Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lidia BAROI
problemă gravă şi a recomandat organizaţiilor evreieşti : " Să câştige bunăvoinţa guvernelor Marii
Britanii şi Franţei. ai căror reprezentanţi diplomatici la Bucureşti sunt foarte eficienţi". B ibescu a
respins comparaţia cu politica nazistă şi concluziile la care au ajuns evreii în această privinţă şi anume
că, din moment ul în care fasciştii pun mâna pe putere, ei devin mai periculo�i pentru evrei: "România
nu es te pe punctul să adopte nazismul . . . Rămâneţi liniştiţi şi aşteptaţi evenimentele cu o oarecare doză
de optimism. Şansa voastră constă în sprij inul pe care-I primiţi de la guvemele Franţei şi M arii Britanii
în respectarea Tratatului M inorităţilor"5
Conţinutul convorbirii Lasky - B ibescu prezintă importanţă pentru două elemente de adevăr
din societatea românească: că Octavian Goga era preferflbil lui Corneliu Zelea Codreanu şi că nu
exista perico lul adoptării nazismu lui în România. Analiza acestui poli tician român, care a fost multă
1 Vezi: M ihai lacobcscu. Romci11ia şi Societatea Na{iu11ilor. /'J/'J- 1 929. Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucuresti, 1 988.
2 Filde1�nan. Memorii. p.663.
1 Muşat şi Ardclcanu, România după Marca U11irc. Bucureşti, voi. li, p. 2-a, pp.779-780.
4 Ibidem, p. 390.
5 Jcan Ancel. op. cit., p.86.
vreme ambasadorul României în Statele Unite, era j ustă pentru acea perioadă. Schimbarea brutală a
situaţiei evre i lor în România a avut loc atunci când Franţa a fost învinsă de către nazişti, M area
Britanie a fost îndepărtată din Europa şi Tratatul M inorităţilor ·a devenit document de arhivă.
La Geneva, ministri de Externe ai Frantei si Marii Britanii s-au întâlnit cu m inistrul de Externe
'
;
român, Istrate Mice cu. Î n timpul întâlnirii , M i� escu a insistat doar asupra necesităţii de a amâna
"
discutarea problemei evreilor până după alegeri, din motive politice ale cabinetului Goga . Ţinând
cont de aceste consideraţi i de oportwutate, delega�i Franţei şi Marii Britarui, s-au pus de acord cu
secretarul general al Ligii Naţiunilor pentru o soluţie care înlătura procedura de urgenţă. Acest credi t
acordat guvernului român avea drept compensaţie, angajamentul moral luat de acesta d e a nu profita
de răgazu l o ferit pentru a pune Societatea Naţiurulor în faţa unui fapt împlirut.
Atitudinea lui lstrate M icescu la Geneva a produs îngrijorare în cercurile diplomaţiei franceze
şi engleze. Din analiza corespondenţei d intre diploma�i francezi şi englezi înţelegem că ministrul
Afacerilor Externe român a ameninţat că "România poate urma exempl u l Poloniei, care a denunţat
Tratatul M i norită�or în anul 1 934". La 3 1 ianuarie 1 93 8 , Yvon Delbos îi făcea cunoscut lui Corbin,
ambasadorul Franţei la Londra, hotărârea pe care a luat-o în acord cu A. Eden, de a se interveni d irect
la regele Carol al I I-lea , i la primul miru tru O. Goga, prin ambasadorii celor două ţări acreditaţi la
Bucureşti . D iplomaţii puterilor occidentale nu voiau ca România să aj ungă în situaţia de a urma
exemplul polonez de denunţare a tratatului din 1 9 1 9. Ca urmare, considerau că orice iniţiativă sau
demers pentru a preveni acest fapt trebuia pus în aplicare.
Franţa şi Marea Britanie îşi uneau eforturile pentru a preveni consecinţele grave pe care
denunţarea Tratatului mir1orităţilor de către România le putea avea. Prin urmare, era necesară o
atitudine mai fermă din partea celor două diplomaţii. Era expbcab i lă afinna�a lui A. Eden: "dacă
6
tonul este aspru, românii au meritat din plin această admonestare" . M iniştri de Externe ai celor două
puteri occidentale, Yvon Delbos ş i Anthony Eden erau de acord că tonul de adresare către partea
română trebuie ă fie ,,răspicat şi rară echivoc " .
