EVALUAREA SCENEI ACCIDENTULUI- este obligatoriu primul gest practic.

Este necesara trecerea in

revista in, 2-3 minute, a intregii scene a accidentului, de la ce3ntru spre periferie.

Este extrem de important sa fie gasite toate victimile accidentului. Este posibil ca unele dintre ele
sa se afle proiectate la distanta sau sa fie ingropate sub daramaturi.

In situatiile accidentelor cu mai multe victime, triajul initial este obligatoriu si va decide prioritatile
la tratament precum si volumul si tipul ajutoarelor suplimentare solicitate.

Stabilizarea si securizarea vehiculului avariat preceda obligatoriu accesul in aceasta si interventia.

Examinarea bolnavului critic politraumatizat cuprinde:

-evaluarea primara;

- evaluarea secundara;

-preevaluarea.

• Evaluarea primara- va fi obligatoriu combinata cu imobilizarea coloanei cervicale, concomitent cu

deschiderea caii aeriene.

Fractura de coloana cervicala va fi obligatoriu suspicionata la toti politraumatizatii la care:

mecanismul lezional poate determina astfel de leziuni;

marca traumatismului se afla deasupra nivelului claviculelor;

pacientul acuza simptomatologie specifica;

pacientul nu este cooperant sau mecanismul traumei nu este evident.

In toate aceste situatii pacientul va fi tratat cu toate precautiile impuse de prezenta unei fracturi de
coloana cervicala, realizandu-se axarea si imobilizarea permanenta a corpului, evitand
manipularea, tractionarea sau extragerea pacientului de la locul accidentului cu singura exceptie,
data de un risc major iminent, caz in care pacientul poate fi scos cu maximum de precautii si
imobilizare posibile „ in bloc”. 

Managementul corect si complet al caii aeriene ofera premise deosebit de favorabile pentru
supravietuire. Primul drog de care au nevoie traumatizatii este oxigenul, ceea ce face necesara
imediat eliberarea cailor aeriene, deoarece obstructia de cale aeriana ucide cel mai rapid pacientul,
generand aproximativ 75% dintre mortile evitabile prin trauma.

Managementul ventilatiei este complex si necesita o serie de gesturi mici cu impact maxim asupra
evolutiei pacientului, evacuarea revarsatelor aerire intratoracice prin punctie ( efectuata de catre
medicul de urgenta), acoperirea plagilor suflante, pozitionarea adecvata, stabilizarea voletelor
toracice.

Evaluarea circulatiei se realizeaza prin cautarea pulsului central ( carotidian la adult, branhial la
copil) timp de maximum 10 secunde ( la pacientii hipotermici pana la 40-60 secunde).

Tahicardia este un semn fidel de hipovolemie, astfel incat salvatorul va trebui sa caute cu atentie
toate sursele de sangerare; in acelasi timp tahicardia poate orienta salvatorul spre o suferinta
respiratorie sau durere resimtita de pacient.

Controlul hemoragiilor externe se poate efectua prin mai multe mijloace: compresiune directa,
pansament compresiv, garou, tamponarea directa a plagii de cord. Salvatorul trebuie sa efectueze
maximum de control asupra acestor surse, concomitent cu pozitionarea pacientului astfel incat sa
se creasca debitul cerebral.

Se monteaza doua linii venoase periferice stabile si sigure de minim 14g pe care se incepe
administrarea de cristaloide si/ sau coloide la orice pacient cu suspiciune de hemoragie.
Administrarea sangelui 0 negativ in afara spitalului poate fi salvatoare pentru hemoragiile care nu
se pot stabiliza, hemodinamica prin administrare masiva de cristaloide si coloide.

Corpii straini profunzinu se vor extrage astfel incat in prespital ei se vor fixa stabil in pozitia in care
se afla, pentru a nu produce leziuni suplimentare prin deplasare, iar plagile nu vor fi explorate si
tratate decat in spital, conduita prespitaliceasca rezumandu-se la acoperirea acestora cu comprese
sterile.

• EVALUAREA SECUNDARA SI BILANTUL LEZIONAL:

Examinarea secundara reprezinta o examinare din cap pana in picioare si este obligatorie imediat
ce evaluarea si stabilizarea initiala au fost efectuate, bilantul lezional cat mai precis fiind capital
pentru un management cat mai complet.

In cadrul evaluarii secundare se pot practica si:

montarea sondei de aspiratie digestiva superioara;

plasarea sondei vezicale, tinand cont de contraindicatiile acestei manevre;

Imobilizarea tuturor focarelor de fractura, in mod obligatoriu.

Hipotermia trebuie luata in considerare ca factor agravant al leziunilor traumatice, nu numai in

conditii de anotimp rece, ci si in conditiile unui pacient hipovolemic, care pierde cantitati mari de
sange, a salvarilor in apa, sau a pacientilor aflati sub influenta unor toxine.

•REEVALUAREA frecventa este obligatorie. Ea se va face automat si dupa fiecare manevra

terapeutica, incepandu-se mereu de la A.

Comunicarea permanenta cu pacientul pe parcursul acordarii primului ajutor este esentiala pentru
calmarea stresului posttraumatic, a agitatiei, obtinerea colaborarii pacientului si, deci, si a
maximum de informatie de la acesta. Premisa conform careia pacientul comatos nu aude si nu
intelege, si prin urmare nu trebuie incercat sa se colaboreze cu el este total eronata, iar efectul
benefic al cooperarii intre salvator si pacient este dovedit inclusiv prin studii asupra nivelelor de
mediatori chimici din creier.

Pacientul nu va fi transportat cu mijloace improvizate spre spital, aceasta fiind o sarcina medicala,
echipa medicala pregatind adecvat aceasta etapa, inclusiv prin alegerea mijloacelor si destinatiei
cele mai adecvate fiecarui caz in parte.

Salvatorii trebuie sa se asigure ca nici o victima provenita dintr-un accident din care au rezultat
decedati la locul accidentului sau pacienti cu injurii serioase nu va parasi locul accidentului inainte
de sosirea echipelor medicale cu scopul de a fi explorata si supravegheata de acestea chiar daca
pare in afara orcaror riscuri.

DESTINATIA: un centru de trauma- cel mai apropiat centru de trauma adecvat gravitatii leziunilor
pacientului.