https://curia.europa.

eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2009-05/tra-doc-ro-arret-c-0002-1974-
200802149-05_00.pdf

H.C. 21 iunie 1974/ C - 2/74/Reyners

Jean Reyners (R), doctor în drept, administrator al unor societăți →→ État belge, reprezentat de
ministrul justiției (P) →→→→ cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare cu privire la
interpretarea articolelor 52 și 55 din Tratatul CEE, raportate la Decretul regal din 24 august 1970
de introducere a unei derogări de la condiția cetățeniei prevăzută la articolul 428 din Code
judiciare, referitor la titlul și la exercitarea profesiei de avocat

Această hotărâre (ca și hotărârile Van Gend & Loos/Costa c. ENEL/ Simmenthal SpA/
Rewe Zentral/ Bosman) face parte din hotărârile clasice/istorice …în sensul că au făcut
istorie…de ele se va vorbi câtă vreme va exista Uniunea Europeană.

Întrebările au fost formulate în cadrul unei acțiuni introduse de un resortisant olandez – Reyners
-, posesor al diplomei legale în temeiul căreia se acordă accesul la profesia de avocat în Belgia,
care a fost exclus de la exercitarea acestei profesii pe motiv de cetățenie, în temeiul prevederilor
Decretului regal din 24 august 1970 privind titlul și exercitarea profesiei de avocat (Moniteur
belge, 1970, p. 9060).

