RESTRICTII

ALE PRINCIPIULUI LIBERTATII DE A PRESTA SERVICII

Libertatea de a presta servicii

Sediul legal al materiei il reprezinta art. 49 – 55 din Tratatul CE. Principalele prevederi
privind libera prestare a serviciilor sunt cuprinse in art. 49 (interzicerea restrictiilor privind
libera circula tie a serviciilor) si art. 50 (definirea serviciilor, principalele categorii de
servicii).

Principiile care guverneaza libertatea de furnizare a serviciilor au in vedere urmatoarele

aspecte:
- prevederile comunitare in materie au directa aplicabilitate in dreptul intern al
statelor membre;
- sunt avute in vedere in vedere activitatile cu caracter economic (in sens larg);
- serviciile trebuie sa fie prestate/furnizate dincolo de frontiera statului membru
de origine (furnizorul si clientul trebuie sa fie stabiliti in state membre diferite);
- furnizarea serviciilor nu este neaparat temporara (ele pot fi furnizate si pe o baza
permanenta);
- sunt interzise restric tiile discriminatorii, directe sau indirecte (unele exceptii
sunt admise in baza art. 45-46 din Tratat pentru ratiuni care privesc ordinea
publica, securitatea publica si sanatatea publica, precum si in cazul activitatilor
care au in vedere exercitarea autoritatii publice) si nediscriminatorii (restrictiile
sunt admisibile doar in cateva situatii bine determinate si care privesc, in
general, protectia consumatorului, a proprietatii intelectuale si a mediului) ;

Sunt avute in vedere 3 moduri de miscare a serviciilor peste frontiera:

1. prin deplasarea prestatorului (furnizorului) serviciilor;

2. transferul peste granita a serviciilor;
3. prin deplasarea beneficiarului serviciului prestat.

Diferenta dintre libertatea de stabilire si libertatea de furnizare a serviciilor consta, in

esenta, in diferenta de tratament national aplicabila celor doua libertati:

Libertatea de stabilire are in vedere stabilirea permanenta in statul membru gazda si

respectarea legislatiei nationale a acestuia;

Libertatea de furnizare a serviciilor are in vedere miscarea serviciilor peste frontiera statului
membru gazd a si nu presupune respectarea tuturor regulilor na tionale, ci numai a celor
esentiale.

Justificarea restrictiilor pe criterii motivate de interesul general

Curtea a recunoscut ca anumite restrictii nediscriminatorii pot fi acceptate, fiind destinate

sa protejeze proprietatea intelectuala, consumatorii, conservarea patrimoniului istoric si
artistic national, valorificarea bogatiilor arheologice, istorice si artistice.

In ceea ce priveste restrictiile justificate de ra tiuni de ordine publica, securitate

publica, sanatate publica, trebuie mentionat ca notiunea de “ordine publica” presupune o
amenintare reala si suficient de grava care afecteaza un interes fundamental al

1
societatii. Ca orice derogare de la un principiu fundamental al tratatului, exceptia de ordine
publica trebuie interpretata restrictiv.

Dar, intr-o speta, Curtea a stabilit ca regula conform careia administratorii si directorii
societatilor de protectie si paza trebuie sa aiba resedinta in Spania este un obstacol in calea
liberei prestari a serviciilor. (restric tia nu poate fi justificata pe motivele de garantare a
securitatii publice).

Conditii de justificare a restrictiilor:

Masura trebuie sa fie:

o adecvata si necesara pentru a garanta realizarea obiectivului urmarit, in
sensul de a se asigura ca mijloacele folosite sunt potrivite pentru scopul
atingerii obiectivului dorit.
o proportionala, in sensul de a nu depasi ceea ce este strict necesar pentru a
realiza obiectivul si
o indispensabila,
CJCE a aratat ca daca cerinta existentei unei autorizatii constituie o restrictie
la libera circula tie a serviciilor, cerinta stabilirii permanente reprezinta
negarea acestei libertati. Scopul art. 49 il constituie abolirea restric tiilor la
libera circulatie a serviciilor a persoane lor care nu sunt stabilite in statul in
care serviciul urmeaza a fi furnizat. Daca o asemenea cerinta urmeaza a fi
acceptata trebuie sa se arate ca ea constituie o conditie indispensabila in
atingerea obiectivului urmarit.
In vederea atingerii scopului urmarit, trebuie sa nu fie posibila obtinerea
aceluia si rezultat prin reguli mai putin restrictive.
_________________________________________________________________________

In conformitate cu jurisprudenta Cur tii de Justitie a Comunitatilor Europene, art. 49

implica interzicerea aplicarii oricarei prevederi legislative na tionale, care, fara a avea o
justificare obiectiva, ingradeste posibilitatea de a exercita in mod efectiv libertatea de a
presta servicii.

Totodata, prevederile art. 49 implica si interzicerea oric arei dispozitii nationale care ar face
ca prestarea de servicii intre state membre sa fie mai dificila decat prestarea de
servicii in interiorul unui stat membru. Libertatea de a presta servicii ar deveni astfel
iluzorie daca reglement arile nationale ar putea sa ingradeasca libertatea de a oferi servicii.
Restric tiile constau in special in masuri care instituie discriminari, directe sau indirecte,
intre cetatenii unui stat membru si cetatenii altor state membre.

