Anorexia nervoasă-cauze, simptome, tratament

Anorexia nervoasă – Generalitați

Anorexia nervoasa reprezintă diagnosticul psihiatric care descrie o tulburare alimentară a cărei
manifestare se traduce prin scăderea voluntară, excesivă a greutăţii corporale, mult sub limita
standard, o deformare a imaginii asupra propriului corp şi o frică obsesivă de îngrăşare.
Persoanele afectate de anorexia nervoasa se supun unor exerciţii fizice excesive, îşi impun voluntar
să se înfometeze şi adopta diverse măsuri inadecvate de control al greutăţii, precum: suplimente
pentru slăbit, diuretice. Astfel, putem spune că psihopatologia legată de anorexia nervoasa orbitează
asupra siluetei, scăderea în greutate, fiind singura sursă prin care pacientul îşi poate alimenta stimă
de sine.

Această boală afectează în special adolescentele şi femeile tinere, cu vârste cuprinse între 16-
26 de ani. Aproximativ 10% din persoanele diagnosticate cu anorexie nervoasa sunt de sex masculin.
Afecţiunea este diagnosticată, cel mai frecvent în ţările dezvoltate, în cele subdezvoltate, această
întâlnindu-se foarte rar. Indicele de masă corporală (IMC), la persoanele cu anorexie, este mai puţin
de 17,5.

Tipuri de anorexie
Anorexie purgativă – ce presupune eliminarea prin vărsături autoprovocate, administrarea
neadecvată de laxative, abuz de diuretice, clisme;
Anorexie restrictivă – caracterizată prin ingestia insuficientă de alimente care sunt sub nivelurile
calorice necesare organismului, altfel spus, supunerea în mod voluntar la înfometare.

Anorexia nervoasă – Cauze

Nu sunt clar înţelese, în prezent, dar există diverşi factori care pot avea ca rezultat dezvoltarea
acestei boli, precum: factori psihologici, sociali şi biologici. Se poate constata, astfel, că anorexia
nervoasă nu este numai o tulburare alimentară.

Factori sociali: promovarea idealului de imagine, care presupune forme suple. De semenea,
profesiile, cum sunt cea de fotomodel, gimnastica de performanţă sau baletul, impun condiţii în ceea
ce priveşte silueta. Se pare că şi genele ar fi implicate. Studiile afirmă că, în multe cazuri, familiile
persoanelor cu anorexie au prezentat, la rândul lor, diverse tulburări de dispoziţie sau anxioase.

Factori biologici: tulburări hormonale, carenţa anumitor nutrienţi şi vitamine, nivele neadecvate de
serotonină, un neurotransmiţător care influenţează dispoziţia, funcţia sexuală, somnul şi poftă de
mâncare şi o cantitate mică de noradrenalină. De asemenea, şi leptina, un hormon secretat de
celulele adipoase ce are rolul de în reglarea apetitului, este scăzut.

Factori psihologici. Aici pot fi incluse comorbidităţi, precum: tulburări obsesiv-compulsive, tulburări
anxioase, perfecţionism dus la extrem, tendinţa către depresii, tulburare de personalitate borderline,
grad înalt de obsesionalitate. De asemenea, boala poate apărea ca reacţie la problemele
adolescenţei, unii pacienţi, prin acest comportament, dorind să atragă atenţia sau aprecierea
părinţilor.
Anorexia nervoasă – Semne și simptome
Manifestările anorexiei
• Pofta de mâncare nu este afectată, pacientului îi este foame, dar se înfometează,
• Ţinerea continua a dietelor pentru slăbit, chiar şi în condiţiile unei greutăţi suboptime,
• Prezenţa oboselii şi a asteniei,
• Obsesii legate de conţinutul caloric şi în grăsime al alimentelor,
• Status depresiv, letargie, iritabilitate,
• Izolare socială,

Semnele clinice ce pot apărea în cadrul bolii:

• Amenoree (abesenta menstruaţiei sau lipsa a 3 cicluri menstruale consecutive), pubertate
întârziată,
• Apariţia părului de tip lanugo: par fi şi subţiere, ca „puful” asemănător parului nou-născutului care
poate creşte pe faţă sau corp,
• Piele uscată, palidă,
• Senzaţia de frig, mai ales la nivelul extremităţilor,
• Căderea părului, sau subţierea acestuia,
• Tensiune arterială si ritmul cardiac scăzut,
• Prolaps de vâlvă mitrală datorată exerciţiilor fizice efectuate în exces,

Dietă sau anorexie?