La 6 februarie 1 93 8 , Adrien Thierry şi S ir Reginald H oare, amba adorii celor două puteri,
acredita� la Bucureşti, au tran mis părţii române w1 mesaj conceput în tem1eni severi, însă motivat,
atât de declaraţii le publice făcute de M ice cu după întoarcerea în ţară, cât ş i de necesitatea de a
impune României respectarea angajamentele interna�onale întrucât, "con ecinţele unui a tfe l de gest
7
de a denunţa tratatul - nu ar rămâne fără unnări pentru România " .
Adrien Thierry -a dovedit un bun ob ervator al realităţi lor din România. La începutul lunii
februarie 1 938, acesta se adresa ministru lui de Externe francez, cu următoarele precizări: "amânarea
discutării petiţiilor evreilor de către Con i l i u l Societăţii Naţiunilor a fo t considerată de presa
"
românească drept un succes "fără precedent , este pusă pe seama combativită�i lui Micescu, dar ş i
graţie negocierilor guvernelor francez şi englez, rămase fidele principiului neamestecului în treburile
"
de ordin intem al altor state . . . "8. Cu acelaşi pri lej , Thierry rec unoa, te că :
am fost frapat de amploarea
dobândită în numai câteva săptămâni de mi, carea antisemită declanşată odată cu venirea la putere a
Partidului Nu(ional Creştin. Chiar în mediile naţional-ţărăniste nimeni nu pare să reziste la
declanşarea tradiţ ionalei aversiuni a populaţiei româneşti faţă de evrei " . Mai precizează că presa are o
atitudine amicală faţă de Franţa şi Anglia, dar avertizează că "vom întâlni inconvenienţe serioase dacă
9
am da în vreun fel impresia că ne în ărcinăm cu misiunea de a-i proteja pe israeliţii acestei ţări" .
Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti considera inoportune toate presiuni le exercitate a upra
guvemului român înaintea alegeri lor. Sir Reginald H oare făcea cunoscut conţinut1d unei scrisori
adresată de evre i i din Vechiul Regat către o persona litate engleză, în care se cerea ca asociaţ i i le
evreieşti să se abţină de a-�i continua campania împotriva măsurilor l uate de guvernul român. Părerea
acestuia, comunicată lui Anthony Eden, era că unii evrei din România nu ar privi defavorabi l măsuri le
pe care guvemul român socote, te să le ia faţă de israel iţii veniţi în România după tratanil de pace.
10
pentru că "aceştia cred într-o clarificare a situaţiei lor şi o consol idare a drepturilor lor" .
Neîmpărtăşind opinia omologului său englez, Adrien Thien·y afirma doar că : " nu cred că acest punct
13 Ibidem. p. 291
14 Ibidem p. 293.
1 ; Bela Yago, op. cit., p. 82.
1 '' Jean Ancel, Docume111e. p. l 87.
1 7 Ibidem.
în discu�e soluţionarea problemelor evreilor din România prin emigrare", cu toate că Dijour a adăugat
că i-a fost greu să se sustragă cererilor urgente care i-au fost înaintate, dar a făcut tot posibilul să
accentueze necesitatea ca evreii din România să rămână pe loc.
Reprezentantul organizaţiei evreieşti H JCEM a primit recomandarea să mobil izeze contribuţii
băneşti de la organiza�ile evreie . ti, pentru a-i aj uta pe evrei să obţină actele necesare pentru dovedirea
cetăţeniei. Această misiunea a fo t greu de _indeplinit pentru că 80% din evreii din România nu aveau
sumele necesare pentru procurarea actelor. In aceste condiţii, evreii din Franţa şi-au sfătuit confraţii să
se abţină de la depunerea documentelor şi dovezilor în afară de cazurile în care aceste dovezi erau
"
abso l ut necesare pentru continuarea ocupaţiilor". Hotărârea l iderilor organiza�ilor evreieşti a fost
aceea de a e recomanda conducătorilor evrei din România în mod particular "să creeze comitete
speciale care să acorde ajutor material şi j uridic pe cât este posibil din urse locale. Dacă în continuare
se va dovedi că este nevoie de aj utor din afară, organizaţiile evreie . ti vor analiza problema"18.
