LUCRAREA Comunicarea eficientă AUTORUL Ion-Ovidiu

Pânișoară
Editura Polirom din localitatea Iași; anul apariției 2015

 Capitolul – 1. Definiții, modele și teorii ale comunicării

 Cuvinte-cheie – comunicare, definiție, modele (procese) ale comunicării, teorii ale
comunicării, principii, funcții, competență.
 Citate reprezentative – Definițiile comunicării pot fi împărțite în două direcții de
acțiune: prima ne aduce în atenție multitudinea stufiilor care includ comunicarea și aparenta
simplitate și claritate a domeniului studiat, iar cea de-a doua direcție privește numeroasele
studii destinate comunicării într-o viziune aditivă, în sensul cumulării tuturor deschiderilor
operate de către aceasta. Modelele grafice sunt un suport vizual important în înțelegerea
nivelului acțional/dinamic al constucției comunicării, iar cel mai cunoscut model este cel
propus de C. Shannon și W. Weaver încă din 1949 și care a fost reluat în multe dintre
cercetările ulterioare asupra fenomenului comunicării. Teoriile comunicării au drept scop
explicitarea fenomenului comunicațioanl și explicarea valorii altor domenii. Comunicarea are
trei funcții: prima se referă la înțelegere și cunoaștere, a doua vizează dezvoltarea unor
relaționări consistente cu ceilalți, iar cea de-a treia privește dimensiunea de influență și
persuasiune a comunicării. Principiile comunicării sunt prezente în majoritatea studiilor
despre comunicare, acestea fiind în număr de șase: primul se referă la faptul că nu putem să
nu comunicăm, al doilea- cominicarea care este un proces, al treilea prezintă comunicarea ca
un proces circular, continuu, al patrulea – comunicarea implică o dimensiune a conținutului și
o dimensiune a relaționării, al cincilea – comunicarea reprezintă un cumul de factori verbali,
nonverbali și de context, al șaselea – comunicarea este simetrică și complementară.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să scriu aceste lucruri deoarece mi s-au
părut interesante pentru a afla câteva lucruri importante despre comunicare.
 HARTA CONCEPTUALĂ

MODELE ALE
COMUNICAREA
COMUNICĂRII

DEFINIȚIE FORME ALE

COMUNICĂRII
  Capitolul – 2. Elemente componente ale comunicării
 Cuvinte-cheie – emițător, receptor, mesaj, feedback, canalul comuniării, contextul
comunicării.
 Citate reprezentative – Emițătorul conform literaturii de specialitate reprezintă un
individ, un grup sau o instituție care: posedă o informație mai bine structurată decât
receptorul, presupune o stare de spirit și presupune un scop explicit și unul implicit.
Receptorul este, la rândul lui, un individ, un grup sau o instituție cărora le este adresat
mesajul sau intră în posesia lui întâmplător și primesc mesajul într-un mod conștient sau
subliminal; el este foarte important în construirea unei relații de comunicare eficiente, atunci
când se definește comunicarea. Mesajul presupune un mozaic de informații obiective,
judecăți de valoarea care privesc informațiile și judecăți de valoare și trăiri persoanale în
afara acestor informații. Mesajele includ datele trasmise și codul de simboluri care
intenționează să ofere un înțeles specific, particular acestor date. Feedback-ul este o
componentă deosebit de importantă a comunicării. El se definește drept toate mesajele
verbale și nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conștient sau inconștient ca
răspuns la comunicarea altei persoane și este necesar pentru a determina măsura în carea a
fost înțeles, crezut și acceptat mesajul. Canalul de comunicare reprezintă calea care permite
difizarea mesajului și presupune o coerență de comunicare între emițător și receptor și
principalul spațiu pentru factorii perturbatori. Contextul comunicării reprezintă cadrul în care
se produce comunicarea.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să dau definițiile elementelor componente
ale unei comunicări deoarece ele sunt foarte importante pentru realizarea unei comunicări
eficiente.
 HARTA CONCEPTUALĂ
 FEEDBA
CK

