Nesiguranța privind viitorul

Nesiguranța privind viitorul este o trăsătură a copiilor anxioși. Ea presupune tendința

acestora de a reacționa negative (emoții, gânduri, comportamente) la situații și evenimente
care ar putea să apară.

Copiii cu anxietate percep aceste situații ca fiind stresante sau amenințãtoare și în consecințã au
dificultãți în a le face față.
Din această cauză apare hipervigilența, adică o minte care se îngrijorează excesiv

Apare astfel evitarea cognitivã („nu mã gândesc la viitor”) ca strategie de evitare a situațiilor
percepute ca fiind negative. Aceastã predispoziție de a reacționa negativ la evenimentele incerte
și de a face predicții negative cu privire la posibilele consecințe ale acestora duce la o creștere a
nivelului de anxietate.

Asta înseamnă că ai câteva instrumente de alarmă pe care le poţi folosi. Nu

numai că ai o listă a fricilor şi grijilor tale, ci ai şi informaţii despre semnalele
pe care corpul tău le trimite atunci când eşti speriat. Cum acum ştii mai multe
despre alarmele tale, te poţi gândi la moduri de a le evita sau de a le confrunta,
în funcţie de ce ţi se potriveşte mai bine.

Ţine minte că indiferent de cât de speciale sunt fricile tale, poţi face un efort
pentru a le controla. Când încep să te deranjeze, încearcă să faci ceva fizic pentru
a putea arde acel surplus de energie. Dacă nu poţi face exerciţii fizice, vezi dacă
te ajută respiraţia adâncă. Lucrează la gândurile tale, spunându-ţi lucruri pozitive şi
relaxante. Vorbeşte cu altcineva dacă e posibil sau scrie în jurnalul tău. S-ar putea
să fie nevoie să încerci o combinaţie de idei până te simţi mai bine.

Iată un alt mod în care să-ţi controlezi alarmele. Încearcă să repeţi lucrul de
care îţi este frică de 50, de 100 sau chiar de 500 de ori. Poţi face asta în minte
sau îţi poţi scrie fricile pe hârtie. De ce funcţionează asta? De obicei, majoritatea
copiilor încearcă să evite să se gândească la lucrurile care îi îngrijorează, pentru a
le scoate din minte. Dar, repetând fricile în continuu, mintea ta se obişnuieşte cu
gândul. Să presupunem că îţi petreci timpul gândind că îţi e frică de furtună, şi apoi
scrii acest lucru de 50 de ori. Poţi observa că acum cuvintele nu mai par atât de
înfricoşătoare (experţii numesc asta desensibilizare). O altă opţiune este să-ţi spui
cuvintele în gând sau cu voce tare folosind un ton caraghios, lucru care te poate
ajuta să schimbi modul în care priveşti frica aceasta. Încearcă şi vezi.
Intoleranța la incetitudine

Intoleranța la incertitudine este definitã ca tendința de a reacționa negativ emoțional, cognitiv și

comportamental la situații și evenimente incerte.
Copiii cu anxietate percep situațiile ambigue ca fiind stresante sau amenințãtoare și în consecințã
au dificultãți în a funcționa în situatii incerte.
Ca o consecinþã a intoleranței la incertitudine apare hipervigilența manifestatã prin procesarea
cu preponderențã a informației negative.
Apare astfel evitarea cognitivã („nu mã gândesc la viitor”) ca strategie de evitare a situațiilor
percepute ca fiind negative. Aceastã predispoziție de a reacționa negativ la evenimentele incerte
și de a face predicții negative cu privire la posibilele consecințe ale acestora duce la o creștere a
nivelului de anxietate.