Sisteme energetice inteligente.

Întrebări pentru evaluare

I. Ce se înţelege prin „Sisteme energetice inteligente”:
a. Sisteme energetice care înglobează tehnici moderne de automatizare şi control
b. Sisteme energetice care utilizează surse regenerabile de energie în proporţie de aproape 100 %
c. Sisteme energetice care presupun interconectarea dintre diverse formele de energie
R. b.

I. Care este principala sursă de energie în sistemele energetice clasice?

R. Combustibilii fosili.

I. Cum poate fi eliberată energia înglobată în combustibilii fosili?

R. Prin ardere.

I. Ce efect negativ se manifestă în procesele de ardere a combustibililor fosili?

R. Se degajă CO2 (gaz cu efect de seră, care contribuie la încălzirea globală).

I. Care este principala limitare privind utilizarea combustibililor bioenergetici

(biocombustibili)?
R. Suprafeţele agricole pe care pot fi cultivate plantele „energetice” sunt limitate (cu atât mai
mult cu cât este necesară şi cultivarea de plante „agricole” pentru producerea de hrană).

I. De ce este dificil de realizat reducerea consumului de energie pentru mobilitate/

R. Deoarece în viitor se estimează că vor exista tot mai multe călătorii, iar acestea se vor
realiza pe distanţe tot mai mari.

I. Cu ce procent se doreşte reducerea consumului de energie în clădiri, până în anul 2050 (faţă
de consumul din anul 2015)?
R. Cu cca. 40 % în clădirile existente şi cu cca. 60 % în clădirile noi.

I. Enumeraţi minim trei măsuri de reducere a consumului energetic în clădiri.

R.
- Izolarea performantă a pereţilor exteriori (echivalent cu cca. 15-20 cm polistiren);
- Utilizarea ferestrelor cu eficienţă energetică ridicată (trei straturi de sticlă şi gaz inert);
- Utilizarea unor sisteme avansate de ventilare mecanică şi recuperare a căldurii;
- Utilizarea sistemelor de încălzire de joasă temperatură (ventiloconvectoare sau
încălzire în pardoseală);
- Integrarea în clădire a unor sisteme energetice bazate pe surse regenerabile de energie.

I. Ce se înţelege prin cogenerare?

R. Producerea simultană (combinată) de electricitate şi căldură.

I. Enumeraţi minim trei surse alternative de energie (fără consum de combustibili fosili)
pentru încălzire
R. Energia solară; energia geotermală; energia reziduală din industrie; deşeuri nereciclabile.

I. Care sunt cele două surse din care poate fi recuperată căldura de la motoarele de
cogenerare?
R. Apa de răcire a motorului şi gazele de ardere evacuate.
I. Cum poate fi interconectat sistemul de producere a energiei electrice din surse regenerabile,
cu sistemul de producere a căldurii?
R. Prin transformarea în căldură a energiei electrice în momentele când este disponibilă în
exces (deci ieftină).

I. Care este avantajul pompelor de căldură, faţă de alte sisteme de conversie a energiei
electrice în căldură?
R. Pompele de căldură prezintă eficienţă energetică ridicată (COP=3…4).

I. Cum permit automobilele electrice interconectarea dintre sistemul de producere a energiei

electrice şi sistemul de producere a mobilităţii, în sistemele energetice inteligente?
R. Acumulatorii automobilelor electrice pot stoca o parte din energia electrică produsă din
surse regenerabile, atunci când aceasta este disponibilă în exces şi deci este ieftină.

I. Ce compuşi chimici sunt utilizaţi la producerea combustibililor sintetici?

R. CO2 şi H2.

I. Ce caracteristici prezintă parametrii termofizici ai proceselor de producere a

combustibililor sintetici?
R. Presiuni ridicate şi temperaturi ridicate.

I. Cum poate fi obţinut CO2 utilizat în producţia de combustibili sintetici şi ce tip de energie
este indicat să se utilizeze pentru obţinerea acestui component?
R. CO2 poate fi obţinut din aer sau din gaze de ardere (unde concentraţia CO2 este mai mare decât în
aer), iar în procesul de separare a CO2 este preferabil să fie utilizată energie electrică produsă
din surse regenerabile.

I. Cum poate fi obţinut H2 utilizat în producţia de combustibili sintetici şi ce tip de energie

este indicat să se utilizeze pentru obţinerea acestui component?
R. H2 poate fi obţinut din apă, prin procesul de electroliză, iar în acest proces este preferabil
să fie utilizată energie electrică produsă din surse regenerabile.

I. Ce avantaj prezintă sistemele energetice inteligente din punct de vedere al securităţii

energetice, pentru naţiunile care le adoptă.
R. Pe de-o parte scade dependenţa de combustibilii fosili (pe care cele mai multe ţări îi importă) şi
pe de altă parte creşte flexibilitatea sistemelor de producţie a electricităţii, căldurii şi
mobilităţii, prin posibilitatea de a utiliza multe tipuri de combustibili, inclusiv în funcţie de
criterii economice.

I. Ce avantaj prezintă sistemele energetice inteligente din punct de vedere economic şi

financiar, pentru naţiunilor care le adoptă.
R. Banii care până la implementarea sistemelor energetice inteligente trebuiau utilizaţi pentru
achiziţia de combustibili fosili (pe care cele mai multe ţări îi importă), pot fi utilizaţi pentru
investiţii care să creeze locuri de muncă în ţările respective.
Sistem termodinamic. Stare termodinamică. Parametrii de stare
Întrebări pentru evaluare
I. Ce se înţelege prin sistem termodinamic?
R. Cantitatea de materie sau substanţă supusă oricărui tip de studiu, din punct de vedere
termodinamic, poartă denumirea de sistem termodinamic.

I. Ce se înţelege prin mediul înconjurător (sau mediul ambiant)?

R. O cantitate de materie sau substanţă, aflată în afara sistemului studiat.

I. Ce se înţelege prin frontiera unui sistem termodinamic?

R. Suprafaţa care separă sistemul termodinamic de mediul înconjurător.

I. Ce se înţelege prin sisteme termodinamice închise?

R. Sunt sistemele termodinamice care au frontiere impermeabile faţă de substanţă.

I. Ce se înţelege prin sisteme termodinamice deschise?

R. Sunt sistemele termodinamice care au frontiere permeabile pentru substanţă.

I. Daţi minim 5 exemple de sisteme termodinamice închise.

R.
- Gazul din cilindrul unui motor cu ardere internă (cu supapele închise);
- Gazul din cilindrul unui compresor de aer (cu supapele închise);
- Gazul din cilindrul compresorului unei instalaţii frigorifice sau de climatizare (cu supapele închise);
- Un rezervor pentru prepararea apei calde menajere (boiler), în perioadele de neutilizare a apei din acesta;
- Părţile solide din componenţa oricărui sistem termic (organele de maşini);
- Clădiri sau părţi de clădiri cu uşile şi geamurile închise fără sisteme de ventilaţie şi climatizare, sau cu aceste sisteme oprite;
- Aerul din pneurile unui autovehicul;
- Gheaţa unui patinoar;
- Apa dintr-o piscină (precizaţi în ce condiţii reprezintă un sistem închis?);
- Agentul termic din sistemul de încălzire centrală al unei locuinţe, etc.

I. Daţi minim 5 exemple de sisteme termodinamice deschise.

R.
- Motoarele cu ardere internă (fazele funcţionării acestora sunt: aspiraţie aer, comprimare, injecţie combustibil, ardere, destindere,
evacuare gaze de ardere);
- Compresoarele de aer (fazele funcţionării acestora sunt: aspiraţie, comprimare, refulare);
- Compresoarele din instalaţiile frigorifice şi de climatizare (acestea aspiră, comprimă şi refulează agentul frigorific din instalaţiile
respective);
- Un rezervor pentru prepararea apei calde menajere (boiler), în perioadele de utilizare a apei din acesta;
- Clădiri sau părţi de clădiri cu uşile şi geamurile deschise, sau cu sisteme de ventilaţie şi climatizare în funcţiune;
- Apa dintr-o piscină (precizaţi în ce condiţii reprezintă un sistem deschis?);
- Cazanul mural al sistemului de încălzire centrală dintr-o locuinţă (apa intră se încălzeşte şi iese din aceste echipamente);
- Schimbătoarele de căldură în funcţiune (agenţii de lucru intră, cedează sau absorb căldură şi ies din aceste echipamente);
- Turbinele cu abur sau gaze (agentul de lucru intră sub presiune şi cu temperatură ridicată în aceste echipamente, se destinde
punând în mişcare arborele turbinei şi părăseşte aceste echipamente la presiune şi temperatură scăzută);
- Cazanele termoenergetice (apa intră se încălzeşte până la saturaţie, apoi vaporizează, apoi se supraîncălzeşte şi iese din aceste
echipamente);
- Panourile solare termice (apa intră, se încălzeşte şi iese din aceste echipamente);
- Turbinele hidraulice (apa intră cu presiune ridicată, se destinde punând în mişcare arborele turbinei şi părăseşte aceste echipamente
la presiune scăzută);
- Turbinele eoliene (aerul intră cu viteză / energie cinetică / ridicată, pune în mişcare rotorul turbinei transferând energia cinetică
rotorului şi iese cu viteză mai redusă);
- Sistemele de climatizare ale autovehiculelor (aerul exterior sau interior intră în schimbătorul de căldură din bord, cedează căldură
agentului frigorific şi iese din schimbătorul de căldură cu temperatură scăzută), etc.
I. Ce se înţelege prin stare termodinamică?
R. Prin stare termodinamică se înţelege nivelul energetic de ansamblu al sistemului,
corespunzător tuturor particulelor constitutive, reprezentate prin atomi legaţi (la solide),
respectiv atomi sau molecule libere (la fluide – lichide şi gaze). Starea termodinamică este
determinată de intensitatea mişcării (agitaţiei) termice.

I. În ce condiţii se produce un schimb de energie între sistemele termodinamice şi mediul

înconjurător?
R. În condiţiile în care există o diferenţă de potenţial energetic între acestea.

I. În ce condiţii se produce un schimb de energie în interiorul sistemelor termodinamice?

R. În condiţiile în care există o distribuţie neuniformă a energiei în interiorul acestora.

I. Ce se înţelege prin dezechilibru termodinamic al unui sistem?

R. Situaţia în care starea termodinamică caracterizată prin distribuţia neuniformă a energiei în
interiorul sistemului.

I. Ce se înţelege prin echilibru termodinamic al unui sistem?

R. Situaţia în care starea termodinamică a sistemului rămâne neschimbată în timp.

I. Ce se înţelege prin mărimi de stare (sau parametrii de stare)?

R. Mărimi fizice (sau parametrii fizici) care definesc (sau caracterizează) la scară
macroscopică starea termodinamică a unui sistem.

I. Daţi 3 exemple de mărimi de stare.

R. Temperatura, presiunea, volumul, masa, energia internă, entalpia, entropia, etc.

I. Ce se înţelege prin energia internă a unui sistem termodinamic şi care este mărimea de stare
de care depinde aceasta?
R. Energia internă (U), reprezintă energia de mişcare şi de interacţiune (agitaţie internă) a
particulelor constitutive ale sistemului şi depinde de temperatura acestuia.

I. Ce se înţelege prin entalpia unui sistem termodinamic şi care sunt mărimile de stare de care
depinde aceasta?
R. Entalpia (H), reprezintă nivelul energetic al agenţilor de lucru şi al sistemelor, în aplicaţiile
termodinamice şi se calculează prin suma dintre energia internă şi energia potenţială de
presiune a sistemului. Entalpia depinde atât de temperatura, cât şi de presiunea, respectiv
volumul sistemului.

I. Care este relaţia de definiţie a entalpiei?

R. H = U + p·V
unde:
H este entalpia;
U este energia internă;
p·V este energia potenţială de presiune (sau lucrul mecanic de dislocare).