în anul 1 93 8 , situaţia internaţională nu pern1itea o rezolvare a problemei evreieşti" din
"
România. De aceea, diplomaţiile puterilor occidentale . i-au concentrat eforturile pentru a determina
România să-şi respecte angajamentele aswnate în 1 9 1 9 . Cu toate acestea, înţelegeau că: în starea
"
actuală a lucrurilor, în vreme ce mediile naţionaliste româneşti rămân încă sub impre ia precedentului
creat de Polonia în anul 1 934, otice acţiune susceptibilă să creeze o tensiune între Geneva şi B ucureşti
ar putea să comporte repercursiuni politice grave. Ungaria şi B ulgaria îndeosebi, nu suportă decât c u
iritare obligaţiile faţă d e minoritari; e l e nu acceptă decât d i n cauză c ă stipulări analoage obligă şi
statele vecine. Dacă în um1a unei denunţări unilaterale a guvernului român, minorităţile din România
s-ar afla sustrase protecţiei Societăţii Naţiwli lor, este de presupus că Ungaria şi B ulgaria ar urnm
exemplul de la B uc ureşti. Ca um1are este de preferat o acţiune preventivă asupra Bucure. ti ului din
partea Angliei şi Franţei, decât un recurs direct la Societatea Naţiwlilor" 19.
Pre tigiul Ligii Naţiunilor a uferit în anul 1 93 8 o dinlinuare drastică; în România a avut loc o
dispută aprigă cu privire la dictatul" pe care Tratatul Minorităţilor şi Liga Naţiunilor I-au impus
"
României. După căderea guvernului său, l strate Micescu a afirmat că: " e poate pune că românii au
pierdut revendicări le lor naţionale pentru ca evreii să-şi poată păstra privilegiile lor intemaţionale" 20.
l strate Micescu a devenit principalul purtător de cuvânt al unei largi mişcări antisemite din toată gama
curentelor politice româneşti, care negau legalitatea acordurilor ce obligau guvernul să respecte
principiile privind dreptul la cetăţenie al străinilor - îndeo ebi al evrei lor, care nu au un stat propriu,
"
un guvern si un popor care să-i apere" .
În �od evident, protestele, petiţiile şi plângerile organizaţiilor evreieşti nu au avut rezultatul
"
dorit întrucât, "problema evreiască din România nu şi-a găsit rezolvarea în cadml Societăţii
Naţiunilor. Dintre toate protestele şi petiţiile car s-au făcut auzite din lumea evreia că a ieşit în
evidenţă o frază din memorandumul publicat de cercul de prieteni ai !aburi . ti lor, în colaborare cu
uniunile profe iona le evreieşti din Anglia: " Dacă tratatul Minorităţi lor devine maculatu ră, cât timp vor
rămâne în vigoare celelalte tratate care au ca scop colaborarea între popoare? "2 1
Evr i i din Marea Britanie s-au adresat sprijinitorilor păcii ş i libertăţii, atrăgând atenţia asupra
legăturii dintre elementele anti emite din România şi "statele care împing omenirea spre un nou
război". Este adevărat că numirea guvernului Goga-Cuza a fost primită cu entuzia m în Gennania şi
I talia, însă a provocat îngtijorarea puteri lor democratice. Era cunoscut că A.C. Cuza a publicat at1icole
de sprij inire a partidului nazist încă înainte de venirea lor la putere în Gem1ania. Regimul nazist a
apreciat anti, emitismul lui A.C. Cuza. În 1 933, Hi tler i-a acordat lui G heorghe Cuza, . ,ordinul
. vasticii " , prezentat în România ca una din cele mai mari decoraţii acordate de artidul nazist. De
p
asemenea, Octavian Goga a întreţinut legături cu conducătorii regimului nazist2 şi presa gennană
"
lăuda trecutul naţionalist şi , . lupta fără compromis împotJiva evreilor . subliniind legătura ideologică
între cele două regimuri.