Art. 49 nu presupune, insa, numai eliminarea, fa ta de prestatorul de servicii, a oricarei

discriminari bazata, de exemplu, pe nationalitate, dar si suprimarea oricarei restrictii, chiar
daca ea s-ar aplica atat prestatorilor de servicii apartinand respectivului stat membru, cat si
celor din alte state membre, atunci cand aceasta restrictie este de natura sa
interzica/impiedice, in orice fel, activitatile prestatorului de servicii stabilit in alt stat
membru, unde furnizeaza, in mod legal, servicii similare. Totodata art. 49 si 50 au in vedere
si suprimarea oricarei restrictii a liberei prestari a serviciilor pe motivul ca prestatorul este
stabilit in alt stat membru decat cel in care se presteaza serviciul.

2
Exemple de restric tii introduse de statele membre si sanctionate de CJCE, precum si cazuri
de limitari ale principiului libertatii de a presta servicii:

- Prestarea serviciilor de ghid turistic (ghizi care insoteau un grup de turisti

apartinand altor state membre) era subordonata, in Grecia, de posesia unui permis
pentru exercitarea acestei activitati, Permisul era eliberat dupa dobandirea unei
anumite calificari, atestata printr-o diploma.

Curtea a statuat ca interesul general invocat de Grecia, legat de valorificarea

bogatiilor istorice si de principiul celei mai bune difuzari posibile a cunostintelor
referitoare la patrimoniul artistic si cultural al unei tari poate constitui, in
principiu, un motiv pentru a justifica o restrictie a liberei prestari a serviciilor, dar ca
restrictia introdusa in mod concret, in cazul de fata, depaseste ceea ce este necesar
si suficient pentru a se asigura protectia acestui interes.
Pe de alta parte, un stat membru nu poate conditiona prestarea serviciilor pe
teritoriul sau de respectarea tuturor conditiilor cerute pentru dreptul de stabilire,
pentru ca prin aceasta dispozitiile tratatului privind libera prestare a serviciilor isi
pierd efectul util.

O astfel de restric tie este cea impusa de statul grec.

Prin conditionarea posibilitatii de a presta servicii de ghid turistic insotind un grup
de turisti din alt stat membru, de necesitatea obtinerii unui permis si titlu determinat,
agentiile de turism sunt impiedicate sa presteze acest serviciu prin personalul
propriu, iar ghizii independenti sunt si ei impiedicati sa-si ofere serviciile agentiei
de turism, in cadrul calatoriilor organizate. In final, o astfel de restric tie ii impiedica
chiar si pe turisti sa recurga la serviciile astfel oferite.

- O intreprindere stabilita in Portugalia care furnizeaza anumite servicii in sectorul

construc tiilor si lucrarilor publice intr-un alt stat membru poate sa-si deplaseze
personalul propriu din Portugalia, pe durata lucrarilor respective. In aceasta situatie,
autoritatile statului pe teritoriul caruia isi realizeaza lucrarile nu pot impune
prestatorului de servicii conditii privind recrutarea fortei de munca in statul
gazda unde se desfasoara lucrarile, ori conditii referitoare la obtinerea unor permise
de munca pentru personalul astfel deplasat din Portugalia.

Faptul de a impune astfel de conditii prestatorului de servicii unui alt stat membru il
discrimineaza, pe de o parte, fata de concurentii sai, stabiliti in statul gazda, care se
pot folosi liber de angajatii lor, iar pe de alta parte, ii afecteaza capacitatea de a
furniza prestatia respectiva.

- Art. 49 si 50 comporta si eliminarea oricaror forme disimulate de discriminare, care,

desi se bazeaza pe criterii aparent neutre, conduc, in final, la acelasi rezultat.

Astfel, o reglementare nationala care impune angajatorilor sa plateasca o contributie

sociala pentru angajatii lor, contributie careia nu ii corespunde nici un avantaj social
pentru angajat, nu poate fi considerata ca justificata pe criterii de protectie a unui
interes general al protectiei sociale a lucratorilor.

Dreptul comunitar impiedica ca legisla tia unui stat membru sa oblige un angajator,
stabilit intr-un stat membru, si care executa temporar, cu lucratori din terte tari, o
serie de lucrari in alt stat membru, sa plateasca contributiile de asigurari sociale

3
 pentru acesti lucratori, atunci cand acest angajator este deja obligat sa plateasca
cotiza tii similare pentru aceia si lucratori, in virtutea propriei legisla tii (din statul
unde este stabilit), tinand cont de faptul ca aceste cotizatii varsate in statul unde se
efectueaza prestatia nu ofera practic nici un avantaj social pentru acesti lucratori.
De altfel, o astfel de obligatie nu ar fi justificata nici in cazul in care ar avea drept
obiect sa compenseze avantajele economice pe care angajatorul le-ar fi putut obtine
prin nerespectarea reglementarilor in materie de salariu social minim, aplicabile in
statul in care se efectueaza prestatia.

