Capitolul II

Omul ca ființă socială

Elemente de sociologie a colectivității

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 II.3. FAMILIA
Grup social și instituţie
socială

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Familia, în sens sociologic, este definită drept un grup natural şi
social fundamental, relativ permanent, caracteristic tuturor
societăţilor, bazat pe căsătorie şi rudenie.

Familia se distinge de alte forme de asociere umana prin urmatoarele

caracteristici:
- este formată din persoane unite prin relaţii de căsătorie, sânge
sau adopţie;
- membrii familiei de regulă locuiesc sub același acoperiș, alcătuind
un singur menaj;
- este compusă din persoane ce interacţionează şi comunică în
cadrul rolului de soț-soţie, mamă-tată;
-menţine şi perpetuează o cultură comună derivată în principal din
cultura societăţii date.
-----------------------------------------
MENÁJ ~ administrarea treburilor casnice; conducerea internă a uneĭ case; gospodărie; trai în comun al unei
perechi.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 https://www.youtube.com/watch?v=j2SRtuoN7pI

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Familia de origine este grupul din care face parte individul prin
naştere - în acest caz raporturile parentale și filiale sunt
dominante, familia de origine asigurând protecția și socializarea
descendenților.
Familia conjugală este constituită prin alegerea partenerului și
are ca fundament căsătoria.
Familia nucleară este compusa dintr-un barbat și o femeie
căsătoriți și urmașii lor, născuţi sau adoptaţi. Nașterea copiilor
declanșează fenomenul rudeniei.
Familia extinsă este numită deseori şi consancvină, datorită
legăturilor de sânge care există între membrii ei. Ea este
alcatuită din doua sau mai multe familii nucleare unite prin
legatură dintre părinţi şi copil (de exemplu, părinţii, copiii şi bunicii
acestora alcătuiesc o familie extinsă).

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Rudenia este apropierea biologică sau spirituală,
socialmente recunoscută între individzii umani.
1. Rudenia biologică poate fi:
- consangvină, având la baza legături de sânge
sau
- afină, având la baza căsătoria.
2. Rudenia spirituală (năşia, fraţii de cruce) este o
relaţie de tip convenţional, dar ea poate reglementa atât
raporturile sociale cât şi pe cele biologice.
Elementul cheie al rudeniei este familia.
Evoluția formelor de viață familiară evidențiază
influențele sociale și culturale multiple.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Familia nucleară conjugală se creează prin căsătorie.

Căsătoria, înțeleasă ca uniune liber consimţită între două

persoane de sex opus, în condiţiile legii şi cu scopul întemeierii
unei familii.

Ea poate comporta un aspect juridic (recunoaşterea formală de

către o instituţie legitimă de stat a uniunii maritale) şi un aspect
religios (recunoaşterea formală, prin sacralizare, de către o
instituţie religioasă legitimă a uniunii maritale).

Mult timp unirea maritală a fost recunoscută, legitimată doar din

punct de vedere religios, căsătoria civilă - recunoaşterea juridică
constituind o apariţie relativ recentă.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Familia este o instituţie socială universală, însa regulile de
constituire a familiei şi de alegere a partenerului diferă de la o
societate la alta. Exista două tipuri de reglementare maritală :

- endogamie - stabileşte alegerea partenerului din interiorul

aceluiaşi grup; oamenii se pot căsători între ei numai dacă
aparţin aceleiaşi rase, religii, caste, etnii;
şi
-exogamie - stabileşte alegerea partenerului din din afara
grupului, respectiv din afara familiei nucleare, a clanului,
tribului sau comunităţii locale.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Practicile de alegere a partenerului variază şi ele de la o societate la
alta. Putem, totuşi, reduce mulţimea metodelor utilizate la
urmatoarele patru:

a) căsătoria prin rapt constă în răpirea soţiei şi este utilizată în acele

societăţi în care femeile sunt în numar mai mic decât bărbaţii,
urmărindu-se astfel corectarea dezechilibrului numeric dintre cele
două sexe (formă arhaică);

b) căsătoria prin cumpărare este o practică mai frecventă, cumpărarea

poate fi făcută fie de bărbaţi, fie de femei, în unele cazuri, se
stabileşte un "preţ" pentru mireasă (sau un serviciu), în altele,
dimpotrivă, bărbatul este cel care primeşte o "zestre" din partea
femeii sau a familiei ei;

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 c) căsătoria prin aranjament este destul de răspândită în lume - multe
societăţi consideră căsătoria o instituţie socială extrem de importantă
atât pentru individ, cât şi pentru societate şi de aceea consideră că
ea trebuie "aranjată" şi nu lăsată la discreţia tinerilor lipsiţi de
experienţă şi de maturitate.
În lucrarea "Din tainele Indiei", Mircea Eliade ne povesteşte că
"fecioarele indiene nu au nici o iniţiativă în faptul căsătoriei. Într-o
familie tradiţională, fecioara este vestită cu câteva zile înainte de
nuntă, iar pe soţ nu îl vede decât în mijlocul ceremoniei, după ce
căsătoria a fost legată şi juruită".
d) căsătoria prin consensul părţilor este cea mai cunoscută practică
de realizare a căsătorei, opţiunea maritală fiind făcută în mod
exclusiv de către cei doi tineri, care urmează să se căsătorească.
Astazi, în România, ca şi în foarte multe alte state, se consideră că
acesta este singurul mijloc legitim, singurul mijloc care se cuvine
pentru alegerea partenerului marital.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Tipuri de casatorie