EMIȚĂT CONTE
OR XT
COMUNICARE
A

RECEPTO CANAL
R

 Capitolul – 3. Formele comunicării

 Cuvinte-cheie – comunicare verticală, comunicare orizontală, comunicare
intrapersonală, sitmă de sine, comunicare verbală, comunicare nonverbală, paralimbaj,
expresiile feței, contectul vizual, limbajul trupului, culori, metacomunicarea.
 Citate reprezentative – Literatura de specialitate privește comunicarea în organizații
din punctul de vedere al direcției pe care o dezvoltă fluxul de informație. Astefel, se poate
distinge comunicarea verticală și comunicarea orizontală. Comunicarea verticală (de sus în
jos): comunicarea ascendentă se referă la mesajele care sunt transmise de la nivelurile
ierarhice inferioare spre cele superioare, comunicarea descendentă se referă la mesajle
transmise de la nivelurile mai înalte ale ierarhiei spre invelurile inferioare. Comunicarea
orizontală (laterală și în serie): comunicarea laterală se referă la mesajele transmise de la egal
la egal, comunicarea în serie se referă la mesajele transmise de-a lungul unor șiruri de
oameni. Comuniacrea intrapersonală se referă la gânduri, la sentimente și la modul în care ne
vedem pe noi înșine. Stima de sine este un element important al comunicării intrapersonale.
Este evaluarea pozitivă sau negativă pe care o facem propriei persoane, este cum ne simțim în
legătură cu propria persoană. Atunci când spunem comunicare verbală ne referim la cuvântul,
mesajul construit din cuvinte ce are o forță mult mai mare decât putem bănui, impactul
acestuia asupra formării-dezvoltării ființei umane este de amploare și uneori paradoxal.
Comunicarea orală reprezintă modalitarea cel mai des întânită de comunicare. Paralimbajul
reprezintă modul prin care mesajul este transmis, iar în literatura de specialiatate este introdus
când în câmpul comunicării nonverbală, când în aria comuncării verbale. Comunicarea
nonverbală completează comunicarea verbală, este aprope în totalitate necontrolabilă și este
înăscută. Expresiile feței/mimica sunt forme în care oamenii își pot explima diferite emoții.
Ochii/contactul vizual ajută la conturarea emoțiilor oamenilor. Limbajul trupului reprezintă o
sursă importantă de informații în special pentru profesor, care poate să primească astfel o
bază informațională și de feedback extrem de importantă. Culorile sunt parte a comunicării
nonverbale și ajută la interpretarea unor emoții. Metacomuicarea reprezintă apariția unor
implicații ale mesajului care nu pot fi direct atribuite înțelesului cuvintelor sau modului cum
au fost ele spuse
 Argumentarea alegerii făcute – Consider că ce am ales eu să prezint mai sus sunt
forme esențiale ale comunicării pentru un bun comunicator sau pentru a deveni un bun
comunicator. Am ales să descriu aceste forme deoarece sunt cele mai importante într-o
comunicare.

 HARTA CONCEPTUALĂ

COMUNICARE
VERTICALĂ

COMUNICAR COMUNICAR
E
E VERBALĂ
ORIZONTALĂ

FORMELE
COMUNICĂRII

COMUNICAR COMUNICARE
E INTRAPERSONA
NONVERBAL LĂ
Ă

STIMĂ DE
SINE

 Capitolul – 4. Bariere în comunicare și aspecte privind eficiența comunicării

 Cuvinte-cheie – barierele comunicării
 Citate reprezentative – Conceptul de barieră în comunicare poate fi cândit într-un
echilibru dianmic cu elementele care privesc eficiența comunicării. Astfel, aproape toate
barierele înregistrează în interiorul lor germenele eficienței. Multe dintre barierele
comunicării ăși află originea în ,,miturile’’ despre comunicare. Barierele pot fi regăsite la
nivelul tuturot componentelor actului de comunicare, precum și la nivelul procesului ca atare.
Etica comunicării poat constitui o sursă de eficiență ori o barieră în procesul de comunicare.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să prezint pe scurt ceea ce este descris în
capitol deoarece totul era important și nuămi doream să omit ceva.
  HARTA CONCEPTUALĂ

