REZUMATUL 

TEZEI DE DOCTORAT 

Cercetări privind dezvoltarea mijloacelor de învăţământ 
pentru formarea iniţială în domeniul tehnic 
Mona­Constanţa CIUBOTARU 

În  ultimii  ani,  evoluţiile  din  ştiinţele  sociale  şi  din  tehnologie  au  redefinit  esenţa 
învăţământului,  atrăgându­ne  atenţia  asupra  inevitabilei  „prăbuşiri”  a  învăţământului  instituţional 
convenţional,  deoarece  bagajul  propriu  de  cunoştinţe  a  devenit  astăzi,  o  achiziţie  personală  a 
fiecărui  individ,  ba  chiar  o  necesitate  fundamentală  în  vederea  supravieţuirii  economice  într­un 
context concurenţial. În acelaşi timp, potrivit părerii unor specialişti, perioada de şcolarizare, nu mai 
poate oferi fondul de cunoştinţe necesar pentru o carieră solidă şi productivă, ceea ce prefigurează 
un  învăţământ  periodic,  de  lungă  durată,  pentru  a  ne  putea  adapta  solicitărilor  impuse  de  noile 
condiţii de muncă şi viaţă. 
În  aceste  condiţii,  niciodată  nu  au  părut  mai  pline  de  adevăr  următoarele  cuvinte  ale  lui 
Alvin Toffler: „Analfabetul de mâine nu va fi persoana care nu va şti să citească, ci aceea care 
nu va şti să înveţe...” 
Un  aspect  important  asupra  practicilor  naţionale  în  direcţia  formării  noilor  generaţii  este 
folosirea  computerului  ca  suport  pentru  învăţare.  Acesta  nu  trebuie  considerat  numai  ca  unul  din 
elementele de conţinut ale învăţământului, ci şi ca un mijloc didactic (integrat în predarea diferitelor 
discipline), cu rol important în îmbunătăţirea calităţii predării şi ameliorarea procesului instructiv – 
educativ.  Cu  ajutorul  lui,  se  vor  dezvolta  aptitudini  de  creare,  tratare,  obţinere,  selecţionare  şi 
recuperare  a  informaţiei,  se  va  dezvolta  creativitatea  şi  capacitatea  de  gândire  structurată.  Însă 
introducerea  calculatorului  ca  mijloc  de  învăţământ  nu  vizează  numai  familiarizarea  elevilor  cu 
prelucrarea  informaţiei,  ci  şi  cu  însuşirea  unor  procese  de  învăţare  mai  puţin  pasive  şi  mai 
autonome.  De  asemenea,  se  vor  crea  noi  medii  de  învăţare  individuală  şi  în  grup.  Un  alt  efect 
posibil ar fi convertirea mediului interacţiunii profesor – elev într­un model triunghiular profesor – 
calculator – elev. 
Noile  tehnologii  ale  informaţiei  şi  comunicării  schimbă  perspectiva  asupra  practicii 
educaţionale,  implementarea  acestora  fiind  considerată  drept  una  dintre  cele  mai  importante 
probleme la acest început de secol. 
Pătrunderea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie în domeniul educaţiei şi formării 
urmăreşte adaptarea la nevoile societăţii actuale, pe de o parte prin reducerea costurilor şi duratei de 
instruire, iar pe de altă parte prin creşterea calităţii şi eficienţei instruirii. Exponentul cel mai vizibil 
al evoluţiei tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie, calculatorul electronic a parcurs drumul 
de la obiect de studiu la instrument indispensabil în instruire şi formare, indiferent de domeniu. 
Tehnologiile  informaţionale  şi  de  comunicaţie  sunt  folosite  în  mediul  educaţional  pentru 
facilitarea  procesului  de  învăţare,  prin  mărirea  receptivităţii  şi  a  gradului  de  asimilare  a 
cunoştinţelor, monitorizarea procesului de instruire şi a rezultatelor obţinute de elevi precum şi ca 
instrumente  pentru  mărirea  productivităţii:  colectarea,  stocarea  şi  manipularea  datelor,  poştă 
electronică şi acces la internet, procesarea de texte etc. 

Obiectivul cercetării este fundamentarea teoretică a utilizării mijloacelor

de învăţământ electronice în educaţie şi formare şi proiectarea unui sistem de
instruire cu suport web pentru formarea iniţială în domeniul tehnic.
