Aprofundare

Diferența dintre crize și căderi nervoase senzoriale

De Amanda Morin

Sumar

• Crizele și căderile nervoase nu sunt același lucru

• E greu să faci diferența doar privind la un copil supărat
• Cunoașterea cauzelor crizelor și căderilor nervoase te poate ajuta să înveți cum să le gestionezi
________________________________________________________________

Mulți oameni cred despre crize și căderi nervoase că sunt același lucru. Și pot arăta la fel când te uiți la un
copil care e în mijlocul unui astfel de episod. Dar pentru copiii care au tulburare de procesare senzorială sau
nu au autocontrol, o cădere nervoasă senzorială e foarte diferită de o criză. Cunoașterea diferențelor te poate
ajuta să înveți ce reacție e mai bine să ai pentru a-l ajuta pe copil.

Ce este o criză

O criză este o `ieșire` pe care o are copilul atunci când încearcă să obțină ceva ce vrea sau are nevoie. Unii
copii cu probleme de învățare și atenție sunt mai predispuși la crize. De exemplu, unii pot fi impulsivi și nu
reușesc să își controleze emoțiile. Pot deveni rapid nervoși sau frustrați.

Un copil poate avea o criză atunci când nu a câștigat la un joc. Sau se poate supăra când acorzi atenție surorii
lui și vrea să-i dai lui toată atenția. Țipatul, zbieratul sau izbucnirea nu sunt moduri potrivite de exprimare a
emoțiilor pentru el, dar o face dintr-un anume motiv. Și are un anume control asupra comportamentului lui.

Copilul tău poate chiar se va opri în mijlocul crizei, ca să se asigure că te uiți la el. Când vede că te uiți la el, s-
ar putea să continue de unde a lăsat-o. Criza lui se va opri cel mai probabil atunci când va obține ceea ce vrea
– sau când realizează că nu va obține ceea ce vrea purtându-se așa.

Ce este o cădere nervoasă senzorială

O cădere nervoasă senzorială e o reacție la sentimentul de copleșire în fața informațiilor senzoriale primite.

Pentru unii copii se întâmplă atunci când e prea multă informație senzorială de procesat. Agitația dintr-un
parc de distracții poate să le provoace una, de exemplu. Pentru alți copii poate fi o reacție la faptul că au prea
multe lucruri la care să se gândească. Cumpărăturile pentru începerea școlii pot cauza o criză care se poate
sfârși într-o cădere nervoasă.

Iată cum puteți să înțelegeți această copleșire senzorială. Imaginați-vă că umpleți o carafă foarte mică de
apă. De cele mai multe ori puteți controla procesul și puteți umple carafa aceea puțin câte puțin. Dar
câteodată jetul e prea puternic și carafa dă peste ea înainte să apucați să opriți robinetul.

Acesta e modul în care funcționează o cădere nervoasă senzorială. Zgomotul de la parcul de distracții sau
grămada de haine care așteaptă să fie probate în cabina de probă sunt informații senzoriale care inundă
creierul copilului tău. Odată ce se întâmplă acest lucru, unii experți cred că se pornește sistemul de reacție
luptă-sau-fugi al copilului. Excesul acela de informație se revarsă sub forma țipatului, zbieratului, izbucnirii
sau fugii de lângă tine.

Diferite strategii pentru crize și căderile nervoase

Cauzele sunt diferite pentru crize și căderile nervoase și tot așa sunt și strategiile prin care le putem gestiona.
E important să ne amintim că diferența principală dintre cele două tipuri de izbucnire e scopul – majoritatea
crizelor sunt cu scop. Copiii caută un anume răspuns. Căderile nervoase sunt o reacție la ceva și de cele mai
multe ori copilul nu le poate controla.

Un copil se poate opri din criză de regulă atunci când obține ce vrea. Sau dacă e recompensat pentru
folosirea unui comportament mai adecvat. Dar o cădere nervoasă cel mai probabil nu se va opri atunci când
copilul primește ceea ce își dorește. De fapt s-ar putea ca el nici să nu știe ce vrea.

Căderile nervoase tind să se oprească într-unul din aceste două moduri. Unul este oboseala – copiii își
epuizează energia. Celălalt mod este o schimbare în cantitatea de senzații pe care o primește. Acest lucru îi
ajută pe copii să nu se mai simtă copleșiți de ele. De exemplu, copilul tău s-ar putea să se liniștească atunci
când ieși din mall.

Așadar, cum putem gestiona crizele și căderile nervoase în mod diferit?

• Pentru a gestiona criza, numește lucrul pe care îl vrea copilul, fără să cedezi. Arată-i că înțelegi ce
vrea. `Văd că vrei atenția mea. Când sora ta va termina de povestit, va veni rândul tău.` Apoi ajută-l
să înțeleagă ce comportament ar fi mai potrivit. `Când ai terminat cu țipatul, spune-mi calm că ești
gata pentru timp cu mine.`

• Pentru a gestiona o cădere nervoasă, ajută-ți copilul să găsească un loc sigur și fără zgomote în
care să se liniștească. `Hai să plecăm din mall și să stăm în mașină câteva minute.` Apoi oferă-i timp
cu o prezență calmă și securizantă, fără să vorbești cu el prea mult. Scopul e să reduci senzațiile pe
care le procesează.

Cunoașterea diferenței dintre crize și căderi nervoase e cheia pentru a-l ajuta pe copilul tău să le depășească.
Și posibil să te ajute dacă îți faci o idee mai bună a tipurilor de situații care pot fi problematice pentru copilul
tău. Poți de asemenea să cauți sfaturi despre cum să gestionezi zgomotul și alte sensibilități.

Ideile principale:

• Crizele au loc atunci când un copil încearcă să obțină ceva ce vrea sau are nevoie.
• Căderile nervoase au loc atunci când un copil se simte copleșit de senzațiile din mediul
înconjurător
• Cunoașterea cauzelor crizelor și căderilor nervoase te poate ajuta să înveți cum să le gestionezi