Casatoria poate avea multe forme :

a) monogamia, respectiv căsătoria unui soţ cu o singură soţie (din punct
de vedere statistic este cea mai răspândită fiind practicată în toate
societăţile);
b) poligamia, respectiv căsătoria unui soţ cu două sau mai multe soţii (a
fost răspândită în societăţile tradiţionale);
c) poliandria, care constă în căsătoria a doi sau mai mulţi bărbaţi cu o
singură soţie (este o formă de căsătorie relativ rară);
d) căsătoria în grup este considerată de majoritatea specialiştilor ca un
mod de căsătorie marginal. În legatura cu acest tip de căsătorie (ce
constă în căsătoria a doi, trei bărbaţi cu două, trei femei), cercetarea
nu a furnizat dovezi concludente privind practicarea ei ca normă
socială.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Fiecare societate are un sistem familial propriu adică un sistem de reglementare
a relaţiilor dintre bărbaţii şi femeile de vârstă matură şi dintre aceştia şi copii.
Reşedinţa familiei nou create se stabileşte în mod diferit de la o societate la alta,
în funcţie de modul în care este repartizată puterea între bărbaţi şi femei.
Normele privind stabilirea reşedinţei au în vedere asigurarea securităţii
economice şi protecţia membrilor noii familii (în special a copiilor).
Reşedinţă poate fi patrilocală, matrilocală sau neolocală, cea din urmă fiind cea
mai răspândită astăzi, cuplurile stabilindu-şi propriul lor cămin.
Societăţile se deosebesc nu numai în privinţa normelor care stabilesc resedinţa
noului cuplu ci şi în pivinţa modului în care puterea şi autoritatea sunt
repartizate în familie.
•patriarhatul consfinţeşte autoritatea bărbatului în familie;
•matriarhatul, sistem în cadrul caruia autoritatea în familie îi revine femeii;
•sistemul egalitar consfinţeşte faptul că autoritatea în familie aparţine deopotrivă
femeii şi bărbatului.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Cu privire la modelele de căsătorie, reşedinţă
şi autoritate analizate până acum, se cuvine să
tragem urmatoarea concluzie:
pe de o parte, ele fac parte din cultura unei
societăţi, iar pe de altă parte, ele influenţează
valorile şi normele respectivei societăţi.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 FUNCŢIILE FAMILIEI

Funcţii pentru viaţa socială

În linii mari, majoritatea sociologilor converg catre recunoaşterea aceloraşi
funcţii ale familiei ca grup social. Trebuie să remacăm, totuşi, ca între opiniile lor
există şi diferente semnificative de accente.
• În viziunea antropologului francez Claude Levy-Strauss principalele funcţii ale
familiei sunt funcţiile biologică, economică, de solidaritate şi morală.
• G. P. Murdock, avansa ideea generalizării familiei nucleare, care permite
realizarea a patru funcţii fundamentale: funcţia sexuală, funcţia reproductivă,
funcţia economică şi funcţia educaţională.
• W.F.Ogburn precizează că principalele funcţii ale familiei tradiţionale sunt:
funcţia de reproducere, economică, educaţională, recreaţională, religioasă şi
social-psihologică.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Familia îndeplineşte anumite funcţii pentru cei care fac parte din ea:

1. Subzistenţa fizică a membrilor familiei, prin procurare de hrană adăpost

și îmbrăcăminte.
2. Creşterea numărului de membrii ai familiei prin reproducere sau
adopție.
3. Socializarea copiilor pentru rolurile de adulți în familie și în alte grupuri
sociale.
4. Menţinerea ordinii între membrii familiei şi străini.
5. Păstrarea moralei şi a motivaţiei necesare pentru îndeplinirea unor
sarcini in familie și alte grupuri sociale.
6. Producerea şi ditribuţia de bunuri şi servicii necesare pentru
menținerea unității familiale.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Familia este o instituție universală întâlnită pretutindeni
și îndeplinind aceleași funcţii principale:
• transmiterea moștenirii biologice și culturale,
• asigurarea protecției materiale și emoționale pentru descendeți,
• formarea unui climat de dezvolatare a personalității tuturor
membrilor ei.