În acest context, aplicarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor în procesul de 
educare şi formare poate avea ca rezultat creşterea creativităţii  şi îmbunătăţirea muncii de echipă, 
schimbarea  rolului  profesorului,  reducerea  intimidărilor  şi  a  frustrărilor  printre  elevi,  un  acces
simultan la mai multe surse de învăţare etc. pentru adaptarea la solicitările impuse de noile condiţii 
de muncă şi viaţă. 
Lucrarea este formată din 7 capitole şi 3 anexe. 
Capitolul  1  denumit  „Consideraţii  privind  formarea  iniţială  în  domeniul  tehnic”  a 
evidenţiat  potenţialul  real  al  procesului  de  învăţământ  şi  învăţare,  al  educaţiei  şi  integrării 
profesionale  a  absolvenţilor,  şi  al  serviciilor  de  învăţământ  şi  formare  profesională.  Formarea 
profesională iniţială prin învăţământul profesional şi tehnic se identifică printr­un tip de învăţământ 
bazat  pe  competenţe  (şi  nu  pe  durata  pregătirii)  şi  având  la  bază  Standardele  de  pregătire 
profesională. 
În  cuprinsul  capitolului  sunt  reliefate  dimensiunile  şi  structurile  sistemului  de  învăţământ 
adaptate la necesităţile concrete în funcţie de evoluţia economico­socială a  României, principalele 
direcţii  ale  reformei  educaţiei,  performanţele  învăţământului  şi  stările  contradictorii  ce  apar  în 
procesul  de  învăţământ.  Educaţia  şi  integrarea  profesională  a  absolvenţilor  sunt  abordate  prin 
prisma  formării  profesionale.  Competenţa  profesională  şi  randamentul  învăţării  reprezintă  o 
reflectare a finalizării procesului de învăţământ şi a eficienţei educaţiei în general. 
În  capitolul  2  denumit  „Elemente  generale  ale  mijloacelor  de  învăţământ”  este  tratată 
evoluţia mijloacelor de învăţământ din cele mai vechi timpuri şi până astăzi precum şi mijloacele de 
învăţământ  privite  ca  o  componentă  a  strategiei  didactice  în  condiţiile  trecerii  de  la  învăţământul 
tradiţional  bazat  pe  verbalism,  pe  solicitarea  excesivă  a  memoriei,  pe  formalism  şi  simplism  în 
organizarea  procesului  de  predare­învăţare  la  una  modernă,  întemeiată  pe  ideea  imprimării  unui 
caracter activ, formativ întregii activităţi didactice. Capitolul se încheie cu tratarea particularităţilor 
mijloacelor de învăţământ pe niveluri educaţionale precum şi cu analizarea eficienţei mijloacelor de 
învăţământ pentru predarea, învăţarea şi evaluarea disciplinelor tehnice. 
Capitolul  3,  „Stadiul actual  al dezvoltării  mijloacelor  de  învăţământ”  tratează  mijloacele 
de  învăţământ,  care  sunt  într­o  continuă  perfecţionare  şi  diversificare,  de  la  clasic  la  modern. 
Mijloacele  de  învăţământ  din  dotarea  laboratoarelor  şi  cabinetelor  de  specialitate  au  o  mare 
influenţă  în  creşterea  eficienţei  învăţării:  laboratorul  sau  cabinetul  de  specialitate  nu  numai  că 
reprezintă un mediu specific disciplinelor tehnice dar determină şi modul de desfăşurare a lecţiei, 
accentul punându­se pe activitatea elevului în scopul achiziţionării competenţelor tehnice. 
Tot în acest capitol sunt tratate mijloacele de învăţământ electronice utilizate în procesul de 
instruire  şi  formare.  Succesul  învăţării  electronice  depinde  de  calitatea  proiectării  sistemului  de 
învăţare.  Pentru  atingerea  obiectivelor  şi  scopurilor  propuse,  în  cadrul  învăţării  electronice  se 
resimte  nevoia  unei  proiectări  riguroase.  Aceasta  poate  rezolva  probleme  precum  nivelul  de 
performanţă, problemele de adaptare, abandonul. 
Capitolul  4  „Instruirea  asistată  de  calculator”  studiază  sistemele  de  instruire  asistată  de 
calculator  şi  instruire  electronică.  Sunt  analizate  principalele  caracteristici  şi  componente  ale 
sistemelor de instruire asistată: componenta de  instruire asistată şi componenta de management al 
instruirii.  Unii  autori  adaugă  şi  o  a  treia  componentă,  cea  a  resurselor  de  învăţare  bazate  pe 
calculator.  De  asemenea  sunt  studiate  modalităţile  prin  care  are  loc  interacţiunea  între  sistem  şi 
utilizator. Proliferarea instruirii electronice a dus la nevoia de standardizare pentru interoperabilitate 
şi promovarea reutilizării materialelor de instruire. 
