Analiză discurs- Portofolii

Analiză discurs - Monica Puscasu

Este și cazul scriitoarei J.K. Rowling care, în urma postării unui tweet în care a folosit sintagma
„persoanele care au menstruație” (tweet-ul comenta un articol despre inegalitățile din sistemul sanitar,
făcând o trimitere ironică la corectitudinea politică), a fost etichetată drept homofobă, misogină etc., etc.
Persoanele transgender s-au simțit jignite, femeile s-au simțit jignite, iar utilizatori ai Twitter-ului au
preluat sintagma dezvoltând în jurul ei o sumedenie de interpretări acuzatoare, acuze la care scriitoarea
a răspuns în defensivă: „Dacă sexul nu este ceva real, atunci nu există nici atracție între persoane de
același sex”. Scriitoarea era însă deja luată în vizor de la finele anului trecut, de când o sprijinise în mod
public pe Maya Forstater, o cercetătoare demisă din funcție după ce, tot pe Twitter, a avut o serie de
postări în care afirmă că sexul este un fapt biologic, că oamenii sunt ori bărbați, ori femei și că nu își pot
schimba acest sex biologic.

Coerenţa se formează prin alternarea temei cu remei. Tema în acest context este scriitoarea J.K.Rowling.
Aceasta este un personaj foarte cunoscut că urmare a cărților cu celebrul personaj Harry Potter. Rema
reprezintă informația nouă adăugată, în care se povestește despre un tweet care a jignit multă lumea.
Tema este explicit menționată “J.K. Rowling” . Elementul anaforic J.K.Rowling este apoi exprimat prin
substantivul “scriitoarea”. Prin alternarea informațiilor vechi cu cele noi “scriitoarea-acuze – consecinţe”
autorul își exprimă dezacordul cu afirmațiile scriitoarea, dorind astfel să obțină acceptabilitate din partea
cititorului. Localizarea este mai degrabă spațială decât temporală. Nu avem indicații cu privire la timp, ci
mai degrabă se face referire la contextul în care au fost făcute afirmațiile și reacțiile publicului la ele.

Coeziunea o reprezintă elementele de suprafață, în cazul acesta forma propozitilor, forma verbelor,
adjectivele modificatoare etc. În cazul de sus găsim propoziții subordonate atributivă “postării unui tweet
în care a folosit “ și “ în care afirmă că sexul este de fapt biologic”, “ o cercetătoare demisă din
funcție” ,subordonata circumstanțială de mod “ dezvoltând în jurul ei...”, circumstanțială condițională “
dacă sexul un este ceva real”...”, circumstanțială de timp “de când o sprijinise în mod public pe Maya
Fosrattater” și “ după ce a avut o serie de postări”. Deoarece această parte a discursului este preponderent
informațional, autorul introduce informație nouă (tweet, Maya Forstater etc), de aceea avem propoziții
subordonate introduse prin conjuncții “ când, că” etc. Transformarea adjectivului “ acuzatoare” din
sintagma “interpretări acuzatoare” în subordonată ca substantiv “ acuze la care scriitoarea a răspuns”
evidențiază importanța evenimentului și impactul acestuia. Prin repetiție autorul a dorit să evidențieze
impactul afirmațiilor.

Acțiunea descrisă se petrece în trecut, se folosește timpul perfect compus (a folosit, a fost etichetată, s-au
simțit, au preluat) când avem citări direct, se păstrează prezentul “ dacă sexul este ceva real” și “sexul este
un fapt biologic”/ nu își pot schimba aceste sex biologic” pentru a crea dinamica textului. Perfectul
compus este o indicație că acțiunea a început și s-a încheiat în trecut, iar utilizarea timpului prezent indică
că există consecință în prezent. Alternanța între perfect compus și prezent indică faptul că timpul este
suspendat cronologic iar textul pare orientat în funcție de spaţiu și efectele acțiunii, nu temporal.
Alternanța între timpul perfect compus și prezent reprezintă o extensie a timpului. Folosirea stativelor
generale “ sexul nu este ceva real,scriitoarea era însă deja luată în vizor" şi "oamenii sunt ori bărbați, ori
femei” indică introducerea informațiilor noi, evidențiind că părerea cititorilor a suferit schimbări: în aceea
perioadă mai existau persoane care erau de acord cu ea, în prezent acest lucru nu mai este valabil.