I. Ce se înţelege prin echilibru termodinamic intern al unui sistem?

R. Echilibrul termodinamic intern presupune o distribuţie uniformă a energiei în interiorul
sistemului, ceea ce se evidenţiază prin aceleaşi valori ale mărimilor de stare în tot domeniul
de definiţie al sistemului.
I. Ce se înţelege prin echilibru termodinamic extern al unui sistem?
R. Echilibrul termodinamic extern presupune egalitatea nivelului de energie al sistemului şi al
mediului exterior. De exemplu agentul termic din sistemul de încălzire al unei clădiri şi aerul
din aceasta, după o perioadă îndelungată de nefuncţionare a sursei de căldură, ajung în
echilibru termodinamic.

I. Ce se înţelege prin fisiunea nucleară?

R. Fisiunea nucleară este o reacţie nucleară, sau un proces de dezintegrare radioactivă, în
urma căruia nucleul atomic se divide în nuclee mai uşoare.

I. Daţi un exemplu de element chimic, utilizat pentru producerea de energie prin fisiune
nucleară.
R. Uraniu.

I. Ce se înţelege prin fuziunea nucleară?

R. Fuziunea nucleară este o reacţie nucleară în urma căreia două sau mai multe nuclee se
unesc formând un nou tip de nucleu atomic.

I. Daţi un exemplu de element chimic, utilizat pentru producerea de energie prin fuziune
nucleară.
R. Hidrogen.
Sistem termodinamic. Stare termodinamică. Parametrii de stare
Întrebări pentru evaluare
I. Ce se înţelege prin forme ordonate de energie?
R. Acele forme de energie au ca suport o mişcare ordonată (mişcarea tuturor particulelor, se
realizează după direcţia de mişcare a întregului sistem).

I. Enumeraţi trei forme de energii ordonate.

R. Energia cinetică, energia potenţială, energia electrică, lucrul mecanic.

I. Ce se înţelege prin forme neordonate de energie?

R. Acele forme de energie au ca suport o mişcare dezordonată (mişcarea particulelor, se
realizează după direcţii diferite).

I. Enumeraţi două forme de energii ordonate.

R. Energia internă, căldura.

I. Ce se poate spune despre capacitatea (teoretică) a formelor ordonate de energie, de a se

transforma în alte forme de energie?
R. Teoretic (în condiţii ideale), formele ordonate de energie se pot transforma integral în alte
forme de energie.

I. Ce se poate spune despre capacitatea formelor neordonate de energie, de a se transforma în

alte forme de energie?
R. Chiar şi în condiţii teoretice (ideale), formele neordonate de energie se pot transforma dor
parţial în alte forme de energie.

I. Ce se înţelege prin exergie?

R. Acel tip de energie, care se poate transforma integral în alte forme de energie.

I. Ce se înţelege prin anergie?

R. Energia acumulată în mediul ambiant, care nu se poate transforma în nici o altă formă de
energie.

I. Ce se poate spune despre formele de energie alcătuite atât din exergie cât şi din anergie?
R. Reprezintă forme neordonate de energie, care sunt parţial transformabile în alte forme de
energie.

I. Enumeraţi două tipuri de energie de acumulare.

R. Energia cinetică, energia potenţială, energia internă.

I. Enumeraţi două tipuri de energie de transmitere.

R. Lucrul mecanic şi căldura.

I. Ce tip de mişcare a particulelor, este caracteristică pentru căldură?

R. Mişcarea termică.

I. Ce se înţelege prin căldura sensibilă?

R. Căldura sensibilă este cantitatea de căldură care determină variaţia temperaturii corpurilor.
I. Ce se înţelege prin căldura specifică?
R. Căldura specifică este cantitatea de căldură necesară unităţii de cantitate de substanţă,
pentru creşterea temperaturii cu un grad.

I. Ce unitate de măsură are căldura specifică?

R. kJ/kgK

I. Scrieţi o relaţie de calcul pentru căldura sensibilă.

R.
Qs = m · c · Δt
unde:
Qs [kJ] este căldura sensibilă
m [kg] este masa de substanţă
c [kJ/kgK] este căldura specifică
Δt [°C] este variaţia temperaturii

I. Ce se înţelege prin căldura latentă?

R. Căldura latentă este cantitatea de căldură schimbată în timpul transformării de fază, sau a
stării de agregare.

I. Ce se înţelege prin căldura latentă specifică?

R. Căldura latentă specifică este o proprietate de material şi reprezintă cantitatea de căldură
schimbată de unitatea de cantitate de substanţă în timpul transformării de fază, sau a stării de
agregare.

I. Ce unitate de măsură are căldura latentă specifică?

R. kJ/kg

I. Scrieţi o relaţie de calcul pentru căldura latentă.

R.
Ql = m · l
unde:
Ql [kJ] este căldura latentă
m [kg] este masa de substanţă care îşi schimbă starea de agregare

I. Ce se înţelege prin căldura schimbată printr-o suprafaţă?

R. Căldura schimbată printr-o suprafaţă este cantitatea de căldură schimbată între două
substanţe (denumite şi agenţi termici) separate printr-o suprafaţă (numită de transfer termic).

I. Scrieţi o relaţie de calcul pentru căldura schimbată printr-o suprafaţă.

R.
Qt = k · S · Δts · τ
unde:
Qt [kJ] este căldura schimbată printr-o suprafaţă
k [W/m2K] este o constantă de proporţionalitate şi poartă denumirea de coeficient
global de transfer termic
S [m2] este suprafaţa de transfer termic
Δts [°C] este diferenţa de temperatură dintre cele două substanţe
τ [s] este durata de timp în care se schimbă căldura
I. Ce se înţelege prin lucru mecanic de dilatare?
R. Lucrul mecanic de dilatare, reprezintă energia mecanică produsă prin mărirea volumului
sistemului termodinamic, sau consumată pentru reducerea acestuia.

I. Cum de reprezintă grafic lucrul mecanic de dilatare, într-o diagramă presiune – volum (p -
V)?
R. Lucrul mecanic de dilatare se reprezintă grafic într-o diagramă presiune – volum (p - V),
prin aria de sub curba care reprezintă transformarea termodinamică.

I. Ce se înţelege printr-o transformare termodinamică elementară (sau transformare

elementară)?
R. O transformare termodinamică în care se produce doar o variaţie elementară (foarte
redusă) a parametrilor termodinamici.

I. Ce se înţelege prin lucrul mecanic de dilatare elementar?

R. Lucrul mecanic de dilatare elementar este lucrul mecanic de dilatare, produs (sau
consumat) într-o transformare termodinamică elementară?

I. Scrieţi o relaţie de calcul pentru lucrul mecanic de dilatare elementar.

R.
δL = F·dx = p·S·dx = p·dV
unde
δL [kJ] este lucrul mecanic de dilatare elementar
F [kN] este forţa care produce dilatarea
dx [m] este deplasarea elementară
p [Pa] este presiunea care determină deplasarea elementară
S [m2] este suprafaţa pe care acţionează presiunea p
dV[m3] este variaţia elementară de volum, corespunzătoare dilatării elementare

I. Ce se înţelege prin lucrul mecanic de dislocare?

R. Lucrul mecanic de dislocare (de deplasare), reprezintă energia mecanică necesară pentru
deplasarea unei cantităţi de fluid, la presiune constantă.

I. Pentru ce tip de sisteme termodinamice este caracteristic lucrul mecanic de dilatare?

R. Pentru sisteme termodinamice închise.

I. Pentru ce tip de sisteme termodinamice este caracteristic lucrul mecanic de dislocare?

R. Pentru sisteme termodinamice deschise.
I. Reprezentaţi grafic o schemă pentru analiza (calculul) lucrului mecanic de disclocare şi
scrieţi o relaţie de calcul pentru lucrul mecanic de dislocare.
R.

Intrare

x
Sistem deschis
(p)

Ieşire
Schemă pentru analiza lucrului mecanic de dislocare

Ld = F·x = p·S·x = p·V

unde:
Ld [kJ] este lucrul mecanic de dislocare
F [kN] este forţa care
x [m] este spaţiul pe care se realizează deplasarea (dislocarea)
p [Pa] este presiunea constantă la care se realizează dislocarea
S [m2] este suprafaţa pe care acţionează presiunea p
V[m3] este volumul de substanţă dislocată

I. Ce se înţelege prin lucrul mecanic tehnic?

R. Lucrul mecanic tehnic, reprezintă energia mecanică transmisă mediului ambiant, prin
intermediul unui arbore.

I. Pentru ce tip de sisteme termodinamice este caracteristic lucrul mecanic tehnic?

R. Pentru sisteme termodinamice deschise.
I. Reprezentaţi grafic o schemă pentru analiza (calculul) lucrului mecanic tehnic şi scrieţi o
relaţie de calcul pentru lucrul mecanic tehnic (neglijând variaţia energiei cinetice şi a energiei
potenţiale).
R.

Intrare
Q12
U1+p1V1=H1
Lt12

U2+p2V2=H2
Ieşire
Schemă pentru analiza lucrului mecanic tehnic

Lt12 = U1 + p1V1 – U2 – p2·V2 + Q12 = H1 – H2 + Q12

unde:
Lt12 [kJ] este lucrul mecanic tehnic efectuat de sistemul termodinamic deschis
U1,2 [kJ] este energia internă a agentului termodinamic la intrarea, respectiv ieşirea din
sistem
p1,2 [kJ] este presiunea agentului termodinamic la intrarea, respectiv ieşirea din sistem
V1,2 [kJ] este volumul agentului termodinamic la intrarea, respectiv ieşirea din sistem
H1,2 [kJ] este entalpia agentului termodinamic la intrarea, respectiv ieşirea din sistem
Q12 [kJ] este căldura schimbată la trecerea agentului termodinamic între intrarea şi
teşirea din sistem

I. Ce denumire mai poartă principiul I al termodinamicii?

R. Principiul (sau legea) conservării energiei.

I. Reprezentaţi grafic o schemă pentru reprezentarea grafică a principiului I al termodinamicii

pentru sisteme închise şi scrieţi ecuaţia principiului I pentru aceste sisteme cu notaţiile din
figura realizată.
R.

Q12 U2 – U1 L12

Sistem închis

Reprezentarea grafică a principiului I al termodinamicii pentru sisteme închise

Din punct de vedere matematic, ecuaţia principiului 1 al termodinamicii se scrie sub forma:
Q12 - L12 = U2 - U1 [J] [kJ]
I. Reprezentaţi grafic o schemă pentru reprezentarea grafică a principiului I al termodinamicii
pentru sisteme deschise şi scrieţi ecuaţia principiului I pentru aceste sisteme cu notaţiile din
figura realizată.
R.
Intrare Q12
U1+p1V1=H1
w2 Lt12
m 1 ; mgz1
2
U2+p2V2=H2
w 22
Ieşire m ; mgz2
2
Reprezentarea grafică a principiului I al termodinamicii pentru sisteme deschise

Din punct de vedere matematic, principiul 1 al termodinamicii se poate scrie sub forma:
w 2  w 22
Q12 – Lt12 = (U1 – U2) + (p1V1 – p2V2) + m 1 + mg(z1 – z2) [J]; [kJ]
2
Automobile şi motoare cu ardere internă – Aplicaţie la principiul I
Întrebări pentru evaluare
I. Să se determine valoarea forţei de frecare la rostogolirea roţilor pe asfalt, cunoscând
valoarea coeficientului de frecare la rostogolire.
R. Forţa de frecare se determină cu relaţia:
Ff    m  g N
unde:
µ - coeficientul de frecare la rostogolire [-];
m - masa automobilului [kg];
g - acceleraţia gravitaţională [m/s2]

I. Să se determine valoarea forţei de frânare datorate rezistenţei aerului (Fra), dacă se cunosc
următoarele: Lungimea autovehiculului; Lăţimea autovehiculului; Înălţimea autovehiculului;
Coeficientul de frecare cu aerul.
R. Forţa de frânare datorată rezistenţei aerului se determină cu relaţia:
Fra  c fa   ρ  w 2  A N 
1
2
unde:
cfa - coeficientul de frecare cu aerul [-];
ρ - densitatea aerului (pt. aer uscat ρ=1.29 kg/m3, iar pentru aer umed se determină în
funcţie de temperatură şi umiditate - EES, CoolPack) [kg/m3];
w - viteza aerului (se consideră egală cu viteza automobilului) [m/s];
A - Proiecţia suprafeţei, pe direcţia de curgere a aerului [m2]
Pentru simplificare, se va lua în considerare numai viteza aerului datorată deplasării
automobilului, iar proiecţia suprafeţei pe direcţia de deplasare se va considera ca fiind:
A = 0.75 · l · h [m2]
unde:
l - lăţimea automobilului [m];
h- înălţimea automobilului [m].

