari spre a iradia o atmosferă destinsă, de lucru, de respect și
colaborare între cele două părți implicate (practicant și elev).
 Pentru ca lecția să fie o„ reușită”, să capte4ze atenâia copiilor, și de ce nu, să impresioneze
elevii și chiar asistența, trebuie pregătită riguros, atent și chiar cu multă grijă și
responsabilitate.

La pregătirea activității didactice (a lecției) am folosit în primul rând programa

școlară, manualul școlar cu tot ce oferă elevului. Cele mai importante materiale didactice vor
fi schemele sau schițele din manuale ( care pot fi și reproduse pe planșe) și desigur
problemele oferite de manuale.

Desigur că lecțiile de fizică, în majoritatea cazurilor, se vor desfășura în „Laboratorul

de fizică” care poate fi mai dotat sau mai simplu, în raport cu dotarea generală a școlii.

În cazul de față, după momentul organizatoric al lecției am făcut verificarea

cunoștințelor din lecția predată la ora precedentă „Legea lui Ohm”, metoda cea mai întălnită
la toate obiectele fiind conversația.

Mi s-a părut foarte important ca întrebările să fie căt mai corect formulate,coerent și
inteligibil. De cele mai multe ori în raport cu corectitudinea și exacticitatea întrebărilor sunt și
răspunsurile școlarilor.

Mărturisesc că am fost nespus de fericită că la lecția finală elevii au fost foarte atenți,
foarte mobilizați și receptivi, simțeam că și ei vor să mă ajute să-mi reușească bine activitatea
(lecția). Acest fapt m-a marcat, m-a încurajat și m-a mobilizat, mi-a dat și mie forța necesară,
mai ales că venea de la o clasă care nu totdeauna era suficient de agreată de unii profesori sau
studenți practicanți. Acești elevi mi-au dovedit că nu totdeauna școlarii mai zburdalnici, mai
zglobii sunt elevi slabi sau mai puțin sufletiști și interesați de școală.

Felul în care elevii au participat la elaborarea lecției noi, la predarea de noi cunoștințe,
atenția și seriozitatea cu care au urmărit demersul meu pedagogic, m-au făcut ca în acele
momente, dar și după, să mă simnt un „om fericit” și cred că aici e toată frumusețea, toate
satisfacțiile vieții de la catedră.

Nu am fost deloc modestă și m-am simțit mândră de mine, dar mai ales de felul cum
mi-a reușit realizarea relației profesor-elev, de sentimentele de stimă și respect reciproc care
s-au putut observa. Cred că am reușit să antrenez și să mobilizez elevii folosind metodele și
procedeele adecvate momentelor lecției, precum observația, conversația, demonstrația,
experimentul etc.

S-a putut observa antrenarea elevilor la lecție privindu-le ochii lor strălucitori,
simțindu-le dorința de a mă ajuta, dorința lor sinceră de a se afirma în cadrul activității
desfășurate împreună.

Orice elev de liceu pedagogic sau student care vrea să urmeze și „ modulul
pedagogic” are în mintea lui anumite „modele” dintre dascălii lui pe care i-a avut în timpul
activității lui școlare.Binînțeles că pot fi „modele”,învățători, dascăli din școala gimnazială,
din liceu sau din minunata Universitate „Babeș- Bolyai”. Desigur de la fiecare ar dori să
împrumute ce i-a plăcut mai mult ca om, ca pedagog și mai ales ca măiestrie padagogică.
Desigur că nu este perfecțiune nici în domeniul pedagogic, dar găndindu-ne să luăm ce e mai
bun din„ comportamentul și experiența” inimoșilor dascăli ne străduim, pe cât posibil, să ne
formăm o conduită, dar și un profil pedagogic adecvat spiritului nostru, demn de respect și
apreciere la viitorul nostru loc de muncă.

Dar să încerc să mă detașez puțin de emoțiile și bucuria „ reușitei” mele, poate chiar
scuzându-mă de lipsa de modestie de care am dat dovadă, încercând să revin la câteva
informații concrete

Lecția veche (lecția de verificat)

- Legea lui Ohm

Lecția nouă ( de predat)

- Rețele electrice – plus teoremele lui Kirchhoff

Am avut îndrumător de practică pe distinsa profesoară Surducan Aneta de la Liceul de

informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca.Lecția finală am ținut-o la clasa a VIII-a B

La lecția ținută, desigur după ce am asistat la un număr important de ore făcute de Doamna
profesoară, m-am pregătit cu multă seriozitate și responsabilitate, fixându-mi cât mai bine și
corect obiectivele operaționale, stabilind cu multă grijă strategia didactică la care voi apela și
strategia de evaluare. M-am străduit să folosesc metodele și procedeele cele mai potrivite și
adecvate la fiecare moment al lecției, precum observația, conversația, demonstrația,
experimentul, munca cu manualul etc. Deasemenea m-am bucurat că la lecția predată
Rețelele electrice plus teoremele lui Kirchhoff am reușit să rezolv și o problemă cu clasa de
elevi. Această fixare a cunoștințelor, în mod practic, m-a făcut bucuroasă că elevii au înțeles
fenomenul fizic, au înțeles lecția predată.