Pentru a evidenția impactul discursului scriitoarei se folosesc structuri paralele,evidențiate prin recurența
verbului “ a jigni” și “ biologic”. “ Persoanele transgender s-au simțit jignite, femeile s-au simțit jignite”/
că sexul este biologic/ acest sex biologic”. Un alt element repetitiv este “postare/ tweet” pentru a
evidenția importanța acestor elemente cu referire la carierele scriitoarea și ale cercetatorei. Repetiția
elementului anaforic “tweet” exprimat prin substantivul “postare” scoate în evidență un nou fenomen
social: statutul unei persoane poate fi influențată cuvintele pe care le adresează unui public larg pe rețelele
de socializare, de aceea intenționalitatea autorului este de a demonstra schimbarea socială specifică erei
internetului.

Progresia textului este în mod principal axată pe informativitate: de la informație veche (scriitoarea scrie
pe Twitter) la cea nouă (postările ei au stârnit reacții), de la prezent (reacții în prezent) la trecut
(scriitoarea a sprijinit în trecut o cercetătoare). Fragmentul este construit paralel: cauză (postare)- efect
(acuze), prezent (acuze)-trecut(susținerea cercetătoarei). Există o ciclicitate pe care autorul o evidențiază.

Textul este acceptat de cititor, deoarece autorul folosește un limbaj accesibil, ușor de înțeles, fără
regionalisme și neologisme. Autorul utilizează maximele conversaționale ale lui Grice și nu oferă mai
multă informație decât este nevoie. Găsim și elemente intertextuale în texte care fac referire la postările
scriitoarei “Dacă sexul nu este ceva real, atunci nu există nici atracție între persoane de același sex” și
“persoanele care au menstruație” dar și la postările cercetătoarei, care nu sunt citate direct. După cum se
poate observa, chiar și un fragment de 8 rânduri oferă cititorului multe posibilități de interpretare iar o
analiză detaliată dezvăluie detalii care un sunt evidente la prima vedere.
Discursul regeului Mihai

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi
libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie
1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii

călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor
viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Al doilea text ales este discursul regelui Mihai la împlinirea vârstei de 90 de ani adresat Parlamentului
României şi indirect poporului Român.

Pentru a înţelege contextul în care care regele s-a adresat Parlamentului, trebuie să înţelegem ce s-a
întâmplat după instaurarea comunismului. Între 20 dec-1047-3 ian 1948 partidul comunist a impus
Regelui Mihai prin ameninţare să semneze un act de abdicare, iar familia regală a a fost silită să
părăsească ţara într-un exil care a durat până în anul 1997. După revenirea în ţara el a susţinut dreptul
suveran al poporului român de a-s alege forma de guvernământ, iar în anul 2007 el a semnat “ Normele
Fundamentale ale Familei Regale a României” (Statutul Casei Regale). Discursul ţinut în Parlament este
ultimul său discurs adresat naţiunii şi singurul său discurs după 1989, definind astfel contextul situaţional
în care poziţionăm fragmentul. Discursul este unul istoric, deoarece scoate în evidenţă progresul
economic al ţării în ultimele două decenii, care au dus la un sistem democratic şi prosperitate, dar şi paşii
pe care ţara trebuie să îi mai facă în direcţia Uniunii Europene. Discursul este relevant deoarece nu este
doar singurul discurs după 1989, ci este discursul al unei persoane care a condus România şi apoi a fost
nevoită să o cedeze unei puteri externe. Este povestea văzută din exterior a României şi a ceea ce a
însemnat deschiderea României către Occident.

Fragmentul ales face parte din prima parte a discursului, acesta începând prin formula de adresare
“Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi” ca o formă de adresare către membri Parlamentului, dar şi
către naţiune. Formula de adresare este este un element specific discursurilor.