Ca  „Standarde  privind  sistemele  de  instruire  electronică”  sunt  prezentate  principalele 
standarde  folosite:  SCORM,  IMS  Learning  Design,  Ariadne  şi  conceptele  care  stau  la  baza  lor: 
metadate, obiecte de învăţare, depozite de obiecte de învăţare. Ca orice nouă paradigmă, instruirea 
electronică presupune un anumit nivel de abilităţi şi cunoştinţe dobândite anterior şi aduce cu sine 
avantaje  şi  dezavantaje.  Toate  acestea  sunt  descrise  în  subcapitolul  „Avantaje  şi  dezavantaje  ale 
sistemelor  de  instruire  electronică”.  Subcapitolul  „Funcţii  ale  sistemelor  de  instruire  asistată” 
sistematizează  principalele  funcţii  identificate  pentru  instruirea  bazată  pe  calculator.  Există  multe 
modele  de  proiectare,  dar  nu  toate  sunt  răspândite  şi  multe  dintre  ele  sunt  bazate  pe  modele  de 
referinţă.  Dintre  acestea,  în  lucrare,  sunt  analizate  modelele  ADDIE,  proiectarea  sistemică  şi 
prototipizarea rapidă. Procesul de învăţare este  strâns  legat de cel de evaluare. Ultimul subcapitol 
analizează  probleme  ale  evaluării  electronice,  inclusiv  problemele  legate  de  descurajarea 
încercărilor de a obţine rezultate bune la teste fără a avea cunoştinţele şi abilităţile necesare.

2 
 Capitolul  5  „Cercetări  teoretice  privind  dezvoltarea  mijloacelor  de  învăţămînt”  tratează 
dezvoltarea  mijloacelor  de  învăţământ  în  condiţiile  accelerării  ritmului  schimbărilor  petrecute  în 
evoluţia  societăţii,  schimbări  care  au  dus  la  nevoia  de  certificare  a  nivelului  educaţional  al 
indivizilor pentru asigurarea unei baze de pregătire solide, conforme mediului economic şi social. 
Adaptarea permanentă la noile societăţii implică şi noi procese de învăţare. Odată cu epoca digitală, 
s­a ajuns la stadiul în care fiecare învaţă de la fiecare. Instruirea electronică sparge diada clasică a 
învăţării  şi  inaugurează  o  învăţare  multinivelară  şi  de  împărtăşire  a  cunoştinţelor.  Principiile 
pedagogiei clasice trebuie reformulate, iar psihologia învăţării trebuie să găsească soluţii la dilemele 
ivite pe neaşteptate. 
Subcapitolul  „Utilizarea  tehnologiilor  informaţionale  în  educaţie  şi  formare”  analizează 
impactul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor asupra domeniului educaţional. Evoluţia rapidă 
şi  răspândirea  în  masă  a  acestor  tehnologii  nu  a  ocolit  educaţia.  Utilizarea  tehnologiilor 
informaţionale  şi  comunicaţionale  a  devenit  o  necesitate  pentru  a  asigura  o  educaţie 
corespunzătoare  şi  competitivă,  de  aceea  politicile  naţionale,  regionale  (Uniunea  Europeană)  şi 
mondiale  (UNESCO)  includ  preocupări  privind  domeniul  tehnologiilor  informaţionale  şi 
comunicaţionale  (TIC)  pentru  educaţie.  „Cuvântul  electronic”  analizează  implicaţiile  TIC  asupra 
cuvântului scris. Noile tehnologii depăşesc o serie de limitări ale industriei publicistice, ducând la o 
mai mare şi mai uşoară răspândire a cunoaşterii în rândul populaţiei. Tipăriturile clasice au acum un 
corespondent  electronic,  mai  ieftin  şi  mai  uşor de gestionat  şi  accesat:  cartea  electronică,  jurnalul 
electronic, biblioteca electronică. Acestea asigură o prezenţă cvasi­ubicuă a cunoaşterii. „Realitatea 
virtuală şi realitatea augumentată” sunt modalităţi prin care tehnologiile moderne pot îmbunătăţi 
lumea reală, îmbogăţind­o cu noi elemente şi informaţii, sau creează o lume complet nouă, generată 
în întregime de calculatoare, în care putem introduce ce elemente dorim. Aceste două tehnologii au 
un impact deosebit în educaţie, ajutând elevii să înţeleagă concepte greu şi complicat de explicat în 
cuvinte sau imagini bidimensionale. 