I. Să se determine forţa de tracţiune dezvoltată de motorul automobilului, care în cazul

deplasării rectilinii uniforme, este egală cu forţa rezistentă totală.
R. Forţa de tracţiune, egală cu forţa rezistentă, se determină cu relaţia;
Ft = Ff + Fra [N]
unde:
Ff - forţa de frecare la rostogolirea roţilor pe asfalt [N];
Fra - forţa de frânare datorată rezistenţei aerului [N];

I. Să se determine lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune, în condiţiile considerate

anterior, pentru deplasarea automobilului pe distanţa de 1km.
R. Lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune, se determină cu relaţia:
L = Ft · d [J]
unde:
Ft – forţa de tracţiune [N];
d – distanţa [m]
I. Cum se poate determina puterea utilă dezvoltată de un automobil aflat în mişcare rectilinie
uniformă?
R. Puterea utilă a automobilului (Pu) se determină cu relaţia:
Pu = L / τ = Ft · d / τ = Ft · w [W]
unde:
τ este timpul în care se efectuează lucrul mecanic
d este distanţa [m]
w este viteza [m/s]

I. Cum se determină puterea utilă a motorului, considerând valoarea randamentul transmisiei

mecanice are valoarea 95%.
R. Datorită pierderilor din sistemul mecanic de transmisie (de la motor la roţi), puterea utilă a
motorului (Pm) trebuie să fie mai mare decât puterea utilă a automobilului (Pu):
P P
mec  u  Pm  u
Pm mec

I. Să se determine puterea termică (sarcina termică) rezultată în urma arderii combustibilului

în motor, considerând randamentul termodinamic real al ciclului este 30%.
R. Puterea termică introdusă în motor prin arderea combustibilului ( Q in ), se determină din
relaţia de definiţie a randamentului:
P   Pm [kW]
tr  m  Q

Q in
in
tr

I. Să se determine debitul volumic de combustibil cunoscând căldura inferioară de ardere

(puterea calorică inferioară) a combustibilului (cf. Wikipedia, pentru benzină este qi = 34.8
MJ/l)
R. Debitul volumic de combustibil ( V  ) se determină cu relaţia:

Q V
in
  q => V
i
  Q in [l/s]
qi
unde Q [kW] este puterea termică introdusă în motor prin arderea combustibilului
in

I. Să se determine consumul de combustibil pentru parcurgerea unei distanţe de 1 km,

respectiv de 100 km.
R. Distanţa parcursă de automobil în fiecare secundă este de 22.77 m (100 km/h = 22,77
m/s).
Consumul de combustibil pe fiecare km (Vkm) este:

Vd  V τ  V  d ; V  V 1000 [l/km]
km
w w
unde:
 - debitul de combustibil [l/s];
V
w - viteza [m/s]
Consumul de combustibil pe fiecare 100 km (V100km) este:
V100km  Vkm 100 [l/100 km]
I. Ce se înţelege prin randamentul termodinamic al ciclului teoretic al unui motor cu ardere
internă?
R. Randamentul termodinamic al ciclului teoretic se determină cu relaţia:
L P
η  
Q Q
unde:
L [kJ] este lucrul mecanic produs
Q [kJ] este căldura introdusă în ciclu
P [kW] este puterea mecanică produsă
Q [kW] este puterea termică absorbită
Gazul perfect. Transformări. Amestecuri de gaze perfecte
Întrebări pentru evaluare
I. Ce se înţelege prin gazul perfect?
R. În termodinamică gazul perfect este un concept teoretic şi reprezintă un gaz ideal,
inexistent în natură, definit prin următoarele caracteristici:
- Moleculele gazului sunt perfect sferice şi perfect elastice;
- Volumul propriu al moleculelor este neglijabil în raport cu volumul total ocupat;
- Forţele de interacţiune intermoleculare sunt nule.

I. Ce se poate spune despre viscozitatea gazului perfect?

R. Ca o consecinţă a idealizărilor considerate, gazul perfect este lipsit de viscozitate.

I. Ce se poate spune despre frecarea dintre moleculele gazului perfect?

R. Ca o consecinţă a idealizărilor considerate, gazul perfect nu prezintă frecare în procesele
de curgere.

I. Ce se poate spune despre comportarea gazului perfect în apropierea temperaturii de 0 K?

R. În apropierea temperaturii de zero absolut, volumul gazului perfect tinde spre zero, din
cauza volumului propriu neglijabil al moleculelor, fără să lichefieze.

I. Ce se poate spune despre interacţiunile dintre moleculele gazului perfect?

R. Interacţiunea dintre molecule, în decursul agitaţiei termice, se produce numai sub formă de
ciocniri elastice. Între două ciocniri consecutive, moleculele gazului perfect au o mişcare
rectilinie uniformă. Lungimea medie a drumului parcurs între două ciocniri (parcursul liber
mijlociu, sau drumul liber mediu) depinde de densitatea gazului.

I. Ce se poate spune despre căldura specifică a gazului perfect?

R. Gazul perfect are căldura specifică independentă de presiune şi de temperatură (deci
constantă), pe când gazele perfecte (adică gazele asimilabile gazului perfect), au căldura
specifică mai mult sau mai puţin variabilă cu temperatura.

I. Ce reprezintă figura din imagine şi care este semnificaţia notaţiilor: a, b, c şi d?

R. Figura reprezintă turbina cu gaz, destinată producerii de electricitate, proiectată în anul

1940 de A. Stodola. Semnificaţia notaţiilor este: a – compresor; b – cameră de ardere; c –
turbină cu gaz; d – generator electric.
I. Scrieţi ecuaţia de stare a gazului perfect sub una din formele pe care o cunoaşteţi.
R. Ecuaţia de stare a gazului perfect, se poate scrie sub diferite forme:
- Pentru un kmol de substanţă:
pVM p N VMN p V
  pVM  N MN T  R MT
T TN TN
unde:
pN = 101325 N/m2 = 1.01325 bar (este presiunea normală fizică)
VMN = 22.414 m3 este volumul unul kmol de substanţă (gaz) în condiţii normale fizice
TN = 273.15 K = 0°C este temperatura normală fizică
RM = 8314 J/(kmol K) este constanta universală a gazelor perfecte
Un mol este cantitatea de substanţă care conţine NA=6.022·1023 particule. NA este
numărul lui Avogadro.
Un kmol de substanţă conţine 6.022·1026 particule.

Între constanta universală a gazului perfect şi numărul lui Avogadro (NA) există relaţia:
RM = k NA
unde k = 1.38 · 10-23 J/K este constanta lui Boltzmann.

- Pentru n kmoli de substanţă, de masă m [kg] şi masă molară M kg/kmol:

pV = n RM T = n M R T = m R T
unde:
RM = M·R; R = RM / M = 8314 / M [J/(kg K)] este constanta de gaz perfect a gazului
respectiv.

- Pentru 1 kg de substanţă:
pv = RT
3
unde v [m /kg] este volumul specific al gazului perfect (inversul densităţii).

I. Ce se înţelege prin căldură specifică a gazelor perfecte?

R. În termotehnică se defineşte căldura specifică la volum constant, sau la presiune constantă
ca fiind cantitatea de căldură necesară pentru creşterea temperaturii gazului (sau în general a
corpurilor / substanţelor) cu un grad.

I. Ce se înţelege prin transformarea izocoră?

R. Transformarea izocoră este transformarea la volum constant.

I. Ce se înţelege prin transformarea izobară?

R. Transformarea izobară este transformarea la presiune constantă.

I. Ce se înţelege prin transformarea izotermă?

R. Transformarea izocoră este transformarea la temperatură constant.

I. Ce se înţelege prin transformarea adiabatică?

R. Transformarea adiabatică este transformarea care se desfăşoară fără schimb de căldură.

I. Care este relaţia de dependenţă dintre mărimile de stare ale gazului perfect, în cazul unei
transformări izocore?
p T
R. În cazul unei transformări izocore 1  1
p 2 T2
I. Care este relaţia de dependenţă dintre mărimile de stare ale gazului perfect, în cazul unei
transformări izobare?
V T
R. În cazul unei transformări izobare 1  1
V2 T2

I. Care este relaţia de dependenţă dintre mărimile de stare ale gazului perfect, în cazul unei
transformări izoterme?
p V
R. În cazul unei transformări izoterme 1  2
p 2 V1

I. Care este relaţia de dependenţă dintre mărimile de stare ale gazului perfect, în cazul unei
transformări adiabatice?
k
p V 
R. În cazul unei transformări adiabatice 2   1 
p1  V2 
unde k este indicele (sau exponentul) adiabatic.

I. Să se reprezinte o transformare izocoră într-o diagramă presiune – volum.

R.

I. Să se reprezinte o transformare izobară într-o diagramă presiune – volum.

R.

I. Să se reprezinte o transformare izotermă într-o diagramă presiune – volum.

R.

I. Să se reprezinte o transformare adiabatică într-o diagramă presiune – volum.

R.
I. Ce se înţelege printr-un amestec de gaze perfecte?
R. Prin amestec de gaze perfecte se înţelege un amestec mecanic omogen, realizat prin
difuzie între mai multe gaze componente, care îşi păstrează fiecare proprietăţile chimice.
Datorită agitaţiei termice, moleculele gazelor componente se răspândesc uniform în întregul
volum. Conform acestei definiţii, într-un amestec de gaze perfecte nu apar reacţii chimice
între componenţi.

I. Ce se înţelege prin presiunea parţială a unui component dintr-un amestec de gaze perfecte?
R. Presiunea parţială a unui component i, dintr-un amestec de gaze (notată cu pi), este
presiunea pe care ar avea-o componentul respectiv, dacă ar fi singur la temperatura şi
volumul amestecului.

I. Ce se înţelege prin volumul parţial al unui component dintr-un amestec de gaze perfecte?
R. Volumul parţial al unui component este volumul componentului respectiv, dacă ar fi
singur, la temperatura şi presiunea amestecului.

I. Ce se înţelege prin participaţia masică a unui component dintr-un amestec de gaze

perfecte?
R. Participaţia masică (gi) a unui component i, se defineşte prin raportul dintre masa acestuia
mi şi masa întregului amestec m:
m m
g i  i []  100 i [%]
m m

I. Ce se înţelege prin participaţia volumică a unui component dintr-un amestec de gaze

perfecte?
R. Participaţia volumică (ri) a unui component este raportul dintre volumul parţial Vi al
componentului respectiv şi volumul total V al amestecului:
V V
ri  i []  100 i [%]
V V

I. Cum se enunţă legea lui Dalton pentru amestecuri de gaze perfecte?

R. Legea lui Dalton exprimă relaţia dintre presiunile parţiale şi presiunea amestecului. Într-un
amestec de gaze perfecte, care nu reacţionează chimic între ele, fiecare gaz se comportă ca şi
cum ar ocupa singur întreg volumul amestecului, presiunea totală a amestecului fiind egală cu
suma presiunilor parţiale ale gazelor componente.
p   pi

I. Cum se enunţă legea lui Amagat pentru amestecuri de gaze perfecte?

R. Legea lui Amagat exprimă relaţia dintre volumele parţiale şi volumul amestecului.
Volumul ocupat de un amestec de gaze perfecte este egal cu suma volumelor parţiale ale
gazelor componente.
V   Vi
Arderea combustibililor
I. Ce se înţelege prin ardere?
R. Arderea este procesul de oxidare rapidă a unor substanţe, în urma căruia se degajă căldură.

I. Ce se înţelege prin combustibili?

R. Combustibilii sunt substanţe care prin ardere, respectiv oxidare, produc o cantitate
însemnată de căldură şi deci pot să fie utilizate ca surse economice de căldură.

