EXAMEN PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR

NIVEL4

LICEUL DE ARTE "AUREL POPP" SATU MARE

SPECIALIZARE: DESIGN

TEATRU MOBIL INDEPENDENT

PROFESOR COORDONATOR: BURCIU BOGDAN

CANDIDAT: TĂTĂRAN RAMONA

2019
1
 CUPRINS

Capitolul 1

1.1 Inceputurile teatrului……………………………………………….…………..3

1.2 Renașterea teatrului....................................................................3

Capitolul 2

2.1 Independența teatrului................................................................4

2.2 Problemele întâmpinate de un teatru independent…………………4

2.3 Scopul mobilității.......................................................................6

2.4 Adaptarea pieselor în spațiile rurale ……………………….…..……...8

2.5 Materiale……………………………………………………………………....10

2.6 Concluzie………………………………………………………….…………..12

2.7 Argument……………………………………………………….………….…13

Bibliografie…………………………………………………………………………14

2
 1.1 Inceputurile teatrului
Teatrul, aşa cum îl ştim noi astăzi, a apărut în Grecia, în
secolul 5 î.e.n., fiind integrat ritualurilor religioase. Cuvântul
„teatru” provine atât din limba greacă (“theatron”), şi din cea
latină (“theatrum”), rădăcina comună fiind termenul “theao” – “a
vedea”, “a asista”. Cuvântul desemna un loc de unde puteai să
asişti la ceva, să vezi, să observi.
La început, „scena” era un simplu cerc pe iarbă, unde credincioşii
dansau în jurul altarului lui Dionisos. Locul se afla la poalele unui
deal sau a unei coline, astfel ca spectatorii, aflaţi pe deal, să poată
vedea „spectacolul”.
Apoi a început construirea unor edificii destinate exclusiv
spectacolelor de teatru, care includeau tribunele pentru spectatori
(“theatron”), scena pe care evoluau actorii (“skene”), un spaţiu în
faţa primului rând de spectatori, unde stătea “corul”, şi loja
orchestrei (“logeion”), în care se mişcau actorii atunci când
recitau sau aveau de susţinut monologuri.
Cum arătau „piesele” de teatru în acele vremuri? După cum
spuneam, erau închinate lui Dionisos, divinitate ocrotitoare a
viilor, livezilor şi ogoarelor roditoare – aşadar, scopul era ca zeul
să fie îmbunat, ca să asigure recolte bogate. Spectacolele
includeau cântăreţi cu măşti de ţap – „tragos”, în limba greacă, de
unde şi termenul „tragedie”. Aceştia înfăţişau făpturi legendare,
prieteni ai lui Dionisos. Exista şi un cor, condus de un „corifeu”,
care cânta imnuri, între texte vorbite, despre viaţa zeului. Apoi,
corul s-a împărţit în două părţi, fiecare cu al său corifeu. Au

3
apărut şi replicile între cei doi conducători de cor şi astfel putem
vorbi despre primii actori – care îl „jucau” pe Dionisos.
După apariţia amfiteatrelor, au urmat textele special scrise pentru
actori şi cor şi primii „dramaturgi”. Primii autori de piese de
teatru din Grecia Antică au scris tragedii şi comedii, iar unele
texte au rămas până în zilele noastre pe scenele teatrelor. Cei mai
cunoscuţi autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle şi Euripide, iar
cel mai important autor de comedii a fost Aristofan.

1.2 Renașterea teatrului

Grecii aveau teatre construite în secolul 5 î.e.n., iar la Roma,

primul teatru permanent a fost construit în anul 53 î.e.n., fiind
similar cu cele greceşti. Romanii au fost primii care au folosit
scaune pentru spectatori şi scena înălţată. După răspândirea
creştinismului în Imperiul Roman, nu au mai fost construite
teatre timp de 1.000 de ani – primul teatru modern a fost Teatro
Farnese din Parma, construit în 1618 sau 1619.
Totuşi, teatrul s-a dezvoltat mult datorită romanilor, după cum
arată relatările istoricilor. Teatrul Romei Antice este descris ca o
formă de artă diversă şi înfloritoare, fiind organizate atât
spectacole de teatru stradal la festivaluri, dans nud şi acrobaţii,
cât şi spectacole „serioase”, unde erau puse în scenă comediile lui
Plaut şi tragediile foarte stilate şi elaborate ale lui Seneca.
Teatrul european a revenit în forţă abia în perioada Renaşterii,
după ce în Evul Mediu biserica nu tolera orice fel de „manifestare
artistică”. În aşa-numita „epocă de aur renascentistă”, mari
scriitori precum Miguel de Cervantes, Lope de Vega, Carlo
Goldoni, considerat maestru al comediei, Calderon de la Barca,
teatrul elizabethan, în frunte cu inegalabilul William