În  subcapitolul  „Sisteme  de  instruire  cu  suport  web”  din  capitolul  6  denumit  „Cercetări 
aplicative  privind  sistemele  de  instruire  cu  suport  web    utilizate  în  educaţie  şi  formare”  am 
analizat  caracteristici şi instrumente de lucru comune sistemelor de instruire cu suport web precum 
şi  o  platformă  de  instruire  cu  suport  web,  de  tip  e  –  learning,  dezvoltată  de  către  Ministerul 
Educaţiei şi Cercetării împreună cu SIVECO România şi utilizată în învăţământul preuniversitar – 
AeL.  Platforma  AeL  oferă  suport  pentru  predare  şi  învăţare,  pentru  testare  şi  evaluare,  pentru 
administrarea conţinutului şi pentru monitorizarea procesului de învăţământ şi concepţie. 
Cercetările teoretice realizate în capitolul anterior se află  la temelia proiectării unui  sistem 
de  instruire  utilizat  în  formarea  iniţială  pentru  domeniul  tehnic,  adresat  atât  elevilor  cât  şi 
profesorilor învăţământului preuniversitar tehnic. În subcapitolul „Eduweb – sistem de instruire cu 
suport  web  pentru  formarea  iniţială  în  domeniul  tehnic”,  am  proiectat  şi  dezvoltat  un  sistem 
suplimentar  de  instruire,  în  scopul  completării  sistemului  tradiţional  folosit  în  învăţământul 
preuniversitar.  Sistemul  se  adresează  atât  elevilor  cât  şi  profesorilor  învăţământului  preuniversitar 
tehnic.  Prin  intermediul  acestui  sistem  de  instruire,  profesorii  pot  pune  la  dispoziţia  elevilor  atât 
lecţii  în  format  digital  cât  şi  întrebări  pentru  autoevaluare.  O  lecţie  disponibilă  pe  Eduweb,  nu 
numai  că  nu  exclude,  dar  chiar  impune  parcurgerea  acesteia  la  şcoală  prin  metodele  tradiţionale. 
Nici  profesorii  şi  nici  elevii  nu  sunt  obligaţi  să  folosească  această  metodă  complementară  de 
instruire, utilizarea unui astfel de sistem se va autoimpune, în măsura în care îşi va dovedi utilitatea 
practică. 
Sistemul  conţine  drept  componente  majore  un  subsistem  de  instruire  şi  unul  de  testare. 
Controlul  accesului  permite  accesul  în sistem  pentru  utilizatorii înregistraţi  şi înregistrarea  de  noi 
utilizatori,  în  condiţii  controlate.  Tipurile  de  utilizatori  ai  sistemului  sunt  administratorii,  care 
întreţin sistemul din punct de vedere tehnic, profesorii şi elevii. 
Lucrul individual presupune accesul la componentele de studiu individual asistat şi evaluare 
prin teste. Studiul asistat implică accesul la componentele de învăţare. Evaluarea prin teste foloseşte 
întrebări realizate de profesori la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare sau lecţie. Acestea sunt folosite 
atât  pentru  evaluarea  formală  cât  şi  pentru  autoevaluare,  pe  parcursul  studiilor.  În  urma  testelor, 
profesorul recomandă ajustarea traseului de studiu, pe baza punctelor slabe identificate.

3 
 Lucrul  colaborativ  se  realizează  prin  accesarea  componentelor  de  comunicaţii  sincrone  şi 
asincrone.  Comunicaţiile  asincrone  includ  poşta  electronică.  Comunicaţiile  sincrone  includ  în 
principal  participarea  simultană  la  comunicaţii  bazate  pe  text,  în  camere  de  discuţii.  În  situaţii 
deosebite se foloseşte un sistem de videoconferinţă, achiziţionat separat şi integrat în sistem. 
Independenţa  în  studiu  şi  individualizarea  traseului  de  instruire  sunt  două  caracteristici 
apreciate de către elevi în orice sistem de instruire. Acestea sunt foarte greu de realizat în sistemele 
tradiţionale de instruire formală, în condiţiile în care numărul celor ce doresc să se instruiască este 
foarte  mare.  Utilizarea  sistemului  informatic  propus  pentru  instruire  suplineşte  această  deficienţă. 