Chiar dacă restricţia alimentară este punctul comun al celor două, efectele anorexiei nervoase sunt
pe de parte cele mai grave. În timp ce o persoană face eforturi să slăbească, cu scopul principal de
a-şi menţine o greutate normală prin dietă, în anorexie, scopul eforturilor de a slabi este obţinerea
fericirii sau a stimei de sine. Mai mult, dieta trebuie alcătuită în aşa fel încât sănătatea să nu fie
afectată. Totusi, în cazul anorexiei, felul în care se realizează scăderea în greutate nu mai are
importantă, sănătatea fiind, astfel, periclitată.

Anorexia nervoasă – Diagnostic și tratament

În cazul în care doctorul suspectează prezenţa anorexiei nervoase, deşi nu există un test specific
pentru depistarea ei, se vor face câteva teste care includ:

• Examen fizic: stabilirea înălţimii şi greutăţii, verificarea semnelor vitale, a tensiunii arteriale,
observarea unor eventuale probleme la nivelul pielii sau unghiilor, examinarea plămânilor, inimii,
abdomenului.
• Teste paraclinice: acestea includ prelevarea de sânge şi verificarea diselectroilitemilor ca:
hipocloremie, hipopotasemie, hipocalcemia, hiponatremia, hipomagnezemie, depistarea nivelelor
scăzute de fosfor şi constatarea deshidratarii severe. Se vor evalua funcţiile ficatului, rinichilor şi a
glandei tiroide şi se va efectua un sumar de urină.
• Evaluare psihologică şi psihiatrică realizată de personal medical avizat.
• Imagistic: tomografie computerizată (CT), pentru evaluarea densităţii osoase si funcţiei cardiace,
electricardiograma (ECG), pentru depistarea unor eventuale aritmii apărute că urmare a
diselectrolitemiilor.

Criteriile diagnostice ale anorexiei nervoase

Conform „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders” (DSM-5) sunt precizate:
• Refuzul de a se alimenta suficient pentru menţinerea unei greutăţi normale corespunzătoare vârstei
şi inaltimei.
• Frica de a se îngraşa reflectată în măsurile de mentinere unei greutati mai mici faţă de limita de
greutate minimă considerată a fi normală, precum provocarea vomei şi ingestia de laxative şi
diuretice nejustificată.
• Viziunea greşită asupra aspectului fizic demonstrată prin negarea greutăţii neadecvate şi
disimularea alimentării.

În acest caz, diagnosticul poate fi dificil, cu atât mai mult cu cât persoana afectată îşi ascunde
problema. Diagnostiarea în timp util este foarte importantă, întrucât poate preveni apariţia unor
complicaţii aferente bolii şi poate face posibilă o recuperare completă. Membrii familiei ar trebui să
recunoască simptomele anorexiei şi să se adreseze medicului la timp.

Anorexia nervoasă – Tratament

Prima măsură este tratarea nutritională a pacientului prin alimentaţie orală, iar dacă nu este posibil,
din cauza severităţii subnutriţiei, parenteral.
Tratamentul endocrinologic cu substituţie de hormoni estrogenici: vizează tratarea amenoreei şi
osteoporozei.
Tratament psihilogic: se practică tehnici psihoterapeutice precum: psihoterapia cognitiv-
comportamentală, terapia familială, hipnoza, psihoterapie interpersonală.
Tratament medicamentos care se axează pe diminuarea simptomatologiei, fără să aibă rezultate
clare:
Anxiolitice benzodiazepinice: Alprazolam (Xanax), Bromazepam (Lexotanil) şi inhibitori selectivi ai
recaptarii serotoninei : Paroxetina (Zoloft), Fluoxetina (Prozac).

Anorexia nervoasă se poate confundă cu afecţiuni precum:

• Boli cronice inflamatorii intestinale,
• Cetoacidoză diabetică,
• Cancere,
• Tumori cerebrale,
• Depresie,
• Bulimia nervoasă,
• Schizofrenia,

Evoluţie
În funcţie de gravitatea bolii, anorexia se poate vindeca total, în cazurile depistate la timp,
vindecarea se poate face după mai multe tratamente, care pot fi urmate de recăderi, care pot duce
la o agravarea continuă a bolii, până la deces. Unii pacienţii, ce reuşesc să se recupereze, vor
continua să fie preocupaţi, inca, de aspectul fizic şi greutatea corpului sau pot avea episoade
frecvente de depresie.