I. Ce se întâmplă cu energia chimică a combustibililor în timpul arderii?

R. Prin ardere, energia chimică a combustibililor se transformă în căldură prin reacţii
exoterme de oxidare.

I. Ce se înţelege printr-o reacţie exotermă?

R. Reacţiile exoterme sunt cele în care se degajă căldură.

I. Ce se înţelege printr-o reacţie endotermă?

R. Reacţiile endoterme sunt cele în care se absoarbe căldură.

I. Precizaţi câteva condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o substanţă pentru a fi

considerată combustibil.
R. - să reacţioneze exoterm cu oxigenul, cu viteză mare şi la temperaturi ridicate;
- produsele rezultate în urma arderii să nu fie toxice;
- să fie suficient de răspândit în natură, deci să fie ieftin şi să nu prezinte alte
utilizări posibile, mai economice;
- produsele arderii să nu fie corozive pentru suprafeţele cu care intră în contact etc.

I. Cum se clasifică substanţele combustibile după starea de agregare?

R. După starea de agregare combustibilii de clasifică în combustibili solizi, lichizi şi gazoşi.

I. Cum se clasifică substanţele combustibile după provenienţă?

R. După provenienţă, combustibilii de clasifică în combustibili naturali şi artificiali.

I. Daţi exemple de combustibili solizi naturali.

R. Rumeguş, lemn, cărbune (turbă, huilă, antracit etc.), paie, etc.

I. Daţi exemple de combustibili solizi artificiali.

R. Mangal, cocs, brichete de cărbuni, peleţi, etc.

I. Daţi un exemplu de combustibil lichid natural.

R. Ţiţei.

I. Daţi exemple de combustibili lichizi artificiali.

R. Benzină, motorină, petrol, păcură, gaze lichefiate etc.

I. Daţi exemple de combustibili gazoşi naturali.

R. Gaz metan, gaz de sondă etc.
I. Daţi exemple de combustibili gazoşi artificiali.
R. gaz de cocserie, gaz de furnal, etc.

I. Ce se înţelege prin analiza tehnică a combustibililor?

R. Compoziţia combustibililor poate să fie stabilită global prin desemnarea părţii care
participă efectiv la procesul de ardere, denumită masa combustibilă şi a părţii care nu
participă la ardere, denumită balast, care se regăseşte între produşii finali ai arderii, sub
formă de zgură. Această modalitate de definire a compoziţiei combustibililor evidenţiază în
plus şi umiditatea, respectiv cantitatea de apă conţinută de combustibili şi este numită analiză
tehnică.

I. Ce se înţelege prin analiza chimică elementară, sau mai simplu analiza elementară a
combustibililor?
R. Analiza chimică elementară, sau simplu analiza elementară a combustibililor reprezintă
detalierea compoziţiei combustibililor în elemente chimice primare, sau compuşi stabili, care
alcătuiesc împreună combustibilul.

I. Ce elemente chimice combustibile se întâlnesc în combustibilii solizi şi lichizi?

R. Carbonul (c), hidrogenul (h) şi sulful (s).

I. Ce elemente chimice necombustibile se întâlnesc în combustibilii solizi şi lichizi?

R. oxigenul (o) legat, deci existent în combustibil, umiditatea combustibilului (w) şi masa
inertă, minerală, sau balastul (a).

I. Ce semnificaţie au notaţiile dintre paranteze (sau notaţiile cu litere mici) care se întâlnesc în
compoziţia chimică a combustibililor solizi şi lichizi?
R. Participaţii masice.

I. Ce elemente chimice combustibile se întâlnesc în combustibilii gazoşi?

R. Hidrogen (h2), oxid de carbon (co), diferite hidrocarburi de tipul (cmhn) de exemplu
metanul (ch4).

I. Ce elemente chimice necombustibile se întâlnesc în combustibilii gazoşi?

R. Oxigen (o2), azot (n2), bioxid de carbon (co2) şi umiditate (w).

I. Ce semnificaţie au notaţiile dintre paranteze (sau notaţiile cu litere mici) care se întâlnesc în
compoziţia chimică a combustibililor gazoşi?
R. Participaţii volumice.

I. Ce e înţelege prin focar?

R. Spaţiul în care se desfăşoară arderea este denumit focar.

I. Ce se înţelege prin comburant?

R. Comburantul reprezintă componenta sau componentul care conţine oxigenul necesar
arderii.

I. Ce condiţie trebuie să respecte comburantul, pentru ca arderea să poată fi completă?

R. Trebuie să conţină o cantitate minimă de oxigen (O2min), conţinută într-o cantitate minimă
de aer (Lmin).
I. Ce se înţelege prin ardere stoichiometrică sau ardere teoretică?
R. Arderea desfăşurată în prezenţa aerului minim necesar, poartă denumirea de ardere
stoichiometrică, sau ardere teoretică.

I. Ce componente (compuşi chimici) predomină în gazele de ardere?

R. Bioxid de carbon (CO2), azot (N2), apă (H2O), oxid de carbon (CO), bioxid de sulf (SO2),
oxizi de azot (NOx) etc.

I. În ce condiţii se poate spune că arderea este perfectă (teoretică, sau completă)?

R. Arderea perfectă, denumită şi arderea teoretică este caracterizată prin faptul că gazele de
ardere nu conţin elemente chimice combustibile (de exemplu funingine sau CO).

I. În ce condiţii se poate spune că arderea este incompletă mecanic?

R. Arderea incompletă mecanic, este caracterizată prin faptul că gazele de ardere conţin
particule mecanice combustibile (de exemplu C).

I. În ce condiţii se poate spune că arderea este incompletă chimic?

R. Arderea incompletă chimic, este caracterizată prin faptul că gazele de ardere conţin gaze
combustibile (de exemplu CO).

I. Ce se înţelege prin căldură de ardere (putere calorică)?

R. Prin ardere, energia chimică a combustibililor este eliberată sub formă de căldură,
denumită şi căldură de reacţie sau căldură de ardere. Pentru căldura de reacţie sau căldura de
ardere, se utilizează şi denumirea de putere calorică a combustibililor. (A nu se confunda cu
noţiunea de putere termică).

I. Cum se defineşte căldura de ardere (puterea calorică)?

R. Căldura de ardere (puterea calorică) este căldura de reacţie produsă în condiţiile stării
normale fizice (p0=1.013 bar; t=0 °C). Căldura de ardere (puterea calorică) poate să fie
definită mai simplu, ca fiind căldura dezvoltată prin arderea completă a unităţii de cantitate
de combustibil.

I. Care este unitatea de măsură a căldurii de ardere (puterii calorice)?

R. Unitatea de măsură a căldurii de ardere (puterii calorice), pentru combustibilii solizi şi
lichizi, este [kJ/kg], iar pentru combustibilii gazoşi este [kJ/m3N].

I. Care este elementul chimic, în funcţie de care pot fi definite două tipuri de călduri de ardere
(puteri calorice)?
R. Ţinând seamă că în gazele de ardere există apă (H2O), provenită din oxidarea hidrogenului
sau a hidrocarburilor (CmHn), pot să fie definite două tipuri de călduri de ardere (puteri
calorice), în funcţie de starea de agregare în care se regăseşte apa, ca produs final al arderii.
Dacă apa rezultată în urma arderii, se regăseşte în gazele de ardere sub formă de vapori,
căldura latentă de vaporizare a apei (Qvap) este conţinută în gazele de ardere. Dacă apa
rezultată în urma arderii, se regăseşte ca produs de ardere sub formă lichidă, căldura de
vaporizare a apei (Qvap) este conţinută în căldura de reacţie.
I. Ce se înţelege prin căldura de ardere (puterea calorică) superioară?
R. Căldura de ardere (puterea calorică) superioară (Hs), este căldura de reacţie pentru cazul în
care aceasta conţine căldura de vaporizare a apei (apa reprezintă un produs al arderii, în stare lichidă,
iar toate produsele arderii sunt obţinute în condiţiile de temperatură şi presiune corespunzătoare stării normale
fizice – starea iniţială a combustibilului şi comburantului, înainte de arderea propriu-zisă).

I. Ce se înţelege prin căldura de ardere (puterea calorică) inferioară?

R. Căldura de ardere (puterea calorică) inferioară (Hi), este căldura de reacţie pentru cazul în
care aceasta nu conţine căldura de vaporizare a apei, deoarece aceasta se regăseşte în gazele
de ardere (apa reprezintă un produs al arderii, în stare de vapori, iar toate produsele arderii sunt obţinute în
condiţiile de temperatură şi presiune corespunzătoare desfăşurării arderii ).

I. Cum se poate determina prin calcul căldura de ardere (puterea calorică) a unui combustibil?
R. Căldura de ardere (puterea calorică) se poate determina prin calcul, cunoscând elementele
combustibile componente, căldurile de ardere (puterile calorice) ale acestora şi participaţiile
masice, respectiv volumice ale acestora.
Căldura de ardere (puterea calorică) inferioară a combustibililor solizi şi lichizi se calculează
cu relaţia:
n
Hi =  Hik gk kJ/kg
k 1

unde Hik este puterea calorică (căldura de ardere) inferioară a elementului k, gk este
participaţia masică a elementului k, iar n este numărul de elemente combustibile;
Căldura de ardere (puterea calorică) inferioară a combustibililor gazoşi se calculează cu
relaţia:
kJ/m 
n
Hi =  Hik rk
3
N
k 1
unde rk este participaţia volumică a elementului k.
Relaţiile de calcul ale căldurii de ardere (puterii calorice) sunt aproximative, deoarece că nu
ţin seama de faptul că o parte din aceasta este utilizată la ruperea legăturilor chimice.

I. Ce se înţelege prin cantitatea de combustibil convenţional?

R. O noţiune foarte des utilizată în analize tehnico-economice, este cea de combustibil
convenţional, desemnând combustibilul fictiv având căldura de ardere (puterea calorică) infe-
rioară: Hicc = 29300 kJ/(kgcb) ≈ 7000 kcal/(kgcb)
Cantitatea de combustibil convenţional (mcc), echivalentă cu o cantitate dată de combustibil
solid sau lichid (mcb) având puterea calorică (căldura de ardere) inferioară Hi, se poate
determina din condiţia mcc  Hicc  mcb  Hi : m cc = m cb
Hi kg cc 
29300
Cantitatea de combustibil convenţional (mcc), echivalentă cu un volum oarecare de
combustibil gazos se poate calcula asemănător mcc  Hicc  VN,cb  Hi :

m cc = V N, cb
Hi kg cc 
29300

I. Care este temperatura aproximativă la care începe condensarea gazelor de ardere obţinute
prin arderea gazului natural, cu un coeficient al excesului de aer, de 20%?
R. Temperatura de început a condensării este de cca. (54-57) ºC.
I. Explicaţi de ce în condiţii normale de funcţionare, gazele de ardere nu condensează dacă
sistemul de încălzire racordat la cazanul pe gaz natural, este reprezentat de radiatoare
(calorifere)?
R. Regimul termic normal de funcţionare pentru sistemele de încălzire cu radiatoare
(calorifere) este de (60-80) ºC sau (50-70) ºC, iar gazele de ardere la ieşirea din cazan trebuie
să prezinte o temperatură mai ridicată. In condiţiile în care gazele de ardere ale metanului
încep să condenseze la (54-57) ºC, fenomenul de condensare nu se produce.

I. Ce tip de sisteme de încălzire este necesar pentru a asigura funcţionarea în condensare a

cazanelor pe gaz metan?
R. Pentru a se asigura funcţionarea în condensare a cazanelor, este necesar ca acestea să fie
racordate la sisteme de încălzire de joasă temperatură (35-40) ºC sau (40-45) ºC, iar asemenea
sisteme sunt încălzirea în pardoseală sau ventiloconvectoarele.

I. Care sunt principalele mărimi care se determină prin calculul arderii?

R. - Cantitatea de căldură rezultată
- Cantitatea (debitul) de aer necesară desfăşurării reacţiilor de ardere;
- Volumul (debitul) de gaze rezultat în urma arderii.

