Sunteți pe pagina 1din 6

Sociologia artei

Sociologia artei este ramura a sociologiei culturii. Arta, ca forma a constiintei sociale si ca forma de activitate cultural-umana specifica vietii sociale, materiale si spirituale, se caracterizeaza printr-o relative autonomia in campul culturii. Prin geneza, structura si functiile sale, prin formele sale institutionalizate, prin diversitatea de genuri si forme sub care se manifesta,prin schimburile permanente pe care le are cu societatea si natura, arta, ca mijloc de reflectare prin imagini si transformare a realitatii sociale, si-a constituit domeniul sau relative autonom in sfera culturii. Sociologia artei analizeaza rezultatul creatiei artistice, privita sub raportul conditionarii ei sociale si al naturii sale ( caracterizeaza prin reflectarea societatii), activitatea creatoare a oamenilor de arta (artistii), care, ca pozitie si rol, este socialmente determinanta, sistemul de fenomene sociale , sistemul de relatii dintre grupurile umane, in contextual caruia sunt analizate locul creatiei, al rezultatelor si difuzarii ei in societate.

Sociologia artei, parte component a sociologiei culturii, are o istorie ndelungat. Toate scrierile despre art care au abordat mai mult sau mai puin problema rolului pedagogic i politic al artei practicau abordarea sociologic. Dezbaterile asupra moralitii n art fac i ele parte din acelai demers de lmurire a relaiilor artei cu societatea, a rosturilor artei n raport cu destinul social i istoric al omului. Uneori, abordarea sociologic s-a identificat cu analiza comparativ a artelor n diverse societi i perioade istorice. Preocuprile pentru nelegerea relaiei artei cu societatea sunt prezente la toate marile personaliti care au gndit sensul i rosturile sociale ale artei, fie c arta era privit ca o expresie a tendinelor sociale, fie c se remarca valena socializatoare a artei, ori, se formula ntrebarea privitoare la locul i rolul artistului n societate. Niciodat nu a existat o indiferen fa de problema sociologic a artei. Nu trebuie s ne mirm c aceast tendin s-a accentuat n epoca contemporan. Nu fr motiv aceast epoc a fost aceea a sociologiei, ba chiar a sociologiei i a socialitii. Aceasta nseamn c factorul social i-a accentuat n secolul XX-lea att valoarea descriptiv, ct i valoarea normativ. ntr-un anume sens, sociologia artei i are originea n patrimoniul psihologiei colective, aplicat lumii artei i artistului. Artistul, personalitate unic i irepetabil, produce o oper care, reflectnd individualitatea uman i adevrul ce-i sunt proprii, ideea lui despre frumusee, precum i msura n care o realizeaz, exprim totodat integrarea lui ntr-o colectivitate social, aderarea la o anumit concepie despre lume, concepie limitat i condiionat istoric. n acest amplu i complex context, arta este istorie, este proces dialectic. Desigur, relaia artei cu societatea este deosebit de complex, nct teoria sociologic a artei, ca expresie a unei societi, are numai o valabilitate restrns, de vreme ce arta nu este 1

ntotdeauna o expresie direct a unei anumite forme de societate. Sociologia artei este o disciplin aprut din necesitatea cunoaterii operei ca atare i a circulaiei sale, att n cadrul societii naionale (circuitul naional), ct i n cadrul internaional (circuitele internaionale). Potrivit unor specialiti n sociologia culturii, trei direcii s-au impus, cu prioritate, n studiul sociologic al artelor: a) cercetarea condiiilor sociale ale artei; b) studierea materialului social n cadrul operei de art; c) cunoaterea relaiilor sociale reflectate n operele de art. O problem ca aceea a condiiilor sociale ale artei s-a aflat n atenia multor gnditori, preocupai, ndeosebi, de analiza unor perioade generale ale culturii, nluntrul crora nfloreau diferite tipuri de art. O alt direcie de analiz sociologic a artelor o constituie chiar oglindirea relaiilor sociale n opera de art, ceea ce ar nlocui reflectarea materiei sociale n oper cu ideea medierii. Adepii unei asemenea orientri teoretice consider c sociologia artei poate fi privit ca parte a sociologiei culturii, preocupat de cercetarea productorilor culturali i a formelor lor de organizare, privite istoric. Din multitudinea abordrilor rezult, sintetic, un program de cercetare sociologic a artei, n trei direcii eseniale: sociologia publicului de art; determinarea social a creatorului i, implicit, a operei sale; sociologia formei artistice. A. Sociologia publicului de art: a. Structura necesitilor artistice ale anumitor grupuri sociale: n dinamica sa istoric; n legtur cu alte necesiti cu caracter spiritual-ideologic; pe fondul i n legtur cu structura grupurilor sociale; b. Elaborarea cilor metodologice c. Influena publicului (a gusturilor, stereotipurilor i ateptrilor lui) asupra artei i influena artei asupra gusturilor publicului, n funcie de caracteristica social a societii n ansamblu i a sociogrupurilor care o compun, precum i n funcie de sistemul instituiilor sociale i al mass-media; B. Determinarea social a creatorului i a operei: a. Condiionarea social complex a creaiei artistice: exprimarea intereselor ideologice; latura gnoseologic a creaiei n condiionarea ei social; psihologia artistului ca un caz special al psihologiei sociale de grup; fondul valorilor estetice, universul culturii artistice, al crei reprezentant apare artistul; b. Determinante sociale ale artistului i creaiei lui: grupul, stratul, clasa, grupul demografic i etnic, poporul, naiunea, momentul istoric, perioada, etapa. C. Sociologia formei artistice: a. Sistemul categoriilor i al conceptelor poeticii, ca teorie a formei artistice, n legtur cu: sistemul categoriilor i conceptelor general-estetice; conceptele coninut, tematic, material; reprezentarea organizrii n straturi diferite, n trepte, ale formei operei artistice, considerat n integritatea ei estetic; b. Premisele sociale, condiiile apariiei i dezvoltrii metodelor artistice; coordonatele sociologice ale studierii lor, sub aspect teoretic i istoric-artistic;