STEREOTIPUR
I

-BARIERE ÎN
TRANSMITEREA BARIERE -BARIERELE
ACCEPTĂRII
MESAJULUI ÎN -BARIERELE ACȚIUNII
-BARIERE LA COMUNICA -BARIERE DE
NIVELUL RECEPTĂRII RE ÎNȚELEGERE

OMISIUNEA
ȘI
SUPRAÎNCĂRCA
REA

 Capitolul – 5. Prezentarea și ascultarea eficientă

 Cuvinte-cheie – prezentarea eficientă, prezentarea informativă, prezentarea
persuativă, teoria haosului, ascultarea eficientă, ameliorarea ascultării.
 Citate reprezentative – Pentru cele mai multe persoane, începutul conversației
înseamnă angajarea în mica discuție, această etapă are rolul de a menține persoanele în
contact până în momentul în care conversația poate să evolueze spre probleme mei profunde.
O prezentare de succes trebuie să urmărească ca audiența să fie: interesantă, impresionantă,
convinsă și gata de acțiune. Prezentarea informativă este parte a vieții nostre; într-adevăr,
foarte frecvent suntem puși în situația de a informa un public mai restrâns sau mai larg asupra
unor elemente legate de activitatea noastră. Există mai multe tipuri de prezentare informativă:
explicațiile, descrierile și definițiile. Prezentarea persuasivă pornește de la ideea conform
căreia schimbarea este necesară și urgentă. În prezentarea pesuativă, scopul este de a
modifica credințele, sentimentele și acțiunile audienței dumnevoastră. Teoria haosului explică
cum factorii cu o importanță redusă în aparență pot să schimbe ulterior cursul acțiunii în
întregul sistem în care au apărut. Ascultarea eficientă se fundamentează pe deplasarea
accentului în comunicare de la emițător spre receptor și relațăe/intereacțiune.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să definesc aceste concepte pentru că mi le
consider importante pentru o comunicare eficientă, dar și pentru că sunt relevante acestui
capitol și mi s-au părut interesante.
 HARTA CONCEPTUALĂ

PREZENTAREA
PREZENTAREA INFORMATIVĂ
EFICIENTĂ

PREZENTAREA
PERSUATIVĂ
ASCULTAREA
EFICIENTĂ
TEORIA HAOSULUI

 Capitolul – 6. Conflictul – dimensiune esențială a comunicării

 Cuvinte-cheie – conflict, tipologie, model al procesului conflictului.
 Citate reprezentative – Termenul de conflict provine din latinescul conflictus,
desemnând lovirea împreună cu forță și implicând prin aceasta dezacorduri șificțiuniîntre
membrii grupului, interacțiune în vorbire, emoții și afcetivitate. Există patru perspective de
analiză aflate în legătură directă cu un aspect privitor procesului conflictului: condițiile
anterioare, stările afective, stările și stilurile cognitive ale indivizilor, existența
comportamentului conflicual. Conflictul este un proces care începe când o parte percepe că
cealaltă parte a fost frustrată în raport cu ea. Există patru tipuri de conflict: conflictul-scop,
conflictul cognitiv, conflictul afectiv, conflictul comportamental. Referitor la criteriul
modului de comunicare, regăsim un conflict intrapersonal și unul interpersonal. Un model util
privind procesul conflictului îl regăsim la K. W. Thomas; autorul ne propune patru stadii ale
apariției conflictului: frustrarea, conceptualizarea, comportamentul, ieșirile.
  Argumentarea alegerii făcute – Consider că ceea ce am ales să prezint este bine de
știut, deoarece este necesar să știm măcar strictul necesar despre conflict în comunicarea într-
un grup educațional.
 HARTA CONCEPTUALĂ

