Paracenteza reprezinta procedura medicala prin care se dreneaza fluid patologic din

cavitatea abdominala. Acumularea de lichid in cavitatea abdominala se numeste ascita si

poate sa apara in nenumarate situatii, printre care: ciroza hepatica, insuficienta
cardiaca congestiva, boli endocrine, sindrom nefrotic, malnutritie, neoplasme, infectii (in
special in tuberculoza peritoneala, in peritonite bacteriene, fungice sau parazitare).
Lichidul este drenat folosind un ac lung si subtire ce se trece prin peretele abdominal
in cavitatea peritoneala. In general, lichidul extras este trimis catre laborator in vederea
determinarii cauzei si tipului de ascita. Paracenteza se realizeaza si pentru a reduce presiunea
intraabdominala in cazul pacientilor cu ciroza sau cancer si pentru a imbunatati respiratia si
starea generala.
Paracenteza terapeutica este indicata in momentul in care lichidul de ascita s-a
acumulat in cantitate foarte mare si compromite functia respiratorie, determina dureri
abdominale intense sau agraveaza eventuale hernii ombilicale sau inghinale prezente la
pacientul in cauza (se creste semnificativ riscul de incarcerare si strangulare al acestora).
Paracenteza se poate realiza:

 pentru a reduce din presiunea intraabdominala in cazul ascitelor voluminoase

 pentru a diagnostica o peritonita bacteriana spontana sau o tuberculoza peritoneala
 pentru a diagnostica divese neoplazii (inclusiv metastaze hepatice)
 pentru a evidentia existenta sangelui in spatiul peritoneal (hemoperitoneu), in
special in urma diverselor traumatisme abdominale
 in cazul pacientilor cu dializa peritoneala ce dezvolta febra, durere abdominala si
semne de sepsis (in acest caz lichidul poate fi drenat direct prin cateterul de
dializa)
 in cazul pacientilor cu ascita de cauza cunoscuta si episoade recurente, ce se
decompenseaza brusc si prezinta febra, distensie abdominal marcata, iritatie
peritoneala, hipotensiune arteriala si encefalopatie sau chiar sepsis.
Contraindicatii

 coagulopatii severe, necorectate prin administrare de vitamina K sau plasma proaspata

 interventii chirurgicale in antecedente cu existenta adeziunilor si bridelor intraabdominale
postoperatorii
 distensie abdominala severa
 celulita de perete abdominal (in special la locul punctiei).
Pregatirea pentru paracenteza - Anterior efectuarii paracentezei pacientul este
sfatuit sa anunte medicul daca ia orice tip de medicament, daca este alergic la vreun
medicament (incluzand anestezice generale si locale), daca a avut in antecedente episoade
hemoragice greu de controlat, daca urmeaza tratament anticoagulant, daca ia
aspirina, AINS sau Warfarina iar in cazul femeilor, daca sunt insarcinate. Inainte de
efectuarea paracentezei, pacientului i se vor recolta probe pentru a se determina daca exista
probleme de coagulare. In cazul in care parametrii acestor teste apar modificati, pacientului i
se poate administra plasma proaspata pentru a corecta dezechilibrele.
 In situatiile obisnuite nu se recurge la administrarea de medicatie speciala sedativa
inainte de paracenteza. Pacientul este rugat ca inainte de efectuarea punctiei sa isi goleasca
vezica urinara.
Medicul va ruga pacientul sa semneze o declaratie prin care sa isi dea acordul in
legatura cu efectuarea procedurii, explicandu-i inainte atent, etapele de efectuare, tehnica,
precum si riscurile pe care le asociaza o astfel de manevra.
Specialistii recomanda pacientilor sa discute amanuntit cu medicul curant toate
detaliile referitoare la paracenteza si sa familiarizeze temeinic cu aceasta procedura inainte de
a le fi efectuata.
Tehnica de realizare

Paracenteza poate fi realizata in camera de garda sau in salon, la patul bolnavului. In