Am fost satisfăcută că am reușit să antrenez bine clasa la lecție, atât la lecția verificată,
cât și la cea predată, dar mai ales pentru faptul că elevii și-au însușit o bună parte a
cunoștințelor predate la lecția nouă.

Nu am notat elecvii, dar am făcut evidențieri personale ale celor care s-au remarcat, atât
la verificarea lecției vechi, cât și la participarea lor la lecția nouă.

Prin vocea Doamnei profesoare le mulțumesc elevilor care au fost cuminți, activi,
atenți și solidari cu dorința mea de „candidată” la frumoasa și minunata meserie de profesor

Mai menționez deasemenea că am reușit să folosesc bine tabla de scris ( pe o parte schița
lecției noi, iar în partea opusă schema lecției) .Școlarii au notat și ei în caiete ce s-a schițat pe
tablă, fiind suficient de bine antrenați la lecție, fiind participanți activi alături de mine.Cred că
a fost importantă participarea elevilor în mod activ, reușind bine cooptarea atenției lor.

Lecția, atât partea de verificare a lecției predate în ora precedentă, cât și lecția nouă
predată mi-a oferit plăcutul prilej, de a reda copiilor o mică frântură din frumusețea și
importanta practică a acestui minunat obiect de învățământ, care este fizica.
Cu tot entuziasmul meu tineresc, puțin exagerat mai repet încă o dată, poate și lipsa mea de
modestie, lecția nu a cuprins desigur tot ce eu mi-am propus prin Proiectul didactic a avut și
neajunsurile și scăpările ei,

Deasemenea, distinșii profesori îndrumători și asistenți la lecție, doamna Surducan

Aneta, precum și lect univ.dr.Constantin Predescu mi-au împărtășit cu dragoste părintească,

observații pertinente și utile pentru cariera mea viitoare. Pentru observațiile, ideile și
sugestiile dumnealor nu pot decât să le mulțumesc cu profund respect și nemăsurată
recunoștință.

Mă apropii de finalul succintelor mele considerații de apreciere sau mai bine zis de
„autoapreciere” cu motivația titlului eseului meu „Clipe unice.....” , care întradevăr nu le-am
mai trăit niciodată... ( bucurându-mă așa de tare că după consumarea evenimentului am
telefonat părinților, bunicilor, surorii mele și ea studentă și chiar unor prieteni apropiați....

Fericirea mea de moment mi-a dovedit că partea practică ne mobilizează cel mai mult
și mai ales este activitatea dătătoare de speranțe..... pentru viitor, pentru viitorul școlii
românești, în general.

Bibliografie

-Programa școlară –pentru anul școlar 2018-2019 pentru fizică (cls.VI, VII,
VIII)

-Manualul de Fizică – clasa a VIII-a

-Metodica predării fizicii

Cluj-Napoca, 2019

Studentă Enache Maria Magdalena

 Doctorul Eugen Nicoară și satul Pietriș (Cuejdi) com. Deda

Cine s-a născut și a trăit în zona Reghinului sau a Gurghiului, pe Valea Beicii,
Luțului sau în partea de N.E. a Câmpiei transilvane nu se poate să nu fi auzit de legendarul
medic ,Eugen Nicoară, figură emblematică a acestei zone binecuvântată de Dumnezeu.

Dar , Doctorul Nicoară Eugen n-a fost numai, un medic deosebit, un chirurg cu calități
excepționale, a fost un mare cărturar patriot, un extraordinar gospodar și un Om al obștii.

Despre Reghin, împrejurimi și Astra Reghineană au scris pagini demne de laudă, regretatul
Marin Sara, neobositul cercetător Ilie Frandeș, destoinici intelectuali ai Reghinului și
Tg.Mureșului, mai ales după Decembrie 1989.

