OBSERVATIA-METODA DIDACTICA

I Fundamentele teoretice
a. Delimitări conceptuale

Termenul "metodă" provine din limba greacă, de la termenul "methodos" ("metha" - cale,
drumo metodă nu este eficientă prin sine, ci prin modalitatea prin care cercetătorul o
personalizează, respectiv prin modalitatea efectivă de integrare a ei în proiectul cercetării şi de
combinare cu celelalte componente ale acestuia. Combinaţiile dintre metode depind de: scopurile
cercetării, dimensiunile eşantionului, modul de prelucrare a datelor, gradul anticipat de extindere
a generalizărilor, "odos" - către, spre), care îi conferă sensul de cale sau drum de urmat,
ansamblu de acţiuni practice şi/ sau intelectuale, care se desfăşoară conform unui plan, în
vederea atingerii anumitor scopuri.
În timp ce metoda reprezintă o cale generală de descoperire a adevărului, procedeul
reprezintă un detaliu particular al metodei, care ţine de execuţia acţiunii, practic, un instrument al
metodei. Astfel, o metodă poate fi considerată un sistem omogen de procedee, acţiuni şi operaţii,
selecţionate funcţie de caracteristicile situaţiei de învăţare şi integrate într-un mod unitar de
execuţie.
Termenul "observaţie" provine din limba latină, de la cuvântul "servare", căruia se
adaugă prefixul "ob" , conferindu-i-se semnificaţia de "a avea înaintea ochilor", "a avea ochii
pe", "a cerceta". În general, observaţia presupune urmărirea intenţionată şi sistematică a
obiectelor, fenomenelor şi evenimentelor, în stare naturală, în condiţii obişnuite de existenţă şi
manifestare/ desfăşurare, cu scopul de a le cunoaşte cât mai profund şi de a le descoperi
trăsăturile esenţiale.
Observația, ca metodă de cunoaștere si cercetare psihopedagogică constă în ”urmărirea
atentă și sistematică a fenomenelor și faptelor fără intenția de a le modifica, cu scopul de a
degaja relatii cauzale referitoare la procesul instructiv-educativ, pe baza cărora se pot formula
generalizări predictive” .
Observația este una dintre cele mai des folosite metode pentru pentru cunoașterea
manifestărilor comportamentale ale preșcolarilor, elevilor, furnizând informații bogate și variate.
Trebuie subliniat faptul că în activitatea curentă la clasă profesorul este interesat în primul rând

1
de realizarea obiectivelor pedagogice, insă în paralel, în procesul de predare-învățare el realizază
observarea spontană a conduitelor de comunicare, de învățare ale elevilor. Strânse de-a lungul
unor intervale mai mari de timp și prelucrate corect aceste observații devin ipoteze ce sunt
urmărite apoi prin observații sistematice.