I. Ce se înţelege prin oxigenul minim necesar arderii (Omin) şi cum poate fi calculat acesta?
R. Volumul de oxigen necesar arderii complete a unităţii de cantitate de combustibil, este
denumit oxigenul minim necesar arderii (Omin). Această mărime se poate calcula prin
însumarea volumelor de oxigen ce intră în ecuaţiile arderii fiecărui component combustibil şi
ţinând seama de volumul de oxigen conţinut de combustibil:
 c h s o   kmol O 2 
O min =  + + -   
 12 4 32 32   kg cb 
Se observă că dacă în compoziţia combustibilului există deja oxigen, având participaţia
masică (o), acesta nu mai trebuie să fie introdus din exterior, în focar.

I. Ce se înţelege prin aerul minim necesar arderii (Omin) şi cum poate fi calculat acesta?
R. Considerând că oxigenul minim necesar arderii este asigurat din aer şi că aerul este uscat,
deci nu conţine umiditate, cum participaţia volumică a oxigenului în aer este de 21%, se
poate calcula volumul minim de aer necesar arderii, denumit şi aerul minim necesar arderii
(Lmin), cu relaţia:
O min  m N aer uscat 
3
L min =  
0,21  kg cb 
I. Ce se înţelege prin coeficientul excesului de aer?
R. Pentru ca arderea să fie completă, chiar în condiţiile asigurării oxigenului, respectiv
aerului minim necesar, este obligatoriu ca amestecul dintre combustibil şi aer, respectiv
oxigen, să fie perfect, astfel încât fiecare moleculă de element combustibil să ajungă în
contact cu numărul necesar de molecule de oxigen. În aceste condiţii ar putea să fie realizată
oxidarea fiecărei molecule de element combustibil. În realitate acest amestec perfect este
imposibil de realizat. În consecinţă, pentru a nu rămâne particule combustibile nearse,
respectiv pentru ca numărul acestora să fie cât mai mic, se va asigura o cantitate de aer, deci
şi de oxigen, mai mare decât cea minimă necesară arderii.
Volumul de aer introdus în mod real în procesul de ardere, denumit şi aerul real de ardere (L),
poate fi determinat utilizând un parametru denumit coeficientul excesului de aer, sau mai
simplu excesul de aer (), definit prin relaţia:
L
λ=
Lmin
Principiul II al termodinamicii
I. De ce este important studiul sensului de desfăşurare a proceselor termodinamice?
R. Sensul de desfăşurare al transformării sau al procesului este foarte important: unele
transformări (procese) se produc de la sine, fără nici o intervenţie din afară, iar altele nu. În
natură şi în tehnică există sensuri preferate ale unor transformări sau procese.

I. Care este sensul natural de desfăşurare (de la sine) a proceselor termodinamice?

R. Conform unui principiu general al naturii, fenomenele se desfăşoară de la sine de la
potenţiale energetice mai mari spre potenţiale energetice mai mici (ex. căldura se transmite de
la sine de la corpuri cu temperaturi mai mari la cele cu temperaturi mai mici, iar curgerea se
produce de la sine de la presiuni mai mari la presiuni mai mici, etc.). Din punct de vedere
termodinamic, orice sistem tinde în mod natural spre stări la care temperatura şi presiunea
devin egale cu temperatura şi presiunea mediului ambiant.

I. Ce se poate spune despre posibilitatea de transformare a lucrului mecanic în căldură şi

invers?
R. Lucrul mecanic se poate transforma integral în căldură, de exemplu prin frecare, dar
căldura se poate transforma doar parţial în lucru mecanic şi numai în anumite condiţii (prin
intermediul unor cicluri termodinamice).

I. Ce se înţelege prin principiul ireversibilităţii proceselor reale?

R. În transformările şi procesele reale se aplică principiul ireversibilităţii, conform căruia
orice proces real este însoţit de o pierdere (disipare) de energie, care nu se recuperează la
inversarea sensului de desfăşurare al procesului. Pierderile de energie se datorează
ireversibilităţii proceselor reale.

I. Daţi exemple de ireversibilităţi interne?

R. - Frecările dintre agentul de lucru şi componentele fizice ale maşinilor termice;
- Frecările dintre straturile de agent termic;
- Turbulenţele şi omogenizările din agentul care participă la transformările energiei
dintr-o formă în alta.

I. Daţi un exemplu de ireversibilitate externă?

R. Transferul termic între corpuri aflate la temperaturi diferite (sau la diferenţă finită de
temperatură). Procesul este ireversibil, deoarece nu poate inversat sensul de desfăşurare a
acestuia.

I. Care este parametrul termodinamic a cărui variaţie caracterizează schimbul de căldură, aşa
cum variaţia volumului caracterizează variaţia lucrului mecanic de dilatare?
R. Entropia.

I. În ce condiţii poate să fie transformată căldura în lucru mecanic?

R. Experienţa practică a arătat că pentru a produce în mod continuu lucru mecanic din căldură
este necesar ca un agent de lucru să realizeze un ciclu termodinamic, adică să parcurgă o
succesiune de transformări de stare, prin care acesta să ajungă din nou la starea iniţială.
I. Ce se înţelege prin surse de căldură?
R. Sursele de căldură reprezintă sisteme, sau corpuri termodinamice care pot schimba căldură
cu mediul exterior fără a-şi modifica temperatura, respectiv au capacitate termică infinită.
(Ex.: apa mării, apa unui lac de acumulare, aerul ambiant, solul, focul alimentat continuu cu
combustibil etc.).

I. În ce condiţii contactul cu dintre agentul de lucru şi o sursă de căldură este realizat în

condiţii ideale (reversibil)?
R. În condiţii reversibile (ideale), contactul cu dintre agentul de lucru şi o sursă de căldură
este realizat în echilibru termodinamic, respectiv agentul de lucru are aceeaşi temperatură cu
sursa de căldură. Având în vedere că temperatura sursei de căldură rămâne constantă,
înseamnă că şi temperatura agentului rămâne constantă, astfel încât agentul realizează o
transformare izotermică.

I. În ce condiţii poate fi realizat un ciclu termodinamic reversibil (ideal)?

R. Un ciclu oarecare reversibil, fiind caracterizat prin modificarea continuă a temperaturii, se
poate realiza numai prin utilizarea unui număr infinit de surse de căldură (respectiv printr-un
număr infinit de izoterme).

I. Care este numărul minim de surse că căldură necesar pentru a produce în mod continuu
lucru mecanic din căldură?
R. Răspunsul la această întrebare fundamentală, a fost dat de fizicianul şi inginerul militar
francez Saadi Carnot (1796-1832), care este considerat adesea părintele termodinamicii.
Saadi Carnot a arătat că se poate produce lucru mecanic cu două surse de căldură şi a realizat
prima descriere corectă a unui ciclu termodinamic motor (care permite transformarea căldurii
în lucru mecanic). Acest ciclu este denumit în prezent ciclul Carnot.

I. Ce se înţelege prin maşini motoare şi care este sensul de parcurgere a ciclului după care
funcţionează aceste maşini?
R. Maşinile care funcţionează după un ciclu termodinamic direct (care parcurg ciclul în sens
direct / orar) şi care absorb numai energie sub formă de căldură producând lucru mecanic, se
numesc maşini termice motoare, sau motoare termice. Din această categorie fac parte
motoarele cu ardere internă cu piston, turbinele cu gaze şi motoarele cu ardere externă
(turbinele cu abur sau cu agenţi termodinamici organici).

I. Ce se înţelege prin maşini generatoare şi care este sensul de parcurgere a ciclului după care
funcţionează aceste maşini?
R. Maşinile care funcţionează după un ciclu termodinamic inversat (care parcurg ciclul în
sens inversat / antiorar) şi care consumă lucru mecanic producând un anumit efect util, se
numesc maşini generatoare. Din această categorie fac parte pompele de căldură (în care lucrul
mecanic se transformă în căldură), maşinile frigorifice (în care lucrul mecanic se transformă
în frig), compresoarele (în care lucrul mecanic se transformă în energie potenţială, respectiv
cinetică), etc.

I. În ce condiţii este posibilă transformarea integrală a căldurii în lucru mecanic?

R. Niciodată căldură absorbită de la sursele calde nu se transformă integral în lucru mecanic.
O anumită cantitate de căldură este obligatoriu cedată surselor reci.
I. Ce se înţelege prin randamentul maşinilor motoare?
R. Pentru a caracteriza gradul (măsura, sau ponderea) în care căldura absorbită de la sursele
calde se transformă în lucru mecanic, se defineşte randamentul termic al ciclului (ηt) ca fiind
raportul dintre lucrul mecanic produs şi căldura absorbită de la sursele calde (qsc):
l q  qsr qsc  qsr q
ηt  c  sc   1  sr  1
qsc qsc qsc qsc
unde qsr reprezintă căldura schimbată cu sursele reci.
Randamentul termic arată gradul de perfecţiune energetică al unui ciclu. Din relaţia de
definiţie a randamentului termic se observă că acesta este totdeauna subunitar.

I. Ce se înţelege prin perpetuum mobile de speţa I?

R. Dacă randamentul termic al unui ciclu termodinamic ar fi supraunitar (ηt > 1), ar însemna
că acel ciclu ar produce mai mult lucru mecanic decât cantitatea de căldură consumată, ceea
ce ar fi echivalent cu un perpetuum mobile de speţa I şi ar contrazice principiul I al
termodinamicii.

I. Ce se înţelege prin perpetuum mobile de speţa a II-a?

R. Dacă randamentul termic ar fi unitar (ηt = 1), ar însemna că toată căldura absorbită de la
sursele calde se transformă integral în lucru mecanic în cadrul ciclului, adică s-ar putea
produce lucru mecanic folosind o singură sursă de căldură, ceea ce ar fi echivalent cu un
perpetuum mobile de speţa a II-a şi ar contrazice principiului II al termodinamicii.

I. Câte surse de căldură sunt necesare pentru realizarea ciclului Carnot?

R. Două.

I. Din ce transformări termodinamice este compus ciclul Carnot?

R. Ciclul Carnot se compune din două izoterme şi două adiabate.

I. Să se deseneze un ciclu Carnot, în diagrama presiune – volum.

R.

Pe porţiunea 1-2 a ciclului, agentul de lucru este pus în contact cu sursa caldă, absoarbe de la
această sursă căldura qsc şi suferă o transformare izotermică. În starea 2 se întrerupe legătura
cu sursa de căldură, iar ciclul continuă cu transformarea adiabatică 2-3. În starea 3, agentul de
lucru este pus în contact cu sursa rece, se comprimă izotermic şi cedează sursei reci căldura
qsr. În starea 4, din nou se izolează termic agentul de lucru faţă de sursa rece şi apoi urmează
comprimarea adiabatică 4-1. Se consideră că temperaturile agentului de lucru în contact cu
sursa caldă, respectiv cu sursa rece, sunt Tc şi Tr.
I. În ce condiţii ciclul Carnot este reversibil intern?
R. Ciclul Carnot este reversibil intern dacă este compus numai din transformări reversibile.
Se consideră că nu există nici frecare, nici turbulenţe, nici omogenizări.

I. În ce condiţii ciclul Carnot este reversibil extern?

R. În condiţiile în care schimburile de căldură dintre agentul de lucru şi sursele de căldură se
desfăşoară izoterm, cu temperaturile agentului, egale cu ale surselor de căldură.

I. Care este relaţia de calcul a randamentului ciclului Carnot, în funcţie de temperaturile

surselor de căldură?
R.
T
ηt  1  r
Tc
unde Tr este temperatura sursei reci, iar Tc este temperatura sursei calde.

I. Cum se enunţă prima teoremă a lui Carnot?

R. Randamentul termic al ciclului Carnot reversibil nu depinde de natura agenţilor de lucru,
ci numai de temperaturile celor două surse de căldură, adică toate ciclurile Carnot care se
realizează între aceleaşi surse de căldură au acelaşi randament. Dintre toate ciclurile care
evoluează între aceleaşi surse de temperatură, ciclul Carnot are cea mai mare valoare a
randamentului. Această afirmaţie este argumentată prin faptul că în afară de ciclul Carnot,
toate celelalte cicluri care funcţionează între aceleaşi surse de căldură prezintă ireversibilităţi,
deci pierderi, care conduc la reducerea valorii lucrului mecanic produs de aceste cicluri.