Facilităţile  de  autoevaluare  permanentă  permit  urmărirea  evoluţiei  şi  performanţelor  proprii.  Ca 
urmare, se pot identifica la timp temele asupra cărora trebuie insistat în pregătire şi se poate ajusta 
corespunzător  traseul  de  instruire  pentru  atingerea  obiectivelor  urmărite.  Toate  aceste  duc  la 
creşterea calităţii procesului de instruire. 
Prin  utilizarea  acestei  platforme  de  instruire,  considerăm  că  s­au  îndeplinit  obiectivele 
urmărite pentru formarea iniţială în domeniul tehnic şi anume: 
·  Independenţa de studiu; 
·  Reducerea solicitării profesorilor şi schimbarea statutului lor; 
·  Reducerea timpului de acces la informaţie; 
·  Creşterea motivării şi interesului elevilor; 
·  Creşterea calităţii învăţării, ca urmare a creşterii motivării şi interesului; 
·  Evaluarea  formativă  permanentă  pentru  estimarea  progresului  şi  ajustarea  traseului  de 
instruire; 
·  Dezvoltarea capacităţii de colaborare şi lucru în echipă, prin folosirea instrumentelor de 
lucru colaborativ; 
·  Socializarea on­line; 
·  Scăderea costurilor de instruire pe termen lung; 
·  Creşterea masei elevilor/ studenţilor prin eliminarea restricţiei de spaţiu fizic impuse de 
sala de clasă. 
Implementarea sistemului şi posibilităţi de dezvoltare 
Aspectele  subliniate  justifică  încadrarea  sistemului  în  categoria  mijloacelor  de  instruire 
orientate spre o învăţare activă şi în profunzime, fiecare elev stabilindu­şi propriul parcurs şi ritm de 
studiu. 
Arhitectura propusă poate reprezenta o resursă semnificativă care, implementată, promovată 
şi susţinută corespunzător, îşi poate dovedi utilitatea şi eficienţa. 
De  asemenea,  subsistemul  de  testare poate  fi considerabil  îmbunătăţit  prin  furnizarea  unor 
statistici  utile  în  analiza  evoluţiei  unui  elev  şi  prin  implementarea  testării  adaptive  astfel  încât 
ordinea  în  care  sunt  generate  întrebările  să  depindă  de  răspunsurile  elevului.  În  această  situaţie, 
pentru fiecare componentă a unei unităţi de învăţare se va începe cu o întrebare de nivel mediu. 
Fiecare  răspuns  corect  are  drept  consecinţă  o  întrebare  de  nivel  ridicat,  iar  după  fiecare 
răspuns  incorect elevul  va răspunde la o întrebare de nivel mediu, până când o astfel de întrebare 
neselectată nu mai există în baza de date. 
Rolul autoevaluării fiind sprijinirea învăţării, acest mod de realizare a testelor, pe de o parte 
înlătură plictiseala pentru elevii de nivel ridicat, în cazul lor, numărul întrebărilor fiind redus, iar pe 
de altă parte ajută elevii care au probleme în înţelegerea conţinutului prin explicaţiile suplimentare 
furnizate de către sistem la fiecare răspuns eronat. 
În acest  sens ar  fi util un prim test, preliminar  şi un al doilea după parcurgerea unităţii de 
învăţare/  lecţiei.  La  finalul  fiecărui  test,  probabil  că  un  sfat  personalizat  adresat  fiecărui  elev  ar 
putea fi motivant. 
Acest sistem poate fi extins, ca nivel de utilizare, la nivelul mai multor şcoli, poate chiar la 
nivel naţional şi poate fi adaptat şi cerinţelor învăţământului universitar, cursuri de zi. 
Planurile de viitor includ: mărirea flexibilităţii de stabilire a modului de evaluare al elevilor, 
precum şi funcţionalităţile care  vor fi cerute pe parcursul folosirii efective  a aplicaţiei în procesul 
didactic.

4 
 O  altă  provocare  o  reprezintă  realizarea  unei  versiuni  care  să  permită  configurarea  şi 
implementarea  independentă  pentru  fiecare  şcoală  în  parte.  Acest  lucru  va  deveni  cu  adevărat 
necesar în momentul în care Eduweb va fi apreciat şi în consecinţă utilizat de colegii profesori din 
mai multe şcoli, situaţie în care dimensiunea bazei de date va creşte considerabil. 