Restructurarea familiei, ca urmare a schimbărilor

petrecute în societate, include instalarea în zona
normalului, a cotidianului obişnuit, a:
1. cuplurilor fără descendeți,
2. familiilor monoparentale,
3. persoanelor divorțate,
4. concubinajului,
5. celibatului.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Celibatul sau nonmariajul reprezintă un model de menaj în care
individualitatea se afirmă în plină libertate. Din analiza premiselor,
nu trebuie sa se înțeleagă că celibatul înseamnă neaparat frustrație si
neîmplinire, cel putin pentru persoanele care îl acceptă deliberat și
care nu au trăit nici-o dată vreun mariaj.

Familiile fară copii reprezintă o formă a restrucurării familiei, cu o

pondere importantă în țara noastră, aprox. 20% din totalul familiilor, și
tot odată un model spre care se orientează o parte semnificativă a
populaţiei tinere. În cadrul familiei fără copii, axul central al vieţii
familiale nu îl mai reprezintă copii, ci cuplul soț-soţie care devine
centrul de greutate în jurul căruia gravitează dorinţele şi scopurile
familiei. În unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de
amânarea fertilităţii; în altele este vorba de opţiunea definitivă de a nu
avea copii.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Notă suplimentară:
Cercetările actuale (deşi insuficiente) evidenţiază că familiile care nu doresc copii sunt
preocupate mai mult de cariera lor profesională şi au un nivel superior de educaţie. O
parte semnificativă din aceste cupluri sunt formate din primii nascuţi ai familiilor de
origine.
Pe lângă dorinţa de a se afirma profesional în general, argumentele invocate de cei care
nu-şi doresc copii sunt: nepriceperea de a fi părinţi, lipsa vocaţiei parentale, preferinţa
pentru un mod de viaţă caracterizat prin mai multă libertate, intimitate, loisir.
În ţările cu o economie slab dezvoltată, unul din principalele argumente ale dorinţei de a
nu avea copii a familiilor ce aparţin clasei de jos, îl constituie absenţa posibilităţilor
materiale (este şi cazul României).
Cei care nu-şi doresc copii pot apela la mijloace contraceptive sau, în ultimă instanţă, la
avort.
Dacă utilizarea mijloacelor contraceptive se bucură de o largă acceptanţă socială,
problema avortului a născut serioase controverse.
Cu mici excepţii (de exemplu starea de sănătate extrem de precară a mamei) avortul a fost
ilegal în România până în 1990 şi în SUA până în 1973.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Concubinajul sau uniunea consensuală reprezintă un model de asociere, un mod
de a trăi împreună a cuplurilor moderne, în afara contractului căsătoriei.
Familiile monoparentale sunt reprezentate de menajele formate dintr-un singur
părinte și copii acestuia, menaje ce pot apărea fie in urma divorțului, abandonului
familiar, decesului unuia dintre părinți, a adopției realizate de o persoana singură
sau a creșterii copiilor în afara căsătoriei.
Cercetările sociologice dovedesc că rata căsătoriilor (încheiate legal) a scăzut
după 1970 şi mai drastic după 1990 (ţările scandinavice, SUA etc.). România
prezintă una dintre cele mai înalte rate ale căsătoriilor legale din Europa, cu
toate că ea a scăzut comparativ cu anii '70-'80. Vârsta la prima căsătorie a
crescut concomitent cu creşterea ratei divorţurilor. Căsătoriile se încheie deci,
mai târziu şi se destramă mai repede. Ne îndreptăţeşte acest lucru să spunem că
familia este o instituţie socială pe cale de dispariţie? Considerăm că îngrijorarea
celor care cred acest lucru este neîndreptăţită pentru că odată cu creşterea ratei
divorţurilor, creşte şi rata căsătoriilor.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Divorțul reprezintă desfacerea/dizolvarea unei
căsătorii. Anularea căsătoriei – se consideră că n-a
existat.

Orice societate are tendința de a favoriza

căsătoriile și de a evita pe cât posibil divorțul.

Divorțiabilitatea este o variabilă prin care se

măsoară numărul de divorțuri la mia de căsătorii. Se
consideră că o societate este cu atât mai instabilă cu
cât numărul de divorțuri este mai mare.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani
 Factori care duc la instabilitatea familiilor
• Diferența mare de vârstă între soți. De asemenea vârstele mici ale
partenerilor duc la instabilitate. Cele mai stabile familii sunt cele în care soțul
este cu 2 până la 4 ani mai mare ca soția, respectiv cele în care partenerii au
22-24 ani.
• Șocurile în familie. În măsura în care există pierderi grave materiale sau
umane căsătoriile tind să devină instabile.
• Nevoia unuia dintre soți de îndepărtare de familiile de proveniență în
măsura în care celălalt nu dorește acest lucru.
• Diferențe mari de orice natură (culturale, economice, de status) dintre soți
duc la tensiuni și conflicte.
• Regula celor 6 luni și a celor 3 ani de la prima întâlnire.
• Instabilitatea familiilor de proveniență (este vorba de socializarea primară).
• Atunci când femeia rămâne însărcinată înainte de căsătorie sau în primul an.

Şcoala Postliceală Sanitară

2021-2022, semestrul II “Hippocrate”- Focşani