- Daca art. 49 interzice restric tiile privind libera prestare a serviciilor, prin aceasta,
insa, nu sunt vizate acele limite pentru exercitarea anumitor activitati economice
provenind din aplicarea legislatiilor nationale in domeniul proprietatii intelectuale,
cu exceptia cazului in care o astfel de aplicare ar constitui un mijloc de discriminare
arbitrara sau o restrictie deghizata, in relatiile economice dintre statele membre.
Astfel ar fi, de exemplu, cazul in care aceasta aplicare ar permite partilor dintr-o
cesiune de drepturi de autor sa creeze bariere artificiale in relatiile economice dintre
statele membre.
- Intrucat regimul publicitatii difera substantial de la un stat membru la altul, in lipsa
unei armonizari a legislatiilor na tionale si tinand cont de consideratiile de interes
general inerente reglementarilor limitative in aceasta materie, aplicarea legislatiilor
nationale in cauza nu poate fi considerata ca o restrictie la libertatea de a presta
servicii, atat timp cat legislatiile nationale trateaza intr-o maniera identica toate
prestarile de servicii in materie, oricare ar fi originea lor si indiferent de
nationalitatea sau sediul prestatorilor.
- Este incompatibila cu tratatul o reglementare sau chiar o practica nationala a unei
organizatii sportive care rezerva doar cetatenilor unui stat membru dreptul de a
participa, ca jucatori profesionisti sau semi-profesionisti, la meciuri de fotbal, cu
exceptia cazului in care este vorba despre o reglementare sau practica care ii
exclude pe jucatorii straini de la participarea la astfel de meciuri, pentru motive care
nu au o natura economica, tinand cont de caracterul si cadrul specific al acestor
intalniri sportive, si care intereseaza doar sportul ca atare.
- Sunt considerate restrictii toate dispozitiile care contin exigente impuse prestatorilor
de servicii pe criterii de nationalitate sau pe criteri ul ca nu au domiciliul stabil,
resedinta, in statul in care se furnizeaza prestatia, conditii neaplicabile
persoanelor stabilite pe teritoriul na tional, sau care sunt de natura a impiedica
activitatile prestatorului.

Masuri discriminatorii

Ca principiu, o discriminare nu poate consta decat in aplicarea unor reguli diferite la

situatii comparabile sau in aplicarea aceleiasi reguli la situa tii diferite.

Din analiza programelor generale de eliminare a restrictiilor in calea libertatii de stabilire si

a liberei prestari a serviciilor rezulta ca restrictiile vizate constau in principal in masuri
care stabilesc o discriminare, directa sau indirecta, intre cetatenii resortisanti ai
celorlate state membre pe de o parte si proprii cetateni, pe de alta parte.

De aceea, Curtea de Justitie a statuat ca art. 49 vizeaza in primul rand eliminarea oricarei
discriminari fondate pe criteriul nationalitatii sau pe criteriul ca prestatorul nu are
sediul/re sedinta pe teritoriul statului membru unde se executa prestatia.

4
Pentru ca o masura nationala sa poata fi considerata ca discriminatorie, nu este necesar ca
toate entitatile juridice dintr-un stat membru sa fie avantajate prin aplicarea masurii, in
comparatie cu o entitate juridica straina, ci doar ca sistemul preferential creat sa beneficieze
unei singure entitati din statul membru.
Scopul principal al art. 49 este de a permite unei persoane fizice sau juridice dintr-un stat
membru sa presteze servicii in alt stat membru, fara a suferi nici o discriminare fata de
persoanele fizice sau juridice din statul gazda. Ceea ce nu insemna, insa, ca toata legislatia
nationala, aplicabila resortisantilor statului membru in cauza (legisla tie care de obicei se
aplica si persoanelor desfasurand o activitate permanenta si care s-au stabilit in acel stat),
poate fi aplicata similar si in intregime si acelor activitati temporare derulate in statul gazda
de catre prestatori din alte state membre.

Trebuie precizat faptul ca normele comunitare referitoare la libertatea de prestare a

serviciilor impiedica aplicarea regulilor na tionale care au efecte discriminatorii, cu exceptia
cazului in care aceasta reglementare nationala intra in situatiile derogatorii prevazute la art.
46.

Masuri nediscriminatorii

Constituie o restric tie a libertatii de a presta servicii in domeniul transportului maritim,

interzisa in virtutea Regulamentului 4055/86, o prevedere nationala care, desi este
aplicabila tuturor navelor, fara discriminare , (deci indiferent daca sunt utilizate de
prestatori nationali sau ai altor state) stabileste taxe diferite pentru utilizarea unor
instalatii portuare in functie de tipul transportului: intern sau extern.

Aceasta diferentiere a taxelor dup a criteriul destinatiei interne (in statul membru) sau
externe (in alte state membre) a transporturilor implica un avantaj specific pentru piata
interna si pentru transporturile interne ale statului in cauza.

Art. 49 si 50 ale TCE se opun ca un act national sa impuna conditia unei autorizatii
eliberate de organismul de asigurari de sanatate dintr-un stat membru, pentru ca un
resortisant al acestui stat membru sa poata obtine rambursarea cheltuielilor ocazionate de
efectuarea unui tratament dentar in alt stat membru (rambursarea fiind facuta dupa baremul
din statul resortisantului).

Restrictii impuse de statul in care se presteaza serviciile

Libertatea de a presta servicii, ca principiu fundamental al tratatului, nu poate fi limitata

decat de reglement ari justificate de interesul general si aplicabile oric arei persone fizice sau
juridice, care exercita o activitate pe teritoriul statului gazda, in masura in care acest interes
nu este aparat de regulile carora este deja supus prestatorul in statul unde este stabilit.