CONFLICTUL

CONFLICTU CONFLICTUL CONFLICTUL CONFLICTUL

L COGNITIV AFECTIV COMPORTAMENTA
SCOP L

 Capitolul – 7. Provocarea și rezolvarea conflictelor

 Cuvinte-cheie – strategii de provocare/stimulare, strategii de prevenire, strategii de
reducere, strategii de rezolvare.
 Citate reprezentative – Strategiile de provocare/stimulare a conflictului presupun:
folosirea unor elemente de conținut care să fie pasibile de interpretări din unghiuri diferite;
împărțirea grupului în tabere opuse, folosirea unei persoane cu rol de avocat al diavolului.
Stratefiile de prevenire a conflictului sunt eficiente atunci când putem intui anumite situații
tensionale care ar putea determina conflicte neproductive. Strategiile pentru reducerea
conflictului apar atunci ca fiind utile atunci când un conflict a fost escaladat, tinzând să aibă
mai degrabă un impact negativ decât unul pozitiv. Strategiile de rezolvare a conflictului
presupun ca toate părțile să ajungă în mod liber la un acord, după ce au redefinit și
reperceput relațiile dintre ele și după ce au făcut evaluarea, adică au examinat și luat în calcul
toate elementele relevante ale relațiilor.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să definesc fiecare strategie, deoarece este
important să știm definiția fiecărei strategii în parte pentru a putea gestiona un conflict atunci
când apare.
 HARTA CONCEPTUALĂ
 STRATEGII
DE
PROVOCA
RE/STIMUL
ARE

PROVOCAR
STRATEGII EA ȘI STRATEGII
DE REZOLVARE DE
REZOLVA A PREVENIR
RE CONFLICTE E
LOR

STRATEGII
DE
REDUCER
E

 Capitolul – 8. Tactici de persuasiune folosite în conflict. Negocierea și medierea

 Cuvinte-cheie – tactici, strategii opuse, tehnici de eviatare, tehnici de învinovățire,
tehnici de temporizare și ruperi de ritm,, tehnicile ofertei alternative, justificarea, tehnicile
schimbărilor de sens, tehnica sincerității limitate, simpla expunere, similaritatea,
dovadasocială, tehnici de persuasiune, negocierea, nedierea.
 Citate reprezentative – Tacticile folosite în conflict reprezintă un avantaj extrem de
larg de modalități prin care un comunicator poate să obțină anumite avantaje într-o negiciere.
Negocierea este procesul prin care reușim să obținem ceea ce vrem de la cei care vor ceva de
la noi. Pașii în negociere sunt: pregătirea, dezbaterea,, propunerea, negicierea propriu-zisă.
Medierea presupune intervenția terței părți, neutră în raport cu părțile aflate în conflict, în
rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării și oferirea de sugestii.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să definesc conceptele mari ale acestui
capitol, deoarece le consider imporatnmte în gestionarea unui conflict și trebuie să știm cum
anume trebuie să-l dirijăm și ce trebuie să aducem în prim-plan.
 HARTA CONCEPTUALĂ
 TACTICI

NEGICIRE
MEDIEREA
A

 Capitolul – 9. Comunicarea în cadrul grupului

 Cuvinte-cheie – grup, caracteristicile grupului.
 Citate reprezentative – Grupul însemnă două sau mai multe persoanecare, pentru
mai mult de câteva minute, interacționează influențându-se una pe cealaltă și perceptându-se
una pe cealaltă ca noi. Elemente care acționează în vederea definirii eficienței unui grup:
împărtășirea unui scop comun, locul de întâlnire, dispunerea spațială a membrilor, normele și
regulile de grup, coeziunea, structura. Grupurile pot fi studiate pe un evantai tipologic extrem
de extisns, diviziune care potențează și de variabilitatea intersecțiilor dintre aceste tipuri ale
gruprilor. Se poate distinge două perspective: grupri primare și gruprisecundare:grupurile
centrate pe activitate, gruprile de dezvolatre personală, grupurile de învățare, grupurile
centrate pe rezolvarea de probleme. În literatura de specialitate s-au putut evidenția câteva
caracteristici bazale ale grupului: autonomia, controlul, fexibiliatatea, tonul hedonic,
omogenitatea, intimitatea, participarea, permeabilitatea, polarizarea, puterea, mărimea,
stabilitatea, stratificarea și coeziunea.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să dau câteva impormații pe care le
consider eu utile în definirea unui grup și caracteristicile pe care acesta le are.
 HARTA CONCEPTUALĂ