I. Ce soluţii de creştere a randamentului maşinilor termice motoare pot fi deduse din relaţia
de calcul a randamentului ciclului Carnot?
R. Având în vedere că randamentul ciclului Carnot depinde numai de temperaturile surselor
de căldură, randamentul poate fi crescut fie prin creşterea temperaturii sursei calde, fie prin
scăderea temperaturii sursei reci?

I. Ce se înţelege prin căldură redusă?

R. Raportul dintre căldură şi temperatură (q/T) a fost numit căldură redusă.

I. Ce se înţelege prin ciclu Carnot ireversibil extern?

R. Ciclu Carnot caracterizat prin transferul de căldură la diferenţă finită de temperatură între
agentul de lucru şi sursele de căldură.
I. Să se reprezinte un ciclu Carnot inversat, în diagrama presiune – volum.
R.

În destinderea izotermică 1-2, agentul de lucru absoarbe de la sursa rece căldura qsr, la
temperatura Tsr, iar în comprimarea izotermică 3-4 cedează sursei calde căldura qsc, la
temperatura Tsc.

I. De ce în cazul maşinilor generatoare, lucrul mecanic necesar în condiţii ireversibile este

mai mare decât în condiţii reversibile?
R. În cazul maşinilor generatoare reale, lucrul mecanic necesar realizării unui ciclu este mai
mare decât la ciclul reversibil, datorită ireversibilităţilor interne (frecări, turbulenţe şi omogenizări
în procesele de curgere), respectiv datorită ireversibilităţilor externe (schimbul de căldură la diferenţe
finite de temperatură).

I. Cum se definesc ciclurile Carnot elementare în care poate fi descompus un ciclu oarecare?
R. Prin trasarea unui număr oarecare de adiabate între cele care trec printre stările 1 şi 2, se
obţin mai multe cicluri elementare, iar dacă numărul acestor adiabate este suficient de mare,
se poate considera că fiecare ciclu elementar se realizează între o singură sursă caldă şi o
singură sursă rece. Între fiecare pereche de sursă caldă şi rece se poate defini un ciclu Carnot
elementar reversibil, cu condiţia ca cele doua adiabate şi cele două izoterme care compun
ciclul elementar să fie reversibile, iar energia schimbată cu sursele de căldură poate să fie
considerată foarte mică (elementară) δqsc, respectiv δqsr.

I. Să se reprezinte schema de divizare a unui ciclu oarecare în cicluri Carnot elementare.

R.
I. Să se scrie expresia matematică a principiului II al termodinamicii pentru transformări
reversibile elementare.
R.
δq δQ
ds  ; dS 
T T
unde S [kJ/K] este entropia, s [kJ/kgK] este entropia specifică, δQ [kJ] este căldura
elementară, δq [kJ/kg] este căldura specifică elementară, iar T este temperatura sursei de
căldură.

I. Să se scrie expresia matematică a principiului II al termodinamicii pentru transformări

ireversibile elementare.
R.
δq
ds 
T
unde s [kJ/kgK] este entropia specifică, δq [kJ/kg] este căldura specifică elementară, iar T
este temperatura sursei de căldură.

I. Ce legătură există între entropie şi ireversibilitățile proceselor termodinamice?

R. Entropia este o mărime de stare care exprimă gradul de ireversibilitate al unui proces
termodinamic.

I. Ce se poate spune despre entropia unor sisteme izolate?

R. Una din formulările principiului II al termodinamicii este: entropia unui sistem
termodinamic izolat nu poate să scadă.
O altă formulare a principiului II al entropiei este: suma entropiilor tuturor corpurilor dintr-un
sistem termodinamic izolat, in care au loc procese ireversibile, creşte mereu, până ajunge la o
valoare maximă, corespunzătoare stării de echilibru termodinamic cu mediul exterior. Prin
această formulare, principiul II al termodinamicii a primit denumirea de legea creşterii
entropiei şi evidenţiază caracterul unilateral al desfăşurării proceselor reale, în sensul creşterii
entropiei.
Este de remarcat că în această accepţiune legea creşterii entropiei se aplică numai sistemelor
termodinamice lărgite, care cuprind atât agentul de lucru cât şi sursele de căldură. Entropia
fiind o mărime de stare, variaţia acesteia într-un ciclu termodinamic, pentru un agent de lucru
este nulă, dar dacă se includ în sistem şi sursele de căldură, rezultă o creştere de entropie,
explicabilă prin micşorarea entropiei unor componente ale sistemului şi mărirea entropiei
altor componente, rezultatul final fiind o mărire a entropiei, dacă procesele care au loc sunt
ireversibile.
I. Enunţaţi câteva formulări ale principiul II al termodinamicii.
R.
Saadi Carnot:
Nu există maşină termică care să lucreze ciclic, fără să fie în legătură cu cel puţin două surse
de căldură, una cu temperatura mai ridicată şi alta cu temperatura mai scăzută. O maşină care
ar funcţiona folosind o singură sursă de căldură ar constitui un perpetuum mobile de speţa a
doua.
Rudolf Clausius:
Căldura nu poate trece de la sine decât de la un corp mai cald la altul mai rece. Dacă n-ar
exista menţiunea „de la sine” formularea ar fi banală, pentru că exprimă un fapt arhicunoscut.
Astfel, se evidenţiază însă faptul că în natură există sensuri preferate, în care fenomenele
decurg neforţat, fără nici o intervenţie din afară.
Henry Poincaré:
Este imposibil să se transmită căldură de la un corp mai rece la altul mai cald, dacă simultan
nu se consumă lucru mecanic, sau nu se produce un transfer de căldură de la un corp mai cald
la altul mai rece.
Max Planck:
Este imposibil să se construiască o maşină care să funcţioneze periodic şi care să nu facă
altceva decât să ridice o greutate şi să răcească un rezervor de căldură.
Max Planck:
Toate procesele în care intervine frecarea sunt ireversibile.
Enunţ generalizat sub forma: Toate procesele naturale sunt ireversibile.
O altă formulare: O destindere adiabatică a unui gaz, fără producere de lucru mecanic, este
ireversibilă. Această formulare este evidentă, pentru că la recomprimarea gazului este necesar
să se introducă lucru mecanic din exterior, ceea ce duce la modificarea ireversibilă a mediului
exterior.

I. Ce se înţelege prin diagrame entropice?

R. Diagramele care au în abscisă entropia se numesc diagrame entropice şi se folosesc pe
scară largă în analiza termodinamică a proceselor termice.

I. Să se reprezinte ciclul Carnot, în diagrama temperatură – entropie.

R.

Ciclul Carnot reversibil format din două izoterme şi două adiabate se reprezintă în diagrama
entropică T-s printr-un dreptunghi.

I. Cum se poate calcula randamentul ciclului Carnot, cu ajutorul diagramei temperatură –

entropie?
R. (se utilizează notaţiile de pe figura anterioară). Aria delimitată de izoterma Tsc şi variaţia de
entropie s2 - s1 este egală cu qsc, iar aria definită prin înălţimea Tsr şi lăţimea s3 - s4 = s2 - s1
este numeric egală cu qsr, astfel că randamentul ciclului Carnot reversibil se poate scrie:
l aria 12341 Tsc  Tsr s 2  s1  T
ηt     1  sr
qsc aria 12ba1 Tsc s 2  s1  Tsc
 Întrebări şi aplicaţii care se vor regăsi pe subiectele de examen

I Să se reprezinte într-o diagramă temperatură - entropie, un proces teoretic de destindere a

aburului într-o turbină.
R.

I. Să se deseneze într-o diagramă T-s, un ciclu Rankine. Indicaţi semnificaţia proceselor

termodinamice care alcătuiesc ciclul.
R.

1-2: Destinderea în turbină; 2-3: condensarea în condensator; 3-4: comprimarea în pompă;

4-5: preîncălzirea apei în economizor sau în cazan; 5-6: vaporizarea în cazan;
6-1: supraîncălzirea aburului în supraîncălzitor

1
I. Să se deseneze o dreaptă de temperatură constantă într-o diagramă a aerului umed.
R.

I. Să se deseneze diagrama regimului termic pentru un schimbător de căldură sol-aer, dacă

temperatura aerului ambiant este de -10ºC şi temperatura solului este de 5ºC.
R.

I. Să se deseneze o curbă de umiditate absolută constantă într-o diagramă a aerului umed.

R.

2
I. Să se deseneze diagrama regimului termic pentru un schimbător de căldură recuperativ,
dacă temperatura aerului ambiant este de 0ºC, temperatura aerului viciat este de 20ºC şi
eficienţa termică a schimbătorului de căldură este de 50%.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de încălzire, vaporizare şi

supraîncălzire.
R.

I. Să se deseneze o dreaptă de entalpie constantă într-o diagramă a aerului umed.

R.

3
I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură - entropie, un proces de încălzire, vaporizare
şi supraîncălzire.
R.

I. Să se deseneze un proces de încălzire la umiditate constantă într-o diagramă a aerului

umed.
R.

I. Să se deseneze un proces de răcire la umiditate constantă într-o diagramă a aerului umed.

R.

4
I. Să se deseneze un proces de umidificare adiabatică într-o diagramă a aerului umed.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură - entropie, un proces de condensare a aburului

într-o instalaţie energetică cu turbină, de tip Rankine.
R.

I. Să se deseneze un proces de amestec între două stări de aer umed oarecare, într-o diagramă
a aerului umed.
R.

5
I. Să se deseneze într-o diagramă a aerului umed, temperatura termometrului uscat pentru o
stare oarecare a aerului umed.
R.

I. Să se deseneze într-o diagramă a aerului umed, temperatura termometrului umed pentru o

stare oarecare a aerului umed.
R.

I. Să se deseneze într-o diagramă a aerului umed, temperatura punctului de rouă pentru o

stare oarecare a aerului umed.
R.

6
I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, procesele care compun ciclul de
funcţionare al unei instalaţii de turbină cu gaze.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de comprimare izocoră a

gazului perfect.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de destindere izocoră a

gazului perfect.
R.

7
I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de comprimare izobară a
gazului perfect.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de destindere izobară a

gazului perfect.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de comprimare izotermă a

gazului perfect.
R.

8
I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de destindere izotermă a
gazului perfect.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de comprimare adiabatică a

gazului perfect.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de destindere adiabatică a

gazului perfect.
R.

9
I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură – entropie, un proces de comprimare izotermă
a gazului perfect.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură – entropie, un proces de destindere izotermă a

gazului perfect.
R.

I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură – entropie, un proces de comprimare

adiabatică a gazului perfect.
R.

10
I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură – entropie, un proces de destindere adiabatică
a gazului perfect.
R.

11
 Întrebări şi aplicaţii care se vor regăsi pe subiectele de examen

A. Scrieţi o relaţie pentru calculul debitului masic de cărbune necesar pentru funcţionarea
unei instalaţii termoenergetice care funcţionează după ciclul Rankine, dacă se cunoaşte
căldura de ardere (puterea calorică) a combustibilului, randamentul termic global al ciclului şi
puterea utilă produsă.

Notaţii:
Hi – Căldura de ardere (puterea calorică) a combustibilului (cărbune)
ηt – Randamentul termic global al ciclului Rankine
Pu – Puterea utilă produsă
Q̇a – Puterea termică obţinută prin arderea combustibilului
ṁcb – Debitul masic de combustibil

Rezolvare:
Pu P Q ̇ Pu
ηt =
Q̇a
=> Q̇ a = u ; Q̇ a = ṁcb · Hi => ṁcb = a ; ṁcb =
ηt Hi ηt ·Hi

I. Care este unitatea de măsură pentru putere în sistemul internaţional?

R. W [Watt]; kW [kilo Watt]

I. Daţi trei exemple de mărimi de stare.

R. Temperatura, presiune, entalpie, volum, entalpie, energie internă, entropie.

A. Se consideră că o centrală termică de apartament încălzeşte 10 l/min de apă, de la 10°C la

45°C. Să se calculeze puterea termică a centralei termice. Se consideră că valoarea căldurii
specifice a apei este de 4.18 kJ/kgK.