Autorii acestor modeste însemnări s-au folosit de presă și de o parte din Bibliografuia
care ne prezintă, date și fapte din viața renumitului medic reghinean, dar am apelat și la
memoria unor oameni din zonă, care l-au cunoscut și stimat pe ilustrul personaj, mai ales al
celor din satul nașterii sale, din Pietriș (Cuiejdi) – Mureș.

Pentru că au existat unele controverse privind locul nașterii sale, afirmăm cu tărie că
atât memoria colectivă, cât și izvoarele scrise stabilesc cu siguranță locul și data nașterii sale-
Satul Pietriș (Cuiejdi) –com. Deda, în ziua de Bobotează a anului 1893.

Preoteasa Elena a fost moșită de mătușa Gafina Demian (moașă a satului de peste 50
de ani) sora bunicii și străbunicii noastre Siuca Demian. Se spune că moașa a ridicat pruncul
în brațele sale, boțul de om și a zis..

Să fie sănătos,

Să fie voios,

Să fie norocos,

Înalt în stat

De seamă în sat.

Dar Nicoară n-a fost un om înalt la stat și de seamă numai în satul nașterii sale, ci peste tot
unde l-au purtat pașii , ca elev și student, ca practicant în medicină, ca medic la Spitalul
construit de el în Reghin, ca militar pe front ,

Pentru a încheia discuția privind locul nașterii ilustrului medic mai pomenim o lucrare
de specialitate a prof. Eugen Mera din Ibănești care confirmă afirmațiile noastre dar mai ales
prima strofă din poezia autobiografică „Viața mea”

„ Eu am răsărit grâu curat

 În ogorul strămoșilor mei

Subh Scaunul Domnului înalt

M-au păscut zburdalnicii mei...”

Deci strălucitul medic ,Eugen Nicoară s-a născut la data de 6 ianuarie 1893, de
Bobotează( după unii în ajunul Bobotezii) , când tatăl său Părintele Grigorie, umbla cu Crucea
și Iordanul pe frumoasa Valea Pietrișului și a fost botezat la 18 ianuarie 1893 la Biserica
Ortodoxă Română din Pietriș, fiind primul din cei 7 copii ai părintelui Grigorie Nicoară,
originar din Râpa de Sus (Vătava) și a preotesei Elena fiica cea mare a preotului Ioan Petra
din Ibănești ( rămasă orfană de mamă la vârsta de numai 12 ani).

Viitorul medic Eugen Virgil Nicoară a fost botezat în Biserica Ortodoxă Română din
Pietriș de către bunicul său, preotul Ioan Petra, paroh în Ibănești și a avut nași de botez pe
Mărioara Șandor(născută Grozav) și Georgiu Sandor din Cuiejdi, mare proprietar de
pământuri și păduri și fiica lor și soțul ei dr.Manda Andrei din Bistrița.

Când preotul Grigorie Nicoară avea 3 copii a fost ale preot la Ibănești cu condiția să
construiască o biserică nouă prin anul 1898 când Eugen avea 5 anișori.

Din Pietriș s-au mutat cu 20 de căruțe venite din Ibănești ( se poate vedea că nu era prea
sărac și fugea de sărăcie).

Eugen Nicoară a urmat cursurile primare și clasa a V-a la Gurghiu, iar apoi la Odorhei
(jud.Harghita de astăzi).După Odorhei, Eugen împreună cu cei doi frați ai lui vor urma Liceul
Evanghelic din Tg.Mureș unde românii intrau foarte greu.Între timp în anul 1910 tatăl său,
Grigorie Nicoară este numit protopop interimar al Reghinului.

În vara anului 1913 elevul Eugen Nicoară a dat examenul de maturitate. Dar soarta
familiei a fost tristă, la 21 de ani și cu 6 frați minori ajunge orfan de tată, în timp ce era
student la Universitatea din Budapesta. Intră în primul război mondial ca subofițer sanitar
( vezi poza alăturată), dar cum scriu unii autori, Nicoară nu a intrat să„ omoare oameni, ci să
salveze vieți”.

Spațiul nostru fiind desigur limitat mai arătăm că Eugen Nicoară (Genu) a fost tot timpul
un elev și student strălucit, cum i-a plăcut să fie tot restul vieții, un om deosebit.

După moartea tristă a tatălui său , la vârsta de numai 48 de ani Nicoară, și-a ajutat frații să se
realizeze în viață, primind și o bursă de la Biserica Ortodoxă Română căreia i-a restituit
Spitalul orășenesc din Reghin construit prin strădania familiei lui inaugurat în anul 1933.