4
Shakespeare, au redat teatrului strălucirea şi importanţa pe care
le avea în Antichitate.
Italienii au construit primele săli de teatru ce semănau cu cele de
astăzi în secolul 6. Iar în 1545 apare şi prima femeie actriţă
recunoscută oficial, cu acte – se numea Marie Ferre şi a semnat
un contract cu directorul Teatrului din Bourge (Franţa), prin care
se angaja să urmeze trupa de teatru, timp de un an, peste tot unde
trebuia să ţină spectacole, şi să joace în diferite roluri din
comedii, farse, drame, în timp ce directorul teatrului se obliga să
îi asigure hrana, loc de dormit şi să îi plătească 12 livre, pentru
fiecare turneu. Înainte de aceasta, femeile apăreau în spectacole
doar ca dansatoare sau ceva „decor”; reticenţa faţă de actriţe s-a
păstrat încă mulţi ani, fiind de preferat ca rolurile principale,
serioase, să fie interpretate de bărbaţi.

Vedere exterioara

5
 Capitolul 2

2.1 Independența teatrului

Teatrul independent, nu ţine de independenţa pieselor în sine, ci de

independenţa faţă de sistemul teatral de stat din România. Adică, nu se
subordonează direct ministerului culturii (cum sunt teatrele naționale, 6
la numar la noi în țară, aflate în orașele cele mai mari) sau consiliilor
județene ori consiliilor locale. Ele sunt operatori culturali independenți
constituiți de cele mai multe ori într-un ONG.

Uneori, acești oameni care se organizează în asociații și

funcționează ca producători de spectacole, nu au un sediu stabil și joacă
de exemplu în baruri sau spaţii alternative.

2.2 Probleme întâmpinate de un teatru

independent
Este destul de greu, astfel sa îți creezi o identitate, stabilă și să
demonstrezi ca ești un operator cultural necesar orașului în care activezi
cu precădere. De aceea, e de preferat să ai un sediu stabil, dotat conform
nevoilor unui teatru. Consider că un teatru mobil ar putea rezolva această
problemă legată de indentitate.

6
 Asemenea unui teatru stabil, am avea nevoie de curent, aşa că ne
vom folosi de un generator, iar cablurile vor fi depozitate într-un dulap
special amenajat.

De exemplu, dacă un spectacol de la Reactor s-ar juca în Bucureşti

la Replika, va fi nevoie de adaptări, deoarece sala e mai înaltă și lumina se
sparge altfel acolo.

2.3 Scopul mobilității

E o idee minunată atât pentru un teatru independent, cât și pentru
un teatru de stat. Dacă gândești un produs cultural special adaptat la
spațiul și condițiile unui teatru mobil, el are șansa de a ajunge astfel la un
public mult mai larg.
Deplasarea unui spectacol, ţine în general de un parteneriat, adică
găsirea unui spațiu în alt oraș unde sa îl joci. Cu un teatru mobil, ai putea
sa hotărăști tu ca producător cultural în ce fel îți organizezi un turneu,
fără a mai depinde de nimeni.

Cel mai mare atu e faptul că poți ajunge cu el în zone rurale, sau la
grupuri de oameni care ar putea fi un public țintă mult mai bun pentru
spectacolul tău, dar care locuiesc în zone în care nu există un spațiu cu
care ai putea să faci parteneriat, de aceea putem realiza acest teatru în
zone rurale accesând fonduri europene.

Pentru operatori e important în primul rând că proiectul lor poate ajunge

la un public cât mai variat. Și că ai elimina la deplasarea spectacolului
costurile de închiriat sala, cazare actori și neplăcerile de adaptare a unui
spectacol la o sala cu condiții diferite.

7
Vedere exterioara intrare

2.4 Adaptarea pieselor în spațiile rurale

Teatrul mobil ar fi o identitate nouă în România. Ar rezolva
problema adaptării pieselor în alte orașe, dar cel mai important ar fi că se
poate ajunge cu el în zone rurale, mai puțin accesibile pentru spectacolele
care au nevoie de condiții, spre exemplu Cinemobilul, misiunea
Cinemobilului are scopul de a aduce bucurie, optimism şi un strop de
educaţie oamenilor, în special copiilor cu situaţii dezavantajate social.