c. Conceptul de gen, alctuirea structurii genurilor n diferite arte, premisele sociale ale apariiei unor genuri; d. Punctele de criz n istoria artei i problematica transformrii tradiiilor, a fondului i a elementelor formei interioare i exterioare, legitile sociale ale realitii i caracterul sociologic al legilor interne ale dezvoltrii istorico-artistice. Arta poate deveni un mijloc de formare intelectuala a copilului, dezvoltand imaginatia, sensibilitatea, posibilitatile de exprimare, de stapanire si coordonare, modeland caracterul si comportamentul copilului. Desenul este cel mai obisnuit mod prin care copiii isi exprima personalitatea, emotiile, creativitatea. Analizand desenele unui copil ne putem face o imagine despre lumea lui interioara, descoperim o latura a personalitatii lui la un moment dat. Am observat in Liceul de Arte plastice timp de 1 an si jumatate comportamentul elevilor atat in cadrul institutiei scolare. Poate exista oare o legatura intre arta si comportamentul, valoriile morale pe care le au elevii? Raspunsul este da. Artele plastice adica desenul si sculpta se invata si se perfectioneaza in scoala prin tehnici de lucru insa toate regulile sunt in limitele unei anumite libertati.Prin aceasta libertate de miscare se contureaza defapt lumea interioara a copilului ce este concretizata prin: - Imaginatie,spontaneitate si sensibilitate Arta a dezvoltat latura sensibila din comportamentul elevilor si inclinatia spre o viata culturala mai accentuata.(Merg des la vernisaje,la muzee, participa la concursuri etc). Micii artisti produc opere care, reflectnd individualitatea uman i adevrul, ideea lor despre frumusee absoluta, precum i msura n care o realizeaz, exprim totodat integrarea lor ntr-o colectivitate social, aderarea la o anumit concepie despre lume.

Coeficientul de creativitate (chestionar) Creativitate= insusirea de a fi creator; putere creatoare,capacitate de a crea, de a produce valori,dispozitie potentiala de a crea; Pentru a masura coeficientul de creativitate al elevilor am selectat doua grupuri a cate 10 elevi care invata la licee diferite. Primul grup este format din elevi grupei de ceramica-sculptura de la Liceul de arte plastice, al- 2 lea grup este alcatuit din 10 elevi dintr-o clasa de stiinte ale nature de la Colegiul de stiinte ale naturii. Cu ajutorul raspunsurilor la intrebarile ce masoara coeficientul de creativitate, prin intermediul trasaturilor personale, atitudinilor, valorilor, motivatiilor si intereselor personale ale elevilor am descoperit cat de creator gandesc fiecare dintre ei si la nivel de grup. Scopul este compararea rezultalelor finale. Calculand scorurile de creativitate dupa completarea chestionarelor am ajuns la urmatoarele concluzii: Elevii de la liceul de arte plastice sunt in general foarte creativi sau au tendinta spre o creativitate exceptionala. Elevii de la liceul de stiinte ale naturii au tendinta unei creativitati medii sau sub medie. Prin urmare, asa cum era si normal sa fie,arta le-a dezvoltat viitorilor artisti , creativitatea care este o calitate innascuta. Probleme comportamentale Desi elevi ce studiaza artele plastice sunt foarte talentati in ceea ce fac,accentual se pune pe orele de specialitate favorizand astfel ceva probleme la disciplinele de cultura generala. Multi raman corigenti la limba si lit. romana, la limba engleza,franceza, economie, matematica, biologie,istorie, chimie, istoria artelor etc. Problemele pe care le au la diferite materii atrag dupa sine alte probleme la nivel comportamental. Asa s-ar putea explica cei 145 de elevi cu notele scazute la purtare dintr-un total de 270 elevi in anul scolar trecut (2008-2009). Devierile de comportament decurg din schimbarile negative ce survin in conditiile de mediu fizico-social . Factorii cauzali ii regasim in influenta negativa a prietenilor si in dezacordul dintre educatia scoalara sic ea primita de la parinti. Forme particulare de comportament deviant la scoala: -acte de indiscipline cronica in timpul lectiilor si al activitatilor scolare ce se datoreza autocontrolului slab si a dorintei de a brava in fata colegilor;manifestari datorare instabilitatii de tip caracterial; dezinteres si indiferenta fata de scoala;neglijarea sistematica a obligatiilor scolare; minciuna folosita in scopul de a

se razbuna sau de a devaloriza pe cineva,agresiunea, fuga de la scoala(considerata de elevi o forma de rezistenta fata de scoala,modalitate de protest impotriva unor situatii considerate de ei nedrepte). Absenteismul scolar este forma de agresiune pasiva impotriva scolii, indicand faptul ca elevii fug de la scoala chiar cu riscul de a fi pedepsiti.Cea mai frecventa pedeapsa fiind scaderea notei la purtare dupa depasirea limitei de 10 absente.