Notaţii:
ṁ = 10 l⁄min – Debitul masic de apă
ti = 10 °C – Temperatura iniţială a apei
tf = 45 °C – Temperatura finală a apei
cw = 4.18 kJ/kgK – Căldura specifică a apei
Q̇ – Puterea termică

Rezolvare:
Q̇ = ṁ · cw · (t f − t i )

I. Ce se înţelege prin coeficientul de performanţă al unei instalaţii frigorifice?

R. Coeficientul de performanţă (COP) al unei instalaţii frigorifice, reprezintă parametrul de
performanţă al instalaţiei şi se calculează ca raport dintre puterea frigorifică pe care o
realizează această (puterea termică extrasă / absorbită) de la sursa rece (mediul cu
temperatura mai scăzută) şi puterea mecanică (sau electrică) necesară pentru funcţionarea
instalaţiei.

I. Ce se înţelege prin presiunea parţială a unui component dintr-un amestec de gaze perfecte?
R. Presiunea parţială unui component dintr-un amestec este presiunea pe care ar exercita-o
acel component, dacă ar ocupa singur volumul amestecului, la temperatura amestecului.

1
I. Ce se înţelege prin vaporizarea unei substanţe?
R. Vaporizarea unei substanţe este procesul de schimbare a stării de agregare din lichid în
vapori în toată masa substanţei.

I. Care sunt principalele părţile componente ale unei instalaţii de turbină cu gaze?
R. Principalele părţi componente ale unei instalaţii de turbină cu gaze sunt: compresorul,
camera de ardere, turbina cu gaze, reductorul de turaţie şi generatorul electric.

I Să se reprezinte într-o diagramă temperatură - entropie, un proces teoretic de destindere a

aburului într-o turbină.
R.

I. Ce se înţelege prin randamentul termic al unei turbine cu gaze?

R. Randamentul termic al unei turbine cu abur este raportul dintre puterea mecanică produsă
de turbină şi puterea termică utilizată de turbină (rezultată prin arderea combustibilului).
Alternativ, randamentul termic al unei turbine cu abur este raportul dintre lucrul mecanic
produs de turbină şi căldura utilizată de turbină (rezultată prin arderea combustibilului).

I. Să se determine valoarea exprimată în Sistemul Internaţional de unităţi de măsură (SI),

pentru 1 MWh.
R. 1 MWh = 106 W · 3600 s = 36·108 W·s = 36·108 J

I. Ce înţelegeţi prin randamentul termic al unui motor cu ardere internă?

R. Randamentul termic al unui motor cu ardere internă este raportul dintre puterea mecanică
produsă de motor şi puterea termică utilizată de motor (rezultată prin arderea
combustibilului). Alternativ, randamentul termic al unui motor este raportul dintre lucrul
mecanic produs de motor şi căldura utilizată de motor (rezultată prin arderea
combustibilului).

2
I. Să se deseneze într-o diagramă T-s, un ciclu Rankine. Indicaţi semnificaţia proceselor
termodinamice care alcătuiesc ciclul.
R.

I. Să se scrie relaţia de calcul pentru lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune (cunoscută)
a unui autoturism, pe o distanţă oarecare cunoscută.

Notaţii:
L – Lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune
F – Forţa de tracţiune
d - Distanţa

R: L = F · d

I. Ce se înţelege prin volumul parţial al unui component dintr-un amestec de gaze perfecte?
R. Volumul parţial al unui component dintr-un amestec de gaze perfecte reprezintă volumul
pe care l-ar ocupa componentul respectiv, dacă s-ar afla singur la presiunea amestecului şi la
temperatura amestecului.

I. Care sunt cei doi parametrii termodinamici care rămân constanţi în procesul de vaporizare a
unei substanţe?
R. Cei doi parametrii termodinamici care rămân constanţi în procesul de vaporizare a unei
substanţe sunt presiunea şi temperatura.

I. Cum se defineşte eficienţa termică, sau gradul de recuperare a căldurii, la un schimbător de

căldură?
R. Eficienţa termică a unui schimbător de căldură (sau gradul de recuperare a căldurii), se
defineşte prin raportul dintre variaţia temperaturii agentului secundar şi variaţia maximă
posibilă a temperaturii agentului secundar, în condiţii ideale (în timp infinit şi pe o suprafaţă
infinită de transfer termic).

I. Cum este valorificată energia termică a gazelor de ardere evacuate din turbina cu gaze, într-
un ciclu combinat?
R. Intr-un ciclu combinat de turbină cu gaze, energia termică a gazelor evacuate, este
valorificată într-un cazan recuperator, prin producerea de abur, care la rândul său produce
energie utilă prin destindere într-o turbină cu abur care face parte dintr-un ciclu Rankine.

3
I. Să se deseneze o dreaptă de temperatură constantă într-o diagramă a aerului umed.
R.

I. Care dintre următoarele enunţuri este corect?

a. Temperatura de fierbere a apei depinde de presiune
b. Temperatura de fierbere a apei este de 100°C
c. Temperatura de fierbere a apei depinde de temperatura ambiantă
R. a.

I. Care sunt părţile componente ale unei instalaţii care funcţionează după un ciclu combinat,
bazat pe o turbină cu gaze?
R. Principalele părţi componente ale unei instalaţii care funcţionează după un ciclu combinat
bazat pe o turbină cu gaze sunt:
- Pentru instalaţia de turbină cu gaze: compresorul, camera de ardere, turbina cu gaze,
reductorul de turaţie, generatorul electric.
- Pentru instalaţia Rankine: cazan recuperator, turbină de abur, condensator, pompă, reductor
de turaţie, generator electric.

A. Scrieţi o relaţie pentru calculul puterii termice dezvoltate prin arderea combustibilului în
cilindrii unui motor cu ardere internă, dacă se cunoaşte puterea mecanică dezvoltată de motor
şi randamentul termic al acestuia.

Notaţii:
Q̇ – Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului
Pm – Puterea mecanică dezvoltată de motor
ηt – Randamentul termic al motorului

Rezolvare:
Pm Pm
ηt = => Q̇ =
Q̇ ηt

I. Ce se înţelege prin coeficientul de performanţă al unei pompe de căldură?

R. Coeficientul de performanţă al unei pompe de căldură (COP) este parametrul de
performanţă al pompei de căldură şi se defineşte ca raportul dintre puterea termică cedată
mediului cu temperatura mai ridicată şi puterea mecanică consumată pentru funcţionarea
pompei de căldură. Alternativ COP se defineşte ca raportul dintre căldura cedată mediului cu
temperatura mai ridicată şi lucrul mecanic consumată pentru funcţionarea pompei de căldură.

4
I. Ce se înţelege prin participaţia masică a unui component într-un amestec de gaze perfecte?
R. Participaţia masică a unui component într-un amestec de gaze perfecte reprezintă raportul
dintre masa componentului respectiv şi masa amestecului.

I. Care sunt cei doi parametrii termodinamici care rămân constanţi în procesul de condensare
a unei substanţe?
R. Cei doi parametrii termodinamici care rămân constanţi în procesul de condensare a unei
substanţe sunt presiunea şi temperatura.

I. Să se deseneze diagrama regimului termic pentru un schimbător de căldură sol-aer, dacă

temperatura aerului ambiant este de -10ºC şi temperatura solului este de 5ºC.
R.

I. Ce se înţelege prin randamentul electric al unei instalaţii care funcţionează după un ciclu
combinat, bazat pe o turbină cu gaze?
R. Randamentul electric al unei instalaţii care funcţionează după un ciclu combinat, bazat pe
o turbină cu gaze este raportul dintre puterea electrică produsă de cele două generatoare
electrice ale instalaţiei (unul antrenat de turbina cu gaze şi unul antrenat de turbina cu abur) şi
puterea termică pe care o consumă instalaţia (obţinută prin arderea combustibilului).

I. Să se deseneze o curbă de umiditate absolută constantă într-o diagramă a aerului umed.

R.

I. Explicaţi care este condiţia pentru ca vara, din aparatele de condiţionare a aerului să picure
apă?
R. Din aparatele de condiţionare a aerului, picură apă atunci când temperatura suprafeţei
vaporizatorului este mai mică sau cel puţin egală cu temperatura punctului de rouă.

5
I. Căldura necesară pentru fierberea unei anumite cantităţi de apă este:
a. dependentă de natura combustibilului utilizat
b. dependentă de natura combustibilului utilizat şi de alţi parametrii
c. independentă de natura combustibilului utilizat
R. c.

A. Să se calculeze debitul de benzină consumată pentru asigurarea unei puteri termice de 50

kW, considerând căldura de ardere (puterea calorică) a benzinei de 34.8 MJ/l.

Notaţii:
Q̇a = 50 kW – Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului
Hi = 34.8 MJ/l – Căldura de ardere (puterea calorică)
V̇ – Debitul volumic de combustibil

Rezolvare:
Q̇a = V̇ · Hi

A. Să se scrie relaţia de calcul pentru puterea dezvoltată de forţa de tracţiune (cunoscută) a

unui autoturism care se deplasează cu viteză cunoscută.

Notaţii:
P – Puterea
Ft – Forţa e tracţiune
w – viteza de deplasare

Rezolvare:
P = Ft · w

A. Cum se poate calcula forţa de frecare la deplasarea unei roţi pe o suprafaţă oarecare?
Precizaţi semnificaţia tuturor mărimilor care intervin în relaţia de calcul scrisă.

Notaţii:
Ff – Forţa de frecare
μ – Coeficientul de frecare la rostogolire
m – Masa
g – Acceleraţia gravitaţională

Rezolvare:
Ff = μ·m·g

6
I. Să se deseneze diagrama regimului termic pentru un schimbător de căldură recuperativ,
dacă temperatura aerului ambiant este de 0ºC, temperatura aerului viciat este de 20ºC şi
eficienţa termică a schimbătorului de căldură este de 50%.
R.

I. Ce se înţelege prin căldură latentă de vaporizare?

R. Căldura latentă de vaporizare este căldura necesară unităţii de cantitate de substanţă (1 kg)
pentru a-si schimba starea de agregare din lichid în vapori.

I. Să se reprezinte într-o diagramă presiune – volum, un proces de încălzire, vaporizare şi

supraîncălzire.
R.

I. Să se deseneze o dreaptă de entalpie constantă într-o diagramă a aerului umed.

R.

7
A. Să se determine debitul volumic de combustibil consumat de motorul unui autoturism,
care dezvoltă puterea mecanică de 25 kW, considerând căldura de ardere (puterea calorică)
inferioară a combustibilului de 34.8 MJ/l şi randamentul termodinamic al ciclului de
funcţionare a motorului de 35%.

Notaţii:
Pm = 25 kW – Puterea mecanică a motorului
Hi = 34.8 MJ/l – Căldura de ardere (puterea calorică) inferioară a combustibilului
ηt = 35 % - Randamentul termodinamic al ciclului de funcţionare a motorului
Q̇a – Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului
V̇ – Debitul volumic de combustibil

Rezolvare:
Pm P Q̇a P
ηt = Q̇a
=> Q̇a = ηm ; Q̇ a = V̇ · Hi => V̇ = Hi
m
= η ·H
t t i

I. Care dintre următoare mărimi, reprezintă forme de energie?

a. căldura, puterea termică, lucrul mecanic
b. căldura, lucrul mecanic, energia electrică
c. lucrul mecanic, puterea mecanică, puterea electrică
R. b.

A. O locuinţă fără etaj cu suprafaţa de 100 m2, are nevoie de un sistem de încălzire cu puterea
termică de 10 kW. Ce debit de apă trebuie să circule prin fiecare din cele 10 calorifere
identice ale locuinţei, dacă acestea sunt legate în trei circuite independente, două cu câte 3 şi
unul cu 4 calorifere, considerând că pe fiecare circuit, apa are regimul termic: 80°C pe tur şi
60°C pe retur. Se consideră că valoarea căldurii specifice a apei este de 4.18 kJ/kgK.