Cea mai mare parte a vieții distinsului intelectual a fost legată de orașul Reghin și
desigur de împrejurimile lui de unde veneau locuitorii zonei să-și aline durerile vieții.

Doctorul Eugen Nicoară este considerat de contemporanii sai mureșeni o somitate a

medicinei locale și chiar naționale, un chirurg care a efectuat peste 53.000 de operații pe
aproape toate zonele corpului uman. Pentru că era singurul chirurg din zonă în perioada
interbelică a făcut specializări la Viena, Berlin,Paris, în Elveția, etc.

Pentru cultura lui enciclopedică, dar și pentru a comunica cu pacienții a vorbit toate limbile
folosite în Ardeal (maghiara, săseasca, limba romani, chiar și slovaca), dar și limbile de
circulație internațională franceza, italiana, germana.

Dr.Nicoară a fost un mare umanist, pacienții lui au fost de toate naționalitățile, de toate
religiile din Transilvania. Cu satisfacție observăm în însemnările lui testamentare nume de
maghiari, sași, evrei care trebuiau să participe la slujba de înmormântare.

Renumitul dr.Nicoară a fost o prezență vie în întreaga activitate a Astrei Reghinene,

atât ca președinte al Despărțământului Reghin, un număr însemnat de ani, cât și ca membru.

Pe lângă conferințele ținute în toate zonele Despărțământului ( mai ales pe linie

desănătate, sau chiar de folclor etc.) a ridicat singur, sau în colaborare, de la Toplița Română
până la Crăiești și Milășel, de la Ibănești și Hodac până la Monor sau Pietriș și Deda peste 100
de frumoase Monumente și Troițe ridicate în memoria Românilor căzuți la 1848-1849 sau în
cele două războaie mondiale.

Dar Nicoară a onorat statutul lui de me3dic și fiu de preot și de bun român ajutând
financiar un număr enorm de mare de construcții sau reparații de biserici românești, indiferent
de confesiune.Nu putem să nu dăm câteva exemple

-Catedrala Ortodoxă din Cluj (1929) = 10.000 lei

- Biserica Unită din Maiorești = 200.000 lei

(Din informațiile de la tatăl și bunicul nostru Artimon Mircea suma donată pentru Maiorești a
fost pregătită pentru satul Pietriș, satul nașterii sale, dar în urma unui conflict puternic cu
primarul comunei Pietriș a schimbat destinația banilor pentru Maiorești unde era bun prieten
cu înv. Iustin Handrea.)

In anul 1936 a donat totuși Bisericii din Pietriș 3.000 lei.

- Ibănești Sat – Biserica Unită = 14.000lei

- Biserica din Sântu = 12.000 lei

- Biserica din Apalina = 14.000 lei

- Biserica din Habic = 10.000 lei

- Râpa de Jos = 6.000 lei

- Biserica Unită din Suseni = 5.000 lei etc.etc.

Din anul 1920 au fost consultați și tratați în mod gratuit următorul număr de bolnavi

- Boli de copii - 7.320

 - Sifilis - 8.670

- Tuberculoză - 325

- Scabie -298

- Diverse - 19.250

Dintre aceștia, 90% au diagnosticați și tratați de dr. Eugen Nicoară și dr.Vasile Nicolescu.

Activitățile filantropice ale Marelui Om care a fost dr.Eugen Nicoară sunt prea multe
pentru a putea fi toate enumerate.Nicoară a sprijinit tineri meseriași din zona Reghinului,
Ibăneștiului, Deda, Vătava etc. pentru a-și desăvârși studii liceale sau universitare. Doctorul a
avut mulți fini de botez și cununie.

Dar ceea ce mi se pare impresionant a fost faptul că la foametea din 1946, împreună cu
soția sa Maria Nicoară a îngrijit 250 de copii ( !!!) veniți din zonele calamitate de secetă.Este
impresionant și-aproape incredibil!

Credem că și din acest motiv, prințul Dimitrie Sturza a sponsorizat excelenta lucrare
biografică a ilustrului ziarist Robert Mihai Matei apărută în anul 2017.

O parte din cei care cunosc minunatele împliniri și binefaceri ale unei vieți dedicate binelui
umanpropun, cu tot respectul, ca Primăria și Consiliul Local de astăzi a comunei Deda sa ia
în discuție Acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” post- mortem

al satului nașterii sale ,Pietriș sau să fie montată o placă comemorativă pe Biserica unde a
slujit tatăl său și unde i-a fost botezat fiul cel mare, Eugen, la 18 ianuarie 1893.