O parte din aceste prezentări merită a fi făcute publice. De aici şi ideea de a crea o platformă 
ca  mijloc  de  învăţământ  modern,  fiind  totodată  instrument  de  lucru  şi  mecanism  de  implicare  al 
profesorilor  şi  elevilor.  Elevii,  autori  de  conţinut  educaţional,  sunt  încântaţi  de  a  le  fi  publicate 
realizările, iar profesorii pot utiliza această platformă  pentru transferul de informaţii către elevi. 
Lucrarea se încheie cu capitolul 7 denumit „Concluzii, opinii şi contribuţii personale”. 
Din  punct  de  vedere  al  elevilor  implicaţi  în  crearea  de  conţinut  educaţional,  afirmăm  că 
efortul depus pentru implementare este considerabil, însă există şi numeroase avantaje: 
·  în primul rând este satisfacţia unei aplicaţii implementate; 
·  formarea abilităţilor necesare lucrului în echipă; 
·  dezvoltarea spiritului de competiţie; 
·  premiile, în general consistente, obţinute la diversele concursuri. 
Se poate considera că, elevii, în majoritate, sunt deschişi spre competiţie, îşi doresc să facă 
şi altceva, fiind atraşi de multimedia. Evident, nu toţi cei care îşi exprimă dorinţa de a forma echipe 
care  să  dezvolte  conţinut  educaţional,  au  capacitatea  de  a  finaliza.  Ei  trebuie  însă,  îndrumaţi  şi 
încurajaţi. Întotdeauna, încep formarea unei astfel de echipe prin prezentarea aplicaţiilor realizate de 
celelalte echipe, discutarea avantajelor dar, mai ales, a principalelor riscuri: dezmembrarea echipei 
sau nefinalizarea la timp a aplicaţiei. 
Pentru a testa capacitatea de muncă, creativitatea dar şi veleităţile artistice, în ultimii ani, în 
orele  de  laborator  destinate  recapitulării  materiei,  elevii  primesc  ca  sarcină  individuală  de  lucru 
dezvoltarea unei prezentări despre una din temele supuse recapitulării. 
Putem  afirma  că,  în  urma  cercetării  efectuate  şi  subsistemul  de  evaluare  necesită 
îmbunătăţiri,  testele  adaptive  fiind,  din  punctul  nostru  de  vedere,  mai  mult  decât  binevenite  în 
autoevaluarea  elevilor. Evaluarea  asistată  de  calculator  aduce  cu  sine avantaje  dar  şi  dezavantaje. 
Principalul  dezavantaj  este  eliminarea  factorului  uman  în  sensul  că  omul  poate  aprecia  şi  evalua 
răspunsuri mai complexe, cu format liber, în timp ce calculatorul este limitat la a evalua răspunsuri 
şi  acţiuni  relativ  simple.  Marele  avantaj  este  eliminarea  restricţiei  legate  de  resursele  limitate  ale 
omului, care poate evalua un număr mic de elevi într­o perioadă dată, în timp ce calculatorul poate 
evalua un număr foarte mare. Evaluarea asistată moşteneşte o parte din problemele testării clasice 
(selectarea la întâmplare a răspunsurilor la întrebările cu opţiuni multiple) şi creează probleme noi, 
legate de asigurarea corectitudinii testării (garantarea utilizării cunoştinţelor şi abilităţilor proprii în 
momentul testării, în lipsa unei supravegheri directe). 
Întrucât  este  un  domeniu  aflat  în  plină  dezvoltare,  considerăm    că,  aplicaţiile  noilor 
tehnologii în educaţie sunt încă departe de a fi atins un potenţial maxim. Este nevoie de implicare, 
de entuziasm şi dăruire, dar mai ales de partajarea experienţei acumulate în domeniu. Orice demers 
oricât de timid ar fi, poate fi un mic pas în evoluţia utilizării  noilor tehnologii în educaţie. Avem 
nevoie,  însă  şi  de  precauţie.  Un  insucces  ar  putea  avea  drept  consecinţă  formarea  unei  concepţii 
conform  căreia  orice  demers  ar  fi  inutil,  rezultatele  obţinute  fiind  cel  mult  mediocre.  O  astfel  de 
concepţie formată este greu de surmontat. 
După  părerea  noastră,  materialele  educaţionale  în  format  electronic  trebuie  să  respecte 
anumite cerinţe: 
·  să  fie  realizate  de  profesori  şi  psihopedagogi  în  conformitate  cu  programa  şcolară  în 
vigoare; 
·  să fie avizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului; 
·  să îmbine într­un mod inovator joaca şi învăţarea; 
·  să poată fi folosite atât la clasă cât şi pentru studiul individual; 
·  să stimuleze învăţarea prin descoperire. 