Cu privire la interpretarea articolului 52 din Tratatul CEE

3 Având în vedere că, pentru început, Conseil d’État solicită să se stabilească dacă articolul 52
din Tratatul CEE este, de la sfârșitul perioadei de tranziție, o „dispoziție direct aplicabilă”, deși
nu au fost adoptate directivele prevăzute la articolul 54 alineatul (2) și la articolul 57 alineatul (1)
din tratat;
15 având în vedere că articolul 7 din tratat, care face parte dintre „principiile” Comunității,
prevede că, în domeniul de aplicare al tratatului și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe
care le prevede, „se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie” – principiul
nediscriminării;
16 că articolul 52 asigură punerea în aplicare a acestei prevederi generale în domeniul specific al
dreptului de stabilire; → principiul nediscriminării apare ca bază a principiului libertății de
stabilire// art. 52 ca normă specială aplică principiul nediscriminării;
18 că, după ce a indicat că „restricțiile privind libertatea de stabilire a resortisanților unui stat
membru pe teritoriul unui alt stat membru se elimină treptat, pe parcursul perioadei de tranziție”,
articolul 52 enunță principiul călăuzitor în materie, prevăzând că libertatea de stabilire presupune
dreptul de avea acces la activități independente și la exercitarea acestora „în condițiile definite
pentru resortisanții proprii de legislația țării de stabilire”; → Curtea explică principiul călăuzitor
în materie (adică principiul libertății de stabilire), potrivit căruia libertatea de stabilire
presupune dreptul de avea acces la activități independente și la exercitarea acestora „în
condițiile definite pentru resortisanții proprii de legislația țării de stabilire;
19 că, în vederea îndeplinirii treptate a acestui obiectiv pe parcursul perioadei de tranziție,
articolul 54 prevede elaborarea de către Consiliu a unui „program general”, precum și, pentru
punerea în aplicare a acestui program, a unor directive destinate să realizeze libertatea de
stabilire pentru diferitele activități în cauză; → „directive destinate să realizeze libertatea de
stabilire pentru diferitele activități în cauză” se referă la directivele care au avut ca obiect
recunoașterea diplomelor/calificărilor în diferite domenii – drept/stomatologie/arhitectură…
20 că, în afara acestor măsuri de liberalizare, articolul 57 prevede adoptarea de directive menite
să asigure recunoașterea reciprocă a diplomelor, a certificatelor și a altor titluri oficiale de
calificare și, în general, coordonarea legislațiilor în materia dreptului de stabilire și în domeniul
exercitării activităților independente; - această recunoaștere reciprocă a diplomelor am întâlnit-
o mutatis mutandis în hotărârea Rewe Zentral…în care era vorba de recunoașterea cu
posibilitatea liberei circulații a mărfurilor care sunt produse/comercializate legal într-un stat
membru. – principiul recunoașterii reciproce a diplomelor.
21 că din cele menționate anterior reiese că, în sistemul instituit prin capitolul referitor la dreptul
de stabilire, „programul general” și directivele prevăzute în tratat au menirea să îndeplinească
două funcții, prima fiind de a elimina, pe parcursul perioadei de tranziție, obstacolele în calea
realizării libertății de stabilire, cea de a doua constând în introducerea, în legislația statelor
membre, a unui ansamblu de dispoziții destinate să faciliteze exercitarea concretă a acestei
libertăți, pentru a favoriza întrepătrunderea economică și socială în cadrul Comunității în
domeniul activităților independente; → rolul directivelor în materia dreptului la stabilire/
principiul libertății de stabilire;
24 având în vedere că principiul tratamentului național constituie una dintre dispozițiile juridice
fundamentale ale Comunității; → „principiul tratamentului național” – mai precis a egalității de
tratament, adică exercitarea libertății de stabilire trebuie realizată în condiţiile definite pentru
resortisanţii proprii de legislaţia ţării de stabilire…fără a impune condiții mai multe/grele
pentru resortisanții altui stat membru;
25 că, în condițiile în care face trimitere la un ansamblu de prevederi legislative efectiv aplicate
de țara de stabilire resortisanților proprii, acest principiu poate prin definiție, să fie invocat în
mod direct de către resortisanții tuturor celorlalte state membre; → „acest principiu poate prin
definiție, să fie invocat în mod direct de către resortisanții tuturor celorlalte state membre” –
principiul efectului direct al dreptului comunitar …. în special a principiilor generale ale
acestuia….după cum ne-ar spune Kadi.
26 că, stabilind sfârșitul perioadei de tranziție ca termen pentru realizarea libertății de stabilire,
articolul 52 impune o obligație de rezultat precisă, a cărei executare trebuie să fie facilitată, dar
nu și condiționată, de punerea în aplicare a unui program de măsuri adoptate treptat; →
realizarea libertății de stabilire, adică eliminarea treptată de către statele membre a restricțiilor
în calea libertății de stabilire, este, ne spune Curtea o obligație de rezultat precisă … adică de
atingere a rezultatului (eliminarea restricțiilor) clară și precis exprimată, astfel că statele nu
mai trebuiau să aștepte directivele din programul de măsuri;
27 că nerespectarea caracterului etapizat al acestui proces nu afectează obligația în sine, dincolo
de termenul prevăzut pentru îndeplinirea sa;
28 că această interpretare este conformă cu articolul 8 alineatul (7) din tratat, în temeiul căruia
încheierea perioadei de tranziție constituie termenul limită pentru intrarea în vigoare a
ansamblului de norme prevăzute în tratat și pentru punerea în aplicare a ansamblului de măsuri
necesare în vederea instituirii pieței comune; - „această interpretare este conformă cu articolul 8
alineatul (7) din tratat” – rostul interpretării, acela de confirmare.
29 având în vedere că nu se pot invoca, împotriva recunoașterii unui astfel de efect, neadoptarea
de către Consiliu a directivelor prevăzute la articolele 54 și 57 și nici faptul că unele dintre
directivele efectiv adoptate nu au dus la realizarea deplină a obiectivului nediscriminării indicat
la articolul 52; statele nu trebuiau/puteau să invoce, în apărarea lor, neadoptarea de directive
de către Consiliu – TCEE ARTICLE 54 1. Avant la fin de la première étape, le Conseil arrête à
l'unanimité, sur proposition de la Commission et après consultation du Comité économique et
social et de l'Assemblée, un programme général pour la suppression des restrictions à la liberté
d'établissement qui existent à l'intérieur de la Communauté.
30 că, într-adevăr, directivele prevăzute prin capitolul referitor la dreptul de stabilire au devenit
inutile cât privește punerea în aplicare a principiului tratamentului național după încheierea
perioadei de tranziție, acest principiu fiind consacrat pentru viitor cu efect direct chiar prin tratat;
- principiul egalității de tratament, principiul efectului direct;
32 având în vedere că, în consecință, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată în sensul
că, de la sfârșitul perioadei de tranziție, articolul 52 din tratat este o prevedere direct aplicabilă,
chiar în pofida eventualei lipse, într-un domeniu determinat, a directivelor prevăzute la articolul
54 alineatul (2) și la articolul 57 alineatul (1) din tratat; - principiul efectului direct al dreptului
comunitar.