Un stat membru, sesizat cu o cerere de autorizare pentru exercitarea unei profesii, (cind
execitarea acesteia este subordonata, conform legisla tiei nationale, de dovada posesiei unei
diplome atestand o calificare profesionala), trebuie sa ia in considerare diplomele,
certificatele si alte titluri obtinute de respectiva persoana, in scopul de a exercita acea
profesie, in alt stat membru. Statul respectiv trebuie sa procedeze la o comparatie intre
competentele atestate de acele diplome si cunostintele si exigentele cerute de regulile
nationale.

5
Conditia conform careia orice membru al personalului unei societati de gradinarit sau al
unui serviciu intern de gradinarit trebuie sa posede o carte de identificare, eliberata de
Ministerul de Interne al Belgiei, este considerata o restrictie a liberei prestari a serviciilor,
intrucat formalitatile pe care le implica obtinerea unei asemenea carti sunt susceptibile de a
face ca prestarea serviciilor transfrontaliere sa fie mai dificila.

De asemenea, o reglementare nationala care permite ca prestarea de servicii in domeniul

suprevegherii brevetelor de inventie sa fie efectuata doar de operatorii economici care
indeplinesc anumite calificari profesionale, impiedica, prin aceasta, ca o intreprindere
stabilita intr- un alt stat membru sa furnizeze prestari de servicii titularilor de brevete pe
teritoriul national, dar si ca acesti titulari sa aleaga liber modalitatea de supraveghere a
brevetelor lor.

Restrictii impuse de statul de origine

O reglementare na tionala a unui stat membru, care are drept efect ca deducerea
cheltuielilor privind participarea la cursuri de formare profesionala in alt stat membru sa
fie mai dificila decat deducerea cheltuielilor aferente cursurilor echivalente organizate pe
teritoriul acelui stat membru, comporta o diferenta de tratament fondata pe locul
executiei prestatiei serviciilor, interzisa deci de art. 49.

Exemple de restrictii pe criterii de:

Ø nationalitate

Sanctiunea expulzarii pe via ta de pe teritoriul unui stat membru, aplicabila resortisantilor

altor state membre , in cazul condamnarii pentru achizitionarea si detinerea de stupefiante
pentru uz personal:

Articolele 48, 52 si 59 ale TCE si art. 3 al Directivei 64/221 (Directiva pentru

coordonarea masurilor speciale privind deplasarea si sejurul strainilor, justificate de ratiuni
de ordine publica, securitate publica, sanatate publica), se opun prevederilor unei
reglementari nationale, care impune instantelor acelui stat, pronuntarea expuzarii pe
viata de pe teritoriul respectivului stat membru, a resortisantului unui alt stat membru, gasit
vinovat si condamnat pentru infractiunea de detinere de stupefiante pentru uz personal.

O astfel de sanctiune constituie o restrictie a libertatilor fundamentale ale TCE prevazute la

articolele enuntate anterior. Masura expulzarii ar putea fi justificata pe ratiunile de ordine
publica numai daca, in afara faptului ca respectivul resortisant a comis o infractiune
referitoare la detinerea stupefiantelor, comportamentul sau personal ar crea o amenintare
reala si suficient de grava care afecteaza un interes fundamental al societatii.

Or, in cazul de fa ta expulzarea a fost pronuntata automat ca o consecinta a condamnarii

penale, fara a tine seama de comportamentul personal al autorului infractiunii sau de
amenintarea pe care o reprezinta pentru societate.

Statul membru care impune cerinta depunerii unei cautiuni (cautio judicatum solvi), de
catre resortisantul unui alt stat membru, care a introdus, in calitate de executor testamentar,
o actiune inaintea unei instante a acelui stat membru, in situatia in care aceasta cerinta nu
este impus a propriilor cetateni, constituie o discriminare pe criterii de nationalitate,
prohibita de art. 49.

6
 Ø resedinta, sediu

Conditia impusa de legislatia belgiana ca o intreprindere de gradinarit sa aiba sediul in

Belgia, este o bariera in calea liberei prestari a serviciilor, impiedicand astfel societati
stabilite in alte state membre sa presteze servicii in Belgia.

Un stat membru care restrictiona numarul de posturi de ancorare ce puteau fi acordate

proprietarilor de ambarcatiuni, nerezidenti in respectivul stat membru este o
discriminare indirecta, pe criteriul resedintei.

O lege spaniola care conditioneaza acordarea de licente pentru dublarea, intr-una din
limbile oficiale ale statului spaniol, a unor filme din terte tari, in vederea distribuirii lor in
Spania, de subscrierea de catre firma care solicita o astfel de licenta, a unui contract ce ii
impunea obligativitatea distribuirii unui film spaniol, privilegiaza astfel producatorii de
film spanioli in raport cu cei din alte state me mbre.

Dispozitiile unei legi a unui stat membru care implica stabilirea unei societati de
asigurare in acel stat membru pentru ca asiguratii sa beneficieze de anumite deduceri
fiscale, descurajeaza asiguratii de a se adresa asiguratorilor cu sediul in alt stat membru, si
deci constituie pentru acestia din urma un obstacol in libera prestare a serviciilor.

