Etapele dezvoltării

Perioada prenatală

Aceasta se întinde de la concepție până la naștere. Se formează structura fundamentală a corpului. În

acestă perioadă vulnerabilitatea organismului la factorii de mediu este foarte mare.

Perioada de nou născut și sugar

Perioadă ce este cuprinsă între 0 și 1 an. Are loc o creștere rapidă a abilităților motorii. Sfârșitul perioadei
este marcată de dezvoltarea atașamentului față de părinți. Există capacitatea de învățare și memorare.

Copilăria timpurie

Se desfășoară de la 1 la 3 ani. Se conturează conștiința propriei persoane. Apare limbajul.

Vârsta preșcolară

Între 3 și 6 ani sporește forța fizică a copilului și apar independența și autocontrolul, iar comportamentul
este egocentric. Creativitatea și imaginația sunt mai dezvoltate.

Vârsta școlară mică

În perioada de 6/7 până la 10/11 ani prietenii devin foarte importanți pentru copil. Apare gândirea logică
concretă. Abilitățile lingvistice și metamoria se îmbunătățesc. Creșterea fizică este încetinită.

Preadolescența - pubertatea

Începe la 10/11 ani și durează până la 14/15 ani. Pregnante sunt modificările fizice rapide și profunde,
mai ales datorate schimbărilor la nivelul hormonal. Organismul atinge maturitatea sexuală.

Adolescența

Se derulează între 14/15 și 20 de ani. Punctul central este căutarea propriei identități, dar apare și
capacitatea de a gândi abstract..
Vârsta adultă tânără

Între 20 și 40/45 de ani deciziile legate de viața intimă a persoanei sunt în primplan. Sănătatea fizică
atinge maximul, pentru ca apoi să se degradeze lent. Abilitățile intelectuale capătă noi dimensiuni și sunt
valorificate mai ales în viața profesională.

Vârsta de mijloc

Căutarea sensului propriei vieți devine centrală între 40/45 și 65 de ani. Se deteriorează sănătatea fizică
și au loc modificări hormonale. Abilitățile de rezolvare de probleme practice sunt optime, fiind
recunoscute de unii ca înțelepciune.

Vârsta adultă târzie

După 65 de ani majoritatea persoanelor sunt încă sănătoase și active, însă sănătatea se degradează în
timp- dar apar strategii alternative de adaptare. Definirea scopului vieții este tema de maximă
importanță în acestă perioadă.

Abordări în psihologia dezvoltării

Teoria lui Piaget

Jean Piaget, psihologul elvețian, a elaborat o serie de teorii referitoare la dezvoltarea umană. Sintagma
teoria lui Piaget, înglobează de fapt mai multe teorii:

teoria dezvoltării conceptelor de sine, obiect, spațiu, timp, cauzalitate

teoria achiziției principiilor de asociativitate, tranzitivitate și conservare

teoria dezvoltării stadiale a inteligenței

Piaget concepe gândirea ca acțiune interiorizată. Stadiile au un loc central în teoria sa. Acestea sunt:

Stadiul senzoriomotor - 0-2 ani

Stadiul preoperational - 2-7 ani

Stadiul operațiilor concrete - 7-11 ani

Stadiul operațiilor formale - 11-18 ani

Personalități

Jean Piaget este probabil cel mai sonor nume din acest domeniu; el a fost preocupat de dezvoltarea
cognitivă a copiilor. Lev Vygotsky este un alt bine cunoscut psiholog care a fost preocupat de influența
mediului social asupra dezvoltării copiilor. Lawrence Kohlberg s-a aplecat asupra dezvoltării moralității.
Sigmund Freud a propus stadiile psihosexuale ale dezvoltării (valoarea epistemică a acestora este
controversată). Alți psihologi importanți ai domeniului sunt: Jerome Bruner, Urie Bronfenbrenner, John
Bowlby, Mary Ainsworth, Erik Erikson, Emmy Werner.

Bibliografie