Cu privire la interpretarea articolului 55 primul paragraf din Tratatul CEE

33 Având în vedere că, în plus, Conseil d’État solicită să se precizeze ce anume trebuie să se
înțeleagă, la articolul 55 primul paragraf, prin „activitățile care sunt asociate în acest stat,
chiar și cu titlu ocazional, exercitării autorității publice”;
34 că, mai precis, întrebarea care se pune este dacă, în cadrul unei profesii precum cea de avocat,
sunt exceptate de la aplicarea capitolului referitor la dreptul de stabilire numai activitățile
inerente acestei profesii asociate exercitării autorității publice sau dacă această profesie este
exceptată în ansamblu, pentru motivul că ar include activități asociate exercitării acestei
autorități; - există state unde în cazul lipsei unui judecător un avocat îi poate lua locul.. această
situație implică exercitarea autorității publice;
46 că extinderea excepției permise la articolul 55 la o întreagă profesie nu ar fi admisibilă decât
în cazul în care activitățile descrise ar fi atât de strâns legate de această profesie încât libertatea
de stabilire ar avea ca efect să impună statului membru în cauză obligația de a permite
neresortisanților să exercite, chiar și cu titlu ocazional, unele funcții ce țin de autoritatea publică;
- profesia de avocat are multe laturi care presupun: redactarea de cereri/acțiuni în instanță,
consultanța în vedere acționării în justiție, asistența/reprezentarea unei părți într-un proces
..curtea spune că nu poate fi exceptată întreaga profesie ci doar acele laturi/aspecte cu directă
legătură cu exercitarea autorității publice;
47 că, dimpotrivă, nu s-ar putea admite această extindere atunci când, în cadrul unei profesii
autonome, activitățile care sunt eventual asociate exercitării autorității publice constituie un
element separabil de ansamblul activității profesionale în cauză; - câtă vreme aceste laturi pot fi
separate, doar acestea sunt exceptate de la regula libertății de stabilire;
48 având în vedere că, în lipsa oricărei directive adoptate în temeiul articolului 57 în scopul
armonizării dispozițiilor naționale privind în special profesia de avocat, exercitarea acesteia
rămâne guvernată de dreptul diferitelor state membre; - dacă nu există norme comune…de
armonizare (directive) exercitarea dreptului de stabilire se face după dreptul național;
49 că, în consecință, eventuala aplicare a restricțiilor privind libertatea de stabilire, prevăzute la
articolul 55 primul paragraf, trebuie să fie evaluată distinct, pentru fiecare stat membru, din
perspectiva dispozițiilor naționale aplicabile organizării și exercitării acestei profesii; - drept
național care poate conține norme speciale…după cum am spus mai sus;
50 că totuși această evaluare trebuie să țină seama de caracterul comunitar al limitelor impuse la
articolul 55 excepțiilor acceptate de la principiul libertății de stabilire, pentru a se evita
posibilitatea ca efectul util al tratatului să fie înlăturat prin dispoziții adoptate unilateral de statele
membre; - principiul libertății de stabilire; or fi ele libere statele să reglementeze ce ține de
libertatea de stabilire dar trebuie să aibă în vedere TCEE care din cauza reglementărilor
naționale poate să nu-și atingă scopul anume piața comună;
51 că activitățile profesionale care presupun un contact, fie acesta constant și organic, cu
organele jurisdicționale de drept intern sau chiar o participare obligatorie la funcționarea
acestora, nu sunt, ca atare, asociate exercitării autorității publice; - nu toate actele pe care le face
avocatul presupun exercițiul autorității de stat;
52 că, în special, nu pot fi considerate asociate acestei autorități activitățile cele mai definitorii
ale profesiei de avocat, cum ar fi consultanța și asistența juridică, precum și reprezentarea și
apărarea părților în justiție, chiar și atunci când intervenția sau asistența avocatului este
obligatorie ori reprezintă un drept exclusiv acordat acestuia prin efectul legii; - aceste laturi ale
profesiei de avocat nu trebuie să intre în excepția prevăzută de TCEE…autoritatea publică;
53 că, într-adevăr, exercitarea acestor activități nu aduce atingere aprecierii rezervate autorității
judiciare și nici liberei exercitări a puterii jurisdicționale;
54 având în vedere că este necesar, prin urmare, să se răspundă la întrebarea adresată că excepția
de la libertatea de stabilire prevăzută la articolul 55 primul paragraf trebuie să se aplice strict
acelor activități prevăzute la articolul 52 care, prin ele însele, sunt asociate în mod direct și
specific exercitării autorității publice;
55 că în niciun caz nu pot primi această calificare, în cadrul unei profesii liberale cum este cea
de avocat, activități precum consultanța și asistența juridică sau reprezentarea și apărarea
părților în justiție, chiar dacă, prin efectul legii, îndeplinirea acestor activități este obligatorie
sau se realizează exclusiv de către avocați.