Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Strategi I Depre Dare
Strategi I Depre Dare
1
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
CUPRINS
I. CONSIDERAŢII TEORETICE
Definirea conceptelor pedagogice: predare, învăţare, strategie didactică
BIBLIOGRAFIE
2
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
I. CONSIDERAŢII TEORETICE
Definirea conceptelor pedagogice: predare, învăţare, strategie didactică
Predarea, învăţarea şi evaluarea sunt acţiuni de bază ale procesului de învăţmânt.
Procesul de învăţamânt este eficient numai atunci când cele trei activităţi fundamentale ale
sale, predarea, învăţarea şi evaluarea, formează o unitate, asigurându-se dezvoltarea treptată a
elevilor.
Procesul de învăţământ este, în esenţa, un proces de comunicare. Dialogul permanent care se
produce în clasa între profesor şi elevi - uneori prin comunicare verbală, alteori prin
comunicare nonverbală - fac ca predarea, învăţarea şi evaluarea să funcţioneze ca o
comunicare pedagogică continuă.
În ceea ce priveşte învăţarea - de multe ori şi evaluarea, acestea pot avea loc şi independent de
predare. Elevul învată ( se autoinstruieşte ) şi-şi autoevaluează rezultatele şi în afara lecţiei.
În general , activitatea de învăţare se începe şi se realizează în clasă, se completează acasă
prin studiu individual şi apoi se evaluează şi se continuă în clasă.
1.PREDAREA
Predarea a fost cunoscută şi interpretată în didactica tradiţională ca activitate a profesorului,
care constă în transmiterea cunoşţintelor către elevi. De aceea în vorbirea obişnuită se
utilizează termeni ca : " am predat o lecţie depre …" sau "le-am predat elevilor despre …"
În accepţia învăţământului modern predarea este o noţiune cu un conţinut mult mai bogat, ea
cuprizând tot sistemul de acţiuni desfăşurate de profesor în cadrul lecţiei, care-şi extind
influenţele şi dincolo de lecţie, prin care acesta organizează, conduce şi îndruma activitatea de
învăţare a elevilor.
Predarea implică, în esenţă, procesul de formare a elevilor în cadrul instruirii. Profesorul nu
este numai o sursă de informare a elevilor el este, în acelaşi timp, specialistul care ştie să
trateze această informaţie, s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al
celor ce învaţă, s-o faca asimilată.Profesorul este cel care selecţionează şi ordonează
informaţiile în vederea sporirii eficienţei lor formative.
Profesorul îi îndrumă şi-i conduce pe elevi spre diverse surse de informare, odată cu
achiziţionarea noilor cunoştinţe, învăţându-i şi tehnicile de dobândire a acestora, de
investigare şi de descoperire a lor. Educatorul elaborează o strategie didactică, un program de
3
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
4
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
1
R. Iucu, Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi 2000,Pag. 97
2
Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1973
3
R. Iucu, Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi 2000,Pag. 97
5
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
4
Ioan Cerghit, Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1988
5
C.Cucoş, Pedagogie, Ediţia a-II-a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi,2006, pag.283
6
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
7
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
Pentru elaborarea unei strategii didactice, cadrul didactic trebuie să se raporteze în principal,
la metodele şi mijloacele folosite, dar în egală măsură trebuie să ia în considerare şi formele
de organizare a activităţii didactice.
În cele ce urmeaza ne vom opri asupra strategiilor de predare-invăţare ale limbii şi literaturii
romane .iNoua calitatea a educaţiei şi reconfigurarea sistemelor educaţionale din învăţământul
românesc, determinată de integrarea României în structurile europene, implică noi abordări
conceptuale şi metodice, noi strategii în sfera predării-învăţării-evaluării limbii române, ca
disciplină de studiu şi ca limbă de şcolarizare. Având ca reper fundamental viziunea
europeană asupra educaţiei, care situează comunicarea în limba maternă pe primul loc,studiul
limbii şi literaturii române în învăţământul preuniversitar va fi orientat spre următoarele ţinte6:
- schimbarea paradigmei instrucţionale, cu deplasarea centrului de greutate spre formarea
competenţelor funcţionale, esenţiale pentru reuşita socială: comunicarea în limba maternă
(competenţe pentru utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în
6
Vlăsceanu L. - Asigurarea calităţii în educaţie - UNESCO-CEPES Bucureşti, 2005;
8
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
producerea mesajelor), gândire critică, dezvoltarea unor valori şi atitudini adecvate societăţii
contemporane, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe, inclusiv a
celor din domeniul literaturii române raportate la un context naţional, european sau universal;
- formarea capacităţii de a reflecta asupra lumii, asupra modelelor şi valorilor culturale, asupra
valorilor literaturii române şi a capacităţii de a formula opinii şi judecăţi de valoare, de a
manifesta discernământ şi spirit critic în argumentarea propriilor opţiuni şi în exprimarea
sensibilităţii estetice;
- valorizarea propriilor experienţe, a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române, a
competenţelor de comunicare şi interlocutive, în scopul formării unei personalităţi
armonioase, modelate de conştiinţa propriei identităţi culturale şi de autonomie morală;
- dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri socio-culturale diferite – familie, mediu
profesional, grup de prieteni etc. – prin promovarea învăţării cooperative, prin dezvoltarea
componentei sociolingvistice şi socioculturale a comunicării;
- cultivarea expresivităţii şi a sensibilităţii, în scopul împlinirii personale şi a promovării unei
vieţi de calitate.