Notaţii:
Q̇ = 10 kW – Puterea termică a sistemului de încălzire
n = 10 – Numărul de calorifere
nc = 3 – Numărul de circuite
Q̇i – Puterea termică a caloriferelor de pe un circuit (puterea termică a unui circuit)
ni – Numărul de calorifere de pe un circuit
tt = 80 °C – Temperatura apei pe tur
tr = 60 ° C – Temperatura apei pe retur
ṁ – Debitul de apă pe un circuit
c = 4.18 kJ/kgK – Căldura specifică a apei

Rezolvare:
Q̇ Q̇ i Q̇
Q̇ i = = ṁ · c · (t t − t r ) => ṁ = =
nc c · (t t − t r ) nc · c · (t t − t r )

8
I. O locuinţă utilizează un sistem de încălzire cu puterea de 20kW, iar alta, un sistem de
încălzire de 30kW. Sistemul de încălzire funcţionează numai la putere maximă, cu sistem de
automatizare pornit/oprit. În care caz factura de încălzire va fi mai ridicată?
a. Factura va fi mai mare pentru locuinţa echipată cu sistemul de 30kW
b. Factura va fi mai mare pentru locuinţa echipată cu sistemul de 20kW
c. Depinde de timpul de funcţionare a echipamentului
R. c

I. Ce înţelegeţi prin randamentul transmisiei mecanice a unui autoturism?

R. Randamentul transmisiei mecanice a unui autoturism este raportul dintre puterea utilă a
autoturismului şi puterea dezvoltată de motor.

I. Daţi un exemplu de amestec de gaze perfecte, întâlnite în tehnică.

R. Aer (oxigen + azot), gaze de ardere.

I. Ce se înţelege prin căldură latentă de condensare?

R. Căldura latentă de condensare este căldura care trebuie extrasă de la unitatea de cantitate
(1 kg) de vapori, pentru a-si schimba starea de agregare din vapori în lichid.

I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură - entropie, un proces de încălzire, vaporizare

şi supraîncălzire.
R.

I. Să se deseneze un proces de încălzire la umiditate constantă într-o diagramă a aerului

umed.
R.

9
I. Este posibil ca o substanţă să se încălzească sau să se răcească şi în acelaşi timp să i se
menţină temperatura constantă? Argumentaţi răspunsul.
R. Da, atunci când îşi schimbă starea de agregare.

I. Care dintre următoarele unităţi de măsură, este potrivită pentru debitul masic?
a. kg/h
b. m3/h
c. l/min
R. a.

I. Care sunt principalele părţi componente ale unei instalaţii care funcţionează după ciclul
Rankine?
R. Principalele părţi componente ale unei instalaţii care funcţionează după ciclul Rankine
sunt: cazan cu supraîncălzitor, turbina cu abur cuplată la un generator electric, condensatorul
şi pompa de alimentare a cazanului.

A. Să se determine puterea termică necesară pentru încălzirea în 6 ore a unei cantităţi de apă
de 50 liti, de la 10 °C până la 60 °C. Se consideră că valoarea căldurii specifice a apei este de
4.18 kJ/kgK.

Notaţii:
τ [h] – Durata procesului de încălzire
V [l] – Volumul de apă care se încălzeşte
ti = 10 °C – Temperatura iniţială a apei
tf = 60 °C – Temperatura finală a apei
c = 4.18 kJ/kgK – Căldura specifică a apei
Q̇ [kW] – Puterea termică necesară pentru încălzire

Rezolvare:
ρ · V · c · (t f − t i )
Q̇ =
τ · 3600
unde ρ = 1000 kg/m3 este densitatea apei.

I. Ce se înţelege prin vapori saturaţi uscaţi?

R. Vaporii saturaţi uscaţi reprezintă starea termodinamică a unei substanţe, aflată la sfârşitul
procesului de vaporizare (care corespunde momentului în care vaporizează ultima picătură /
moleculă de lichid) sau la începutul procesului de condensare (care corespunde momentului
în care apare prima picătură / moleculă de lichid).

10
I. Să se deseneze un proces de răcire la umiditate constantă într-o diagramă a aerului umed.
R.

I. Daţi un exemplu de element chimic care se poate utiliza pentru obţinere de energie prin
fisiune.
R. Uraniu

A. În cât timp se poate realiza încălzirea apei dintr-o piscină, având dimensiunile: 15 x 5 x
1.5 m, dacă se dispune în acest scop de o centrală termică de apartament, cu puterea termică
de 24 kW. Se consideră că apa are iniţial 15 °C şi trebuie încălzită până la 25 °C.

Notaţii:
V = 15 x 5 x 1.5 m3 – Volumul de apă din piscină
ρ = 1000 kg/m3 – Densitatea apei
Q̇ = 24 kW – Puterea termică a centralei termice de apartament
tf = 25 °C – Temperatura finală a apei
ti = 15 °C – Temperatura iniţială a apei
c = 4.18 kJ/kgK – Căldura specifică a apei
τ [h] – Timpul

Rezolvare:
ρ · V · c · (t f − t i ) ρ · V · c · (t f − t i )
Q̇ = => τ =
τ · 3600 ̇
Q̇ · 3600

I. Ce se înţelege prin vapori saturaţi umezi?

R. Vaporii saturaţi umezi reprezintă stările termodinamice ale substanţelor aflate în timpul
procesului de schimbare a stării de agregare (vaporizare sau condensare) şi sunt constituite
dintr-un amestec de lichid şi vapori (în diferite proporţii, în funcţie de stadiul procesului de
schimbare a stării de agregare).

I Să se reprezinte într-o diagramă temperatură - entropie, un proces real de destindere a

aburului într-o turbină.
R.

11
I. Să se deseneze un proces de umidificare adiabatică într-o diagramă a aerului umed.
R.

I. Care este unitatea de măsură pentru căldură în sistemul internaţional?

R. Unitatea de măsură pentru căldură, în sistemul internaţional este [J] Joule sau [kJ].

I. Să se exprime în SI, valoarea de 9000 b.t.u./h a puterii termice pe care o asigură un aparat
de climatizare.
Obs.: British Thermal Unit (b.t.u.) este o unitate britanică de măsură pentru căldură şi
reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru încălzirea unei cantităţi de apă egală cu o
livră (1 pound), cu 1 grad Fahrenheit. O livră = 0,453 kg ; 1°F = 5/9 °C. În SI căldura
specifică a apei este de 4.186 kJ/kgK.

Notaţii:
Q [J], [kJ] – Căldură
m = 0.453 kg – Masa
c = 4.18 kJ/kgK – Căldura specifică a apei
Δt = 1 °F = 5/9 °C – Variaţia de temperatură

Rezolvare:
b. t. u. m · c · Δt 0.453 · 4.18 · 5
9000 = 9000 · =
h τ 9 · 3600

I. Daţi un exemplu de element chimic care se poate utiliza pentru obţinere de energie prin
fuziune.
R. Hidrogen

12
A. Un iaht cu pânze având suprafaţa totală a pânzelor de 50 m2, se deplasează pe apă exclusiv
datorită vântului, care suflă din spatele vasului, cu viteza de 30 km/h. Să se determine puterea
de propulsie, datorată vântului. Se consideră că densitatea aerului este de 1.29 kg/m3.

Notaţii:
S = 50 m2 – Suprafaţa pânzelor
w = 30 km/h = 30·1000/3600 s – Viteza vântului
ρ = 1.29 kg/m3 – Densitatea aerului
pd [N/m2] – Presiunea dinamică datorată vântului
F [N] – Forţa de propulsie, datorată vândtului
P [W] – Puterea de propulsie

Rezolvare:
ρ · w2 ρ · w2 · S ρ · w3 · S
pd = ; F = pd · S = ;P = F · w =
2 2 2

I. Ce se înţelege prin randamentul termic al ciclului Rankine?

R. Randamentul termic al unui ciclu Rankine este raportul dintre puterea mecanică (sau
electrică) produsă de ciclu şi puterea termică utilizată (rezultată prin arderea combustibilului).
Alternativ, randamentul termic al unui ciclu Rankine este raportul dintre lucrul mecanic
produs şi căldura utilizată (rezultată prin arderea combustibilului).

I. Să se reprezinte într-o diagramă temperatură - entropie, un proces de condensare a aburului

într-o instalaţie energetică cu turbină, de tip Rankine.
R.

I. Ce se înţelege prin temperatura punctului de rouă a aerului umed?

R. Temperatura punctului de rouă este temperatura de saturaţie a aerului umed, determinată
prin răcire la umiditate absolută constantă.

13
I. Să se deseneze un proces de amestec între două stări de aer umed oarecare, într-o diagramă
a aerului umed.
R.

I. Care se înţelege printr-o transformare adiabatică a gazului perfect?

R. Transformarea adiabatică este transformarea care se realizează fără schimb de căldură.

I. În cât timp se poate realiza încălzirea apei dintr-o piscină, având dimensiunile: 10 x 5 x 1.5
m, dacă se dispune în acest scop de o pompă, care absoarbe o putere electrică de 2.5 kW şi
are valoarea COP de 4. Se consideră că apa are iniţial 15°C şi trebuie încălzită până la 25°C.

Notaţii:
V = 15 x 5 x 1.5 m3 – Volumul de apă din piscină
ρ = 1000 kg/m3 – Densitatea apei
P = 2.5 kW – Puterea electrică a pompei de căldură
tf = 25 °C – Temperatura finală a apei
ti = 15 °C – Temperatura iniţială a apei
c = 4.18 kJ/kgK – Căldura specifică a apei
τ [h] – Timpul

Rezolvare:
ρ · V · c · (t f − t i ) ρ · V · c · (t f − t i ) Q̇
Q̇ = => τ = ; COP = => Q̇ = P · COP
τ · 3600 ̇
Q̇ · 3600 P

I. Ce se înţelege prin lichid saturat?

R. Lichidul saturat este starea caracterizată prin momentul de început a procesului de
vaporizare (când se formează prima moleculă / bulă de vapori), sau prin momentul de sfârşit
a procesului de condensare (când dispare ultima moleculă / bulă de vapori).

I. Ce se înţelege prin titlul vaporilor umezi?

R. Titlul vaporilor umezi, reprezintă ponderea masică a vaporilor în amestecul de lichid şi
vapori (raportul dintre masa vaporilor şi masa amestecului).

14
I. Ce se înţelege prin aer umed?
R. Aerul umed este amestecul dintre aer uscat şi vapori de apă.

I. Ce se înţelege prin umiditatea absolută (sau conţinut de umiditate) a aerului umed?

R. Umiditatea absolută reprezintă raportul dintre cantitatea (masa) de vapori de apă din aerul
umed şi cantitatea (masa) de aer uscat.

I. Să se deseneze într-o diagramă a aerului umed, temperatura termometrului uscat pentru o

stare oarecare a aerului umed.
R.

I. Este corect să fie utilizată unitatea de măsură b.t.u. pentru puterea termică a echipamentelor
de climatizare?
Obs.: British Thermal Unit (b.t.u.) este o unitate britanică de măsură pentru căldură şi
reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru încălzirea unei cantităţi de apă egală cu o
livră (1 pound), cu 1 grad Fahrenheit.
a. Da, întotdeauna
b. Nu, niciodată
c. Da, dar numai în USA şi Marea Britanie
R. b (b.t.u. este o unitate de măsură pentru căldură, nu pentru putere. Eventual se poate utiliza
b.t.u./h)

I. Ce se înţelege prin temperatură de saturaţie?

R. Temperatura de saturaţie este temperatura la care se produce schimbarea stării de agregare
(la o anumită presiune).

I. Ce se înţelege prin umiditatea relativă a aerului umed?

R. Umiditatea relativă a aerului umed este raportul dintre presiunea parţială a vaporilor de
apă din aerul umed şi presiunea de saturaţie a vaporilor de apă din aerul umed.

15
I. Să se deseneze într-o diagramă a aerului umed, temperatura termometrului umed pentru o
stare oarecare a aerului umed.
R.

16