… Căuta

Organizaţia Tratatului
Atlanticului de Nord
alianță politico-militară ce reunește 30 de țări din Europa și
America de Nord

… … …

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol

sau secțiune trebuie îmbunătățită. Aflați mai mult
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o

Organizația Tratatului Atlanticului de

Nord (NATO)

Drapelul NATO[1]

Statele NATO
Înființare 4 aprilie 1949
Tip Alianță militară
Sediu Bruxelles, Belgia
Apartenență 30 membri
Albania
Belgia
Bulgaria
Canada
Croația
Cehia
Danemarca
Estonia
Franța
Germania
Grecia
Islanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Macedonia de Nord
Muntenegru
Norvegia
Țările de Jos
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
România
Slovacia
Slovenia
Spania
Statele Unite
Turcia
Ungaria
Limbi oficiale engleză
franceză
Secretar General al NATO Jens Stoltenberg
Președintele Comitetului Militar
NATO Stuart Peach(d)
nato.int
Modifică date / text

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (în

engleză: North Atlantic Treaty Organization, NATO; în
franceză: Organisation du traité de l'Atlantique nord,
OTAN), cunoscută și ca Alianța Atlanticului de Nord,
este o alianță politico-militară ce reunește 30 de țări
din Europa și America de Nord. Organizația a fost
înființată în 1949 prin Tratatul Atlanticului de Nord,
semnat la Washington, D.C. pe 4 aprilie 1949, cu
obiectivul principal de a pune în aplicare un sistem
comun de apărare împotriva unui atac provenit din
exterior. Sediul general NATO se află la Bruxelles, în
Belgia, iar Sediul Central al Forțelor Aliate din Europa
se află în apropiere de Mons, în Belgia.

Cele 12 state fondatoare ale organizației sunt Belgia,

Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia,
Luxemburg, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii și
Țările de Jos. Au existat mai multe etape de extindere,
dintre care cea mai recentă a avut loc în 2020, când
Macedonia de Nord a finalizat formalitățile de aderare.

Cheltuielile militare însumate ale NATO constituie

aproximativ 70% din totalul cheltuielilor militare la nivel
mondial. Reprezentanții statelor membre și-au
exprimat intenția de a aloca minimum 2% din produsul
intern brut pentru cheltuielile militare până în 2024.

State membre

Istoric

Formarea NATO și Rezoluţia

Vandenberg

Summit-uri

Structura NATO …

Cartierul General al NATO se află la Bruxelles, Belgia.

Un nou sediu pentru Cartierul General este în
construcție începând cu anul 2010, iar finalizarea lui a
fost prevăzută în anul 2015.[11]

Consiliul NATO
…
Consiliul NATO sau Consiliul Atlanticului de Nord
(CAN/NAC) este instanța superioară a Organizației
Tratatului Atlanticului de Nord. Acesta se poate întruni
la nivelul Reprezentanților Permanenți sau poate fi
constituit din Miniștrii de Stat, ai Apărării ori din Primii-
miniștri ai statelor membre. Consiliul are aceeași
autoritate indiferent de nivelul de reprezentare al
componenților și se întrunește de două ori pe
săptămână, astfel: în fiecare marți pentru discuții
informale, și în fiecare miercuri pentru ședințe ce
vizează decizii.

Adunarea Parlamentară a NATO

…
Articol principal: Adunarea Parlamentară a NATO.

Adunarea Parlamentară a NATO (NATO

Parliamentary Assembly, NATO PA / Assemblée
parlementaire de l'OTAN, AP OTAN) a fost înființată în
anul 1955 sub denumirea de North Atlantic Assembly
(Adunarea Atlanticului de Nord) este un organism
consultativ interparlamentar format din membri ai
parlamentelor naționale ale statelor membre, numărul
reprezentanților naționali fiind proporțional cu numărul
populației statelor membre și reprezintă distribuția
politică a parlamentelor naționale. Președintele în
funcție al AP NATO este politicianul german Karl A.
Lamers.

Structuri militare
…
Unitățile și formațiunile militare ale NATO consituie
organismul operațional al NATO.