Doctorul Nicoară a fost mai mult al Reghinului, al județului, al României, dar până la
cinci ani a fost al minunatului sat al nașterii sale, al Pietrișului (Cuiejdiului) com.Deda.

Merită să se închine în fața memoriei lui și locuitorii comunei Deda unde a ridicat
monumente la Deda, Filea și Pietriș unde l-a avut pe iubitul său prieten ,istoricul Vasile
Netea, care dealtfel prin testament trebuia să vorbească 15 minute la funeraliile prietenului
său Eugen (Genu).

Prof.pensionar Gheorghe A.Mircea

Prof.ciclul primar Maria Laura Enache – Lixc. Tehnologic Deda

P.S.Profesorul pensionar Gheorghe Mircea a fost de două ori pacientul medicului Nicoară , o
dată când era elev în clasa a VIII-a la Lic. Petru Maior, pe strada unde avea cabinet și doctorul
și altă dată când și-a completat Fișa de sănătate pentru Facultate, Dr. Nicoară lucrând atunci la
Policlinica orășenească
 „ Să urmezi o carieră didactică „dacă

simți că iubești , cu adevărat, copiii”.,

PROF.MIRCEA A.GHEORGHE

S-a născut la data de 20 august 1941, în satul Pietriș, din comuna Deda, la aproape un
an după ce această parte a „Bătrânului ” Ardeal a fost anexată Ungariei hortyste.

A fost al doilea copil al țăranilor Artimon și Maria, familie cu 5 copii.

S-a bucurat de atenție deosebită din partea părinților, întrucât primul copil din familie,
tot cu numele de George, decedase.

A fost copilul preferat al bunicii lui ,dinspre tată, Ioana din Deal și fiindcă purta
numele fostului ei bărbat, George a lui Iosif care murise la câțiva ani după venirea din
prizonieratul, la ruși, din primul război mondial.

Școala primară a absolvit-o în frumosul sat natal, Pietriș, având ca învățătoare pe

distinsa, vrednica și inimoasa doamnă preoteasă Olimpia Arghir, care i-a rămas în minte și
inimă ca emblemă a dăscăliței adevărate.

Școala gimnazială a urmat-o în satul Deda, reședință de comună, rămânându-i în

memorie prestația didactică de excepție a dascălilor săi,,Ioan Faliboga (istorie),Virgil Pop
(geografie) și Ionescu Didina (lb.română).
 Între anii 1955-1959 urmează cursurile Liceului teoretic „Petru Maior” din Reghin
având ca diriginte pe excelentul dascăl de matematică, care a fost, Geller David.

Printre alții i-au rămas în amintire nume de dascăli reghineni, precum Vasile Suciu
(viitor director al Liceului și fost inspector șef al Secției raionale de învățământ) la geografie,
a doamnei Borotea, prof. de chimie, Ovidiu Neamțu,prof.de lb.franceză și alții.

În anul 1956 rămâne orfan de tată, care suferise, câțiva ani , fiind bolnav, în urma unei
„detenții politice” de aproximativ 1 an, în anul 1949.N-a fost o pedeapsă lungă, dar trecând în
acel timp, prin închisorile din Aiud și Gherla aceasta i-a fost suficientă și fatală.

Pentru a-și putea termina studiile liceale a fost sprijinit moral și material de fratele
tatălui său, Leon Mircea, distinsul Director al Bibliotecii orășenești, raionale și municipale din
Reghin timp de 30 de ani.

În anul 1959 a fost prima promoție care termina liceul cu 11 clase (înainte se aplicase
modelul sovietic de liceu cu 10 clase) dar și primii băieți încorporați la 18 ani în armata
română.Și-a satisfăcut stagiul militar între octombrie 1959 și noiembrie 1961 la arma
„Grăniceri” ( Bârlad,Iași și Pichetul grăniceresc din com. Mitoc, jud.Botoșani), iar apoi tot de
la Iași s-a lăsat la vatră în noiembrie 1961.

Fiind o perioadă în care România era în criză de dascăli, iar el în criză de bani,în
aceeași lună, noiembrie a fost numit învățător suplinitor în satul Habic, comuna Beica de Jos,
raionul Reghin. Având director și coleg de muncă pe minunatul învățător, mai târziu,
profesor, Mihai Borda.S-a integrat repede la locul de muncă dar și în viața spirituală a
acestui mirific sat.

Intenționând să urmeze studii superioare în domeniul învățământului, de la 1

septembrie 1963 este numit, la cererea sa, profesor suplinitor de limba și literatura română la
Școala generală din Idicel-Pădure, comuna Idicel, pe atunci.