Germania şi I talia au privit cu simpatie guvemul naţional cre�tin şi presa din cele două ţări şi-a
exprimat speranţa că România îşi va schimba polit ica extemă. Însă guvemul român nu a putut schimba
politi ca ex ternă a Români ei. În calitate de prim-ministtu al Român iei. Octavian Goga era obligat să
um1ărească interesele vitale ak statu lui român. Laudele şi încurajările din partea statelor fasciste, pe de
www.muzeubt.ro / www.cimec.ro 23 1
AMS, IX, 20 1 0, SECTIUNEA A IV-A: EPOCA CONTEMPORAN Ă
o parte, cunoaşterea intereselor şi a adevăratelor aspiraţii ale regelui, pe de altă parte, I-au detenninat
pe Goga să ducă o politică inconsecventă, care nu a satisfăcut nici una din părţi şi le-a supărat pe
ambele, complicând relaţiile cu M area Britanie şi Franţa şi chiar cu Uniunea Sovietică şi provocând
decepţie în tabăra fascistă. Chiar dacă primul ministru român nu şi-a ascun simpatia pentru nazişti,
cel puţin nu �-a complicat cu promisiuni categorice, a . a cum a tăcut Corneliu Zelea Codreanu când a
afirn1at că: "In 48 de ore de la biruinta M iscării legionare - România va avea o aliantă cu Roma si
' • • '
23
•Berlinul . . . " .
Reprezentanţii Marii Britanii, Franţei şi Uniunii Sovietice i-au comunicat primului ministru
român nemulţumirea lor şi a guvernelor lor în legătură cu politica antisemită. Ambasadorul Marii
Britanii a atras atentia guvernului Goga " într-o formă prietenea că" că tara sa este interesată în păzirea
ţ
Tratatului minorită ilor. În schimb, convorbirea dintre Goga şi amb asadorul Franţei, care a durat
câteva ore, a fost grea. Goga a de cris cele întâmplate în faţa prietenilor săi nazişti şi într-un raport al
ministerului de Externe de la Berlin se afirma că, ambasadorul Franţei a protestat cu vehemenţă
împotriva măsurilor antisemite şi a cerut o declaraţie în scris cu privire la politica guvernului faţă de
24
populaţia evreiască . Dacă România nu era di pusă să-şi îndeplinească obligaţiile asumate la Paris în
1 9 1 9- 1 920, Franţa la rândul ei, e va considera, de a emenea, dezlegată de obligaţiile pe care şi le-a
a umat, atât în ceea ce priveşte garantarea frontierelor româneşti, cât , i în ceea ce priveşte creditele de
25
înarn1are . i ajutorul pentru reorganizarea armatei .
Ambasadorul Statelor Unite nu putea ă facă apel la respectarea tratatelor internaţionale pentru
că ţara a nu era membră a Ligii Naţiunilor; ca urmare, el a subliniat numai aspectul religios şi a spus
că ţara sa "nu numai că urn1ăre . te evenimentele din România dar, că a primit dispoziţie de a trimite
26
rapoarte zilnice despre prigoanele anti emite din România " . Nu au lipsit ameninţările la adresa
guvernului, de exemplu, preşedintele Ligii mondiale antinaziste, Samuel Untermayer ameninţa că:
"27
"a ociaţia sa va prezida un boicot împotriva României prin toate mijloacele . I ntervenţia
reprezentantului Uniunii Sovietice a fost con iderată mai eficace, deşi Goga a negat, după demiterea
28
lui, că ar fi exi tat o a emenea interventie .
Diplomaţii celor trei puteri occidentale la Bucureşti au relatat că, reprezentantul sovietic a
comunicat guvernului României că problema Basarabiei va fi pusă din nou la ordinea zilei "dacă
29
România se va alătura unui pact contra Cominternului sau va lovi în populaţia locală din Basarabia .
