Tipuri de limite de care copiii au nevoie

1. Limite de siguranță 
Aceste limite sunt, după cum reiese chiar din denumirea lor, utile în a împiedica un copil să rănească pe cineva sau să strice un lucru. 
Expresii prin care poți întări aceste limite: Nu te pot lăsa să mă lovești, Nu te pot lăsa să muști un om, Nu te pot lăsa să stai pe acel perete, Nu te pot lăsa
să tragi hamsterul de coadă în acest mod.
2. Limite de valoare
Aceste limite privesc respectarea valorilor și scopurilor familiei. 
Expresii prin care poți întări aceste limite: Nu te pot lăsa să vorbești în acest mod cu sora ta, Nu te pot lăsa să iei acea jucărie de la prietenul tău, Nu te pot
lăsa să mănânci bomboane la micul dejun, Nu, acum nu este momentul pentru televizor.
3. Limitele de așteptări
Aceste limite indică credința că al tău copil poate îndeplini o sarcină, încearcă să depășească o provocare sau să preia inițiativa atunci când fricile îi rețin.
Expresii prin care poți întări aceste limite: Știu că te poți descurca cu asta, Știu că poți face asta, Știu că pare greu dar poți termina asta, Am auzit că ești
îngrijorat cu privire la joc, dar știu că te vei descurca. 
4. Limitele de propunere
Putem stabili aceste limite înaintea unui anumit eveniment pentru a preîntâmpina o situație și a aduce la iveală sentimentele pe care copilul le are în acest
sens. De exemplu, atunci când încercăm să rezolvăm problema separării, putem să acționăm printr-un rămas bun lent când propunem că este momentul
să plecăm și apoi să ascultăm sentimentele copiilor.
Expresii prin care poți întări aceste limite: Voi pleca, Hai să îți pregătim împreună lucrurile este timpul să mergi la școală, Te voi înveli și voi închide lumina;
voi rămâne în cameră 1 minut și apoi voi pleca, Hai să intrăm împreună la petrecere.

Sfaturi pentru a implementa mai ușor limitele

- Gândește în avans. Creează-ți un plan și o strategie. În parenting trebuie să fii întotdeauna cu un pas în față, iar faptul că suntem adulți ne conferă un
avantaj semnificativ față de creierul copiilor
- Nu folosi un limbaj care să lase loc de interpretare. Folosește propoziții clare prin care să exprimi exact ce dorești de la copil și evită reîntăririle de la
final de frază
- Ai grijă la limbajul corpului și la expresiile faciale. Studiile au demonstrat că indiciile nonverbale joacă o importanță imensă. Nu începe să te
fâstâcești dacă vrei să impui o regulă. Încearcă întdeauna să te apleci; înălțimea unui adult pare intimidantă pentru un copil - poți să îți impui punctul de
vedere când stai în genunchi, în apropiere de copil și cu o expresie facială neutră
- Tonul vocii tale trebuie să fie cald, dar farm. Un ton ascuțit sau o cadență prea rară poate să se dovedească suprastimulant și să sperie un copil
(același lucru se întâmplă și când strigi)
- Nu te aștepta ca un copil să înțeleagă fără să se supere. Stabilește limita acolo unde consideri potrivit, dar lasă loc și pentru sentimentele sale. Nu
este realist să te aștepți ca un copil să accepte instantaneu ce îi ceri
- Dovedește așteptări corespunzătoare pentru dezvoltarea copilului. Un copil de 3 ani spune nu adesea, în timp ce unul de 4 ani va dori să știe de ce.
Amintește-ți cât de mult crește copilul tău pe fiecare nivel - emoțional, fizic, mental și psihologic 
- Rămâi ferm, chiar dacă te răzgândești. Încrederea în propriile decizii este crucială. Dacă nici tu nu ești sigur de ceea ce susții, nu ar trebui să pretinzi
altora
- Nu explica motivul pentru stabilești o limită mai mult de o dată. Poate fi util să oferi un motiv pentru acea limită. Dar nu te repeta, în special dacă
copilul nu se arată mulțumit; în astfel de momente limbajul nu îi este util și îți irosești timpul
- Apelează la umor. Poate cel mai important sfat, întotdeauna cu copiii funcționează bine umorul; animează obiecte, încearcă un ton amuzant sau
inventează un personaj inedit. Cu siguranță nu îți va lua mai mult timp decât să te târguiești, să mituiești sau să zbieri la copil.