Exigenta stabilirii sediului intr-un anumit stat ar putea fi compatibila cu art. 59 numai daca
ar reprezenta o conditie indispensabila pentru a atinge obiectivul general vizat de
activitatea in cauza.

Obligativitatea impusa unei societati de asigurare, stabilita intr-un alt stat membru,
autorizata de autoritatea de control din acest stat membru si supusa controlului acestuia, de
a avea un sediu stabil pe teritoriul statului destinatar si de a obtine o autorizare
separata din partea autoritatii de control a statului gazda, constituie o restric tie a libertatii
de a presta servicii: prestarea de servicii in statul gazda devine mai dificila, mai ales daca
activitatile societatii de asigurare au un caracter pur ocazional.

Legisla tia unui stat membru nu trebuie sa impiedice, prin cerinta resedintei pe teritoriul
acelui stat, prestarea serviciilor de catre persoanele rezidand in alt stat membru, atunci cand
masuri mai putin constrangatoare pot asigura respectarea regulilor profesionale carora le
este supusa prestarea serviciilor respective pe teritoriul acelui stat.

Ø Cerinte de calificare profesionala, inscriere in ordine profesionale

Trebuie precizat ca, in absenta unor directive pentru recunoasterea reciproca a diplomelor,
certificatelor sau altor titluri privind profesia de agent imobiliar, autoritatile unui stat
membru, (sesizat cu o cerere de autorizare pentru exercitarea acestei profesii) introdusa de
un resortisant al unui alt stat membru, care are o diploma sau un titlu referitor la exercitiul
acestei profesii in statul sau de origine, sunt obligate sa examineze in ce masura
cunostintele si calificarile profesionale atestate prin diplomele obtinute in statul de origine
corespund celor cerute de statul gazda. In cazul in care acestea corespund doar partial,
autoritatile acestui stat pot cere persoanei respective sa dovedeasca dobandirea acelor
cunostinte, printr- un examen, de exemplu.

Obligatia impusa unei intreprinderi cu sediul intr-un stat membru, care doreste sa exercite,
in calitate de prestator de servicii, o activitate artizanala, in alt stat membru, de a se inscrie
in registrul de meserii al acestui din urma stat, constituie o restrictie in sensul art. 49 al

7
TCE. (Aceasta cerinta ar putea fi admisa eventual in situatia dreptului de stabilire in statul
gazda, presupunind afilierea obligatorie la Camera de comert din acel domeniu, precum si
plata cotiza tiilor aferente, dar nu poate fi acceptata pentru cazul simplei prestari de servicii).

In mod similar, este o restric tie a libertatii de a presta servicii si cerinta impus a de statul
italian prestatorilor de servicii de curatenie, dezinfectie, dezinsectie, deratizare din alte
state membre de a se inscrie in registrul italian al intreprinderilor, cand acele
intreprinderi indeplinisera acea formalitate in statul lor de origine.

Ø Exercitiul unei activitati economice

O obliga tie, precum cea impusa de legisla tia belgiana, de a crea si tine anumite
documente aditionale, in statul membru gazda, antreneaza o serie de cheltuieli si taxe
administrative si economice suplimentare pentru intreprinderea stabilita intr-alt stat
membru, astfel ca aceste intreprinderi nu se gasesc pe picior de egalitate, din punctul de
vedere al concurentei, cu angajatorii stabiliti in statul gazda.

Prestatorii de servicii trebuie sa beneficieze de principiul fundamental al nediscriminarii si

in materia accesului la proprietate si la folosirea bunurilor immobile, precum si la
folosirea diverselor surse de creditare.

Pentru o persoana fizica, exercitiul unei activitati profesionale nu presupune numai

posibilitatea de a avea acces la localurile unde se desfasoara activitatea, sau de a imprumuta
sumele necesare pentru achizitionarea lor, dar si de a putea inchiria bunuri imobile.

Ø Protectia sociala

O reglementare nationala, care obliga un angajator ce actioneaza in calitate de prestator de

servicii, sa plateasca cotizatiile patronale la fondurile de asigurari sociale ale statului gazda,
in plus fata de cele pe care le plateste in statul de origine unde este stabilit, reprezinta o
sarcina financiara suplimentara, care determina o inegalitate fata de angajatorii
stabiliti in statul gazda.

Ø Drepturi exclusive si monopoluri

Obligatia impusa tuturor organismelor na tionale de radiodifuziune stabilite intr- un stat

membru de a recurge, total sau partial, la mijloacele tehnice oferite de o intreprindere
nationala, impiedica aceste organisme sau le limiteaza, in orice caz, posibilitatea de a apela
la serviciile altor intreprinderi stabilite in alte state membre. Aceasta reglementare
comporta deci un efect protector in favoarea unei intreprinderi stabilita pe teritoriul
national, defavorizind, in aceeasi masura, intreprinderile similare stabilite in alte state
membre.