Putem  considera  că,  utilizarea  noilor  tehnologii  în  educaţie,  realitate  emergentă  ce  va 
caracteriza societatea de mâine, reclamă un dialog partenerial susţinut în direcţia aceleiaşi finalităţi:

5 
învăţare modernă, activă şi eficientă. În acest sens, principalele recomandări pe care ne permitem să 
le propunem sunt: 
·  implicarea elevilor în realizarea de conţinut educaţional; 
·  organizarea unor şcoli de vară pentru elevi şi profesori; 
·  crearea unor centre de producţie şi promovare unde echipe pluridisciplinare să dezvolte 
conţinut educaţional; 
·  realizarea unor parteneriate între instituţiile de învăţământ şi societăţile comerciale care 
acţionează pe piaţa educaţiei. 
Orice iniţiativă din domeniul utilizării noilor tehnologii în educaţie ar trebui să urmărească 
crearea unor experienţe de învăţare caracterizate de: 
·  relevanţă ­ orice sistem de instruire asistată de calculator trebuie să fie proiectat pentru a 
fi sensibil la nevoile elevului, iar suportul pe care îl oferă în învăţare să fie întotdeauna 
oportun şi de calitate; 
·  constrângere  ­  angajând  multiple  simţuri  ­  auditive,  vizuale  şi  tactile  ­  mediul  de 
învăţare  trebuie  conceput  astfel  încât  să  stimuleze  intensificarea  angajamentului  şi  a 
curiozităţii pentru fiecare elev; 
·  colaborare ­ elevii trebuie determinaţi să  acceseze cunoştinţele  şi experienţa experţilor 
oricând au nevoie, stimulând inovaţia şi accentuând sensul de comunitate; 
·  continuitate  ­  formală  sau  informală,  educaţia  trebuie  să  fie  integrată  în  procesele  de 
muncă, pe parcursul întregii vieţi, determinând astfel creşterea continuă a productivităţii; 
·  centrare pe rezultate – într­o societate dinamică, învăţarea trebuie să fie orientată direct 
spre scopurile organizaţionale, conducând în mod adaptiv la performanţă. 
Prin prisma informaţiilor adunate în urma studiului făcut pentru această lucrare, apreciem că 
în aproximativ  zece ani  computerele personale  nu vor mai fi  interconectate prin cabluri, cuvintele 
cheie  fiind  în  acest  domeniu  Wireless  şi  Mobile.  În  acest  context,  credem  că  afirmaţia  că  „noile 
sisteme de calcul  ne  vor asculta, ne  vor vedea şi  ne  vor educa” nu pare chiar deplasată, pentru că 
vor  fi  astfel  construite  încât  să  ofere  unui  individ­elev/student  platforme  multiple  de  educare prin 
intermediul  unui  singur  punct  de  contact:  calculatorul.  Astfel,  digitalizarea  informaţiei  şi 
mondializarea accesului oferă posibilităţi încă incomplet evaluate. 
Atragem  atenţia  că  introducerea  noilor  tehnologii  multimedia  în  sistemele  educaţionale 
implică şi probleme generate de mutaţiile pe care trebuie să le suporte învăţământul clasic pentru a 
fi compatibil cu principiile economiei bazate pe cunoaştere: 
·  pentru  a  supravieţui,  noul  sistem  educaţional  adoptat  trebuie  să  ridice  calitatea 
demersului didactic şi trebuie să integreze noi segmente­ţintă de populaţie în procesul de 
educare; 
·  noul sistem educaţional trebuie să demonstreze creşterea independenţei intelectuale şi a 
creativităţii  elevilor,  care  să  le  permită  acestora  să  acţioneze  ca  manageri  pe  baza 
propriului bagaj de cunoştinţe acumulat; 
·  adiţional,  noul  sistem  trebuie  asimilat  ca  un  nou  concept  didactic,  reorganizând 
instituţiile şcolare ca întreg, cu adaptări specifice pentru fiecare şcoală; 
·  în  acelaşi  timp,  noul  sistem  educaţional  nu  trebuie  să  se  substituie  complet  sistemului 
educaţional  clasic,  ci  să  reprezinte  o  complementaritate  a  acestuia,  cel  puţin  în  prima 
fază. 