Sensul practic al ace tui avertisment era că armata sovietică va intra în Ba arabia, cu aprobarea tacită a
Franţei şi a M atii Britanii, annata română nefiind în stare de vreo rezistenţă în faţa armatei sovietice.
Poate că şi soarta Basarabiei 1-a determinat pe Octavian Goga ă promită că: "guvernul va înainta cu
mare atenţie în problema evreiască" şi că mă urile vor fi îndreptate "numai împotriva acelor evrei care
s-au infiltra! în România din Germania, Polonia i U ngaria şi care nu sunt protejaţi de convenţiile
.
30
internationale" .
I n acelaşi timp, situaţia intemă a cuno cut o deteriorare continuă. La vechile contradicţii dintre
" cuzişti'' s-au adăugat cele dintre aceştia şi grupul ăline cu. I ntrat în guvem ca
" gogişti şi "
reprezentant al regelui, A1111and Călinescu a primit M ini terul de Interne cu sarcina expresă de a
menţine ordinea; chiar dacă principalele măsuri erau orientate împotriva legionarilor, A11nand
Călinescu nu a ezitat să ia măsLU·i împotriva membrilor Partidului Naţional Creştin cat·e recurgeau la
-' 1
acte de vi o lenţă .
Regele a autorizat pe Armand Călinescu să facă uz de arme împotriva legionarilor. Ciocnirile
dintre legionari . i autorităţi au devenit tot mai fi·ecvente, soldându-se cu victime de ambele părţi. Se
părea că România se îndreaptă spre un război civil. Î n acest context, Mihail Sturdza 1-a vizitat pe
preşedintele Consiliului de Minişlli, întrebându-1 dacă avea cunoştinţă de cele petrecute sub oblăduirea
lui. Atunci Octavian Goga 1-a rugat pe M i hail Sturdza să-i mijlocească o întâlnire cu Comeliu Zelea
21
A.Gh. Savu, /Jicwtum regolâ. Editura Politicit. Bucur�ti, 1 970. p. 1 1 2 .
24 C�rol Iancu. op.cit., p.26 1 .
2' Mirce<t M uşat . Ion Arddcanu, România dupâ Marea Unire, voi. I L Bucurc�ti. 1 9XR, p . 7R3.
li·
Jcan Anccl. ap.cit .. p. 222 .
27 Mircea Muşat. Ion Arclelcanu. np. cit., p. 39 1 .
2' Ibidem. p. 778.
29 Jean Ancel, op.cit., p. 92.
)o ldem, Documente . . . , p. 222.
)l Ioan Scunu. op.cit . . p. 226.
'i M ihail Sturd7.a. Nomciniu )i .�[ârşilrt! Europei. Amin/iri tiin fum picrdulti. Alba- Iulia-Paris. 1 994, p. 1 26 .
11 Andreas H i llg.ruber. Hitkr. Curol yi mareşalul Anloncscu. etliţie şi studiu biobibliogrnlic d.: Stclian Ncagoc, Bucur�ti, Eclitum
Humanitas, 1 994. p. 49.
14 Ioan Hucliţft. .Juma/ polifie. / 'J38. 1 icmuurie 15 srt>lemhrie rÎICC'f llllnrilc dic!alwii rega/('. Introducere şi note de academician
Dan B<:>rindci, Bucun·şti. Editum Fundaţiei PRO. 2002. p. 4 1 .
" Annancl C'iilincscu, op. cii . p. 3 74
. .
că regele îi cerea demisia. A prezentat-o, convins că guvernarea sa a de chis o pagină nouă în istoria
României40 . Acţiunea monarhului putea apărea ca fiind menită ă pună capăt crizei politice şi să
a igure apărarea intereselor statului român în plan internaţional. Î n realitate, aşa cum presa invoca,
"căderea guvernului a fost provocată de o manevră evreiască din interior, iar din exterior, de o
presiune franco-britanică " . Nu lipseau nici speranţele că tendinţele naţionaliste pe care Goga le-a
imprimat politicii româneşti nu vor fi "nici abandonate, nici uitate ".