In Raportul Comisiei Europene din 30.07.2002 asupra situatiei serviciilor in pia ta

interna, prezentat in prima etapa a Strategiei Pietei Interne pentru Servicii au fost
identificate o serie de bariere care mai subzista inca in calea liberei prestari a serviciilor.
uTrebuie precizat ca scopul primei etape a Strategiei Comisiei nu a fost decat
identificarea barierelor si obstacolelor care afecteaza inca dreptul de stabilire si libera
prestare a serviciilor in cadrul pietei interne.
NU s-a avut in vedere in aceasta etapa analizarea incompatibilitatii acestor bariere cu
ansamblul prevederilor dreptului comunitar. Aceasta analiza este sarcina celei de-a doua

8
etape a Strategiei Comisiei, in care se va studia compatibilitatea sau incompatibilitatea
acestor bariere cu dreptul comunitar, si corelativ, necesitatile de armonizare.
In cele ce urmeaza sunt redate, cu titlu exemplificativ, cateva din barierele astfel
identificate.

A. Bariere de ordin juridic:

• Dificultati legate de stabilirea prestatorilor de servicii:

Regimuri de monopol din anumite state membre care impiedica stabilirea prestatarilor de
servicii din alte state membre care nu prevad astfel de monopoluri.

Poate fi vorba despre monopoluri incredintate anumitor intreprinderi, asa cum este cazul
sectoarelor partial liberalizate (servicii postale, energie, etc.), despre monopoluri de
distributie a anumitor produse (de exemplu alcoolul sau tutunul), care pot afecta mai ales
serviciile de distributie, sau despre activitati rezervate exclusiv anumitor operatori
economici (de exemplu jocurile de noroc sau distributia produselor farmaceutice).

Restrictii cantitative pe care unele state membre le impun pentru accesul la unele activitati
de prestare de servicii:

- stabilirea unor cote, sau a unui numar limitat de prestatori de servicii, (de
exemplu o reglementare na tionala prevede existenta unui singur prestator de servicii
de curatare a hornurilor caselor pentru un district sau comuna)
- stabilirea unor suprafete maximale, (pentru serviciile de distributie)
- stabilirea unor distante geografice care limiteaza numarul prestatorilor si care pot
avantaja operatorii nationali deja existenti fata de noii veniti: de exemplu, intr-un
stat membru, laboratoarele medicale nu pot efectua analize decat pe esantioane
colectate la mai putin de 60 km distanta. In alt caz, intr- un stat membru, distanta
minima intre cabinetele de oftalmologie este fixata la 350 m, iar in alt stat membru
suprafe tele comerciale trebuie sa fie amplasate doar in centrul orasului,
impiedicand astfel accesul noilor prestatori de servicii.
- Printre dificultatile in prestarea serviciilor a fost semnalata si existenta, intr-un stat
membru, a unor dispozitii legale care impun o limita de 1 oftalmolog la 10.000
locuitori, sau o scoala auto la 15.000 de locuitori.

Cerinte de na tionalitate sau re sedinta:

o Exigentele de na tionalitate mai subzista inca in cateva state membre in ceea ce

priveste actionarii, conduc atorii sau personalul intreprinderilor, (de exemplu pentru
intreprinderi de prestari de servicii in domeniul ingineriei, aero-cluburi, organizatii
neguvernamentale), precum si in anumite profesii reglementate (de exemplu, in
Marea Britanie, pentru „chartered suveyors”- consilieri pe probleme de proprietate,
cadastru, chestiuni imobiliare, etc.)
o Cerintele de resedinta ridica probleme mai ales in ceea ce ii priveste pe
conducatorii intreprinderilor. Se observa ca, in functie de cerintele din fiecare stat,
pentru doua treimi din membrii consiliului de administratie, respectiv pentru
jumatate sau cel putin pentru o persoana se cere conditia resedintei
o Cerinta impusa unei persoane care solicit a eliberarea unei licente pentru servicii de
telecomunicatii, de a avea resedinta in statul respectiv chiar inainte de a obtine
licenta.

9
 Proceduri de autoriza tii sau de inregistrare

o Accesul la un numar important de activitati de prestari de servicii este supus unui

regim de autorizare prealabila care ridica numeroase dificultati pentru operatorii
din alte state membre (de exemplu, pentru servicii financiare, profesii reglementate,
meseriasi, servicii private de protectie si paza, organisme de certificare, laboratoare
de testare a calitatii apei, organizatori de targuri, furnizori de servicii de
telecomunicatie, agentii de plasare a fortei de munca, servicii de transport si
reciclare a deseurilor).
o Nerecunoasterea de catre statul gazd a a indeplinirii cerintelor in statul unde
prestatorul este stabilit, de exemplu a cautiunilor/garantiilor deja depuse in statul de
origine, are drept efect dublarea constrangerilor si barierelor impuse prestarii de
servicii transna tionale.
o Cumulul autorizatiilor necesare pentru anumite activitati amplifica semnificativ
efectele restrictive fa ta de prestatorii de serviicii, prin numarul ridicat de formalitati
administrative, certificate, dovezi etc. Intr-un stat membru, solicitantul unei
autorizatii trebuia sa justifice cererea sa prin existenta unei necesitati reale: o
nevoie reala din partea consumatorilor, sau lipsa de efecte negative asupra
comertului.
o Limite aduse unor activitati pluridisciplinare: fixarea unor incompatibilitati de
exercitare a unor activitati (de ex. incompatibilitatea intre exercitarea activitatii de
comisar de conturi si expert contabil) sau obligativitatea de a presta activitati
diferite (activitati imobiliare si activitati de asigurare) in spatii diferite, sau
obligativitatea pentru prestatorul de servicii de a se dedica unei singure activitati.
Intr-un stat membru, se interzice agentiilor imobiliare sa presteze si servicii de
administrare a proprietatii, de consultanta financiara.