Secretarii Generali ai NATO

Aderarea României la NATO

Parteneriatul pentru Pace (PfP)

Actul fondator și relaţiile

NATO-Rusia

Conceptul de forţe
multinaţionale interarme
(CJTF – Combined Joint Task
Forces)

Prezenţa NATO în Bosnia-

Herţegovina (SFOR)

Apărarea colectivă și noul rol

NATO …

Inițial NATO a fost înființat cu scopul de a asigura

libertatea și securitatea tuturor membrilor săi prin
mijloace politice și militare, în conformitate cu Tratatul
Nord-Atlantic și principiile Cartei ONU.NATO este
manifestarea practitcă a efortului colectiv depus de
către membrii săi pentru a susține interesele comunue
în problema securității

5 sarcini fundamentale de securitate: Securitate:

mediu de securitate stabil în zona E-A, dezvoltarea
instituțiilor democratice, rezolvarea pe cale pașnică a
conflictelor, împotriva folosirii forței Consultare: în
conformitate cu art. 4 din Tratatul de la Washington,
NATO este un forum transatlantic esențial în
consfătuirile aliate asupra probl. de interes comun
Descurajare și apărare: să descurajeze și să se apere
în fața oricărei agresiuni Managementul situațiilor de
criză: prevenirea efectivă a conflictelor + angajare
activă în rezolvarea crizelor și în acțiunile de ripostă
Parteneriat: promovarea parteneriatului, cooperării,
dialogului – creșterea transparenței, încrederii și
capacității de a acționa

Transformarea Alianței – noul mediu de securitate:

Modificarea relațiilor E-V, a RI și a mediului de

securitate Începutul coincide cu a 40-a aniversare a
Tratatului de la Washington (1989)

Rolul NATO: Asigură baza de apărare colectivă și

securitate comună a țările membre păstrează o
balanță strategică în Europa de-a lungul Războiului
Rece promovează stabilitatea, respectarea drepturilor
omului fundamental în îndeplinirea condițiilor de
schimbare

Sursele schimbărilor: 1967: Doctrina Harmel – bazată

pe politici paralele de menținere a unei apărări
adecvate în încercarea de a detensiona relațiile E-V
1969: Ostpolitik (Willy Brandt) 1975: Actul final de la
Helsinki – CSCE (OSCE) desfășurarea de NATO a
Forțelor Nucleare cu Rază Medie de Acțiune în Europa
1979: Invadarea Afganistanului de URSS Venirea lui
Gorbaciov + Revoluțiile anticomuniste și unificarea
Germania

1987: Tratatul de la Washington – eliminarea totala a

focoaselor 1989, Viena: negocieri privind controlul
armamentului: stabliește politicile călăuzitoare ale
Aliaților pe parcursul celui de-al 5-lea deceniu de
cooperare stabilește un Concept Cuprinzător privitor
la Controlul Armamentului și Dezarmare

Declarația Summitului: recunoaște schimbările care s-

au petrecit + declară nevoia continuă de forțe de
descurajare efective + de control al armamentului;
adoptă măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor pe
termen lung

Rol NATO: Asigură cadrul consultărilor și coordonării

politicilor între țările membre cu scopul de a diminua
riscul crizelor care ar fi putut afecta interesele comune
de securitate Alianța își intensifică eforturile de:
Îndepărtare a dezechilibrelor militare + deschidere în
privința acestor probl. Sporire a încrederii prin acorduri
radicale, aranjamente de control și prin mai multe
contacte la toate nivelele

1990, Londra: Declarație: cea mai cuprinzătare de la

fondarea NATO se dorește să pună capăt confruntării
Est – Vest prefigurată de Mesajul din Tumberry –
ofertă de prietenie și cooperare URSS – statele
europene

Cartierul general NATO: Reprezentanții țărilor din

Europa Centrală și de Est au fost invitați Au avut loc
mai multe vizite – intensificarea contactelor
diplomatice

1990, Paris: Carta de la Paris pentru o nouă Europă:

Declarație comună de neagresiune Tratatul asupra
forțelor convenționale din Europa Se pune capăt oficial
relațiilor de adversitate, renunțarea la utilizarea forței
În conformitate cu Carta ONU și Actul Final de la
Helsinki

Discuții asupra doctrinelov și forțelor militare: Acordul

Cerului Deschis (survolarea teritoriilor naționale) –
sporirea încrederii, transparenței Reducerea forțelor
convenționale de la Atlantic și până la Urali – limitarea
efectivelor militare în Europa Intensificarea CSCE