Dar „ cum pofta vine mâncând” minunații copii ai idicenilor din Idicel-Sat și Idicel-
Pădure, dar și o parte din partea, mai de sus, a Potocului(comuna Ideciu de jos), l-au făcut să
se apropie tot mai mult de această frumoasă profesie de dascăl.

În timp ce profesa la Școala din Idicel-Pădure este admis la Institutul Pedagogic de 3

ani dinTg.Mureș, Fac. de Lb.română-istorie, înv.fără frecvență.

Se căsătorește în anul 1966 cu învățătoarea suplinitoare Aurelia Făgăraș, din Reghin,

tot absolventă a Liceului „Petru Maiort” din Reghin.

În toamna anului 1967 de la 1 sepembrie este numit prin ordin ministerial, prof-
director al Școlii generale din satul Milășel comuna Crăiești, fost raion Reghin( până în anul
1968).

Între anii 1967 și 1974 a fost directorul școlii din Milășel, sat care nu avea nici măcar
curent electric, dar avea niște oameni și copii minunați, oameni de omenie și români
adevărați.
 În condiții vitrege, cu ambiție și răbdare,a traversat una din importantele perioade ale
tinereții sale,, a finalizat construcția școlii din Milășel, găsită ridicată,„doar în roșu”, între anii
1970-1974 i-au venit pe lume, cei 5 copii, pe care îi consideră cea mai mare bogăție a familiei
lui,, Ioan-Lucian (1970), Adela (1971), George-Aurelian (1972), Maria –Laura
(1973) ,Ovidiu-Artimon(1974).

Folosindu-se de două lămpi cu petrol și de mintea cu care a fost înzestrat de bunul

Dumnezeu și-a absolvit și studiile universitare la Univ.„Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca,
Facultatea de „Istorie-Filozofie”, secția Istorie. A făcut ca lucrare de licență „Monografia
etnografică a frumoasei comune natale „Deda” având conducător științific pe exemplarul
profesor și cercetător, Valeriu Butură, Moțul din Sălciua, fost director al Muzeului Etnografic
al Transilvaniei. Lucrarea a fost apreciată de comisie cu nota 10(zece).

Din toamna anului 1974 a fost transferat la Școala din centrul de comună, Crăiești, ca
profesor de ,istorie, cu ½ normă, Director al Căminului Cultural, dar și funcția politică de
Secretar-adjunct al Comitetului Comunal de Partid.

În anul 1970 obține definitivatul în învățământ, la obiectul „Lb.română” iar în anul

1975, promovează examenul de gradul II, ca profesor de istorie.În anul 1981 obține gradul
didactic I, primul dascăl din comună, cu lucrarea„ Monografia istorico-etnografică” a
comunei Crăiești, având conducător științific, pe eruditul profesor universitar, viitor
academician Nicole Edroiu, iar președintele comisiei i-a fost profesorul universitar dr.Liviu
Maior, fost ministru al Învățământului.

În anul următor venirii la Crăiești, de la 1 septembrie 1975, este numit și Director

coordonator al școlilor din comuna Crăiești, funcție din care se pensionează, cu foarte mici
întreruperi până la data de 31 august 2004.Mai lucrează ca prof.pensionar cu ½ normă în anul
școlar 2004-2005.

O perioadă de aproape 44 de ani le-a dedicat-o celor mai scumpe ființe de pe lume, care
sunt „copilul și adolescentul”.

Din căsătoria cu Aurelia Făgăraș din orașul Reghin în anul 1966 are cei cinci , minunați
urmași ,, Lucian-Ioan- inginer zootehnist, în prezent, inspector șef în domeniul asigurărilor ,
în care are și un Masterat.,

-Adela Mircea – profesoară de Filozofie, în prezent ,stareța Mănăstirii Rimetea, jud. Alba.,

- George-Aurelian, inginer viticol la Crama Țelna, din jud.Alba.,

- Maria-Laura, căsătorită, Enache, profesoară la ciclul primar la Gr.Școlar „Vasile Netea”

din Deda și mezinul familiei –Ovidiu-Artimon , profesor de fizică tot la același liceu și tot
absolvent al aceleiași prestigioase Universități clujene „Babeș Bolyai”.

Poate nu este destul de modest domnul profesor, vă rog să-l scuzați pe George, dar are
și niște nepoți vrednici și minunați ,,
 Mircea Iulia-Maria – studentă la Universitatea de Vest Timișoara, Fac.Biologie,chimie,
geografie-Sp.Bio-chimie.