Tema o reprezintă amintirea trecutului, evocarea trecutului cu ale sale războaie şi căderea comunismului
după 1989. Discursul pune în evidenţă încercările prin care a trecut naţiunea şi rezultatele regimurilor
politice iar primul paragraf se încheie cu îndemnul sub formă de remă “Nu putem avea viitor fără a
respecta trecutul nostru”. Informaţia nouă este prezentată în al doilea fragment ales. Primul fragment este
în opoziţie cu al doilea. În timp ce primul fragment se referă la trecut, iar îndemnul face referire la viitor,
al doilea paragraf prezintă situaţia actuală a romaniilor de peste tot şi cum a evoluat naţiunea şi situaţia
economică. Rema acestui al doilea paragraf este ultima concluzie a paragrafului ales” România a evoluat
mult în ultimele două decenii.”. Laitmotivul prezent în aceste două paragrafe “trecut glorios- prezent
deschis către Uniunea Europeană” se va repeta în restul discursului.

Participanţii la enunţ sunt membri prezenţi în parlament, dar şi cei care ascultă discursul regelui, adică alţi
telespectatori.

Primul paragraf ales începe cu afirmaţia ”Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care
au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre”, din care reiese presupoziţia că poporul român a uitat
de cei care şi-au jertifit viaţa pentru independentă şi libertate. Al doilea fragment se încheie de asemenea
cu o constatare “ România a evoluat mult în ultimele două decenii” din care reiese presupoziţia că nimeni
nu se aştepta la o asemenea evoluţie.

Se poate observa că textul are mărci ale trecutului şi ale prezentului. Avem adverbe circumstanţiale de
timp precum “ astăzi/ Decembrie 1989/ultimii douăzeci de ani,ultimele două decenii”. De remarcat este
că aproape toate adverbele de timp fac referire la trecut, în afară de adverbul “astăzi” care face referrire la
prezent. Astfel se creează paralelismul trecut-prezent, punând în evidenţă evoluţia prin care a trecut ţara.
Avem două adverbe circumstanţiale de loc “în toate războaiele” şi “în evenimentele din decembrie
1989” şi un adverb circumstanţial de timp “în ultimele două decenii”. Prin lipsa adverbelor autorul
discursului încearcă generalizeze conţinutul mesajului transmis.

Relațiile logoforice din text sunt prezentate prin elemente precum “ne” (element anaforic exprimat de
pronumele personal și face referire la poporul român), “noastră” (element anaforic exprimat prin pronume
posesive și face referire la poporul român), toți (element cataforic exprimat prin pronume nehotărât care
face referire la “cei care au murit”). Este interesantă repetiţia pronumelui personal posesiv “noastră/
nostru/nostru” sub formă de cataforă. Toate pronumele posesive din acest fragment fac referire la
substantivul “naţiunea română”, care a fost utilizat la începutul discursului, dar care nu este prezent în
fragmentul ales . Prin repetiţia pronumelui personal cel care ţine discursul încearcă să creeze o legătură cu
publicul, astfel încât să obţină acordul din partea audienţei, un element specific textului argumentativ.

Făcând referire la timpul utilizat în fragment, observăm că avem un paralelism între trecut (exprimat prin
verbe la trecutul simplu ”au murit/ au dărâmat/ au adus democraţie/ au evoluat” ) şi prezent (exprimat prin
verbe la prezent “să amintim/ putem/călătoresc/îşi împlinesc/ încearcă). Verbele sunt utilizate pentru a
crea discrepanţă între trecut şi prezent, între aşteptări şi realizări. Pentru a îndemna la acţiune oratorul
foloseşte cu prepoderenta verbe la conjunctiv “ să amintim/ să ducem/ să consolideze” , făcând astfel apel
la experienţa personală a fiecărui mebru din audienţă.

Informaţia este organizată într-un mod ciclic: avem propoziţii lungi cu multe circumstanţiale şi multe
subordonate (propoziţia 1,3 şi 4) şi propoziţii foarte scurte cu un singur adverb circumstanţial de timp
“România a evoluat mult în ultimele două decenii.” Alternarea propoziţiilor scurte cu cele lungi menţine
atenţia audienţei asupra mesajului transmis.

Sunt folosite cu precădere substantive colective care fac referire la o colecţie de indivizi sau acţiuni:
războaiele/ libertăţi/ oamenii, iar acest tip de substantive este folosit pentru a localiza în prezent tema
discursului.
După cum se poate observă discursul este foarte complex, și scoate în evidență mărcile oratorice și
expresive.