cazul in care se intentioneaza drenarea unei cantitati mari de lichid din cavitatea peritoneala,
pacientul va fi intins pe spate si tot timpul va avea capul ridicat. Daca totusi, cantitatea de
fluid nu este atat de mare, pacientul poate sta asezat pe un scaun.
Medicul va confirma prezentei ascitei si ii va localiza limitele prin percutia
abdomenului sau prin explorare ecografica. Locul punctiei este ales de obicei inferior de
ombilic, in zona cea mai decliva, pacientul fiind pozitionat in decubit lateral stang, acul
urmand sa fie introdus in fosa iliaca stanga. In cazul in care la locul mentionat se observa
cicatrici post interventie chiurgicala sau daca informatiile obtinute la percutie nu sunt sigure,
se realizeaza punctia in flanc, intr-o zona convenabila.
Locul de realizare a paracentezei este dezinfectat cu betadina, uscat cu comprese
sterile, iar apoi se realizeaza anestezia locala cu xilina. Dupa ce zona este amortita, se
introduce usor acul de paracenteza in centrul zonei pregatite anterior si se inainteaza pana
cand vine lichid pe ac. Medicul trebuie sa acorde atentie speciala zonei de punctie deoarece
trebuie sa evite vasele sangvine si intestinul.
Miscarea se executa lent, fiind evitate miscarile bruste si punctia adanca. Dupa ce
vine lichid, acul se va fixa in acea pozitie, nu se va mai avansa, pentru a se evita penetrarea
intestinului. Cantitatile mici (50 ml) se pot extrage direct cu seringa, insa pentru volume mari,
acul se va conecta la un tub ce va drena intr-un recipient de vacuum.
Cantitatea scoasa variaza, insa in general este de maxim 4 litri. Daca se depaseste,
pacientul trebuie sa primeasca lichide pe cale perfuzabila. O astfel de masura este menita sa
previna instalarea hipotensiunii arteriale si chiar a socului. Pacientul este sfatuit sa ramana
nemiscat in timpul drenarii fluidului peritoneal (isi va modifica pozitia doar la indicatiile
medicului).
Dupa ce cantitatea dorita a fost extrasa, acul se va scoate usor, evitandu-se manevrele
bruste, iar locul in care a fost plasat va fi acoperit cu un pansament steril. Pacientul va fi
monitorizat atent timp de minim o ora, sub aspectul tensiunii arteriale, pulsului, alurii
ventriculare si temperaturii. Ulterior se poate trece la cantarirea pacientului si la determinarea
exacta a circumferintei abdomenului pentru a obiectiva drenarea lichidului din abdomen.
Paracenteza dureaza in general intre 20-30 de minute, cand cantitatea de lichid scoasa
este in limitele medii. In cazul in care se intentioneaza drenarea unei cantitati mai mari,
timpul necesar va fi si el, mai mare.
Dupa realizarea procedurii, pacientul isi poate relua activitatea daca medicul ii permite acest
lucru.
Pacientii vor simti initial o intepatura in momentul in care se va efectua anestezia
locala. La introducerea acului de paracenteza, senzatia va fi de presiune locala.
In cazul in care se extrage rapid o cantitate relativ ridicata de lichid, pacientul va fi putin
ametit ca urmare a hipotensiunii arteriale ce se intaleaza consecutiv. In aceasta situatie
pacientii sunt sfatuiti sa comunice medicului modificarile starii generale.
 Dupa ce procedura a fost realizata, in special daca a fost extrasa o cantitate
considerabila de lichid de ascita, exista posibilitatea aparitiei unor scurgeri prin locul
punctiei. Zona va fi atent curatata si pansata. Scurgerile pot persista 1-2 zile, iar medicul
trebuie atentionat in legatura cu aparitia si persistenta lor.
Exista mai multe categorii de riscuri:
- asociate tehnicii propriu-zise (iatrogene) - lezarea diverselor organe ce se pot afla pe
traiectul acului de paracenteza
- asociate patologiei de baza - daca este o ascita de cauza neoplazica iar lichidul contine
celule canceroase, exista posibilitatea insamantarilor la distanta a acestor celule, prin
intermediul acului.
Pacientii sunt sfatuiti sa contacteze imediat medicul daca dupa paracenteza apare:
- febra
- durere abdominala intensa
- inrosirea zonei si umflarea concomitenta a abdomenului
- hematurie
- hemoragie locala
- supuratii si diverse scurgeri locale.
In ceea ce priveste aparitia complicatiilor, parerile specialistilor sunt impartite. Unii considera
ca manevra in sine reprezinta cauza de infectie a lichidului de ascita, insa numeroase studii au
demonstrat faptul ca paracenteza este o procedura sigura si asociaza un risc de sub 1% de a
dezvolta complicatii majore si tot sub 1% pentru aparitia complicatiilor minore.
Cea mai de temut complicatie ramane perforarea unui viscer abdominal (ficat, splina) sau a
unor organe cavitare.
Alte complicatii posibile:
- hemoragie intraperitoneala (ca urmare a lezarii venelor ombilicale);
- edem scrotal;
- hematom de perete abdominal;
- contaminarea lichidului de ascita;
- hipotensiune arteriala (cand se extrag mai mult de 1500 ml de lichid, foarte rapid); exista
situatii dramatice cand se poate ajunge chiar in soc; pacientii vor primi in acest caz fluide
perfuzabile si medicamente ce vor readuce tensiunea arteriala la valori normale;
- afectarea functiei renale.