Mircea George –student – la Silvicultură, Univ.Agricolă și de medicină Veterinară Cluj-

Napoca.,

Enache Maria-Magdalena –căsătorită Gurscă, absolventă a Fac.de Fizică în specialitatea

Fizică Medicală la Univ.B.B.Cluj și un Masterat la Univ.Oradea ( absolventă a Liceului
Tehnologic „Vasile Netea” din Deda)

Enache Ioana –Absolventă la Univ. București ,Fac.de Limbi străine, în prezent,

masterandă la Univ. din Anvers (Belgia).(fostă șefă de promoție a Lic.Pedagogic
„M.Eminescu” din Tg.Mureș).,

Mircea Cristina-Adela – studentă la Univ.de Științe Tehnice, Fac.„Energie electrică” și

mezinul nepoților

Mircea Vlad-Ștefan –elev clasa a XI-a la Lic.„Al. Papiu-Ilarian” Tg.Mureș

Profesorul Gheorghe Mircea a fost numit director, de Organele județene ale Insp. școlar
județean în colaborare cu Organele locale, dar și „ prin alegeri” sau „ concursuri” organizate
pentru funcția de director de către Ministerul Educației –Învățămîntului.

Și-a stimat, apreciat și ajutat, când a fost nevoie, pe toți membri corpului didactic și
administrativ, de unde a lucrat.

A iubit copii școlilor pe unde a lucrat ca dascăl, la fel ca pe proprii lui copii. S-a integrat
în viața spirituală, socială și culturală a localităților.A colaborat, ca un adevărat prieten, cu
părinții copiilor, a stimat pe toți locuitorii localităților fără deosebire de naționalitate, rasă, sex
sau religie. La Crăiești a mai construit 3 săli de clasă, sală profesorală, ateliere școlare, până
în 1991 școala funcționând cu 10 clase. Inafară de activitatea didactică sau „ de conducere” a
fost și un important activist cultural, bibliotecar ( la Habic și Idicel-Pădure), Director de
Cămin Cultural la Milășel și Crăiești. A fost deputat și consilier local la Idicel și Crăiești.

A sprijinit, dar a și participat, cu elevii și tineretul local, la concursuri și festivaluri

culturale de teatre, literare și folclorice.

A colaborat, sporadic cu articole social-culturale la ziarele județene, mai ales la „Steaua

Roșie” și ”Cuvântul Liber”.

Tot timpul activității didactice a avut, împreună cu elevii lui preocupări privind cercetarea
istoriei locale a localităților în care a lucrat. Din cercetările lui, în anul 2014 a publicat
împreună cu vrednicul preot din Milășel Sorin –Ciprian Bogdan lucrarea „File monografice
Milășel”, iar în anul 2018, luna decembrie și-a îndeplinit visul de a publica lucrarea „Crăiești
–(Reghin) –File monografice ” lucrare ce a dedicat-o Centenarului Marii Uniri din 1918, celor
2 delegați din comună la Marea Unire. Dacă va fi sănătos, are pe masa de lucru și alte lucrări
de istorie locală din minunatul nostru județ, care este Mureșul.
 Domnul profesor Mircea Gheorghe spune că a vorbit, poate , prea mult despre copilărie
și adolescență, dar cu toate greutățile de după război, cu perioada „foametei” din 1948-1949,
cu lipsa tatălui, rămâne o perioadă frumoasă și deosebită pentru orice copil de la țară.

Am fost sprijiniți moral și material de frații tatălui lor,( un frate și o soră, care n-au avut
copii ), dar greul l-a dus tot mama lui Maria, care și-ar fi dat și sufletul pentru copii, a fost o
adevărată „mamă eroină” .,

La olimpiadele școlare și-a sprijinit proria fată, Adela, care a reprezentat cu cinste,
județul Mureș la obiectul istorie, faza națională, în timp ce era eleva Liceului Pedagogic
„M.Eminescu din Tg.Mureș.

În aceeași perioadă a avut două participări, premiate, la Faza Națională a Concursului de

„Referate și comunicări științifice” la care a primit și sprijinul tatălui ei.

O perioadă de aproape 44 de ani„ de dăscălie” nu este lipsită și de neîmpliniri și

neajunsuri, de inerente greutăți sau insatisfacții, dar lucrurile bune și frumoase rămânând
dominante pentru profesorul Mircea Gheorghe, prietenii și colaboratorii lui.

Poate ne repetăm, dar în anii, cât a fost conducător de unități a avut împliniri pe linie
administrativ-gospodărească, dar satisfacțiile pentru reușita absolvenților săi rămân
memorabile.