" Noi realizăm proiecții de film acolo unde oamenii nici nu au visat
la așa ceva. Facem tot posibilul să oferim posibilitatea oamenilor din
comunități defavorizate să vizioneze filme pe ecran mare în aer liber sau
în săli care permit acest lucru." afirmă Tudor Baciu, pe plan
cinematografic.

8
 Pornit de la o idee a regizorului Victor Olăhuț, proiectul „Cultură'n
Şură” vizează reintroducerea în circuitul teatral profesionist a
comunităţilor izolate de la sate. Un teatru mobil ar avea posibilitatea de a
ajunge în zone rurale sau zone urbane defavorizate.

In orașe oamenii au mult mai ușor acces la produse culturale, de

asta cred ca motivația principala pt un teatru mobil ar fi asta de a ajunge
la un public care nu are in mod normal acces la produse culturale. În
plus, ce ar mai fi de menționat, este că la nivel național, mobilitatea
producțiilor teatrale este o prioritate și pentru finanțatorii de stat.

De exemplu AFCN (asociația fondului național cultural), care este

principalul finanțator al independenților, are mobilitatea ca cerință
principala în ultima vreme la concursurile de proiecte pe care le lansează.

9
 2.5 Materiale
Teatrul mobil la care m-am gândit eu este format din 3 containere.

Primul container conține:

În partea dreaptă:

- casa de bilete: din sticlă + metal

- ghișeul din lemn masiv
- scaunul de la ghișeu din plastic cu burete verde

Iar în partea stângă:

- garderoba formată din două cuiere din lemn masiv

- podea îmbracată în mochetă

Al doilea:

- scaunele din metal + burete (48)

- scena din lemn de stejar

Iar al treilea:

- vestiarul actorilor (pentru costume, recuzită, cabluri...)

10
 2.6 Concluzie

De ce am ales acest tip de construcţie?

În zilele noastre, soluţiile ecologice sunt agreate din ce în ce mai

mult la nivel planetar.

Am ales această variantă de construcţie, deoarece ele nemaifiind

utilizate în scopul pentru care au fost create, constituie o sursă de
materiale relativ ieftine, fiind uşor de transportat oriunde, de asamblat şi
de dezasamblat, deoarece necesită doar interconectarea lor fără
construcţii auxiliare.

Materialul este rezistent, izolaţia termică, fonică şi acustică fiind

realizată şi menţinută cu ajutorul unor materiale specifice prin
colaborarea cu specialişti în acest domeniu.

Se pot achiziţiona astfel de containere, gata izolate şi care pot fi

alese în funcţie de doleanţele şi de resursele materiale ale clientului,eu am
ales o producţie de containere izolate de 20' cu vată minerală de 50 mm
la interior si panouri de uşi şi izolaţie sub-podea din polistiren. Panouri în
interior din oţel corten plat şi podele din bambus acoperite cu mochetă.

Asamblarea lor necesitând un spaţiu relativ mic, nu afectează

mediul înconjurător, fiind o construcţie ECO care nu stagnează în acelaşi
loc pe o perioadă lungă de timp, fiind adaptate pentru tiruri sau trenuri.

11
Vedere interiora spre scena

Vedere interiora de pe scena

Dacă nu poți ajunge tu la teatru, vine el la tine!

12
 ARGUMENT

Acest teatru mobil, independent, este predestinat tocmai actorilor care își
doresc independența pieselor, iar datorită faptului că este mobil, actorii s-
ar putea muta mult mai ușor in orice oraș ar dori să prezinte o piesă, fără
sa fie necesare împachetările și despachetările de bagaje, astfel
economisesc timp și au constant lângă ei a doua casă, anume teatrul. De
asemenea dispare și posibilitatea de a uita o recuzită importantă, o
costumație, sau alte lucruri de care actorii au nevoie in executarea
pieselor, sau pe parcursul șederii într-un oraș.

Vedere exterioara

13
Bibliografie

Interviu Reactor de Creatie

Facebook - Cultura'n Sura
http://transilvaniareporter.ro/reportaj/teatrul-istorie-evolutie-
sarbatoare/

14