În  opinia  noastră,  pornind  de  la  aceste  mutaţii,  noua  revoluţie  din  domeniul  informării  şi 
comunicării comportă şi unele riscuri: 
·  fragmentarea  timpului  de  lucru  şi  petrecerea  acestui  timp  în  faţa  unui  ecran,  fără  o 
delimitare clară între două activităţi; 
·  lipsa unei separaţii clare între locul de muncă şi alte activităţi cotidiene; 
·  fragmentarea conţinutului, aşa cum se observă deja în privinţa învăţământului specializat 
pe un anumit tip de probleme, care conduce la un bagaj eterogen de cunoştinţe într­un 
anumit domeniu.

6 
 În  concluzie,  apreciem  că  sistemele  moderne  de  educaţie  (care  includ  şi  tehnologii 
multimedia)  destinate  formării  iniţiale  în  domeniul  tehnic,  prezintă  următoarele  avantaje 
incontestabile: 
·  elevilor li se oferă atât materiale pentru studiu, dar şi sesiuni interactive de îndrumare; 
·  se stimulează contactele profesionale interpersonale; 
·  crearea  de  exerciţii  orientate  pe  un  anumit  tip  de  problemă,  precum  şi  posibilitatea 
efectuării de studii de caz cu multiple variante stimulează activităţile de grup şi lucrul în 
echipă; 
·  accesul spre sistemele virtuale de stocare a cunoştinţelor este puternic dezvoltat, atât în 
cadrul unei şcoli, dar mai ales cu deschidere spre exteriorul instituţiei respective; 
·  se  uşurează  accesul  spre  activităţile  cu  caracter  administrativ  –  formularistică,  cursuri 
alternative, informaţii privind sistemul de credite – în sistemul clasic toate acestea fiind 
mari consumatoare de timp şi forţă de muncă. 

Prin  această  lucrare  am  încercat  să  aprofundez dezvoltarea  mijloacelor  de  învăţământ  prin 
implementarea  noilor  tehnologii  informaţionale  şi  de  comunicaţie  în  educaţie  şi  formare,  un 
domeniu  aflat  la  intersecţia  dintre  informatică,  specializarea  obţinută  prin  licenţă  şi  sistemul  de 
învăţământ, sistem în care îmi desfăşor activitatea cotidiană. 
Structura  lucrării  şi  mai  ales  succesiunea  capitolelor  a  fost  determinată  de  demersurile  pe 
care le­am realizat pe drumul cunoaşterii. 
Pe parcursul mai multor ani de cercetare, m­am străduit să aplic practic aspectele teoretice 
studiate  şi  am  încercat  să  extind  aria  de  cunoaştere  a  preocupărilor  din  domeniu  pentru  ca 
finalizările practice să fie cât mai bune, mai apreciate de elevi, de profesori şi nu în ultimul rând de 
comisiile de jurizare de la diferitele concursuri la care am participat. 
Continuă  să  mă  preocupe  gradul  de  implicare  umană  în  tot  ceea  ce  înseamnă  proces 
educaţional. Dacă ar trebui să îmi aloc vreun merit în rezultatele obţinute în utilizarea mijloacelor 
moderne  de  învăţământ  în  educaţie  şi  formare,  în  primul  rând  ar  fi  capacitatea  de  a­i  implica  pe 
elevi, dar şi pe colegii profesori în dezvoltarea de conţinut educaţional în format multimedia. Lucrul 
în echipă, deşi are numeroase avantaje, este destul de dificil de realizat, mai ales când din echipă fac 
parte tineri cu o personalitate în formare, care oscilează între sentimentul că timpul este din belşug 
şi  impulsul de a renunţa, fie datorită unor puncte de vedere divergente, fie datorită crizei de timp. 
Continuând  analiza  SWOT  a  dezvoltării  de  conţinut  educaţional  în  format  multimedia,  abilitatea 
profesorului  de  specialitate  de  a  identifica  un  conţinut  ştiinţific  care  poate  fi  implementat  într­un 
mod  interactiv  poate  reprezenta  o  oportunitate,  dar  şi  o  ameninţare.  Capacitatea  elevilor  de  a 
înţelege  conţinutul  pe  care  urmează  să­l  implementeze  poate  fi  un  punct  tare,  sau  dimpotrivă  un 
punct slab. Evaluarea şanselor de reuşită ale unui astfel de proiect necesită şi analiza capacităţii de a 
lucra în echipă, de a se sprijini reciproc, competiţia între membrii echipei având un rol constructiv. 
Cunoaşterea  mediului  de  programare  şi  existenţa  printre  membrii  echipei  a  unui  elev  cu  veleităţi 
artistice constituie, fără îndoială, puncte tari.

7