GRUPUL

SECUNDARE PPRIMARE

-grupurile centrate pe activitate autonomia, controlul,

-grupurile de dezvoltare personală fexibiliatatea, tonul hedonic,
-grupurile de învățare omogenitatea, intimitatea,
-grupurile centrate pe rezolvarea participarea, permeabilitatea,
de probleme polarizarea, puterea, mărimea,
stabilitatea, stratificarea și
coeziunea.
  Capitolul – 10. Procese de grup. Analize educaționale
 Cuvinte-cheie – coeziune și devianță, presiune, norme de grup, cooperare,
competiție.
 Citate reprezentative – Fenomenul de coeziune presupune spiritul de închidere de
grup; coeziuea reprezintă rezultanta tuturor forțelor care acționează ca membrii să rămână în
grup. Coeziunea grupului poate fi influențată de: interacțiunile amicare, cooperare, statusul
grupului, amențările exterioare, stilul de conducere. Grupul exercită o anumită presiune
asupra membrilor săi în încercarea de a menține și dezvolta unitatea și o anumită omogenitate
internă. În literatura de specialiate, aceasta este definită drept o schimbare a
comportamentului sau a credințelor ca rezultat al unei presiuni de grup reale sau imaginare.
Exista două forțe majore ale presiunilor spre uniformitate a grupului: realitatea socială și
mobilitatea grupului. Norma desemnează standarde ale comportamentului membrilor unui
grup, care se așteaptă să fie urmate și care sunîntreținute de sancțiuni pozitive și negative.
Normele pot să fie factori deosebit de importanți atât în apariția, cât și în rezolvarea
conflictelor în grup; mai mult, este posibilî apariția unor norme de grup prin care să fie
susținută desfășurarea confilctului. Atunci cânt trebuie să realizeze o activitate, membrii unui
grup se pot încadra în una din următoarele două tendințe: o atmosferă de cooperare și o
atmosferă de competiție. În cazul cooperării, membrii grupului lucrează împreună pentru a-și
atunge obiectivele. În cazul competiției, membrii nu-și împart esursele, iar în eforturile lor nu
extistă coordonare.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales aceste definții, deoarce este important să
știm detalii legate de un grup și ceea ce se petrece în interiorul lui pentru a putea ști cum să
gestionăm anumite situații tensionate în momentul în care apar.
 HARTA CONCEPTUALĂ
 COOPERA
RE ȘI
COMPETIȚ
IE

COEZIU GRU NORME

NE
P

PRESIUN
E

 Capitolul – 11. Conducerea (leadership-ul) și rolurile în cadrul grupului

 Cuvinte-cheie – leadership, teorii privitoare la conducere, stiluri de conducere,
rolurile membrilor grupului.
 Citate reprezentative – Într-un grup apare mai devreme sau mai târziu, ul lider;
întrehul grup înțelege să se lase îndrumat de acest unic individ. Definirea termenului de
conducere este dificilă, iar unii autori o definesc ca fiind abilitatea de a-i influeța pe alții.
Condicerea poate fi reliefată pe patru dimensiuni: suportul, facilitatea interacțiunilor,
accentiarea scopurilor, facilitarea activității. Funcții generale ale leadership-ului: activarea
interacțiunii grupului, menținerea unei interacțiuni eficiente, asigurarea satisfacerii membrilor
în urma participării, managementul conflivtelor, construcția grupului și asigurarea coeziunii,
încurajarea grupului în direcția perfecționării proprii. Exită trei tipri de leadership: stilul
,,laissez-faire’’, stilul democratic, stilul autocritic. O persoană joacă simultam mai multe
roluri, în anumite momente ele se sus’in unele pe altele, alteori neintersectându-se, alte ori
aflandu-se chiar în conflict.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să defisec aceste concepte, deoarece
cosider că este bine de știu ce trebuie să facă un lider, dar și pentru a ști cum să gestionăm un
grup pentru că fiecare persoană joacă un rol diferit, iar noi, în calitate de lider, trebuie să știm
ce rol joacă membrul grupului și cum să-l direcționăm.
 HARTA CONCEPTUALĂ
 LIDER LIDER
,,LAISSEZ- DEMOCRAT
FAIRE'' CONDUCER IC
EA