• Dificultati legate de folosirea transfrontaliera a „input”-urilor de catre

prestatorii de servicii ( personal, materiale, etc. )

o Detasarea lucratorilor (salariati sau angajati temporari) in alt stat membru:

complexitatea formalitatilor administrative, frecventa controalelor la care sunt
supusi lucratorii detasati in statul gazda: de ex., pentru instalarea unui ascensor de
catre doi lucratori detasati pentru 10 zile, intreprinderea a trebuit sa indeplineasca o
serie de demersuri administrative, in special trimiterea catre oficiile de inspectie a
muncii din tara gazda, a unor date referitoare la cei doi lucratori, la masurile de
protectie a muncii, documente in limba tarii gazda, toate aceste formalitati fiind deja
indeplinite de catre angajatori in statul de origine).
o Supunerea lucratorilor detasati regulilor dreptului muncii din tara gazda, fara insa a
tine cont de faptul ca obligatiile banesti si contributiile de asigurari sociale erau deja
achitate de angajator in statul unde era stabilit.
o Dificultati legate de situa tia in care o intreprindere dintr-un stat membru detaseaza
pe teritoriul altui stat membru lucratori care nu sunt resortisanti ai unui stat UE: in
anumite state ei trebuie sa faca dovada ca lucreaza la intreprinderea care ii detaseaza
de un anumit numar de ani, sau ca sunt titularii unui contract pe durata
nedeterminata, etc.
o Disparitatile intre regimurile na tionale in materie de remuneratie, protectie sociala,
dar mai ales fiscalitate : nerambursarea cheltuielilor medicale pentru tratamente
efectuate in alte state membre, rambursarea TVA, care este o procedura foarte

10
 complexa si indelungata in tranzactiile transfrontaliere, tratament fiscal mai
favorabil pentru servicii furnizate de prestatorii locali de servicii.
o Utilizarea transfrontaliera a echipamentelor tehnice: conditia impusa unui medic
stabilit intr- un stat membru sa dispuna de un material netransportabil si de o
infrastructura durabila in statul gazda in care presteaza servicii, inseamna practic sa
i se inlature posibilitatea de a se prevala de libertatatea de a furniza servicii fa ra
stabilire.

• Dificultati referitoare la promovarea serviciilor

Este o etapa determinanta, pentru ca operatorii economici trebuie sa-si promoveze

serviciile pentru a putea patrunde pe o noua piata, a unui alt stat membru UE.

o Proceduri de autorizare, inregistrare, declarare

Pentru a efectua comunicari si promo tii comerciale referitoare la prestarea de
servicii, de cele mai multe ori este necesara o autoriza tie prealabila, care antreneaza
cheltuieli, intarzieri. De ex: publicitatea pentru medicamentele care se elibereza fara
reteta face obiectul unei autorizari prealabile; enuntarea preturilor fructelor si
legumelor, facuta in afara punctelor de vanzare, este subordonata existentei unui
acord interprofesional.
o Interdictiile, in anumite state membre, ale comunicarilor comerciale pentru
anumite tipuri de servicii, anumite tipuri de destinatari, sau pentru anumite tipuri de
suport de comunicare comerciala, ating in special pe prestatorii de servicii din alte
state membre, intrucat acestia, spre deosebire de operatorii nationali, nu au alte
mijloace de a isi face cunoscute si promova seviciile.

Anumite profesii reglementate sunt supuse, fie prin legi, fie prin coduri
deontologice, unei totale interdic tii in ceea ce priveste promovarea comerciala prin
mijloace de publicitate, ceea ce limiteaza sansele de a isi dezvolta o clientela in
afara statului unde sunt stabilite persoanele in cauza. Anumor profesii, precum
medicii, expertii contabili, inginerii, le este interzisa orice forma de publicitate in
anumite state membre, ceea ce impiedica chiar schimbul de informatii faptice utile.

• Alte dificultati legate de distributia serviciilor

o In afara de monopolurile si restrictiile cantitative mentionate in legatura cu dreptul

de stabilire, care afecteaza in egala masura si simpla prestare de servicii (fara
stabilire), o bariera des intalnita este cerinta ca prestatorul de servicii sa fie
stabilit in statul unde se presteaza serviciul: - de ex. sa aiba sediul central, sau un
sediu secundar, o resedinta permanenta, sau sa mentina o prezenta permanent a intr-
un anumit stat. Aceasta cerinta impusa prestatorului de servicii este chiar negarea
libertatii de a presta servicii in alt stat.
o Intr-un stat membru, anumitor organisme de certificare pentru produse biologice nu
le este permis sa presteze servicii dacat daca sunt stabilite in respectiva tara, ceea ce
impiedica furnizarea transfrontaliera a unor astfel de servicii foarte specializate,
precum cele din domeniul produselor biologice si impiedica vanzarea produselor
biologice.
o Obligatia de a avea un reprezentant local este aproape echivalenta cu o cerinta de
stabilire.

