Tipul A - Agresorul organizat

Frecvent, acest individ este de vârstă adultă, cu un relativ autocontrol şi are influenţă
asupra celorlalte persoane private de libertate.
Principalele caracteristici ale acestui tip sunt următoarele:
 lipsit de scrupule şi manipulator, îi vede pe ceilalţi oameni ca pe simple obiecte şi
desconsideră dorinţele, drepturile sau sentimentele altora;
 minte şi manipulează în scopul obţinerii unui profit personal sau pentru propria
plăcere (sentimente de putere şi control);
 iritabil şi agresiv, reuşeşte (deseori cu eforturi) să îşi controleze impulsurile şi să
planifice răzbunări elaborate;
 nu are remuşcări, manifestă indiferenţă faţă de victime şi găseşte justificări pentru
actele sale;
 poate avea cunoştinţe solide în anumite domenii (inclusiv procedură penală) şi face
uz de acestea pentru a beneficia de anumite avantaje sau pentru a-şi întări poziţia;
 este liderul (formal şi informal) al unui grup de persoane private de libertate, deşi
rareori iese din umbră prin acţiuni vizibile sau sancţionabile;
 de obicei, este cunoscut de personal pentru predispoziţia de a se afla în spatele unor
incidente;
 dispune de potenţial pentru a organiza şi controla o situaţie critică, poate mobiliza
alte persoane private de libertate pentru a-i sprijini acţiunile;
 în această categorie putem introduce şi agresorul motivat ideologic, religios sau
politic, situaţii mai rar întâlnite, în sistemul penitenciar din România.

Tipul B - Agresorul dezorganizat (impulsiv)

De obicei face parte din categoria tinerilor, a persoanelor cu afecţiuni psihice, a celor cu
retard mintal sau toxicomanilor.
Principalele caracteristici ale acestui tip sunt următoarele:
 este foarte iritabil, cu un potenţial agresiv crescut şi cu capacitate redusă de
autocontrol;
 are schimbări bruşte de dispoziţie, trece rapid de la o stare la alta, este reactiv, a
fost/este implicat în conflicte, fie cu cadrele fie cu ceilalţi deţinuţi (inclusiv agresiuni fizice: loviri,
înjunghieri, etc.);
 poate fi manipulat şi influenţat de vorbele sau comportamentul celorlalţi;
 de obicei acţionează impulsiv şi nu are capacitatea de a plănui sau anticipa
consecinţele comportamentului său;
 poate avea gesturi sau ameninţări cu suicidul sau comportament automutilant;
 poate declanşa spontan un incident, la care să se ralieze şi alţi deţinuţi.

Cele 2 tipologii prezentate mai sus pot avea mai multe variabile, ca intensitate, frecvenţă
şi forme de manifestare în comportament, dar este important ca în cazul unui incident să fie
identificate cauzele/persoanele implicate în producerea evenimentului.
 Cauze determinante ale luărilor de ostatici
Un astfel de incident, de intensitate şi gravitate variabilă, se poate produce într-un loc de
deţinere atunci când, într-o anumită perioadă (într-un interval de timp definit), sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
A. Persoanele private de libertate percep situaţia ca fiind insuportabilă,
determinată de:
 condiţiile de cazare, hrană şi asistenţa medicală necorespunzătoare;
 nerespectarea drepturilor, abuzuri frecvente şi cu o gravitate semnificativă atât din
partea unor persoane private de libertate „favorizate” cât şi din partea personalului;
 lipsa de flexibilitate a personalului, rigiditatea exagerată în aplicarea regulilor;
 cauze care ţin de cadrul normativ/legislativ sau de anticiparea unor schimbări nedorite
privind regimul de detenţie.
De reţinut: pe fondul unor nemulţumiri difuze, starea de insuportabilitate a situaţiei poate
fi indusă (de către persoanele private de libertate instigatoare, provocatoare etc.)

B. Persoanele private de libertate percep slăbirea autorităţii, existând următoarele

tipuri de condiţii favorizante:
 de la ţinuta neîngrijită a personalului, la modului de reacţie a personalului în ceea ce
priveşte executarea dispoziţiilor primite de la factorii ierarhici (comentarii negative, executare cu
întârziere, discuţii neprincipiale);
 tolerarea (prin nesancţionare sau sancţionare minimală) a abuzurilor săvârşite de
persoanele private de libertate asupra personalului (agresare verbală a personalului, înjurături,
îmbrânceli, mod de adresare necorespunzător, atingeri nepotrivite etc.);
 situaţii de nerespectare a prevederilor legale, a procedurilor de lucru, atribuţiilor, a
măsurilor de supraveghere şi a celor de siguranţă.