Pentru rezultatele bune este de menționat rolul familiei lui, rolul și coeziunea
colectivului didactic, dar și sprijinul moral și material al conducerii comunei, al întregii
comunități locale din care a făcut parte. Soția lui Aurelia a făcut o perioadă, atât la Milășel,
cât și la Crăiești, și activitate de „Secretariat”...

O să finalizăm această prezentare cu un lucru pe care profesorul Gh.Mircea l-a ezitat

mereu, acela de a numi câțiva din foști lui elevi, care îi vin momentan în memorie cu
cuvenitele scuze , de a fi iertat de către cei nedreptățiți și care nu se vor găsi mai jos,,

I. Foști elevi din Habic,,

- Tulbure Radu – absolvent al primei promoții a Lic.Ped. „M.Eminescu” Tg.Mureș,

fost învățător și director al Școlii din Habic, întemeitor al Muzeului din localitate

- Ilieș Doina (Reghin) etc..

II. Foști elevi din Idicel-Pădure,,

- Oltean Galaction- medic a ajuns prof.Univ.dr....în centrul Univ.Tg.Mureș

- Lica Mărioara (căsătorită Bârsan) Sociolog Tg.Mureș

- Suciu Maria (căsătorită Dărăban) –educ.gr.I, Deda

- Man Gheorghe – preot Tg.Mureș, fost inspector școlar

- Groza Mihai – ziarist

 - Pilcă Ioan – economist- dir.economic I.R.U.M. Reghin

- Pui Emil – Reghin etc.etc.

III. Foști elevi din Milășel,,

- Covaci Maria – inginer chimist Tg.Mureș

- Gorea Maria - economistă Reghin

- Gorea Letiția –educatoare Tg.Mureș

IV. Câțiva elevi eminenți ai Crăieștiului,,

- Gorea Lia (căsătorită Boalcă) –Crăiești

- Mircea Lucian Ioan –Tg.Mureș

- Porav Emil –Crăiești

- Suciu Daniel –Tg.Mureș

- Mircea Adela –Stareță Mănăstirea Rimetea

- Moldovan Maria (căsătorită Chiorean) prof.înv.primar

- Mircea George Aurelian – ing.viticol jud.Alba

- Demeter Mihai – prof. de fizică-absolvent B.B.Cluj-Napoca

- Mircea Maria (căsătorită Enache) pro.înv.primar Lic.Tehnologic Deda

- Luca Cristian – Tg.Mureș

- Chiorean Simona –Ofițer M.A.N. Cluj-Napoca

- Boalcă Dumitrița- ing. Mediu Tg.Mure

- Bucur Maria – economistă București

- Bucur Ioana – procuror Cluj-Napoca

- Ianoși Silviu – medic Franța Ianoși Luciana prof.Lb.engleză Danemarca

- Conțiu Alexandra –inginer Olanda

- Conțiu Augustin – medic veterinar Crăiești

- Cătinean Dorin –preot Timișoara

- Cătinean Maria –educatoare Reghin

- Ormenișan Ovidiu –ing.gaz metan Cluj-Napoca

 - Ormenișan Marius – preot jud.Cluj-Napoca

- Horga Ioan – prof. Anglia

- Horga Caterina – prof.înv.primar Tg.Mureș

- Naste Laura – Germania

- Chiorean Augustina –funcționară Crăiești

- Moldovan Lenuța (căsătorită Suciu) juristă Tg.Mureș

- Moldovan Dana (căsătorită Sămărtean) funcționară Crăiești

- Poptămaș Aliodora – medic Cluj-Napoca

- Cătinean Carmen – ing. Chimist Tg.Mureș

- Mircea Ovidiu Artimon – prof.de fizică la Lic.Tehnologic Deda jud.Mureș

Profesorul Mircea Gheorghe, fiu al satului Pietriș, fiu de țărani, pensionat din învățământ la
Crăiești ( com.Crăiești) a lucrat aproape 44 de ani în școala românească din mediu rural, dar
nu regretă, declarând că a cunoscut de aproape sufletul țăranului român atât din zona
submontană, dar mai ales oamenii Câmpiei Transilvaniei. Regretă că unele din aceste sate,
dispar încet, dar sigur și se întristează la spusele marelui poet și filosof ardelean, Lucian
Blaga, ” din Lancrăm”, că „ Veșnicia s-a născut la sat”.

Ovidiu Unde-i punct și virgulă (.,) trebuie semnul exclamării

Unde-s două virgule (,,) să pui două puncte