11
o Unele state membre incearca sa supuna prestatorii de servicii transfrontaliere
stabiliti in alt stat membru conditiilor de a obtine autoriza tii, de a se inregistra, de a
efectua o serie de declaratii, proceduri care sunt aplicabile operatorilor nationali.
Exigenta generala de inscriere intr-o asocia tie nationala a electricienilor, ceruta unui
electrician care presteaza servicii sporadice, antreneaza pentru acesta si obligatia de
a varsa o cotizatie anuala in statul membru unde efectueaza prestatia, suma
ridicandu-se la aproximativ 780 Euro, ceee ce reprezinta triplul cotiza tiei pe care
respectivul electrician o plateste in statul unde este stabilit.
o De cele mai multe ori prestatorul de servicii este supus unui cumul de exigente: de a
se inscrie intr- un organism profesional, de a face dovada unui capital minim, de a
depune o garantie, de a tine o contabilitate speciala (pentru transportatorii de vin).

Restrictii legate de receptarea/vanzarea serviciilor:

o Un tratament preferential rezervat rezidentilor unui stat membru, sau unei parti din
teritoriu, cum sunt regulile care limiteaza prestarea de servicii doar catre
resortisantii unui stat membru sau pentru cei care au resedinta in acel stat membru
pot impiedica destinatarii serviciilor din alte state membre sa dispuna de acelasi
facilitati de acces la servicii ca si nationalii sau cei care au resedinta in statul unde
se presteaza serviciul.
o De exemplu, numerosi beneficiari se plang de imposibilitatea de a avea acces la
programele unor canale de televiziune (publice sau private) difuzate prin satelit.
Aceste programe sunt criptate doar in scopul de a impiedica receptarea lor in afara
statului membru in care este stabilit furnizorul de transmisiuni televizate.
o Practici restrictive in ceea ce prive ste licitatiile si achizitiile publice, care au drept
efect limitarea accesului resortisantilor din alte state: contracte atribuite pe baza
increderii reciproce, unui partener local, in considerarea persoanei (intuitu
personae).

B. Bariere nejuridice

In general sunt dificultati legate de:

- lipsa de informatie: de exemplu, necunoasterea de catre operatorii economici a

dreptului lor de a ataca in instanta masuri nediscriminatorii care introduc bariere.
Prestatorii de servicii cred ca dreptul comunitar interzice doar discriminarile si nu
sunt constienti de faptul ca prin jurisprudenta CJCE se interzic si masurile
nediscriminatorii care au drept efect limitarea, impiedicarea sau ingreunarea
activitatilor de prestare de servicii transfrontaliere.
- bariere lingvistice si culturale (necesitatea de a produce documentatii traduse,
autentificate de notari, proceduri care sunt de multe ori introduse in scopul de a
reverifica informatii si date care au fost deja verificate in statul de origine.)

Domenii specifice

A. Turism

Serviciile prestate de catre ghizii de turism sunt de doua tipuri, fiecare fiind
reglementat de categorii de norme juridice distincte. Astfel, o agentie de turism
poate avea proprii ei angajati sau poate lucra prin colaborare cu ghizi de turism

12
 independenti. In acest din urma caz, beneficiarul serviciilor prestate de catre ghizi
este agentia de turism, iar activitatea este remunerata potrivit prevederilor art. 60 din
Tratat.
Conditionarea prestarii serviciilor de catre ghizii de turism de posesia
unei calificari specifice (cum ar fi o autorizatie impusa de catre statul membru de
destina tie) ar avea ca efect impiedicarea desfasurarii activitatii atat de catre agentiile
de turism cat si de catre ghizii independenti. S-ar reduce astfel numarul ghizilor de
turism calificati, care sa insoteasca turistii in statul membru de destina tie, iar
agentiile de turism ar fi nevoite sa lucreze cu ghizi locali. Calitatea serviciilor
oferite ar fi diminuata simtitor, din cauza faptului ca turistii si ghidul local nu ar
avea aceeasi cetatenie si acelasi limbaj.
Aceste motive au cond us la clasificarea acestui tip de conditionare ca fiind
bariera in calea liberei circulatii a serviciilor.

B. Medicina

Restric tiile privind dreptul de a profesa al doctorilor si medicilor

stomatologi, prevazute in legislatia nationala a unui stat membru, sunt admise si nu
constituie bariere la libera circula tie a serviciilor atata timp cat sunt determinate de
respectarea unor obligatii generale inerente unei practicari optime a profesiei si pot
fi aplicate, in egala masura, atat doctorilor si medicilor stomatologi cetateni ai
statului membru in care se desfasoara aceasta activitate, cat si cetatenilor altui stat
membru.
Ca si exemplu, regula instituita in Franta ca un medic inregistrat in alt stat
membru nu se poate inregistra intr-un ordin al medicilor din Franta, este prea
absoluta si generala pentru a fi justificata de nevoia asigur arii continuitatii
tratamentului medical. De aceea, Comisia Europeana a apreciat ca legislatia
franceza care interzicea uni doctor sau unui dentist dintr-un alt stat membru sa
practice medicina ca si doctor principal sau ca si asistent (angajat) contravine
prevederilor Tratatului, referitoare la libera circulatie a serviciilor si persoanelor.

13