Demersul didactic de predare-învăţare-evaluare la limba şi literatura română va fi atins prin
promovarea unui management educaţional al calităţii, prin opţiunea pentru o strategie de
învăţare activă şi formativ.
Orientarea spre calitate în educaţie face ca învăţămantul actual să fie preocupat tot mai mult
de finalizarea învăţării în capacităţi şi performanţe. Acest lucru se realizează prin învăţare
participativă până la invăţarea creatoare. Înţelegerea cea mai corectă este cea realizată, la
nivelul unei lecţii, care poate atinge nivele diferite în funcţie de elev şi care este realizată prin
predare cu ajutorul unor acţiuni organizate progresiv: a exprima cu cuvinte proprii, a ilustra, a
schimba, a reprezenta, a exemplifica, a rescrie, a interpreta, a diferenţia, a explica, a
demonstra.
Metodele de predare – învăţare specifice limbii şi literaturii române sunt multiple.
Mă voi opri însă la metodele de predare – învăţare specifice literaturii române7:
Exerciţiile de încălzire;Brainstormingul ; Discuţie de tip piramidă;Anticipări; Proiectul;
Prelegerea intensificată; Lectura anticipativă;Cvintetul; Scaunul autorului; Interviul în trei
trepte; Portofoliul; Predarea reciprocă; Tehnica: Gândiţi / Lucraţi în perechi / Comunicaţi;
Metoda cubului; Jurnalul cameleon; Stabilirea succesiunii evenimentelor; Diagrama
Venn; Dezbaterea.
7
Constanta Barboi, Cristina Ionescu, Gheorghe Lazarescu, Ion Negret - Metodica predării limbii şi
literaturii române in liceu, Bucureşti, E.D.P., 1983, pag. 83- 87
9
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
În învăţământul actual însă se pune accent pe consolidarea unei educaţii calitative, a unui
demers didactic calitativ. Asigurarea calităţii procesului instructiv-educativ la limba şi
literatura română, în perspectiva pregătirii elevilor pentru o societate bazată pe comunicare şi
cunoaştere are în vedere următoarele aspecte:
- asigurarea calităţii procesului instrucţional centrat pe elev şi orientat spre formarea
competenţelor cognitive, acţionale, funcţionale, pragmatice; modernizarea strategiilor
educaţionale, a metodelor de instruire şi a resurselor didactice;
- focalizarea demersului didactic asupra dezvoltării competenţei lingvistice şi
sociolingvistice, în vederea asigurării succesului şcolar şi a reuşitei sociale;
- reproiectarea procedurilor de evaluare a competenţelor şi a cunoştinţelor elevilor,
creşterea obiectivităţii actului de evaluare.monitorizarea, evaluarea şi optimizarea
calităţii procesului educaţional, prin aplicarea unor proceduri standardizate de evaluare
a eficienţei activităţilor didactice
Aşadar unul dintre aspectele vizate este acela al modernizării strategiilor educaţionale.
Metodele de predare – învăţare au evoluat, astăzi fiind preferate cele preponderent
interactive, participative şi colaborative, şi deci, centrate pe elev, în defavoarea celor centrate
pe profesor. Centrarea pe elev înseamnă utilizarea cunoaşterii experienţiale a elevului ca
individ şi crearea condiţiilor de împărtăşire a acestei cunoaşteri cu ceilalţi indivizi care sunt
formaţi sau educaţi şi ei potrivit unei experienţe mixte, individuale şi colective, mărindu-se în
acest fel gradul de experienţă colectivă la toţi membrii grupului. Deşi pare o strategie foarte
democrată există factori obiectivi care împiedică educaţia prin centrarea pe elev.
Generalizarea acestui tip de cunoaştere a unui individ pentru alţi indivizi poate însemna
limitarea la experienţe fundamentale. În faza predării – învăţării, conţinuturile ştiinţifice
riguroase, dirijate, reclamă centrarea pe profesor şi numai în situaţii potrivite centrarea pe
elev. Aceasta este o abordare în logica educaţională, deoarece furnizarea de informaţii
ştiinţifice aparţine de responsabilităţile şi activitatea profesorului, iar fixarea, care înseamnă
repetarea aceloraşi cunoştinţe, poate fi interactivă, participativ – colaborativă. Se evită astfel
experienţa veche, fragmentară, furnizându-se o experienţă nouă şi comună întregului colectiv
de elevi.
Este bine ca un profesor să cunoască şi să aplice un număr cât mai mare de metode
didactice. Elemente de creativitate trebuie să fie mereu prezente. Dezavantajul acesta se pare
că nu a atins metodele clasice, expozitive, explicative şi interogative , utilizate pe scară largă.
Metodele participative sunt mult mai obositoare pentru actorii actului didactic , spre deosebire
de cele clasice care sunt mai pasive şi mai relaxante. Elevii, care au un număr destul de mare
de ore pe zi şi pe săptămână, au care reacţie de răspuns lipsa participării. Chiar şi în
10
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
11
Uceanu Petrache Maria-Cosmina
BIBLIOGRAFIE :
12