C. Consecinţe anticipate ca urmare a producerii unui eveniment percepute ca fiind

acceptabile:
 antecedente privind abateri repetate ale persoanelor private de libertate care nu au fost
sancţionate corespunzător;
 incidente de gravitate minoră, medie sau chiar majoră, tratate cu superficialitate de
către administraţie;
 situaţii frecvente de hotărâri de sancţiune dispuse de penitenciar şi anulate în instanţă.
 NAIVUL NEGLIJENT:
Poate fi angajatul „de treabă“, persoana care, în comparaţie cu alţi funcţionari, manifestă
în relaţia cu persoanele private de libertate un comportament incompatibil cu codul deontologic
al personalului de penitenciare.
Principalele caracteristici ale acestui tip sunt următoarele:
 tinde sa fie prieten cu toate persoanele private de libertate şi are dificultăţi în a spune
“nu” atunci când trebuie să facă acest lucru. Un astfel de angajat doreşte să fie placut de toţi şi
astfel îi este greu să exercite controlul asupra persoanelor private de libertate;
 poate fi acel tip de persoană care poate fi “facut uşor din vorbe” de către persoanele
private de libertate, pentru a li se permite să facă ceva ce este interzis;
 manifestă mai puţină severitate şi este tolerant în relaţiile cu persoanele private de
libertate;
 nu aplică şi nu respectă întotdeauna procedurile de lucru (ex: din dorinţa de a nuşi
deranja colegii sau de a rezolva situaţia, intră în camera de deţinere într-o situaţie de criză
având asupra sa cheile, fără a aştepta sprijin din partea colegilor);
 în cariera sa profesională, în repetate rânduri, a luat decizii greşite.
De reţinut: persoanele private de libertate percep un astfel de angajat ca fiind o ţintă
uşoară.
DURUL:
În comparaţie cu ceilalţi angajaţi este excesiv de sever şi are dificultăţi în relaţionarea cu
persoanele private de libertate.
Principalele caracteristici ale acestui tip sunt următoarele:
 are abilităţi scăzute de comunicare, nu este un bun ascultător, dă dispoziţii într-o
manieră mai mult decât autoritară, este sarcastic, ironic, chiar şi când situaţia nu impune o
astfel de atitudine;
 are tendinţa de a provoca persoanele private de libertate sau de a le enerva datorită
limitelor sale în comunicare. Este lipsit de flexibilitate, rigid, dar nu întotdeauna corect în
aplicarea regulamentului;
 poate întocmi un raport de incident pentru o persoană privată de libertate în mod diferit
faţă de alta, în condiţiile săvârşirii de abateri similare. Poate aplica standarde disciplinare
diferite de la o zi la alta, astfel încât persoanele private de libertate nu îi pot anticipa reacţiile
într-o anumită situaţie şi astfel menţine o stare de tensiune în relaţia cu acestea;
 poate fi subiectul multor plângeri referitoare la regimul de executare aplicat persoanelor
private de libertate.
De reţinut: deţinuţii resimt furie faţă de comportamentul unui astfel de cadru şi pot lua
decizia de a-l lua ostatic, ca o formă de razbunare.

BĂTRÂNUL:
Este vorba de personalul mai în vârstă, care nu reuşeşte să îşi păstreze ascendentul
asupra persoanelor private de libertate.
Principalele caracteristici ale acestui tip sunt următoarele:
 este plictisit şi afişează imaginea celui sătul de munca pe care o prestează;
 nu este preocupat de relaţia cu persoanele private de libertate şi este ieşit complet din
forma fizică.
De reţinut: deţinuţii îl percep ca pe o ţintă uşoară, care nu ridică probleme în cazul în
care este luat ostatic.

PERSONALUL FEMININ: La fel ca şi în cazul personalului în vârstă, personalul de sex

feminin este perceput ca fiind mai slab şi, deci, o ţintă mai uşoară.
De reţinut: deşi poate fi o percepţie falsă, acest lucru este unul din stereotipurile
existente în rândul persoanelor private de libertate.
Concluzie: Nu există o regulă generală cu privire la persoanele care pot fi luate ostatici.