Pe plan intern NATO începe revizuirea strategiei proprii

– adaptată noilor circumtanțe

Schimbarea poziției în politica de apărare: Rolul

principal al NATO rămâne același: garantarea securtății
și integrității teritoriale a membrilor + asigurarea prin
intimidare și apărare colectivă Capata noi
roluri:Parteneriatul pentru Pace

Consiliul Permanent Reunit NATO-Rusia, Comisia

NATO-Ucraina: create pentru intensificarea
cooperării:forțele militare aliate – rol în facilitarea
transparenței și creșterea încrederii între NATO și
Parteneri + în verificarea acordurilor privind
armamentul NATO își asumă misiunea de sprijinire a
rezolvării efective a crizelor și angajamentelor de
prevenire a conflictelor prin implementarea Acordului
pentru Pace din Bosnia si sigurarea prezenței
internaționale de securitate în Kosovo, mandatată de
UN

Prima misiune combatantă majoră în care NATO

folosește forțele militare ca instrument de rezolvare a
crizei și de a sprijini UN: conflictul din Iugoslavia
(1995) NATO implementează aspectele militare ale
Acordului pentru Pace prin preluare conducerii
Forțelor de implementare multinațională (TFOR), apoi
a Forțelor de Stabilizare (SFOR)

NATO trece de la un rol relativ limitat de sprijinire a

eforturilor UN de menținere a păcii la unul de preluare
a întregului control al operațiunilor complexe de
menținere a păcii – implică participarea de forțe din
partea a numeroase țări Partenere sau non-NATO

Acțiunea NATO în Kosovo și rolul său în atenuarea

crizei umanitare din țările vecine au contribuit la
întărirea rolului NATO în rezolvarea crizei: NATO
contribuie prin campaniile sale aeriene și prin
desfășurarea a KFOR la obiectivul comunității
internaționale de creare a fundamentului pentru pace
și stabilitate de lungă durată în Kosovo Adaptarea
forțelor militare la noile curcumstanțe: Forțe Operative
Multinaționale Interarme (CFTF) – NATO oferă mijloace
flexibile la noile amenințări la securitate si Integrarea
participanților non-NATO la operațiunile de sprijinire a
păcii sub comanda NATO

Structurile și acordurile permit țărilor membre să

beneficieze de avantajele politice, militare și de
resurse ale acțiunii și apărării colective. Includerea
țărilor Partenere NATO contribuie la îmbunătățirea
eforturilor comune de cooperare în probleme de
securitate Euro-Atlantică

Principalele caracteristici ale schimbărilor care

afectează forțele militare NATO in reduceri ale ale
dimensiunilor si vitezei de reacție Creșteri ale
Flexibilității, Mobilității, Multinaționalității

Principii:

Angajamentul față de apărarea colectivă ca funcție

centrală, fundamentală a Alianței

Menținerea legăturii transatlantice ca garant al

credibilității și eficienței Alianței

Rolul Forțelor Aliate:

Au constituit baza apărării și intimidării în fața

amenințării unui război – care a rămas principala
problemă de securitate a Aliaților timp de 40 ani

Rolul principal: garantarea securității și integritatea

teritorială a statelor membre

Asigurarea securității prin intimidare și apărare

colectivă

Summit-ul de la Madrid, iulie 1997: Anunță tranziția

spre o nouă fază în care structurile și politicile
inovatoare introduse ca răspuns la noile conjucturi
aveau să fie testate în practică Alianța – transformări
externe și interne =>măsuri suplimentare concrete și
cuprinzătoare în toate domeniile Programul a dovedit
capacitatea NATO de a-și asuma noi resposabilități
fără a aduce atingere scopurilor sale inițiale și de a-și
consolida rolul în viitor pe abilitatea deja demonstratp
de adaptare la cerințele unei societăți aflate în
continuă transformare

Rolul operațional al NATO în menținerea Păcii: Rolul

NATO în conflictul din Fosta Iugoslavie Rolul NATO în
conflictul din Kosovo

Relaţiile NATO cu alte

organisme internaţionale

Vezi și

Note

Legături externe

Ultima modificare efectuată acum 22 de …

PAGINI SIMILARE

Uniunea Vest-Europeană

Asociația Tratatului Atlanticului

Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 , exceptând

cazurile în care se specifică altfel.

Termeni de utilizare • Politica de confidențialitate •

Desktop