LIDER
AUTOCRITI
C

 Capitolul – 12. Dezvoltarea grupului în cadrul constituirii echipei

 Cuvinte-cheie – team-building, team-teaching, groupthink.
 Citate reprezentative – Team-building-ul presupune dezvoltarea coeziunii în
interiorul grupului. Factorii determinanți ai fenomenului de coeziune în cadrul grupului:
determinanții coeziunii de grup: baza motivațională a membrilor, proproetățile de stimulare a
grupului, așteptările privind rezultatele, nivelul de comparație; coeziunea grupului – rezulă
din toare forțele care acționează pentru ca membrii să rămână în grup: atractivitatea grupului,
actractivitatea alternativei de a fi membru; consecințele coeziunii de grup: păstrarea calității
de membru, puterea grupului asupra membrilor, participare și loialitate, satisfacție și
productivitate. Team-teaching-ul constituie diversitatea și flexibilitatea. Groupthink-ul este
un fenomen negativ întâlnit la echipele înalt coezive; se manifetă prin raționalizare,
autocenzută, încrederea necondiționată nîn moralitarea grupului.
 Argumentarea alegerii făcute – Pentru dezvoltarea grupului în direcția construirii
unei echipe sunt importante toate aspectele prezentate în acest capitol și de aceea am ales să
prezint câteva idei reveritoare la îndrumarea unui grup spre devenirea unei echipe.
 HARTA CONCEPTUALĂ

DEZVOLAREA GRUPULUI ÎN DIRECȚIA UNEI ECHIPE

TEAM TEAM TEACHING GROUPTHIN

BUILDING K

 Capitolul – 13. Tehnologia comunicării educaționale. Comunicarea în grup prin

metodele de interacțiune
  Cuvinte-cheie – metode de analiză, metode centrate pe producerea ideilor, metode
centrate pe rezolvarea problemelor, metode centrate pe reflecție, observare și acțiune, metode
bazate pe cooperare, conflictul în învățare, dezvoltarea relaționării în grup.
 Citate reprezentative – Metodele centrate pe analiza fenomenului, producerea ideilor
și rezolvarea de probleme este o categorie de metode ce poatepărea la prima vedere extrem de
largă; mai mult decât atât, se poate observa că, în fapt, cele trei subcategorii propuse prin titlu
(analiza, producerea de idei și rezolvarea de probleme) evidențiază pașii ce trebuie urmați
pentru a ajunge la o soluție optimă. Metodele cenrate pe reflecție, observare și acțiune:
credincioși perspectivei procesuale în care gândim câmpul de cercetare al metodologiei
didactice, am inclus aici aria metodelor bazate pe reflecția asupra fenomenului, observarea
acestuia și acțiunea (reală și simulată) în vederea găsirii căilor celor mai bune de rezolvare a
posibilelor probleme. Metode bazate pe utilizarea și dezvoltarea relaționărilor în cadrul
grupului: ultimul continuum pe care îl luăm în calcul pentru a dezvolta analiza noastră este
cel al utilizării interacțiunilor în cadrul grupului precum și metode care vizează dezvoltarea
interrelaționărolor de grup conducând, astfel, la creșterea performanțelor activității acestuia.
 Argumentarea alegerii făcute – Am ales să descriu conceptele mari ale acestui
capitol pentru că există multe tehnologii ale comunicării educaționale și multe metode de
interacțiune în cadrul grupului și consider că trebuie să avem în vedere măcar o ideea a
conceptului mare de metodă.

 HARTA CONCEPTUALĂ

TEHNOLOGIA COMUNICĂRII EDUCAȚIONALE.

COMUNICAREA ÎN GRUP PRIN METODE DE INTERACȚIUNE

METODE CENTRATE PE METODE CENTRATE PE

ANALIZA FENOMENULUI, REFLLECȚIE, OBSERVARE ȘI
PRODUCEA IDEILOR ȘI ACȚIUNE
REZOLVAREA DE PROBLEME

METODE BAZATE PE
UTILIZAREA ȘI
DEZVOLTAREA
REALȚIONĂRILOR ÎN
CADRUL GRUPULUI